Să reamintim cine a stat alături de Viktor Orban la Tușnad, probabil cel mai mare agent antiromân de după 1989. Raport Final asupra lui Laszlo Tokes: Portretul unui agent de influență. România și războaiele de imagine. EXCLUSIV ActiveNews
Foto: nepszava.hu. Laszlo
Tokes este cel mai închis la culoare decât Viktor Orban, la rândul lui
mai ciocolatiu decât Nemeth Zsolt, care pare mai rozaliu. Cu toții niște
puri ai rasei maghiareArticole relaționate
![Neamțul și ungurii se ceartă pentru declarațiile rasiste ale lui Viktor Orban de la Tușnad dar nici un politician nu sancționează afirmațiile despre „PATRIA MAGHIARĂ, TRANSILVANIA”. Kelemen Hunor minte din nou. Timpul ca UDMR să zboare a venit]()
Neamțul și ungurii se ceartă pentru declarațiile
rasiste ale lui Viktor Orban de la Tușnad dar nici un politician nu
sancționează afirmațiile despre „PATRIA MAGHIARĂ, TRANSILVANIA”. Kelemen
Hunor minte din nou. Timpul ca UDMR să zboare a venit ![Mihai Tîrnoveanu: În drum spre Odorheiu Secuiesc câteva cuvinte despre Viktor Orban și trădătorii României care fac pe fecioarele între naționaliști]()
Mihai Tîrnoveanu: În drum spre Odorheiu Secuiesc
câteva cuvinte despre Viktor Orban și trădătorii României care fac pe
fecioarele între naționaliști ![„Momentul Ceaușescu” al lui Orban la Tușnad când a văzut mesajul lui Tîrnoveanu cu „Transilvania - pământ românesc”. VIDEO]()
„Momentul Ceaușescu” al lui Orban la Tușnad când a
văzut mesajul lui Tîrnoveanu cu „Transilvania - pământ românesc”. VIDEO
![Mihai Tîrnoveanu atacat de unguri la Tușnad în timpul discursului lui Viktor Orban pentru că le-a spus fraților noștri maghiari că Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc! VIDEO EXCLUSIV. ACTUALIZARE: Noi filmări și fotografii]()
Mihai Tîrnoveanu atacat de unguri la Tușnad în timpul
discursului lui Viktor Orban pentru că le-a spus fraților noștri
maghiari că Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc! VIDEO
EXCLUSIV. ACTUALIZARE: Noi filmări și fotografii
Neamțul și ungurii se ceartă pentru declarațiile
rasiste ale lui Viktor Orban de la Tușnad dar nici un politician nu
sancționează afirmațiile despre „PATRIA MAGHIARĂ, TRANSILVANIA”. Kelemen
Hunor minte din nou. Timpul ca UDMR să zboare a venit 
Mihai Tîrnoveanu: În drum spre Odorheiu Secuiesc
câteva cuvinte despre Viktor Orban și trădătorii României care fac pe
fecioarele între naționaliști 
„Momentul Ceaușescu” al lui Orban la Tușnad când a
văzut mesajul lui Tîrnoveanu cu „Transilvania - pământ românesc”. VIDEO
Mihai Tîrnoveanu atacat de unguri la Tușnad în timpul
discursului lui Viktor Orban pentru că le-a spus fraților noștri
maghiari că Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc! VIDEO
EXCLUSIV. ACTUALIZARE: Noi filmări și fotografii Laszlo
Tokes, fost europarlamentar FIDESZ și președinte de onoare al UDRM și,
totodată, fost informator al serviciilor de securitate comuniste și
colaborator al celor ungare, potrivit lucrătorilor în domeniu,
dezmedaliat de Ordinul Național „Steaua României”, a readus în discuție,
de fiecare dată, la Tușnad, problema autonomiei teritoriale a
„ținutului secuiesc”. El i-a mulțumit, tot de fiecare dată, premierului
Ungariei, Viktor Orban, pentru „serviciile aduse națiunii maghiare”.
Acum, la cea mai recentă manifestare, când Mihai Tîrnoveanu le-a explicat ce este etern la Transilvania, și anume că este pământ românesc, Tokeș i-a cerut din nou lui Orban „să
susțină eforturile de autonomie a Ținutului Secuiesc” iar liderul suprem de la Budapesta i-a răspuns în discursul său că „Patria trebuie să rămână împreună: Transilvania și
celelalte zone locuite de maghiarii din Bazinul Carpaților trebuie să
rămână împreună”.
Cu alte ocazii,Tokeș a vorbit la Tușnad despre
acordarea „protectoratului” pentru maghiarii din afara granițelor
acestei țări. În urmă cu câțiva ani, antiromânul visceral i-a cerut
premierului Ungariei să accepte„statutul de putere protectoare față de maghiarii din afara frontierei”, după modelul Austriei pentru Tirolul de Sud, model care, în opinia sa, ar trebui implementat și în Transilvania.
„Înainte de a ne acuza cineva de iredentism,
trebuie să spunem că nu e o problemă de frontieră (...), nu vrem
teritorii, ci drepturi comunitare. (...) Vrem, în acord cu legislația
din România, să creăm un sistem global și real pentru comunitatea
maghiară din România, care, conform convingerilor noastre, este singura
garanție pentru a asigura dezvoltarea noastră liberă. Voința noastră
este în acord deplin și corespunde normelor de autonomie din multe țări
și funcționează în Europa. (...) Trebuie să ne simțim acasă pe
meleagurile unde ne-am născut, unde s-au născut strămoșii noștri, să ne
păstrăm identitatea și să nu devenim străini la noi acasă”, a spus
Laszlo Tokes la una din băile de antiromânism de la Tușnad.
Tokeș mai consideră
că „este jignitor că România și-a pus Ziua Națională la data de 1
Decembrie, care este o dată jalnică pentru maghiarii din România”,
spunea acesta prin 2016, pentru ca în 2017 să cearănici mai mult nici
mai puțin decât crearea unor batalioane secuiești.
„Nu mai avem la dispoziție încă 25 de ani să așteptăm, timpul nostru e
acum, acum trebuie să acționăm. Nu mai e timp de incertitudini, de
oportunism politic, de speech-uri care vor doar îndobitocirea poporului,
care ne pot fi fatale. Acum e momentul autonomiei și al independenței,
doar independența națională totală poate aduce înălțarea pentru
maghiarime! Autonomia teritorială a Ardealului și a Partiumului trebuie
să se înfăptuiască, iar unitatea militară secuiască înființată în timpul
lui Bela Kun trebuie să ne fie exemplu, la nevoie! Și trebuie să spunem
răspicat acest lucru și în Parlamentul European, și în toate capitalele
europene!”, a spus Tokes într-un delir antiromânesc de la Tușnad.
De fiecare dată, autoritățile de la București
s-au făcut, tâmpe, că nu văd și nu aud aceste atacuri urmate de acțiuni
precise, făcute pas cu pas de autoritățile de la Budapesta.
Iată de ce și cum, un ciocolatiu ca Viktor Orban
a ajuns să vorbească despre puritatea rasială a maghiarilor, pe pământ
românesc.
În cele ce urmează vă prezentăm un portret realizat de jurnalistul profesionist Dorin Suciu, scriitor și fost redactor TVR, corespondent de presă la Budapesta și fost director general adjunct la Agerpres, pe vremea când această agenție deservea mai mult România decât Ungaria. (ActiveNews)
Portretul unui agent de influență
„Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui...” - László Tőkés
Fost
colaborator a două servicii de informații comuniste - al Securității și
al AVO, serviciul de informații ungar -, fost episcop reformat, fost
președinte de onoare al UDMR, fost vicepreședinte al Parlamentului
European, fost soț adulterin (fost, pentru că soția sa a divorțat de el)
și fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tőkés a fost, este
și va fi un vector al războaielor psihologice și de imagine împotriva
României.
O simplă căutare pe Google arată că despre
László Tőkés s-a scris enorm, îndeosebi în presa online și mai ales după
retragerea, decisă de justiția română, și confirmată de președintele
Iohannis, a Ordinului Steaua României. Cele mai multe materiale arată,
în mod explicit, o aversiune fățișă față de personaj, fapt care nu miră.
Există însă cărți ale unor autori reputați(1) ,
dintre care unii, prin forța împrejurărilor, sunt în deplină cunoștință
de cauză, iar alții produc sau coroborează dovezi, ajung la concluzii
inechivoce: László Tőkés a semnat un angajament cu Securitatea în 19
noiembrie 1982, numele de colaborator fiind Vasile. Primele persoane care au suferit de pe urma delațiunilor lui Tőkés au fost soții Klaas și Ida Eldesing,
cetățeni olandezi, misionari ai Bisericii Reformate, care au fost
expulzați din România. (fotocopia delațiunilor a fost reprodusă în
paginile revistei Tinerama nr. 210 din 21-27 decembrie 1994).
Interesul Securității pentru László Tőkés se
manifestă cu adevărat abia în iarna anului 1985, când Direcția de
Informații Externe află că László Tőkés este în vederile organizațiilor
iredentei maghiare. În 1988, preluat de emisari speciali trimiși din Occident, Tőkés citește la posturile de radio Kossuth și Europa Liberă scrisori privitoare la acțiunea „Villages roumains” – Salvați satele românești,
acuzând statul român că vrea să demoleze satele maghiare(2) . Între
aprilie 1988 și decembrie 1989, László Tőkés este înregistrat audio și
video în mai multe întâlniri conspirative cu agenți ungari. La un moment
dat i se plasează un agent român pe post de emisar ungur, iar Tőkés îi
face un raport complet asupra activității sale!
În septembrie 1989, Securitatea îi cere lui Ceaușescu arestarea lui, dar șeful statului nu ia nici o măsură, „pentru a nu aduce prejudicii relațiilor cu Ungaria”.
În octombrie 1989, la granița româno-ungară, asupra a doi membri ai
serviciilor de informații ungare, este găsită o chitanță olografă pentru
20.000 lei semnată de László Tőkés, două pagini cu informații date de
acesta și un chestionar a cărui ultimă întrebare era: „Când credeți că va cădea Ceaușescu?", la care Tőkés nu a completat nici un răspuns. Nu știa, nu i s-a spus. Faptul vine să întărească teza conform căreia Tőkés nu a fost decât un simplu instrument(3) .
Modalitatea prin care cazul de trădare al lui
László Tőkés s-a transformat în declanșatorul dezordinilor din
Timișoara, continuate printr-o revoltă populară împotriva iobăgiei
ceaușiste, rămâne, deocamdată, o
necunoscută. Există doar o singură certitudine: dincolo de activitatea
lui de agent aservit structurilor spionajului ungar, László Tőkés n-a
fost decât o unealtă într-o subversiune marca KGB & Co.
Ridicat în grad de „erou al revoluției”, gonflat – de la început, i se decernează de către Academia Ungară de Științe premiul literar (?!) „Berzsenyi” -, pentru activitatea din anul 1989(4) , devenit, aproape peste noapte, din simplu pastor, episcop reformat de Piatra Craiului(5)
, promovat pe filiera politico-religioasă a bisericilor reformate din
Olanda și Elveția, „uns” președinte de onoare al UDMR(6) , beneficiind
la maximum de relațiile Hungarian Human Rights Foundation (HHRF), a lobby-ului și diasporei ungare cu mass media internaționale, se antrenează în operațiuni de dezinformare, urmând, așa cum voi arăta, să devină agent de influență în acțiuni de anvergură îndreptate împotriva României.
*
Pentru a putea argumenta atât aserțiunea
cuprinsă în titlu, cât și pe cele de la sfârșitul frazei de mai sus, va
trebui să prezint, cu riscul de a părea didactic, câteva noțiuni
necesare sine qua non nu doar lămuririi titlului, ci și înțelegerii conținutului acestui eseu.
Agentul de influență este „un
fel de agitator în stare pură care încearcă, la comanda
puterii-origine, să destabilizeze, la modul general, societatea-țintă
adversă” (7). Alți autori nu sunt pe deplin acord cu această ultimă nuanță și consideră că agentul de influențăîncearcă să manipuleze opiniile publicului – inclusiv ale celui internațional - în beneficiul celui care l-a recrutat prin utilizarea de informații tendențioase, eronate sau falsificate(8) .
Procedeul preferat al agenților de influență este logomahia(9) , una dintre formele cele mai insidioase ale dezinformării. Urmărind denigrarea, discreditarea inamicului, expunerea sa deriziunii, disprețului sau ridicolului, logomahia constă în folosirea de formulări care să solicite emoțiileși care, prin colportare și promovare sistematică, sfârșesc prin a fi acceptate ca adevărate(10) .
Aceste formări sunt concepute de specialiști
conform mecanismele psihice publicității dar care urmăresc obținerea
unui efect invers: acela de a-l face odios pe adversar și supunerea sa
oprobriului publicului(11) .
Unul dintre cei care a intuit printre primii
potențialul deosebit al luptei prin cuvinte a fost Niccolò Machiavelli
care scria în „Principele” - primul manual de marketing politic: „Arta politicii constă în aceea de a face să se creadă”…
Intuiția genială a lui Machiavelli poate fi
explicată prin o teoremă formulată în 1928 de sociologul american
William I. Thomas: „Nu este important dacă interpretarea este corectă sau nu - dacă oamenii definesc anumite situații ca reale, în consecințele lor acestea se vor manifesta ca reale”.Bazată pe conceptul definirii de situație, teorema lui Thomas arată că semenii noștri nu reacționează doar la situațiile obiective, ci și la semnificațiile pe care le atribuie unor situații despre care pot fi făcuți să creadă că sunt reale.
Cel care a atras atenția asupra repercusiunilor perverse ale falselor definiri de situație a fost un alt sociolog, Robert K. Merton. Într-un articol care a făcut epocă, publicat în 1948, Merton a demonstrat că acestea, dacă nu sunt combătute prompt și eficient, dobândesc o forță interioară de a se consolida și de a produce efecte. Merton a denumit această forță „The self fulfilling prophecy”- profeția care se realizează prin ea însăși.
Capacitatea falselor definiri de situație de a produce efecte prin promovarea lor sistematică stă la baza mecanismului psihic al operațiunilor de publicitate, dar și la a celor de subversiune realizate, în principal, prin dezinformare și intoxicare.
Ambele concepte au fost studiate minuțios de
Vladimir Volkoff, fost consilier al serviciile secrete franceze. Acesta
consideră că dezinformarea
constă în manipularea opiniilor publicului în scopuri politice,
folosind «informații deturnate»”, adică tendențioase, eronate sau
falsificate”. În ceea privește intoxicarea,
ea este o tehnică care țintește un grup restrâns de factori de decizie
și constă în furnizarea de informații deturnate pentru a-l determina ia
anumite hotărâri favorabile celui care practică intoxicarea(12) .
Aceste gen de „informații”, potențat de zvonuri insidioase(13) , este colportat de agenții de influență prin așa-numitele cutii de rezonanță:în general mass media
- presa scrisă și audio-vizuală -, Internet, rețele de socializare, dar
și prin lideri de opinie, personalități civile sau religioase, diverse
organizații non guvernamentale sau de lobby.
Volkoff a ajuns la concluzia că dezinformarea reprezintă rezultanta unei concepții politice: este sistematică, concepută și pusă în aplicare de profesioniști, recurge prioritar la mass-media și se adresează opiniei publice naționale sau internaționale.
Henri-Piere Cathala, un alt specialist de marcă, specifică în plus că dezinformarea implică disimularea surselor și a scopurilor reale, precum și intenției de a face rău. Dezinformarea se numără printre acțiunile psihologice subversive, vizează distrugerea moralului adversarului sau compromiterea gravă a acestuia și este o formă de agresiune(14) .
*
Într-o carte de excepție, jurnalista și scriitoarea Anca Florea observa: „În 1990, a început un joc politic, care ne-a găsit naivi, dezbinați și bezmetici”(15)
. În acest context, voi prezenta în continuare o mică parte din
declarațiile și acțiunile agentului de influență László Tőkés, conforme
cu propria formulare: „Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui...”.
14 martie 1990, Postul de radio Vocea Americii. După ce cere o lege specială a minorităților în România, László Tőkés declară: „mi-am propus să urmăresc în activitatea mea bisericească și politică reconcilierea dintre Ungaria și România”. (sic!)
20 martie 1990,într-un interviu apărut în ziarul „Toronto Star”, la afirmația
reporterului că vinovăția pentru cele petrecute la Târgu Mureș ar fi
împărțită, pastorul László Tőkés tranșează: „Aceasta este o prezentare falsă. Nu ambele părți sunt de vină. Acesta nu este șovinism maghiar, este șovinism românesc (…) Violența va continua atâta vreme cât guvernul pune o parte de vină pe seama minorității maghiare!” (s.n.)
21 martie 1990, TV CBC, Canada: „Guvernul român este responsabil pentru tot ce se întâmplă la Târgu Mureș, în centrul Transilvaniei”.
22 martie 1990, TV CTV, Canada: „Aceasta nu este o confruntare între români și unguri. Este un terorism unilateral, practicat de români împotriva populației maghiare” (s.n.)
28 martie 1990, Geneva. Într-o conferință de presă, László Tőkés susține: „Există acolo (la Târgu Mureș) un conflict unilateral, în sensul că maghiarii continuă să fie victimele terorii și violenței”. (s.n.)
28 martie 1990, cotidianul „The Globe and Mail” din Canada publică articolul „Represiunea anti-etnică pune în pericol alegerile”,
din care aflăm varianta de curând devenitului episcop reformat László
Tőkés despre ce s-a întâmplat în conflictul din 20 martie: „Maghiarii demonstrau pașnic pentru drepturile lor când au fost atacați brutal de către criminalii naționaliști români”. (s.n.)
30 martie 1990. Într-un interviu acordat postului de radio BBC, la întrebarea reporterului:„Excludeți o manipulare din Ungaria sau din exilul maghiar?”, episcopul Tőkés afirmă ambiguu: „Rolul Ungariei îl exclud. (s.n.) Toate
forțele majore din Ungaria se înțeleg și sprijină cultural poporul
maghiar care e separat de granițe, dar aparține ei pe plan spiritual,
cultural și lingvistic.”
2 aprilie 1990. Agenția spaniolă EFE reproduce afirmația lui László Tőkés:„Ceaușescu a murit, dar spiritul său trăiește, în sensul că Guvernul, PNȚ și Vatra Românească doresc
să lase impresia că minoritatea maghiară din România, guvernul ungar și
turiștii din Ungaria au provocat ciocnirile naționaliste.” (s.n.)
6 aprilie 1990, Budapesta. În emisiunea Panorama a Televiziunii naționale ungare, László Tőkés subliniază: „A eticheta pe unguri ca fiind naționaliști în contextul de la Târgu Mureș este o dezinformare flagrantă”.Și în continuare:„Agresorii de la Mureș sunt șovinii și naționaliștii de la Vatra Românească”. (s.n.)
În aceeași perioadă, AFP și Reuters citează
declarațiile episcopului László Tőkés, după primirea la președintele
american George Bush: „Am căzut de acord cu președintele Bush ca SUA să nu acorde României clauza națiunii celei mai favorizate(sic!) decât atunci când vor avea loc alegeri libere și vor fi asigurate drepturile depline ale minorităților”.
14 iunie 1990.
Copenhaga, Conferința General Europeană asupra Drepturilor omului.
Într-o conferință de presă, László Tőkés, devenit președinte de onoare
al UDMR, afirmă: „Problema minorității
maghiare este o problemă universală de democrație și una dintre cele
mai urgente de reglementat în noua Europa care se conturează”. Și
avertizează: „Mă tem de o catastrofă dacă ea nu se rezolvă rapid”. (s.n.)
15 iunie 1990. Tv Antenne 2 – Franța. László Tőkés declară: „Dacă noua conducere a României nu este capabilă să realizeze un dialog între minorități, stabilitatea va fi de scurtă durată, iar condițiile pentru a doua revoluție sunt realizate”. (s.n.)
19 iunie 1990. Europa
Liberă, scrisoarea deschisă a episcopului László Tőkés către
președintele Ion Iliescu. Episcopul se arată îngrijorat de situația
maghiarilor, respectiv a credincioșilor, față de evenimentele condamnabile din 13-15 iunie, și aseamănă acțiunea minerilor cu instigarea țăranilor din județul Mureș la manifestările violente comise împotriva maghiarilor(16) . Tőkés mai deplânge stadiul democratizării țării, invocând un război civil! (s.n.)
4 august 1990. Ziarul
italian L'Unitá, organul oficial al Partidului Comunist Italian (!),
reproduce declarația episcopului Tőkés conform căruia „România nu are tradiție democratică, de aceasta fiind responsabilă cultura ortodoxă bizantină, care a pus în valoare ierarhizarea. (…) Transilvania poate fi considerată imaginea extrem orientală a democrației occidentale”. (s.n.)
Samuel Huntigton, autorul volumului Ciocnirea civilizațiilor ar putea fi invidios, dar și specialiștii în dezinformare: un
ziar comunist dintr-o țară catolică este folosit de un episcop calvin,
lider al unei formații politice a dreptei radicale face propagandă
neagră împotriva țării al cărei cetățean este…
5 august 1990,în ziarul finlandez Helsingen Sanomat, László Tőkés completează: „Problema
este că naționaliștii din România nu vor democrație și că românii nu au
fost obișnuiți cu alternative, neavând niciodată o posibilitate de
alegere”.
10 august 1990, Televiziunea națională ungară, emisiunea Panorama: „În
România de azi se instaurează o dictatură asemănătoare celei de
dinainte de Revoluție, dictatură care se exercită împotriva
minorităților etnice și a forțelor de opoziție”
Mult mai interesantă însă este afirmația că: „maghiarimea noastră nu poate fi niciodată împărțită prin intermediul granițelor”și, în consecință, dl. Tőkés afirmă senin: „Apartenența națională a Ardealului este o problemă care trebuie discutată de Ungaria și România”. (s.n.)
14 august 1990, Elveția: „La 20 martie 1990, la Târgu-Mureș a avut loc un pogrom sângeros împotriva populației maghiare”, declară László Tőkés la o reuniune ecumenică a World Council of Churches (WCC)ținută la Geneva.
La acea dată se lămurise demult că dramaticele evenimente
provocaseră românilor un număr de două ori mai mare de răniți decât
maghiarilor și că victima acelei scene atroce, reluată obsesiv de
televiziunile occidentale, în care un om căzut la pământ, fără
cunoștință, continua să fie lovit cu cruzime, se numea Mihăilă Cofar și
era român.
10 noiembrie 1990. Declarația publicată de ziarul Corriere della sera, după ce László Tőkés suferise un accident rutier în Ungaria: „Chiar dacă nu pot merge, voi conduce a doua revoluție în România (s.n.) pașnică, fără vărsare de sânge” - speră proaspăt devenitul episcop reformat.
11 martie 1991, Olanda, ziarul Algemeen Dagblad:„Se
pare că într-un viitor apropiat problema minorităților va deveni
problema centrală, de maximă importanță a politicii mondiale (…) Din
această perspectivă chestiunea
minorităților din România capătă o importanță deosebită, mai cu seamă în
privința aspectului transilvănean al problemei”. László Tőkés își exprimă speranța că se vor pune bazele noii arhitecturi a minorităților în Europa: „o arhitectură în care se va integra organic - și multiconfesionala și multinaționala Transilvanie (…)”.
10 iunie 1991. Europa Liberă anunță că episcopul Tőkés a avut o întrevedere cu congresmanul Frank Wolf, prin intermediul căruia a cerut Congresului american „sprijin pentru asigurarea securității personale”și a reclamat că a fost amenințat cu expulzarea din țară.
23 iunie 1991. Budapesta, Radio Kossuth.
„În zilele noastre — spune episcopul Tőkés - pe frontispiciul gândirii
internaționale se află probleme privind confederația, autonomia,
autodeterminarea, regionalismul. (…) Nouă nu ni se refuză doar autonomia ci drepturile umane, individuale și colective ale unei naționalități”. (s.n.)
3 iulie 1991. București. Romániai Magyar Szó, relatare din 20-21 iulie: La Reuniunea de drept internațional de la Geneva, László Tőkés a ținut un discurs intitulat Politica antimaghiară a Românieiîn care temele principale au fost „românizarea”,
„asimilarea”, „colonizarea în masă cu români a Ardealului”, „alungarea
și emigrarea maghiarilor”, „genocidul psihic și cultural”.
5 iulie 1991. Erdélyi Napló ; Romániai Magyar Szó; Falvak Népe; Csángó Újság, relatează între 12 și 15 iunie că episcopul reformat László Tőkés a fost primit de Papa Ioan Paul al II-lea.
Tőkés l-a informat pe Papă despre situația minorităților din România, a
cerut sprijin pentru ceangăii din Moldova în vederea păstrării limbii
lor materne informându-l pe sanctitatea sa de intențiile de asimilare a ceangăilor (s.n.) și de presiunile care se fac în acest sens de românii greco-catolici. (?!)
12 noiembrie 1991. Paris. Într-o conferință de presă președintele de onoare al UDMR László Tőkés afirmă că „Transilvania nu aparține României, ci a celora care locuiesc aici”.
Peste câteva zile, el susține la Strasbourg că România nu satisface condițiile pentru a deveni membru al Consiliului Europei. (s.n.)
8 ianuarie 1992.
Televiziunea națională ungară, dar și presa scrisă, înștiințează
publicul că viața episcopului Tőkés e în pericol, ba mai mult, pe capul
domniei sale s-a pus un preț: 150.000 de dolari!
11 februarie 1992. Episcopul László Tőkés este primit de regina Belgiei. Printre temele abordate de acesta: „necesitatea sprijinirii poporului maghiar din România și a regionalizării țării după modelul Flandrei și al Valoniei” (s.n.). Sursă: mediile diplomatice(17).
12 februarie 1992. Austriacul Die Presse redă, în articolul „În România domină vechile metode”, opiniile episcopului Tőkés care își afirmă îngrijorarea față de situația maghiarilor din Ardeal pe care „naționaliștii români îi tratează ca pe cetățeni de categoria a doua”și conchide că „situația viitoare a minorității maghiare va fi similară evreilor sau germanilor” (s.n.). Această ultimă formulare prin excelență logomahică va fi reluată și amplificată.
19 februarie 1993. Cotidianul Süddeutsche Zeitung dedică o pagină întreagă problematicii minorităților maghiare din afara granițelor Ungariei. „Situația actuală a maghiarilor din România este similară cu cea a evreilor din anii 1930”(!), susține episcopul László Tőkés.
19 februarie 1993. Cu
ocazia unei vizite organizate în statul american Ohio de liderii
emigrației ungare din SUA și a reprezentanților bisericilor protestante
ungare, László Tőkés ține la City Club din Cleveland o conferință
televizată în direct despre faptul că„în România are loc împotriva minorității maghiare un proces de epurare
etnică, la fel ca în Serbia sau Bosnia, doar că maghiarii nu au arme”(18) . Ca urmare a conferinței, în ediția din 20 februarie, publicația Plain Dealer din Cleveland va scrie un articol având ca subiect „fascismul românesc”(19).
23 februarie 1993.În vizită la Washington, László Tőkés, episcop și președintele de onoare al UDMR,
este primit la Departamentul de Stat de subsecretarul de stat Ralph
Johson. Temele discuțiilor, așa cum a reiese din articolele publicate la
24 februarie în ziarul Magyar Nemzet din Ungaria și la 25 februarie în Romániai Magyar Szó au fost „restaurația comunismului în România” și „epurarea etnică ce are loc în România”.
La conferința de presă care a urmat, Tőkés va susține că există o
singură soluție a dezamorsării „bombei etnice”: împărțirea Transilvaniei
în cantoane, după modelul elvețian, și autonomia teritorială pe baze
etnice.
26 februarie 1993. Sub titlul Ethnic Cleansing in Transylvania – Epurare etnică în Transilvania, cotidianul The Washington Times publică un amplu interviu cu László Tőkés în care acesta susține că în Transilvania are loc o epurare etnică ca și în Bosnia, dar nu cu mijloace violente (?!). Pe larg, ziarul relatează că în țările vecine Ungariei minoritățile maghiare constituie bombe etnice cu ceas.(s.n.) Conform ziaristului Andrew Borowiec, „unii dintre maghiari vorbesc despre rectificarea frontierelor de la Trianon”.
27 februarie 1993. Cotidianul ungar Magyar Hirlap reia articolul din The Washington Times sub titlul„Ziar american despre bomba etnică”.
27 februarie 1993.
Budapesta. Prezent la conferința de presă a lui László Tőkés referitoare
la turneul pe care l-a făcut în Statele Unite, corespondentul TVR,
Dorin Suciu, îl întreabă pe acesta dacă își menține afirmațiile despre epurarea etnică a maghiarilor din Transilvania apărute în The Washington Times. Președintele de onoare al UDMR confirmă, specificând însă că mijloacele sunt mai subtile. (s.n.)
Difuzarea înregistrării pe postul de televiziune național
declanșează un imens scandal public. Tőkés este contestat de toate
partidele politice, inclusiv de Alianța Civică, partener politic al
UDMR. Presa titrează: Declarații de export (România Liberă) Episcopul e unealta diavolului (Tineretul Liber), Un trădător, un provocator, un nimeni, avocatul diavolului: László Tőkés (Vremea) ș.a.m.d.
Ministerul de externe califică declarația episcopului ca „dezinformare gravă și neconformă adevărului”. UDMR, prin liderii săi, se „delimitează” de președintele său de onoare, iar mai multe asociații ale revoluționarilor de la Timișoara îi retrag lui László Tőkés calitatea de revoluționar.
23-24 octombrie 1993. București, cotidianul Romániai Magyar Szó relatează
că episcopul László Tőkés a făcut o vizită în Marea Britanie la
invitația institutului teologic Wycliffe Hall. După ce a fost primit de
lordul cancelar, la 20 octombrie Tőkés a ținut o conferință la care au
participat reprezentanți ai celor două camere ale parlamentului. El a
subliniat că„Problema minorităților trebuie apreciată ca o partea procesului de democratizare”. Una dintre remarcile sale a fost că„în lipsa unei tradiții democratice, românii au în mare parte o mentalitate de iobagi” (sic!) și că „în comparație cu România, Ungaria este o țară occidentală”(21) .
6 martie 1994. Emisiunea„A Hét” - Săptămâna
- a Televiziunii Ungare, redă declarația făcută de episcopul Tőkés în
Israel, în luna februarie a anului 1994, cu ocazia unei reuniuni pe tema
reconcilierii dintre cultele creștine și cultul mozaic: „În
cursul celui de al doilea război mondial, în România s-au comis
împotriva evreilor atrocități la fel de mari ca și cele din Ungaria,
doar că, până acum, s-a reușit în mod abil escamotarea datelor privind
antisemitismul românesc.(22)”
27 ianuarie 1995.
Budapesta. Acuzat atât în România, cât și în Ungaria, de colaborare cu
fosta Securitate, într-o conferință de presă László Tőkés declară:„Campania împotriva mea constituie un atac împotriva întregii maghiarimi din România!” Episcopul a mai susținut că „în
România există o listă neagră, unde (…) figurez și eu, în legătură cu
mine existând un plan de lichidare de către serviciile secrete române”
5 mai 1995. Agenția Ungară de Presă – MTI. Cu ocazia unei vizite făcute de episcopul Tőkés în Statele Unite, acesta afirmă că„Washingtonul ar trebui să fie mai sever cu Bucureștiul și să nu
renunțe la verificarea anuală a reînnoire a clauzei pentru România.” (s.n.) Președintele de onoare al UDMR admite că la Departamentul de Stat al S.U.A. se constatată în continuare „o anumită aversiune în ceea ce privește conceptul de autonomie etnică”.
16 noiembrie 1996. Timișoara.În timpul unei slujbe ecumenice a bisericilor istorice maghiareținută împotriva încheierii tratatului dintre România și Ungaria, episcopul László Tőkés pretinde că „Tratatul
de bază româno-ungar reprezintă o trădare. Tot ceea ce ni se smulge cu
forța poate fi redobândit, dar la ceea ce renunțăm noi înșine este bun
pierdut”.
În acest timp, mass-media internaționale relatau că Occidentul salută încheierea tratatului,
redând mesajele Departamentului de Stat al SUA, ale lui Jacques Chirac,
președintele Franței, Daniel Tarschys, secretarul general al
Consiliului Europei, Leni Fischer, președintele Adunării parlamentare a
Consiliului Europei, Javier Solana, secretarul general al NATO, Klaus
Kinkel, ministrul german de externe.
14 septembrie 1997. Târgu
Mureș. Cu ocazia vizitei în municipiu a lui Viktor Orbán, președintele
Fidesz Partidul Civic Ungar, László Tőkés a reluat mai vehcea sa marotă
întrebând retoric: „Cine poate nega că de 80 de ani această țară are loc o epurare etnică spirituală a maghiarimii?” Episcopul
a mai susținut că în condițiile în care minoritatea maghiară din
România numără peste două milioane (?!) de persoane, iar alte minorități
doar câteva mii, „egalitarismul între minorități este de a dreptul înjositor”… (s.n.)
*
Din lehamite, după ce mi-am încetat activitatea în calitate de
corespondent de presă la Budapesta și văzând că regimul președintelui
Emil Constantinescu și CDR nu înțelege să ia nici un fel de măsură, ba
chiar trece sistematic sub tăcere activitățile antiromânești ale
agentului de influență László Tőkés, am renunțat la „monitorizarea”
declarațiilor acestuia. Totuși, pentru perioada 1998-2000, ele se pot
regăsi în ziarul Adevărul , al cărui redactor-șef adjunct Cristian Tudor
Popescu și cu mine am fost dați în judecată, fără succes, de episcopul
și președintele de onoare al UDMR.
Apoi, am devenit director-general adjunct al Rompres/Agerpres și am
constat că László Tőkés acesta își continuă „cariera” care îl
consacrase. Din păcate, statutul profesional nu mi-a permis stocarea
nici unui fel de informații asupra subiectului.
Redau, totuși, având în vedere că a apărut la vremea respectivă în presă, una dintre formulările tipic logomahice - „drumul României spre Europa trece prin Transilvania”
- lansate de Tőkés la Universitatea de vară "Balványos" (Tușnad, 24-30
iulie 2000). Cu acea ocazie, acesta a criticat conducerea UDMR pentru a
nu fi pus condiții mai dure partenerilor de guvernare care au folosit
uniunea în scopul unei „politici de fațadă” (altă formulare logomahică) pentru a-i păcăli pe occidentali în privința situației minorității maghiare…
Intrată temporar într-un con de umbră, ocupația predilectă a lui
László Tőkés cunoaște un reviriment în regimul Băsescu, după ce în anul
2007, în urma unor alegeri suspecte ajunge europarlamentar.
Redau doar câteva dintre declarații făcute de László Tőkés chiar în
anul în care, la două săptămâni după câștigarea de către Traian Băsescu
a unui nou mandat prezidențial (!) acesta i-a acordat gradul de cavaler
al ordinului Steaua României pentru „meritele sale în declanșarea
evenimentelor din decembrie 1989 de la Timișoara”:
19 februarie 2009. Mediafax: Într-o intervenție ținută la Bruxelles, europarlamentarul László Tőkés declară: „Doresc
să atrag atenția Parlamentului Europei că în România, prin metode
subtile, chiar și acum, continuă omogenizarea și românizarea
Transilvaniei prin metoda schimbării artificiale a proporțiilor etnice”.
1 mai 2009. Miercurea Ciuc. La o adunare populară, europarlamentarul László Tőkés susține că: „În Transilvania continuă un genocid nesângeros, început în urmă cu 90 de ani”.
El dă ca exemplu de „genocid” situația din municipiul Sfântu Gheorghe
unde, în intervalul 1966-1992, numărul maghiarilor a scăzut cu 13%... La
solicitarea jurnaliștilor români de a prezenta probe că tendința
continuă, Tőkés a recunoscut ca nu are dovezi privind faptul că Guvernul
ar avea intenția de a strămuta în Harghita și Covasna cetățeni români…
18 iunie 2009. Washington. Ziarul ungar Magyar Hirlap relatează că într-o conferință de presă ținută în capitala Statelor Unite, europarlamentarul László Tőkés a afirmat că „Din
cauza politicii ungare actuale față de minoritățile maghiare,
maghiarimea este ca o armata împrăștiată. Dacă se va strânge însă
laolaltă și va ști să-și unească forțele, atunci ea se va transforma
într-o armată capabilă să lovească”. (?!) Tőkés a mai cerut ca politica guvernului ungar să fie schimbată în așa fel încât „să cuprindă o națiune de 14-15 milioane de maghiari, iar acest lucru să se facă pe principiul dreptului la autonomie al națiunii maghiare din bazinul carpatic și al suveranității limitate”.
*
Se poate continua mult timp cu ceea ce, la primă vedere, par niște
elucubrații sub formă de declarații personale sau politice, dacă n-ar
fi, de fapt, dezinformări foarte elaborate. Așa cum reiese din fragmentele scrise cu litere italice și subliniate cu aldine cu mențiunea (s.n.),
ele fac parte dintr-un război de imagine împotriva României, cea care
trebuia despuiată de ultima brumă de simpatie pe care i-o conferise
sângeroasa revoluție din decembrie 1989 prin acreditarea câtorva idei:
românii sunt un popor înapoiat, violent și intolerant care comite pogromuri (23) asupra maghiarilor; stabilirea unei parale între epurarea etnică din Bosniași situația maghiarimii din Transilvania; în România are loc o restaurație a dictaturii comuniste; renașterea fascismului (sic!) prin organizația Vatra românească; încercarea de acreditare publică a opiniei că în România există un „tradițional antisemitism românesc”și transmiterea (prin transfer emoțional) a tezei că „maghiarimea persecutată”
din România se află în aceeași situație dramatică precum evreimea
europeană între cele două războaie mondiale; promovarea în forurile
internaționale a intoxicării(24) „bomba etnică cu explozie întârziată”
a cărei dezamorsare poate fi realizată doar prin împărțirea
Transilvaniei în cantoane, după modelul elvețian, sau după modelul
belgian, prin acordarea de autonomie teritorială pe criterii etnice ca
în Flandra și Valonia; Transilvania, multinațională și multiculturală, poate fi considerată imaginea extrem orientală a democrației occidentale;
judecata că România este un stat paria, fără tradiție democratică, de
cultură ortodoxă, deci în afara ariei culturale a Europei și care refuză
„drepturile umane, individuale și colective ale naționalității maghiare”; „genocidul psihic și cultural” la care este supusă aceasta ș.a.m.d.
Aberația maximă, care a dus la pierderea Ordinului Steaua României,
acordat cu atâta „generozitate” de ex președintele Băsescu, a fost însă
cererea ca Ungaria să asigure, după exemplul Tirolului de sud,
protecția Ungariei asupra Transilvaniei!
*
În final, voi analiza ceea ce ar fi putut fi capodopera carierei agentului de influență László Tőkés: „Ținutul secuiesc - Tibetul României”, o combinație elaborată de dezinformare și intoxicare.
Ea a fost executată ca la carte, conform definiției de dicționar a
termenului: „dezinformarea constă în manipularea opiniei publice în
scopuri politice, prin folosirea de informații tratate cu mijloace
deturnate”
O trecere cronologică în revistă a evenimentelor este concludentă.
În luna aprilie 2010, europarlamentarul László Tőkés l-a invitat pe
Tendzin Gyaco, cel de-al 14-lea Dalai Lama, să viziteze localitatea
Chiuruș din județul Covasna unde s-a născut lingvistul Körösi Csoma
Sándor, considerat un „sfânt” (bodhisattva) de cei de credință budistă,
și să țină o conferință urmată de manifestările comemorative în
municipiul Sfântu Gheorghe.
La primă vedere, totul poate părea gestul unui politician care
încearcă să acumuleze capital politic prin parazitarea unei
personalități cu mare notorietate, laureată a premiului Nobel pentru
pace. În fapt, a fost vorba de o diversiune bine pusă la punct. Ideea
vizitei a fost atent elaborată, nu doar în biroul de la Bruxelles al
europarlamentarului Tőkés, după cum se poate lesne ghici…
Mecanismul acțiunii consta în translarea semnificației
politico-emoționale a conceptului controversat de „Tibet”, cu tot ce
presupune el, spre așa-zisul Ținut secuiesc și acreditarea faptului că
acesta ar fi un fel de Tibet al României.
Complementar, vizita urmărea, prin intoxicare, compromiterea
relațiilor dintre România și Republica China - foarte sensibilă la cele
două aspecte, Tibet și Dalai Lama.
Pentru amorsarea dezinformării a fost folosit faptul că în toamna
anului 2010 urma să aibă loc în Ungaria o vizită a lui Dalai Lama cu
care László Tőkés avea să se întâlnească oficial la Budapesta. Încărcătura mediatică a vizitei lui Tendzin Gyaco– acesta este numele „civil” al celui de al 14-lea Dalai Lama – urma să potențeze vizita acestuia în „Ținutul secuiesc”.
Vizita din septembrie 2010 a lui Dalai Lama la Budapesta a avut loc
la invitația Societății Ungare pentru Ajutarea Tibetului și a fost
minuțios organizată.
Ea a început cu conferința „Introducere în budismul tibetan” ținută
de Dalai Lama în fața a circa 11000 de persoane pe o arenă sportivă din
capitala Ungariei și care a fost repetată în ziua următoare. Tendzin
Gyaco a mai ținut apoi alte două conferințe. La toate cele patru
conferințe, doar o parte dintre spectatori au plătit biletul, o mare
parte primind bilete gratis, ceea ce presupune o acțiune de propagandă
subvenționată.
În cursul vizitei, care a fost intens mediatizată,
Dalai Lama a primit din partea lui Gábor Demszky, primarul general al
capitalei ungare, diploma de cetățean de onoare al Budapestei și la
invitația Grupului Parlamentar de Prietenie Ungaro-Tibetan, a ținut în
Parlamentul Ungariei o cuvântare. Tot în Parlamentul Ungariei, Dalai
Lama s-a întâlnit cu László Tőkés, ajuns vicepreședinte al Parlamentului
Europei la inițiativa Fidesz, partidul de guvernământ din Ungaria.
Presa nu a avut acces la întrevedere.
Rezumând, în aprilie 2010, László Tőkés îl invită în nume personal
pe cel de-al 14-lea Dalai Lama ca, în toamnă, să viziteze localitatea
Chiuruș din „Ținutul secuiesc” unde, în secolul al XIX-lea, s-a născut
lingvistul Körösi Csoma Sándor, autor al unui dicționar englez-tibetan.
Vizita a fost programată să aibă loc imediat după vizita intens mediatizată lui Dalai Lama din luna septembrie în Ungaria.În mod evident, cele două vizite ale lui Dalai Lama au fost coordonate
astfel încât cea din Ungaria să o potențeze politic și mediatic pe cea
din România.
În contextul acesta, este evident că scopul real al vizitei lui Dalai Lama, care pe lângă ceremonia de comemorare a lingvistului maghiar, cuprindea și alte acțiuni,
era să ofere ocazia lui László Tőkés de a internaționaliza problema
autonomiei teritoriale pe criterii etnice a „ținutului secuiesc”, care,
conform declarațiilor sale repetate, ar fi… „Tibetul României”.
Nu mai trebuie subliniat faptul că această acțiune politicianistă care
folosea conotațiile negative ale așa-zisei «probleme a Tibetului» ar fi
afectat în mod cinic nu numai imaginea României, dar și a Chinei.
Se poate trage concluzia că un scop complementar al vizitei a fostîncercarea de înrăutățire a relațiilor româno-chineze contându-se
pe faptul că România va avea o reacție inadecvată - de acceptare a
vizitei lui Dalai Lama -, ceea ce nu s-a întâmplat datorită reacției
ferme a Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a accentuat faptul că
România consideră Tibetul ca o parte inalienabilă a Chinei și că astfel
de vizite, oficiale sau „particulare”, nu se realizează decât prin
intermediul MAE român.
Reacția biroului de presă a lui Dalai Lama a fost cât se poate de
adecvată: arătând că nu dorește ca această vizită să fie un prilej de
disensiuni, a anunțat că liderul spiritual budist renunță la vizită.
După tonul comunicatului, este foarte probabil ca Dalai Lama să-și fi
dat seama că s-a intenționat folosirea sa într-o acțiune de manipulare,
așa cum a mai fost folosit, atât el cât și „problema Tibetului”,
ca instrument de șantaj mediatic de mai multe puteri, îndeosebi din G7,
în relația cu China.
Surse: publicația „Temesvártol Brusszellig”
(De la Timișoara la Bruxelles) elaborată de biroul europarlamentarului
László Tőkés, ziarele centrale ungare Népszabadság, Népszava, Magyar
Hirlap, Agenția Ungară de Presă MTI, Radio Kossuth, Duna TV.
*
Una dintre acțiunile recente care reconfirmă statutul de agent de
influență al lui László Tőkés, devenit eurodeputat Fidesz, sunt
declarațiile făcute la 21 aprilie la o reuniune ținută în orașul Eger:„Zi de zi, se poate observa cum românii își șterg opincile pe drepturile maghiarilor”, „de decenii întregi, maghiarii sunt victimele unei agresiuni verbale care poate fi comparată doar cu antisemitismul verbal” (sic!) și „(…) opinia publică internațională
trebuie trezită la realitate pentru a înțelege că maghiarii nu luptă
pentru drepturi cuvenite minorităților, ci pentru însăși existența lor”. Sursă: www.egerhirek.hu
Sunt cuprinse în aceste formule logomahice toate cele trei coordonate ale dezinformării: diabolizarea adversarului prin debitarea de cât mai multe invective și acuzații inventate la adresa acestuia, maniheismul, prin crearea de două tabere, a celor buni care sunt victimele celor răi și ținta, care este opinia publică internațională(25) .
Și o ultimă mențiune: după știința mea, ocupația de agent de influență nu este incriminată de codul penal al nici unei țări! Nu există nici un delict de dezinformare sau influență.
Singura soluție pentru a fi combătută subversiunea realizată prin
dezinformare ar fi organizarea unor echipe de cercetători - psihologi,
sociologi, jurnaliști, experți în contra-ingerință care, „studiind
dezinformarea caz cu caz, disecând, urcând până la pseudo-informația
inițială, reperând procedeele de dezinformare utilizate, să reconstituie doctrina din aplicațiile sale și acționeze în consecință.(26) ”
Dorin Suciu
Note finale
[1] Filip Teodorescu, Un risc asumat, Editura Viitorul Românesc, București 1992, Radu Tinu, Timișoara, no comment!, Editura Paco, București, Gheorghe Rațiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, ed. PACO, București, 1996, Ion Pitulescu și alții, Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989, București 1995, Victor Negulescu, De la informații la contraspionajul militar – drumul anevoios al unui serviciu secret, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2000, Alex M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea II, Editura RAO, 2006, Colecția de documente Marius Mioc, (dosarul Ildiko Sepssy), Radu Portocala, România. Autopsia unei lovituri de stat, Editura Agora Timișoreană, 1991, Aurel Perva, Carol Roman Misterele revoluției române, Editura Răscruci de Milenii SRL (fără an) și, nu în ultimul rând, Alisson Muttler , corespondent în România al Associated Press. http://bigstory.ap.org/author/alison-mutler
[2] Ulterior, organizația franceză care a inițiat acțiunea Villages roumains a admis că ea a avut și aspectele unei manipulări, așa cum arăta în ediția sa din 15 februarie 1990, cotidianul francez Le Monde.
[3] Alex M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea II, Editura RAO, 2006, pp. 275-276.
[4] Anca Florea, PĂSTRAȚI ROMÂNIA ÎNTREAGĂ, Editura Viitorul Românesc, 1996, p. 12.
[5] La 26 martie 1990.
[6] La 26 mai 1990
[7] Roger Mucchielli, La Subversion CLC, Paris, 1976, p. 35.
[8] Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, de la Calul Troian la Internet, Editura Antet, 2009, p. 21.
[9] din greaca veche prin combinarea vocabulelor: lógos, cuvânt, și máhe, luptă, însemnând „luptă prin cuvinte”.
[10] Vladimir Volkoff, Dezinformarea - armă de război, Editura Antet, 2000, p. 9;
[11] Exemplele în literatura de specialitate sunt numeroase, începând cu primul război mondial «Halt the Hun!» – Oprește-l pe Hun (referire la germani), «Hun or Home», al doilea război mondial: «Good shooting and Hunting: TO BERLIN!» sau epoca Războiului Rece: «Vânătoarea de vrăjitoare» (referire la McCarthy- creație KGB ), «Besser rot als tot» –(Mai bine communist decât mort – creație STASI). Așa cum voi arăta, «pogromul de la Tg. Mureș», «bomba etnică cu explozie întârziată» (referire la minoritățile maghiare), «epurare etnică» și altele sunt exemple tipice de formulări logomahice.,
[12] Vladimir Volkoff , idem p. 22.
[13] Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, cel mai vechi mijloc de informare din lume, Editura Humanitas, 1993, p. 228. Dezavantajul ar fi că, o dată lansat, zvonul nu poate fi controlat, ba chiar se poate întoarce împotriva emițătorilor.
[14] Henri-Piere Cathala, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991, p. 24.
[15] Ibidem, p. 10.
[16] Aici trebuie remarcat un „defect de frumusețe” – szépség hiba, cum s-ar spune în limba maghiară: nu numai că la 13-15 iunie1990 nu a fost agresat nici un maghiar, dar în multe localități din județele Covasna și Harghita, printre care și Miercurea Ciuc, au fost atacate și devastate sedii de poliție.
[17] Anca Florea, ibidem p. 12-23, date coroborate prin manuscrise personale.
[18]America, săptămânalul Uniunii Românilor din Statele Unite, în editorialul semnat de Remus Grama. Articolul specifică prezența la conferința de la Cleveland a poetului Ioan Alexandru, senator PNȚ, aflat în vizită în SUA.
[19] http://udvardy.adatbank.transindex.ro/?action=nevmutato&nevmutato=TőkésLászló&kezd=331
[20] Idem, http://udvardy.adatbank.transindex.ro/
[21] Anca Florea, ibidem p. 32
[22]În perioada mai 1994 – aprilie 1945 au fost deportați jandarmeria ungară și omorâți în lagărele naziste ale morții aproape 600.000 de evrei unguri, o zecime din numărul evreilor asasinați în întreaga Europă de către naziști. „Prigonirea evreilor (din Ungaria) este probabil crima cea mai abjectă din întreaga istorie a omenirii” aprecia Winston Churchill, la data de 7 iulie 1945, în jurnalul său.
[23] Conceptul de pogrom presupune implicarea/organizarea de către autoritățile statale. În acest caz, sugestia este că „pogromul” a fost organizat pentru a furniza un motiv de reînființare a unui serviciu de informații național!
[24] lansată Géza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Granițe a guvernului ungar.
[25] Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, p. 126.
[26] Vladimir Volkoff, Dezinformarea, armă de război. p. 17.