INTERVIU Academicianul Ioan Aurel Pop: Pentru mulţi români, patriotismul înseamnă azi ironie
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/interviu-academicianul-ioan-aurel-pop-romani-patriotismul-inseamna-ironie-1_50b9a9a67c42d5a663ab2fa0/index.html
1 decembrie 2012, 08:57 citesc mai tarziu download pdf print article ArticolComentarii 2 deFlorina Pop
Ioan Aurel Pop este unul dintre cei mai cunoşcuţi istorici din ţară
Adevărul Mai există patriotism în secolul al XXI-lea? Iar dacă da, sub ce formă? şi cum îl văd tinerii? La acest întrebări am încercat să răspundem într-un interviu cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ FOTO DOCUMENT Povestea soldatului român din armata austro-ungară ajuns... Patriotismul nu este doar un cuvânt sugerat mult prea uşor în discursuri de politicienii zilei de azi ori o amintire din cartea de istorie când vine vorba de oamenii care au făcut Unirea în 1918, ci este şi gestul de bine pe care îl face un român pentru comunitatea unde trăieşte. Acel dar din suflet. Iar în multe dintre cazuri faptele lor nu sunt la vedere. Patrioţii secolului al XXI-lea tac şi fac. Sunt acei oameni care schimbă România. O schimbă pentru că vor şi pentru că ştiu că pot. Încet, cu multă voinţă, şi dragoste faţă de locul unde s-au născut. În România anului 2012 nu mai poate fi vorba de acel patriotism despre care se învăţa în cărţile de istorie, despre voievozi care se luptă cu turcii, dar nici despre soldaţi care şi-au dat vieţile pe front pentru azi ca să se poată vorbi de stat românesc. Conceptul de patriotism are, în secolul al XXI-lea, alte înţelesuri şi percepţii. Iar despre aceste înţelesuri şi despre cât este prezent patriotismul în vieţilor românilor am discutat, într-un interviu, cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop, totodată şi rectorul celei mai vechi universităţi din Transilvania, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
R: Ce mai înseamnă patriotismul în secolul al XXI-lea?
I.A.Pop: Patriotismul înseamnă azi, din păcate, pentru mulţi români, o vorbă tocită, rostită adesea cu uşurinţă, neglijată, ironizată. Cel care îndrăzneşte acum să invoce în chip serios patriotismul, să facă apel la patriotism este socotit învechit, ori naţionalist, ori politician ori interesat etc. R: Cum vedeau românii veacurilor trecute patriotismul? I.A.Pop: Pentru mulţi, patriotismul era sentimentul de dragoste sinceră faţă de părinţi şi faţă de locurile de naştere şi de vieţuire. Era prinosul adus moşilor şi strămoşilor care au ţinut la un loc ţara, au apărat-o şi au mărit-o. Cu astfel de sentimente, cultivate cu grijă din copilărie, s-a putut naşte România. A fost marea trăire care i-a împins pe români, ca şi pe francezi, germani sau unguri, să clădească o ţară. R: Cum a evoluat el de la 1918 încoace? I.A. Pop: Între cele două războaie mondiale, trăirile patriotice au fost intense şi variate. Unii, marii români care au făurit cu minţile şi cu braţele lor Unirea, au rămas copleşiti de iubirea de ţară, de "Poemele luminii", cum a scris Lucian Blaga, păstrând un fericit echilibru între dragostea de poporul nostru şi dragostea de oameni în general, între patriotism şi umanism. Alţii au exagerat, proslăvind românismul şi recurgând la ideologii şovine, la ura de rasă. Alţi locuitori ai ţării au rămas indiferenţi, iar alţii chiar i-au urât şi invidiat pe români pentru ceea ce s-a chemat România Mare. R: Cât de mult şi-a pierdut din sens acest concept şi de ce? I.A. Pop: Orice termen se uzează prin folosire excesivă. Regimul comunist a abuzat de această idee a patriotismului şi a întrebuinţat-o adesea ca vorbă fără conţinut. După căderea comunismului, anumite grupări politice, partide, asociaţii au confiscat noţiunea de patriotism, repetând-o adesea în mod sforăitor, cu accente xenofobe şi i-au dezgustat astfel pe mulţi dintre români. Alte forţe, cu tendinţe globaliste, cosmopolite sau chiar antiromâneşti au profitat de această situaţie, compromiţând şi mai mult ideea şi noţiunea. Din păcate, pentru mulţi tineri născuţi după 1989, noţiunea de patriotism este de neînţeles sau are un sens vag, vetust, demn de generaţia bunicilor lor... R: Mai sunt sau nu românii patrioţi? I.A. Pop: Fireşte că da. Aceştia, de regulă, tac şi fac, adică fac numai ceea ce trebuie şi ceea ce ştiu mai bine, contribuind la funcţionarea ţării, la educarea copiilor, la cultivarea bunului simţ. Patrioţii autentici sunt aceia care nici nu spun nimic despre sentimentul lor, ci îl arată, discret, prin fapte. R: Îi mai poate ţine patriotismul pe români în ţară? I.A. Pop: Patriotismul, aşa cum era el înţeles în trecut, nu mai poate îndeplini singur acest rol. Ca să poată rămâne în ţară, patrioţii autentici trebuie să simtă ţara alături de ei, la bine şi la rău. Dacă liderii ţării cultivă ideea plecării românilor în lumea largă, în Uniunea Europeană, după dictonul care spune că numai acolo unde este bine poate fi patria, atunci patria reală nu mai are vreun rost. România are nevoie de o clasă mijlocie puternică, formată din proprietari de bunuri, care să formeze baza ţării şi care să poată fi mulţumiţi.
R: De ce nu apreciază românii ce au acasă, în ţară?
I.A. Pop: Românii nu mai apreciază ce au acasă, fiindcă au foarte puţin, după pretentiile lor de-acum. Iar aceste pretenţii nu sunt deloc exagerate, ci sunt conforme cu standardele europene actuale. R: Ce spun manualele despre patriotism? I.A. Pop: Din păcate, tinerii nu mai au ce să reţină, despre sentimentul de patriotism, din manuale, fiindcă acestea nu mai educă în spiritul dragostei de ţară. Manualele din ultimii ani se ruşinează parcă de ţară, de trecutul naţional, în conformitate cu noile precepte, trasate de noii ideologi postmoderni. Aceştia spun, prea adesea, că trecutul nostru nu merită nicio atenţie, că este umil, lipsit de valori şi de idei generoase, plin de mituri nationaliste ruşinoase şi de episoade jenante. De la Nichita Stănescu, care numea limba română drept patria sa şi până la H. R. Patapievici, care destina limba română doar înjurăturilor, este o mare distanţă, pe parcursul căreia patriotismul s-a pierdut, s-a alterat.
R: Ce înţeles are pentru dumneavostră acest termen?
I.A. Pop: Patriotismul, într-o simplă definiţie, este preţuirea şi întelegerea locului de naştere şi de viaţă, cu tot ce conţine el. Sunt popoare care nu au avut niciodată patrii sau care, prin adevărate tragedii, şi-au pierdut patriile! Noi suntem dintre cei aleşi, având această patrie de la Dunare şi de la Mare. Este păcat să nu o organizăm bine, să nu o păstrăm prosperă, să nu o transmitem urmaşilor întreaga şi frumoasă. Dacă vom înţelege să facem asta, vom fi cu siguranţă patrioţi, chiar fără să ştim şi fără să o spunem.
Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/cluj-napoca/interviu-academicianul-ioan-aurel-pop-romani-patriotismul-inseamna-ironie-1_50b9a9a67c42d5a663ab2fa0/index.html
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/interviu-academicianul-ioan-aurel-pop-romani-patriotismul-inseamna-ironie-1_50b9a9a67c42d5a663ab2fa0/index.html
1 decembrie 2012, 08:57 citesc mai tarziu download pdf print article ArticolComentarii 2 deFlorina Pop
Ioan Aurel Pop este unul dintre cei mai cunoşcuţi istorici din ţară
Adevărul Mai există patriotism în secolul al XXI-lea? Iar dacă da, sub ce formă? şi cum îl văd tinerii? La acest întrebări am încercat să răspundem într-un interviu cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ FOTO DOCUMENT Povestea soldatului român din armata austro-ungară ajuns... Patriotismul nu este doar un cuvânt sugerat mult prea uşor în discursuri de politicienii zilei de azi ori o amintire din cartea de istorie când vine vorba de oamenii care au făcut Unirea în 1918, ci este şi gestul de bine pe care îl face un român pentru comunitatea unde trăieşte. Acel dar din suflet. Iar în multe dintre cazuri faptele lor nu sunt la vedere. Patrioţii secolului al XXI-lea tac şi fac. Sunt acei oameni care schimbă România. O schimbă pentru că vor şi pentru că ştiu că pot. Încet, cu multă voinţă, şi dragoste faţă de locul unde s-au născut. În România anului 2012 nu mai poate fi vorba de acel patriotism despre care se învăţa în cărţile de istorie, despre voievozi care se luptă cu turcii, dar nici despre soldaţi care şi-au dat vieţile pe front pentru azi ca să se poată vorbi de stat românesc. Conceptul de patriotism are, în secolul al XXI-lea, alte înţelesuri şi percepţii. Iar despre aceste înţelesuri şi despre cât este prezent patriotismul în vieţilor românilor am discutat, într-un interviu, cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop, totodată şi rectorul celei mai vechi universităţi din Transilvania, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
R: Ce mai înseamnă patriotismul în secolul al XXI-lea?
I.A.Pop: Patriotismul înseamnă azi, din păcate, pentru mulţi români, o vorbă tocită, rostită adesea cu uşurinţă, neglijată, ironizată. Cel care îndrăzneşte acum să invoce în chip serios patriotismul, să facă apel la patriotism este socotit învechit, ori naţionalist, ori politician ori interesat etc. R: Cum vedeau românii veacurilor trecute patriotismul? I.A.Pop: Pentru mulţi, patriotismul era sentimentul de dragoste sinceră faţă de părinţi şi faţă de locurile de naştere şi de vieţuire. Era prinosul adus moşilor şi strămoşilor care au ţinut la un loc ţara, au apărat-o şi au mărit-o. Cu astfel de sentimente, cultivate cu grijă din copilărie, s-a putut naşte România. A fost marea trăire care i-a împins pe români, ca şi pe francezi, germani sau unguri, să clădească o ţară. R: Cum a evoluat el de la 1918 încoace? I.A. Pop: Între cele două războaie mondiale, trăirile patriotice au fost intense şi variate. Unii, marii români care au făurit cu minţile şi cu braţele lor Unirea, au rămas copleşiti de iubirea de ţară, de "Poemele luminii", cum a scris Lucian Blaga, păstrând un fericit echilibru între dragostea de poporul nostru şi dragostea de oameni în general, între patriotism şi umanism. Alţii au exagerat, proslăvind românismul şi recurgând la ideologii şovine, la ura de rasă. Alţi locuitori ai ţării au rămas indiferenţi, iar alţii chiar i-au urât şi invidiat pe români pentru ceea ce s-a chemat România Mare. R: Cât de mult şi-a pierdut din sens acest concept şi de ce? I.A. Pop: Orice termen se uzează prin folosire excesivă. Regimul comunist a abuzat de această idee a patriotismului şi a întrebuinţat-o adesea ca vorbă fără conţinut. După căderea comunismului, anumite grupări politice, partide, asociaţii au confiscat noţiunea de patriotism, repetând-o adesea în mod sforăitor, cu accente xenofobe şi i-au dezgustat astfel pe mulţi dintre români. Alte forţe, cu tendinţe globaliste, cosmopolite sau chiar antiromâneşti au profitat de această situaţie, compromiţând şi mai mult ideea şi noţiunea. Din păcate, pentru mulţi tineri născuţi după 1989, noţiunea de patriotism este de neînţeles sau are un sens vag, vetust, demn de generaţia bunicilor lor... R: Mai sunt sau nu românii patrioţi? I.A. Pop: Fireşte că da. Aceştia, de regulă, tac şi fac, adică fac numai ceea ce trebuie şi ceea ce ştiu mai bine, contribuind la funcţionarea ţării, la educarea copiilor, la cultivarea bunului simţ. Patrioţii autentici sunt aceia care nici nu spun nimic despre sentimentul lor, ci îl arată, discret, prin fapte. R: Îi mai poate ţine patriotismul pe români în ţară? I.A. Pop: Patriotismul, aşa cum era el înţeles în trecut, nu mai poate îndeplini singur acest rol. Ca să poată rămâne în ţară, patrioţii autentici trebuie să simtă ţara alături de ei, la bine şi la rău. Dacă liderii ţării cultivă ideea plecării românilor în lumea largă, în Uniunea Europeană, după dictonul care spune că numai acolo unde este bine poate fi patria, atunci patria reală nu mai are vreun rost. România are nevoie de o clasă mijlocie puternică, formată din proprietari de bunuri, care să formeze baza ţării şi care să poată fi mulţumiţi.
R: De ce nu apreciază românii ce au acasă, în ţară?
I.A. Pop: Românii nu mai apreciază ce au acasă, fiindcă au foarte puţin, după pretentiile lor de-acum. Iar aceste pretenţii nu sunt deloc exagerate, ci sunt conforme cu standardele europene actuale. R: Ce spun manualele despre patriotism? I.A. Pop: Din păcate, tinerii nu mai au ce să reţină, despre sentimentul de patriotism, din manuale, fiindcă acestea nu mai educă în spiritul dragostei de ţară. Manualele din ultimii ani se ruşinează parcă de ţară, de trecutul naţional, în conformitate cu noile precepte, trasate de noii ideologi postmoderni. Aceştia spun, prea adesea, că trecutul nostru nu merită nicio atenţie, că este umil, lipsit de valori şi de idei generoase, plin de mituri nationaliste ruşinoase şi de episoade jenante. De la Nichita Stănescu, care numea limba română drept patria sa şi până la H. R. Patapievici, care destina limba română doar înjurăturilor, este o mare distanţă, pe parcursul căreia patriotismul s-a pierdut, s-a alterat.
R: Ce înţeles are pentru dumneavostră acest termen?
I.A. Pop: Patriotismul, într-o simplă definiţie, este preţuirea şi întelegerea locului de naştere şi de viaţă, cu tot ce conţine el. Sunt popoare care nu au avut niciodată patrii sau care, prin adevărate tragedii, şi-au pierdut patriile! Noi suntem dintre cei aleşi, având această patrie de la Dunare şi de la Mare. Este păcat să nu o organizăm bine, să nu o păstrăm prosperă, să nu o transmitem urmaşilor întreaga şi frumoasă. Dacă vom înţelege să facem asta, vom fi cu siguranţă patrioţi, chiar fără să ştim şi fără să o spunem.
Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/cluj-napoca/interviu-academicianul-ioan-aurel-pop-romani-patriotismul-inseamna-ironie-1_50b9a9a67c42d5a663ab2fa0/index.html