Până nu este prea târziu
„Nu
lăsa, Măicuţă,/ Să pierim pe cale,/ Că noi suntem fiii/ Lacrimilor
tale./ Scapă-ne de patimi/ Şi de pofte rele/ Şi ne schimbă-n mândre/
Mărgăritărele”. (Grigore Leşe, 2013, vers popular)Pâmântul ţării nu este de vânzare
Am
citit cu atenţie interviul doamnei Rodica Culcer din „Formula As” nr.
1102 (3/23-30.01.2014) despre vânzarea pământului ţării la străini, ca
la piaţa liberă, aşa cum ne-a impus legea Uniunii Europene. La
întrebările puse, autoarea s-a exprimat cu dezinvoltură şi lejeritate,
ca un negustor aflat sub imperativul profitului cu orice preţ. Şi nu
este singura ziaristă care gândeşte şi vorbeşte astfel. De câtăva vreme,
pe televiziuni se întrec europarlamenatrii şi nu numai, lăudând cu
aceeaşi dezinvoltură „calea europeană” pe care cu bucurie ar merge
ţara... Ne amintim că nu cu mult timp în urmă, un înalt demnitar, pe
care dânsa îl cultivă, invita pe amatorii de chilipir din U.E. să se
grăbească să cumpere pământ în România cât încă este ieftin, căci de la 1
ianuarie 2014 îl va vinde mai scump, zicea demnitarul, de parcă ar fi
vândut din moşia proprie, nu din pământul ţării! Continuând cititul, am
înţeles că autoarea are goluri mari de istorie naţională. Şi nu numai.
Nici până acum încă dânsa n-a înţeles că pâmântul ţării nu este de
vânzare la străini şi apatrizi, ca o marfă oarecare, la tarabă! Că aşa
vrea U.E.!
„Au câştigat ciocoii războiul lor cu ţara/ şi s-au ales plugarii cu morţii şi ocara”.
Vodă
Cuza şi generaţia de paşoptişti au făcut dreptatea istorică a
împroprietăririi ţăranilor la 1864. Dar cei care l-au detronat - o
„monstruoasă coaliţie” de „ciocoi vechi şi noi” -, ei şi urmaşii lor, au
tot arendat pământul ţării, muncit de ţăranii noştri, la „ciocoi
pribegi aduşi de vânt/ ce au cu iadul legâmânt”, până când România a
ajuns o ţară de „fischer-landuri”, o ţară a bordeielor şi bolilor de
subnutriţie în lumea satelor, lume care în ajunul jubileului regal
striga: „Noi vrem pământ!” iar în primăvara următoare „domnii” cei „de
sus” s-au trezit cu acel vijelios 1907! Dar „îngăduitorul” Vodă şi cei
din preajma lui, treziţi brusc după marele jubileu, au experiementat
noile tunuri pe sate. Şi astfel, „au câştigat ciocoii războiul lor cu ţara/ şi s-au ales plugarii cu morţii şi ocara”. (Tudor Arghezi).
„Ciocoi pribegi aduşi de vânt”
După
ce România a devenit întreagă, în acea „oră astrală” din 1918, în
principal prin noile jertfe ale ţăranilor în „războiul reîntregirii”,
ţărani care-i obţinuseră şi Independenţa în 1877-1878, ca şi cu jertfele
urmaşilor lor, ţara le-a dat din nou pământ, substanţial, cu
interdicţia ca acest pământ să nu li se mai poată lua sub nici un motiv,
aşa cum procedase şi Cuza Vodă. Dar în 1928, căzând guvernul noii mari
reforme agrare, murind şi Ionel Brătianu, au venit PNŢ-iştii lui Maniu
şi Mihalache care nu au avut grija ţării ci alte griji: să-l aducă rege
pe un aventurier şi un Mefisto al vieţii politice şi să vândă active
economice şi resurse naţionale la alţi „ciocoi pribegi aduşi de vânt”,
cum au procedat şi guvernele „tranziţiei” de după 1989! Iar pentru lumea
satelor, în care invalizii de război, orfanii şi văduvele de război, ca
şi cei care scăpaseră din măcelul primului război şi primiseră pâmânt,
neavând cu ce-l cultiva - vite, atelaje, bani, forţă de muncă, epuizate
în marea încleştare a Reîntregirii -, au intrat în vizorul stăpânilor
vremelnici ai guvernelor. Astfel, noul guvern, P.N.Ţ.-ist, a găsit o
„soluţie”... mai „liberală” ca şi cea de a acum, aceasta fiind
„ultraliberală”. „Conu” Maniu, şefu’, l-a pus pe „conu” Mihalache,
„ţărănistul”, să facă el un proiect de lege care a devenit repede lege
pentru „liberalizarea circulaţiei bunurilor rurale în scopul
selecţionării cultivatorilor serioşi”, anulând şi „ingrata” interdicţie
din calea vânzării. Şi atunci au venit alţi „ciocoi pribegi aduşi de
vânt” de au cumpărat pământul dat prin reforma din 1921 şi lăsat
paragină de acei amărâţi dar „neserioşi” din lumea satelor, de s-a
„îmbogăţit” ţara în scurt timp cu încă un milion de „proletari agricoli”
în vremurile crâncene ale crizei generale; şi când „bătea la uşă” noul
cataclism mondial în care urma să fie din nou chemată, pentru o nouă
reîntregire, lumea satelor în principal şi omul de rând al oraşelor.
Holocaust împotriva poporului român
După
ce comuniştii, fiii spirituali ai unor „maeştri” ai răului, au
naţionalizat activele şi resursele vândute atunci de P.N.Ţ.-işti, ţara,
în urma complotului internaţional împotriva României, din decembrie
1989, sprijinit de o „coloană a V-a” internă, a plătit bani grei celor
care în etapa interbelică le cumpăraseră sau urmaşilor lor. Ţara a
plătit, lumea satelor şi omul de rând al oraşelor! Căci guvernele şi
parlamentele „tranziţiei” postdecembriste au continuat cu noua
calamitate numită „restitutio in integrum”, impusă din afară dar şi prin
cointeresarea unor factori interni şi a noilor „ciocoi noi cu
bodyguard”, care îşi zic acum „clasă politică”; „restitutio” şi către
„Casa regală” revenită pentru a... salva ţara şi pentru nimic altceva,
conform propriilor declaraţii iniţiale! În timp ce guvernanţii au
reînceput să-i ridice statui şi să-i bată medalii scumpe. Pentru satele
ţăranilor, în schimb, a apărut şi a fost pusă direct în Constituţie
„marea invenţie” a vânzării pământului ţării la străini şi la apatrizi,
în paralel cu cea mai cumplită vânzare a activelor economice şi a
resurselor naţionale către noii „coiocoi pribegi aduşi de vânt”, numiţi
acum „investitori startegici”, aceasta sub umbrela aşanumitelor
„privatizări”. Faimoasa „restitutio” a funcţionat şi în cazul
„optanţilor” maghiari şi a „status”-ului catolic după primul război
mondial, deşi problema fusese rezolvată în etapa interbelică. Pe
ansamblu, s-a trecut la deposedarea naţiunii de proprietatea lăsată din
moşi strămoşi şi menţinută cu jerfe de muncă şi de sânge iar acum ajunsă
la discreţia harpagonilor străini, în numele unei „liberalizări” la
nivel european şi mondial - „principiu” inventat cândva chiar de
părinţii spirituali, din tată în fiu, ai „maeştrilor” de azi ai
„globalizării”. Iar Statul nostru naţional urmează a fi „mărunţit” prin
„regionalizare” şi „euroregionalizare”, România putând să ajungă în
următoarii ani Euroregiunea nr.... de la Dunărea de jos, conform unui
plan himeric şi diabolic pentru un „imperiu global” condus de un guvern
mondial, într-o aşazisă „Nouă Ordine Mondială” - „ordinea” sclaviei
„moderne” a popoarelor, cum i s-a spus. Semnale de alarmă s-au tras. Ce
se urmăreşte cu noi, românii? Un lider politic patriot, prof. dr. Gh.
Funar, a spus-o cu claritate într-o carte masivă în două volume, cu
date, fapte şi argumente: Holocaustul împotriva poporului român! Aceasta
urmăresc cei aflaţi la timona „globalizării”, crescuţi în ură şi
lăcomie fără saţ!
Peisaj sterp, pământ împărţit în ferme uriaşe ale multinaţionalelor
Faţă
cu dezinvoltura cu care vorbiţi - ce vă pasă? - de vinderea pământului
ţării, Doamnă Rodica Culcer, peste câteva numere de revistă vine un
tânăr ziarist şi împătimit ecologist englez, Luke Dale-Harris,
intevievat de domnul Ion Longin Popescu[1],
să-i apere pe „robii” milenari ai pământului edenic al Daciei/României
împotriva ofensivei „apucătorilor de pâmânt” din U.E. şi de aiurea,
chemaţi şi călăuziţi de înalţi oficiali dâmboviţeni cu legile şi
facilităţile lor, oferite cu generozitate interesată. Europenii lucizi
au înţeles eroarea majoră a Occidentului politic care, sub marile
amăgiri ale secolului, şi-au „ucis” ţăranii, cu biodiversitatea şi
diversitatea culturală creată şi ocrotită de ei. Trăitor în România, în
anii din urmă, pentru a o studia profesional, ziaristul britanic a
înţeles că această ţară „este, fără îndoială, una din cele mai ecologice
şi mai frumoase ţări din U.E.”, tocmai pentru că a avut şi încă mai are
ţărani, cu felul lor de a gândi şi de a munci, acum însă ameninţaţi să
ajungă slugi, ei şi urmaşii lor, la „jupânii” străini şi apatrizi. „...şi dacă se va continua astfel - spune ziaristul -, peisajul rural românesc va mai dura doar câţiva ani”,
ameninţat fiind să ajungă ca în Uruguai: sate virtual goale, peisajul
sterp şi pământul împărţit în ferme uriaşe ale multinaţionalelor
planetare.
Opriţi distrugerea Statului Naţional Unitar! Opriţi vânzarea pământului ţării la străini!
Asta
doriţi dvs., doamnă Culcer şi cei care, colegi şi înalţi demnitari,
gândesc şi vorbesc la fel iar unii se întrec, pe sticlă, în a înălţa
osanale pentru o strălucită „cale europeană”!? Şi tot mergându-se pe
această cale, iată, deocamdată „punctual”, se ajunge ca la Pungeşti,
Vaslui.„Diktatura de la Pungeşti”, cum titrează un ziarist.[2]Şi amintiţi-vă cu toţii de imperativul oamenilor pământului din ajunul
vijeliosului an 1907 reţinut şi transmis de un „suflet din sufletul
Neamului”, poetul George Coşbuc, atât de rău văzut atunci de cei de
„sus”. În
timp ce de la un capăt la altul al planetei, din Americi în Europa, se
aud chemări de trezire la realitate în faţa a ceea ce ar putea fi un
adevărat dezastru în lumea pământeană. Vorba unui scriitor rus: „Ce-i de
făcut? Întâi trezirea la
realitate, urmată apoi de consecinţele ei fireşti”. Până atunci, până nu
este prea târziu - căci perspectiva devine tot mai încrâncenată - iată
câteva imperative ale momentului pentru guvernanţi şi pentru oficialii
locali:
- Opriţi vânzarea pământului ţării la străini şi la apatrizi! Căci
noi am răzbit în istorie cu satul! Iar satul ne-a păstrat proprietatea
acestui pământ; Identitatea reală a ţării şi Suveranitatea naţională!
-
Opriţi distrugerea Statului Naţional Unitar prin „reformele” de
„regionalizare” şi „euroregionalizare”! Căci România de azi este
expresia şi simbolul Daciei edenice, adevărata Ţară Sfântă! O distrugere
a Statului ei naţional ar reprezenta o crimă în toată puterea
cuvântului, cea mai mare din întreaga noastră istorie.
----------------------------------
[1] vezi „Formula AS”, nr. 106/ianuarie 2014.
[2] Ibidem, nr. 1105/02.2014.