Am găsit întâmplător pe Internet acest referat studențesc, pe care îl reproduc integral. O adevărată mostră de manipulare. Nu din partea studentului, victimă mai mult sau mai puțin inocentă a naivității sau prostiei personale, a lipsei de spirit critic și de efort informativ, ci din partea cadrului didactic universitar din România care prezintă astfel unor tineri istoria minorității evreiești în România, în perioada comunistă. Elipsa este forma cea mai eficientă de deformare continuă. O perspectivă sionistă care ocultează rolul unei părți a evreimii locale în instalarea comunismului bolșevic sovietizant și antiromânesc. Am sî încerc să depistez numele cadavrlui didactic care răspîndește astfel de imagini propgandistice. Dincolo de observațiile de mai sus, câteva informații merită să fie reținute. De pildă, suma acordată de Joint. 4.000.000 de dolari anual.
Pentru români, nici una din aceste două fațete ale prezenței evreiești în România nu au fost benefice. Remarc cu oroare și tristețe incapacitatea unui student din România de a utiliza pe computer semnele diacritice ale limbii noastre. Nici măcar atâta nu se învață la universitate? Dan Culcer
Evreii in perioada comunista de Marin Flori-Costinela, Istorie, Anul II
Inlăturarea guvernului condus de maresalul Ion Antonescu la 23 august 1944, a insemnat incetarea tuturor masurilor antievreiesti care au existat in Romania, deoarece inca de la inceputul procesului de cucerire a puterii politice, Partidul Comunist a fost iritat de existenta si activitatea unor entitati autonome, fie minoritare, fie religioase sau profesionale. Acestea reprezentau un obstacol in calea partidului de a controla procesele sociale din tara.
In perioada 1948-1949 se concretiza planul communist de reorganizare a comunitatii evreiesti. Tot acum doua dintre functiile fundamentale ale comunitatii sunt confiscate: functia scolara prin nationalizarea scolilor, si cea social- sanitara prin confiscarea retelei medicale foarte puternice evreisti.
In 1948, functionau in administratia comunitara 30 de gradinite cu 1.097 de elevi, 69 de scoli primare cu 7.054 de elevi, si 23 de scoli secundare cu 4.068 de elevi.1
In 1949, ministrul invatamantului, Gheorghe Vasilieru intr-un interviu acordat unei publicatii care sustinea punctul de vedere al partidului comunist francez, L’ Humanite “…In Constitutia Republicii Populare Romane se prevede ca numai statul este cel care are dreptul sa aiba scoli care se ocupa cu educatia tineretului din tara noastra”2
Printr-o hotarare a Consiliului de Ministrii in 1949, s-a decis trecerea institutiilor sociale in proprietatea Ministerului Muncii si Prevederilor Sociale, iar a celor medicale in posesia Ministerului Sanatatii.
Astfel, tot ce mai ramanea comunitatii evreiesti era functia religioasa, insa si aceasta era exercitata cu greu din cauza obstacolelor puse de regim. Nu era asigurata respectarea repaosului sabatic, motiv pentru care copiii din familiile religioase erau dati afara din scoli si universitati, iar adultii isi pierdeau locul de munca.
Jointul , societatea evreiasca de ajutor cu centrul in Statele Unite, care aducea Romaniei anual frumoasa suma de 4.000.000 de dolari, toti sositi prin Banca Nationala care ii schimba in moneda locala, a ajutat refugiatii evrei, scolile evreiesti, cantinele si spitalele3, insa pentru ca a fost catalogata de Uniunea Sovietica drept oficiu de spionaj, a fost mai mult decat suficient pentru ca Romania sa nu o mai tolereze.
Toate organizatiile autonome evreiesti afiliate unor centre din afara granitelor au fost lichidate prin presiuni sau ordinul direct al Guvernului.
Singura oraganizatie evreiasca a fost Miscarea Sionista, insa si impotriva acesteia au fost luate numeroase masuri: presa sionista a fost interzisa, in campania impotriva sa a fost mobilizata toata presa. Au aparut slogane de genul “Sionistii, spargatorii unitatii clasei muncitoare”, “Sa luptam impotriva sionismului si sa-l demascam ca arma politica a imperialismului”4
Insa expresia antievreiasca cea mai barbara a fost inscenarea proceselor antisioniste. Conducatori, funtasi si activisti sionisti au fost prinsi si dusi in beciurile Securitatii unde au fost torturati fizic si sufleteste, smulgandu-le semnaturi de invinuiri fantomatice. Metodele chinului fizic au fost groaznice: unii au fost tinuti 15 zile si 15 nopti in picioare pana au lesinat, altii au fost plimbati zeci de ore in sir in jurul unei odai ovale, pana au lesinat, acestea sunt doar cateva exemple.
Partidul Comunist nu a ezitat sa exercite un control strict asupra unicei organizatii ramasa in functiune F.C.E.R. (Federatia Comunitatiilor Evreiesti din Romania) : sa desfasoare o munca asidua de indoctrinare si propaganda comunista, adaptarea ulitei evreiesti, sa desfiinteze cu -mici exceptii- toate formele laice de explimare a intereselor si culturii etniei, precum si institutiile de invatamant, cultura si chiar de asistenta5
Viata culturala evreiasca era legata dintotdeauna de traditie si de tara stramoseasca, insa si aici a intervenit partidul prin interzicerea oficiala sau necordarea autorizatiei pentru intalnirile culturale, fie prin desfiintarea cercurilor culturale ebraice.
Multi scriitori idisi au fost obligati sa scrie poezii despre republica, viata culturala evreiasca intrand astfel in agonie. [s.red. d.c.]
Antisemitismul a existat in Romania de veacuri, resimtirea acestuia fiind direct proportionala cu cresterea increderii in sine a partidului.
In perioada 1970-1989 au aparut articole, poezii si brosuri de un antisemitism fatis si chiar periculos. Un astfel de volum este “Saturnalii”, un volum de poezii antisemite al lui Cornelui Vadim Tudor.
La 1 iunie 1949 are loc adoptarea a unui Statut al Cultului Mozaic. Prin acest statut se sublinia caracterul religios al comunitatii prin denumirea oficiala : comunitatea evreiasca (M). Prin adaugarea initialei “M” se sublinia caracterul mozaic, deci religios, si nu national. Aceasta provenea din conceptia generala a Partidului Comunist, ce refuza sa vada in evrei o minoritate nationala.
Religiei mozaice i s-a impus un nou sef-rabin, acesta fiind dupa proprile-i spuse un devotat al regimului. [Moses Rosen] Acestuia i s-a impus ce sa spuna, cui sa spuna, ce declaratii sa semneze.
Lipsa posibilitatii evreilor de a se intalni liber, i-a determinat pe acestia sa frecventeze din ce in ce mai des sinagoga, insa si aici a avut loc o interventie a partidului. S-a cerut revizuirea cartilor de rugaciune.
In perioada 1944- 1947, piramida socio-economica a evreilor avea la baza o masa formata din oameni care traiau din expediente sau asistenta, la mijloc, o mica burghezie(comercianti, patroni), si in varful piramidei o burghezie care a optat in mare parte pentru emigrare.
In 1944 in Vechiul Regat si sudul Transilvaniei, la o populatie de circa 275 000 de persoane, doar 40 000 erau active, iar 215 000 pasive, din care : profesionisti fara ocupatie (48 000), intretinuti (167 000)6.
In pedioada guvernarii maresalului Antonescu, evreii din Romania au fost deposedati de cea mai mare parte din bunuri. Averile lor au intrat in posesia Centrului National de Romanizare care a instrainat, prin vanzari, bunurile mobile si le-a dat in arenda diferitelor persoane pe cele immobile.
In Bulgaria, in Romania si in Ungaria, tari care fusesera aliate Axei, sovieticii considerau activele evreiesti drept proprietate germana si si le insuseau cu titlul de despagubiri7.
Erau puse tot mai multe piedici celor care alegeau sa plece din tara, insa cea mai dura dintre ele era aceea ca atunci cand aparea un nou nascut, si familia se prezenta sa-si ridice pasapoartele cereau ca acesta sa poata parasi tara impreuna cu ei, pasapoartele lor erau anulate pe loc, si trebuiau reluate toate formalitatiile. In consecinta majoritatea evreilor care depuneau cerere de plecare s-au ferit sa aiba copii. Astfel o intrega generatie de evrei din Romania au ajuns in Israel fara copii sau in cel mai bun caz cu un singur copil nascut inaintea depunerii dosarului pentru emigrare.
Pasapoartele erau acordate in mare masura batranilor, invalizilor, pe cand detinatorii titlurilor academic, artizanii, tehnicienii si sionistii nu aveau voie sa fie printer emigrant. Emigrantii puteau parasi Romania numai cu vasul Transilvania pe care erau ingramaditi 2000 de emegranti pentru care Israelul platea in valuta suma integrala per capita8
Dupa 1958 israelenii erau dispusi sa livreze Romaniei anumite marfuri in schimbul plecarii evreilor. Acesta a fost inceputul trocului evrei contra marfa. Plata se facea in bani pesin, iar predarea lor se facea cand la Viena cand la Zurich sau chiar in Danemarca, crezandu-se ca astfel se pastreaza secretul. Pe parcurs, problemele nu au lipsit.
Pentru regimul communist, evreii erau vazuti si tratati ca niste sclavi de a caror soarta dispunea, vanzarea acestora a fost unul dintre cele mai cinice produse ale perioadei comuniste.
Bibliografie:
Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile – “Analiza Dictaturii Comuniste din Romania – Raport Final” editura Humanitas, Bucuresti, 2006
Liviu Rotman – “Evreii din Romania in perioada cominista 1944 – 1965” editura Polirom, Bucuresti, 2004
Hary Kuller – “Opt studii despre istoria evreilor din Romania”, Bucuresti, 1997
Academia Romana – “Istoria Romanilor” volumul IX, editura Enciclopedica, Bucuresti
Raul Hilberg – “Exterminarea evreilor din Europa”, volumul II, editura Hasefer, Bucuresti, 1997
Evreii in perioada comunista
Marin Flori-Costinela, Istorie, Anul II
1 Liviu Rotman – “Evreii din Romania in perioada cominista 1944 – 1965” editura Polirom, Bucuresti, 2004, p74
2 Ibidem, p75
3 Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile – “Analiza Dictaturii Comuniste din Romania – Raport Final” editura Humanitas, Bucuresti, 2006, p370
4 Ibidem p174
5 Hary Kuller – “Opt studii despre istoria evreilor din Romania”, Bucuresti, 1997, p32
6 Academia Romana – “Istoria Romanilor” volumul IX, editura Enciclopedica, Bucuresti, p 708
7 Raul Hilberg – “Exterminarea evreilor din Europa”, volumul II, editura Hasefer, Bucuresti, 1997, p.255
8 Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile – “Analiza Dictaturii Comuniste din Romania – Raport Final” editura Humanitas, Bucuresti, 2006, p389