APEL LA CONȘTIINȚA PUBLICĂ
Fără rezolvarea CORECTĂ a problemei proprietății asupra capitalului național, nici o altă rezolvare a problemelor cu care se confruntă societatea românească NU VA FI CU PUTINȚĂ
Ziarul în care public se numește CERTITUDINEA.
Nu se numește, OPINIA, PĂREREA, POSIBILITATEA, IDEEA, sau CREDINȚA
Drept urmare, în articolele publicate de mine, nu doar formulez opinii, nu doar îmi dau cu părerea, nu doar aduc în discuție posibilități, nu doar exprim idei, ori credințe.
Ci încerc ca opiniilor, părerilor, posibilităților, ideilor, credințelor pe care le formulez, le debitez, le aduc în discuție, le exprim. să le confer statutul de certitudini. Așa după cum am încercat (și) în articolul publicat în numărul trecut, 29/2018, articol intitulat „ROMÂNIA A RĂMAS. DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC, STAT COMUNIST. TOATE LEGILE PRIN CARE STATUL ROMÂN A PRELUAT CAPITALUL NAȚIONAL SUNT LOVITE DE NULITATE ABSOLUTĂ.”
De aceea, am CERTITUDINEA că DENUNȚAREA FURTULUI comis de către statul român ca urmare a promulgării de către ion iliescu a Legii 15/1990, precum și ELIMINAREA EFECTELOR ACESTUI ACT CRIMINAL asupra societății românești, reprezintă PRIMUL și CEL MAI IMPORTANT aspect ce trebuie adus la cunoștința opiniei publice.
Motivul fiind acela că și acum, la aproape trei decenii de la evenimentele din decembrie 89, problema proprietății asupra capitalului românesc nu este doar una din problemele pe care le are de rezolvat societatea românească, ci PROBLEMA ei, NODUL ei GORDIAN !!!
Am deci CERTITUDINEA că toate incomensurabilele greutăți cu care ne confruntăm sunt EFECTELE furtului (de fapt ale cumulului de infracțiuni) comis de către statul român prin promulgarea și punerea în aplicare a Legii 15/1990. Subdezvoltarea devenită cronică, statutul de colonie, sărăcia endemică, migrația forței de muncă, dispariția treptată a serviciilor sociale, inexistența actului de justiție (vezi protocoalele) în condițiile exploziei infracționalității, prăbușirea standardelor morale și, mai nou, apariția problemelor legate de punerea în discuție a ființei noastre statale pe fondul imposibilității funcționării unei clase politice corupte și imbecile, vor putea fi depășite DOAR prin rezolvarea CORECTĂ a problemei proprietății asupra capitalului românesc. SINGURA rezolvare corectă, DE LA CAUZĂ LA EFECT, fiind cea care constă în CONFISCAREA EXTINSĂ A BUNURILOR FURATE DE STATUL ROMÂN PRIN LEGEA 15/1990 ȘI ÎNAPOIEREA LOR PĂGUBAȘILOR, TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNIEI. Orice altă abordare care încearcă, sau va încerca să acționeze (segmențial/parțial) doar asupra efectelor, anterior menționate, este și va fi una GREȘITĂ.
Iar fără rezolvarea CORECTĂ a problemei proprietății asupra respectivului capital, nici o rezolvare corectă și durabilă a ORICĂREI alte probleme (economice, sociale, politice, culturale, identitare/naționale), cu care România se confruntă, NU VA FI CU PUTINȚĂ !!!
Cine critică regimul instaurat în România după 1989 fără să pună în discuție legitimitatea și legalitatea deținerii în proprietate de către stat a capitalului românesc și, implicit, dreptul statului de a înstrăina în nume și folos propriu acest capital este, în realitate, un susținător al respectivului regim. Fie că s-a numit regimul iliescu, regimul constantinescu, regimul băsescu, sau regimul iohannis a fost și este vorba de UNUL ȘI ACELAȘI REGIM INFRACTOR : securistcomunist
În sfârșit, ca urmare a celor de mai sus, am CERTITUDINEA cădemersul privitor la denunțarea furtului comis de către statul român împotriva poporului român, TREBUIE să reprezinte un punct de cotitură în mentalul colectiv. De aceea, cu referire la ACEST subiect, implicarea formatorilor de opinie, prezenți în paginile ziarului este, din punctul meu de vedere, OBLIGATORIE. Ignorarea lui, a subiectului, voită sau nu, am convingerea că descalifică, CA CETĂȚEAN, pe oricine pretinde că este preocupat de soarta poporului român. Iar modul de abordare a problemei proprietății asupra capitalului național reprezintă, tot potrivit propriilor convingeri, hârtia de turnesol pentru cei care (pretind că) vin cu soluții de ieșire din marasmul în care ne-am lăsat târâți.
Cu acordul editorului ziarului, invit deci, pe cei care publică în paginile „CERTITUDINII”, ca și pe cititori, deopotrivă, să ia în discuție dreptul de proprietate a întregului popor asupra capitalului pe care el, poporul, l-a creat și/sau l-a prezervat, atât în perioada 1947 -1989, cât și ulterior, până în prezent.
Pe cale de consecință, în rubrica PRIVATIZAREA COMUNISMULUI îi chem pe cei mai sus numiți să se pronunțe asupra a ceea ce (mai) este de făcut cu (și pentru) această avere.
Șerban Popa