Doi generali SIE (r), doua carti despre Romania si Basarabia intre SUA si Rusia. Ioan Popa despre impactul bolsevismului in Basarabia si Transnistria si Gheorghe Dragomir despre Scutul american si Katiusa ruseasca

Gheorghe Dragomir
Recviem pentru Spioni
Editura Romania in Lume, 2008
Extrase:
“Implicarea serviciilor de spionaj si contraspionaj ungare, alaturi de alte servicii interesate in actiunile premergatoare si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si a celor din 15 martie 1990 de la Targu Mures, a fost evidenta si a vizat dezmembrarea statului national unitar Roman si alipirea la Ungaria a unor importante teritorii romanesti.
Dupa esecul acestor operatiuni, serviciul de spionaj ungar, prin agentura creata la nivelul UDMR, FORUMULUI CIVIC MAGHIAR cat si a administratiei centrale si locale, a trecut la un nou mod de actiune si anume de a ataca si intimida (ajungandu-se pana la anihilare), activitatea serviciilor de informatii romanesti “lansand” vanatoarea ofiterilor si agenturii care desfasurase actiuni de “politie politica” ce trebuie descompirati si ingraditi in drepturile si libertatile cetatenesti, creandu-se astfel un curent de neincredere la nivelul populatiei romanesti fata de reprezentantii autoritatilor de stat.
Actiunea viza pe etape: serviciile secrete, clasa politica, administratia publica, justitia, oamenii de cultura si mass-media, ca in final sa atace clerul ortodox cu precadere cel din Banat, Ardeal si Bucovina si nu cu totul intamplator.
Referindu-ne la religie, spionajul ungar prin cadrele si agentii acoperiti din randul prelatilor maghiari, inca din perioada horthysta s-a lovit in Ardeal de rezistenta romanilor in fata procesului de maghiarizare impus prin violenta, de aceea s-a gasit modalitatea cea mai perversa si anume Biserica Unita si ordinele religioase cavaleresti aflate sub controlul Vaticanului, la care a fost ademenita sa adere elita romaneasca, indiferent de confesiune.
Aceasta bresa odata realizata s-a trecut la o alta etapa si anume de a se lansa dialogul intre Biserica Ortodoxa din Romania cu Biserica Catolica atat in cadrul Consiliului Ecumenic, dar si direct, argumentandu-se ca in conditiile actuale aceasta reprezinta o necesitate religioasa, in realitate fiind o necesitate politica pentru Ungaria de a se realiza unirea celor doua biserici, bineinteles, sub autoritatea Papala.
Desi Ungaria si Romania sunt membre cu drepturi egale in NATO si UE, totusi guvernele ungare, indiferent de coloratura politica, care s-au perindat la conducerea tarii nu au renuntat la pretentiile teritoriale si nici la campania de defaimare a Romaniei pe langa cancelariile europene si administratia americana, folosindu-se din plin de posibilitatile informative si de influenta, de care dispun serviciile secrete ungare.
Guvernele post-decembriste care s-au succedat la conducerea Romaniei nu au avut si nu au reusit sa includa pe agenda de lucru clarificarea de fonda problemelor in disputa cu Budapeste in baza principiilor care guverneaza relatiile dintre statele democratice membre NATO si UE, cu respectarea suveranitatii si demnitatii nationale, ci au preferat adoptarea unei atitudini confuze si de multe ori complice, care au incurajat atat guvernele de la Budapesta cat si minoritatea maghiara din Romania, in actiunile lor denigratoare si provocatoare.
Pe acest fond a devenit o practica periculoasa prezenta unor personalitati politice si guvernamentale ungare in comunitatile de maghiari si secui din Transilvania cu ocazia unor sarbatori religioase, pentru a asista la manifestari de omagiere a unor “martiri” (in realitate criminali de razboi ori militari care au avut merite in reprimarea cu salbaticie a unor revolte sau miscari sociale impotriva asupririi austro-ungare) ori pentru a participa la lucrarile UDMR sau ale FORUMULUI CIVIC MAGHIAR, care sustin deschis, cu aroganta si in mod provocator, revizionismul maghiar.
Poate ca ar trebui ca pe baza de reciprocitate sa avem o prezenta mai activa a personalitatilor romane in comunitatile romanesti din Ungaria, pentru a le cunoaste problemele cu care se confrunta si a le ridica cu fermitate spre rezolvare autoritatilor ungare. Dar pentru asta este nevoie de o clasa politica si responsabili guvernamentali animati de puternice sentimente de mandrie nationala si de respect fata de electoratul roman care i-a propulsat spre sferele puterii.
Realitatea dureroasa ne dezvaluie ca prin privatizarile frauduloase sau retrocedarile dubioase, s-a deschis calea abuzurilor la nivelul autoritatilor centrale si locale si s-au creat oportunitati de afaceri intre clientela din jurul partidelor romanesti si clientela maghiara din jurul UDMR, creindu-se o adevarata mafie transpartinica si multi-etnica care s-a imbogatit ilicit prin dezmembrarea patrimoniului national.
Vesnica prezenta la guvernare a UDMR a creat serviciului de spionaj ungar oportunitati informative si de influenta nesperate, la nivelul structurilor de putere din Romania, cat si in locurile in care se concentreaza bani publici si de la UE pentru finantarea unor proiecte de interes strategic (infrastructura de transporturi si comunicatii, protectia mediului, consolidarea mediului de afaceri si antreprenorial, etc).
Atitudinea pasiva si lipsa de reactie prompta a oficialitatilor romane la actiunile neprietenesti ale oficialitatilor si Parlamentului Ungar, sau actiunile deschise anti-romanesti ale maghiarilor din Romania, te duce cu gandul la tradarea intereselor nationale de clasa politica romaneasca care este mai interesata de realizarea unor intelegeri cu UDMR numai pentru a intra in coalitii guvernamentale. De aceea se mimeaza “reactii ferme” fata de unele manifestari deschise revizionist maghiare din partea unor membri ai cabinetului.”