22 decembrie 1989: Cronologia zilei în care Nicolae Ceaușescu este îndepărtat de la putere. Instalarea grupului Iliescu – apariția fenomenului terorist
Scurtă cronologie a zilei de 22 decembrie, ziua în care Nicolae Ceaușescu este îndepărtat definitiv de la putere:
Mișcarea de protest împotriva lui Ceaușescu, având amploarea unei revolte populare, s-a declanșat la primele ore ale zilei de 22 decembrie, 03:00, pe câteva platforme industriale bucureștene, zeci de mii de oameni deplasându-se spre centrul Bucureștiului.
La ora 07:00 – Ministrul Apărării, Generalul Vasile Milea dă ordin forțelor armate din București să se pregătească să iasă din cazărmi
La ora 08:00 are loc o ședință a Consiliului Politic Executiv, la care sunt prezenți: Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu, Ion Dincă, Silviu Curticeanu, Tudor Postelnicu si Vlad Iulian. Milea este umilit de Ceaușescu, care-i reproșează că lipsa de fermitate în acțiuni și faptul că nu chemase trupe militare suplimentare în Piața Palatului. De fapt, Milea ordonase trupelor care veneau din țară să se oprească la intrarea în București.
În jurul acestei ore, generalul Iulian Vlad, șeful Securității, dă ordin dispozitivului care păzea sediul puterii, Comitetul Central, să se retragă din dispozitiv. Dispozitivul era de mărimea unei brigăzi, înarmate. Pe lângă această forță, Vlad a mai dispus retragerea a 700 de elevi și ofițeri de la Academia MAI. Astfel, mulțimea a avut acces liber în Piața Palatului (actuala Piață a Revoluției).
Tot Vlad va mărturisi că a dat ordinul deschiderii ușilor Comitetului Central.
La ora 08:30 – Ceaușescu cere o mașină pentru a pleca acasă, din cauza degradării stării sale de sănătate. Este informat că nu se poate deplasa în siguranță, deoarece sunt muncitori pe străzi. Speriată, Elena Ceaușescu își sună copiii și îi cheamă la ea. După ședință Ceaușescu cere elaborarea unui decret prin care se instituie starea de necesitate în întreaga țară.
La ora 09:00– Generalul Eftimescu l-a primit la
Marele Stat Major peatașatul militar C.F.A.U.( reprezentanța la
București a Comandamentului Forțelor Armate Unite din Tratatul de la
Varșovia) contraamiral Mihailov, cu care a purtat o discuție de
aproximativ 30 de minute.
La întrevedere a participat și Mircea Dumitru, șeful Biroului special,
ca translator de limbă rusă, iar maiorul Lungu Gheorghe, ofițer în
cadrul aceluiași birou, a asigurat protecția. Același general Eftimescu
Nicolae, revenind de la sediul fostului CC al PCR (cam cu o jumătate de
oră înainte de decolarea elicopterului cu care a fugit cuplul
Ceaușescu), a fost însoțit de un grup de patru civili, care au rămas în
așteptare la punctul de control“
La ora 09:25– Generalul Vasile Milea se împușcă sau, conform soției sale, este rănit prin împușcare. Suspiciunea că a fost ucis a dus la deshumarea acestuiaîn 2005.
La ora 10:00– Generalul Victor Atanasie Stănculescu este chemat de Ceaușescu și numit, verbal, nou ministru al Apărării. Primește ordinul de a opri muncitorii să ajungă la comitetul Central „Mergeți și opriți”.
La ora 10:07– Stănculescu dă ordin unităților MApN să nu tragă în oameni: „nu se trage de către nimeni, nici foc de avertizare – să se parlamenteze”. În același timp, generalul Iulian Vlad ordonă dispozitivului de pază și protecție care asigura securitatea perimetrului clădirii puterii să se retragă în unități și să lase cale liberă mulțimii către Comitetul Central.
La ora 10:11– La radio se citește decretul de instituire a stării de necesitate în întreaga țară.
La ora 10:40– Generalul Stănculescu, în opoziție cu ceea ce primise de la Ceaușescu, reiterează ordinul de mai devreme și cere unităților militare să se întoarcă în cazărmi.
„Eu am profitat de acest ordin dat într-adevăr așa de Ceaușescu… uite că eu uitasem amănuntul ăsta, dar mi-a ordonat «Opriți!», și eu am spus: «Da, opresc». Eu am oprit forțele care erau aduse de Milea din țară la margine (la periferiile Bucureștilor, n.a)”, a mărturisit ulterior, Victor Atanasie Stănculescu istoricului Alex Mihai Stoenescu, în volumul “Istoria Loviturilor de Stat, vol.4.2)
Alex M Stoenescu: Ce ordine i-ați dat?
Victor Atanasie Stănculescu: V-am spus. Am profitat de ordinul lui Ceaușescu și am dat ordine invers.
La ora 10:51– Decretul de instituire al stării de necesitate în întreaga țară este citit și la Televiziune. Se anunță moartea „trădătorului Milea”.
La ora 11:20– Generalul Eftimescu întocmește un plan pentru evacuarea soților Ceaușescu folosind blindatele aflate în apropiere.
Planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor „cu trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe laturi și de acolo, pe strada Onești, cu tancurile în frunte înaintau în viteză trecând peste oameni, călcând peste oameni cu ele.
La ora 11:30– Generalul Stănculescu dă ordin tuturor forțelor militare din țară să se retragă în cazărmi.
La ora 12:06– Generalul Stănculescu, în acord cu șeful direcției a V-a a Securității, îi propune lui Ceaușescu să părăsească sediul CC cu un elicopter, pentru a ajunge “la unul din centrele de comandă din țară. Pregătesc să fiți instalat la centrul de comandă și să conduceți de acolo». Ceausescu se opune, dar ordinele sale de oprire a demonstrantilor pentru a nu intra în CC nu sunt respectate și sub presiunea mulțimii, decide să plece cu elicopterul.
Ceaușescu mai face o încercare disperată de a vorbi mulțimii și iese la balconul CC-ului, dar este huiduit, iar cineva aruncă o bucată de lemn care lovește portavocea cu care fostul lider încerca să comunice cu oamenii (foto).
La ora 12:09– Elicopterul pilotat de Vasile Maluțan decolează de pe sediul Comitetului Central, astfel, că “teoretic și practic, Ceaușescu era îndepărtat de la putere”( Alex Mihai Stoenescu).
La ora 12:21– Elicopterul care-l transporta pe Nicolae Ceaușescu aterizează la Snagov. Ceauşescu a chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament şi muniţie, pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele se aflau în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor.
La ora 12:45– Televiziunea Română „Liberă” anunță „fuga” lui Ceaușescu.
La ora 12:47– Elicopterul prezidențial decolează în direcția Târgoviște.
La ora 13:09– Aparatul pilotat de Vasile Maluțan aterizează pe marginea drumului drumului Bucureşti – Titu – Găeşti – Piteşti, Nicolae şi Elena Ceauşescu mai aveau de partea lor doar cele două gărzi de corp: maiorul Florian Raţ şi căpitanul Marian Rusu. Acesta îi mințise pe cei doi că elicopterul va fi distrus de apărarea anti-aeriană dacă nu va ateriza de urgență. Cei doi sunt lăsați pe marginea șoselei, la „ia-mă nene”.
La ora 13:30– Deși comandantul suprem al forțelor armate se afla oficial, în funcție, Generalul Stănculescu preia prerogativele lui Ceaușescu și anunță Armata, prin telegrama nr.38/22 decembrie 1989, să asculte numai ordinele sale, preluând, astfel, de facto, puterea.
Nota telefonică a Ministerului Apărării Naționale, Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30: Se vor executa numai ordinele primite de la Ministrul Apărării Naționale. Față de cele ordonate, comandanții militari să asigure paza obiectivelor civile de importanță deosebită cu subunități înarmate, care să nu tragă decât în situa]ia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităților în asigurarea pazei, comandanții militari să se pună de acord cu reprezentanții organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe brațul stâng banderolă tricoloră. Același ordin îl emite și conducerea Ministerului de Interne pentru unitățile sale.
La ora 13:32– Nicolae și Elena Ceaușescu se urcă în mașina doctorului Nicolae Decă.
La ora 13:55– Dr. Nicolae Decă îi lasă pe cei doi lângă o Dacie neagră, aflată la poarta unei case. Acolo, proprietarul mașinii, Petrişor Niculae, îi ia pe cei doi și conduce spre Târgoviște. Acolo, sunt asaltați de muncitorii de la Combinatul de Oțeluri Speciale și se retrag. Ultima gardă de corp, maiorul Florian Raț, îi părăsește pe cei doi.
La ora 14:26– Nicolae și Elena Ceaușescu ajung la Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor din Târgoviște. De-acolo sunt preluați de doi milițieni, plutonierul Constantin Paise (33 de ani) şi sergentul-major Ion Enache (26 de ani) de la Rutieră, și sunt duși la Inspectorat. De-acolo vor fi preluați de Armată și duși la unitatea militară din Târgoviște, comandată de colonelul Andrei Kemenici.
În acest interval, Generalul Stănculescu îl cheamă pe Ion Iliescu, în acel moment director al Editurii Tehnice, la sediul MApN îi oferă protecție și-l recunoaște ca succesor al lui Nicolae Ceaușescu. În scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat și de colonelul Gheorghe Rațiu, din partea conducerii Securității.
Înainte de ora 14:00 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceaușescu și sprijinit de Armată, Ministerul de Interne și Securitate.
La ora 14:35– Teodor Brateș, șeful știrilor TVR, îl prezintă publicului pe Ion Iliescu: „Stimați telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici în studio pe Ion Iliescu…Domnul Iliescu este fiul… este fiul unui revoluționar, unui patriot, el însuși patriot. După ce aviația… reprezentantul aviației ne va comunica ceva foarte important, vă rugăm… și ceva foarte urgent, vă rugăm să-l ascultați pe Ion Iliescu. Poftim…
La ora 14:45– Generalul Stănculescu ordonă Armatei ocuparea punctelor cheie din București: Palatul RSR, Palatul Telefoanelor, TVR. Deși nu erau atacate de nimeni.
Concomitent, la TVR încep să-și facă apariția mesajele panicarde: „Se trage cu tunul la Sibiu în populație. Sunt atacate unități economice vitale la Brașov… În stația de metrou Izvor… există puncte de retragere a teroriștilor… De la IPSCAIA se trage în bolnavii Spitalului CFR Băneasa… În strada Lipscani nr. 19, de pe acoperișul blocului se trage cu arme automate în populație..”( Lucia Hossu Longin).
În jurul orelor 16:00, Ion Iliescu, director al editurii Tehnice, ajunge la MApN, unde generalul Stănculescu „îi dă raportul”( Gelu Voican Voiculescu) și „îl tratează ca pe un președinte”. Se hotărăște înființarea unui Front al Salvării Naționale.
În jurul orelor 17:00, la Comitetul Central are loc celebrul discurs al lui Ion Iliescu, în care acesta anunță formarea noului Front al Salvării Naționale.
La ora 18:00 – 18:30, în patru puncte din București își fac apariția, concomitent, „teroriștii”, care-l „apără pe Ceaușescu”, deși acesta era deja prins și în posesia Armatei, aflată sub controlul generalilor de la București.
Linia trădării: Milea-Vlad-Stănculescu(*Victoraș, să ai grijă de copii !*)-Eftimescu-Maluțan-Raț(șobolan, engl.)&Rusu(gărzile de corp). Primul, împușcat ad locum. Al doilea și al treilea, purtați prin pușcării și probabil, terminated, în câțiva ani(*Inamicul iubește trădarea și urăște pe trădători*).Al cincilea, doborât cu obiectul trădării, câțiva ani după. Nu cunosc soarta celui de al patrulea și a *pretorienilor*; pot doar presupune că a fost în aceeași linie cu a celorlalți.
P.S. Nici un împărat roman nu a putut fi înlăturat fără trădarea Gărzii Pretorienilor. Punctul slab al Fiului Poporului a fost ateismul. Dacă ar fi cerut ajutorul lui Hristos, astăzi ar fi fost sfânt în calendarul ortodox român.
Pacful International din 16 decembrie 1966 cu privire la dreptul ca fjiecare popor semnatar are dreptul si e liber sa isi croiasca singur drumul dorit,drum care nu poate fi ingradit de niciun stat,organizatie,corporatie.
PARTEA ÎNTÂI
Art. 1. – 1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept este îsi determina liber statutul politic si îsi asigura liber dezvoltarea economica, sociala si culturala.
2. Pentru a-si înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile si resursele lor naturale, fara a aduce atingere obligatiilor care decurg din cooperarea economica internationala, întemeiata pe principiul interesului reciproc, si în dreptul international. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.
3. Statele parti la prezentul pact, inclusiv cele care au raspunderea administrarii de teritorii neautonome si de teritorii sub tutela, trebuie sa înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele si sa respecte acest drept, în conformitate cu dispozitiile Cartei Natiunilor Unite.
PARTEA A DOUA
Art. 2. – 1. Fiecare stat parte la prezentul pact se angajeaza sa actioneze, atât prin propriul sau efort, cât si prin asistenta si cooperare internationala, în special pe plan economic si tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplina a drepturilor recunoscute în prezentul pact sa fie asigurata progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative.
2. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate în el vor fi exercitate fara nici o discriminare întemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta împrejurare.
3. Tarile în curs de dezvoltare, tinând seama în modul cuvenit de drepturile omului si de economia lor nationala, pot sa stabileasca în ce masura vor garanta celor care nu le sunt cetateni drepturile economice recunoscute în prezentul pact.
Art. 3. – Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa asigure dreptul egal pe care îl au barbatul si femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale si culturale care sunt enumerate în prezentul pact.
Art. 4. – Statele parti la prezentul pact recunosc ca, în ce priveste folosinta drepturilor asigurate de catre stat în conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitarile stabilite de lege, numai în masura compatibila cu natura acestor drepturi si exclusiv în vederea promovarii bunastarii generale într-o societate democratica.
Art. 5. – 1. Nici o dispozitie din prezentul pact nu poate fi interpretata ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a savârsi un act urmarind suprimarea drepturilor sau libertatilor recunoscute în prezentul pact ori limitari ale lor mai ample decât cele prevazute în pact.
2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice tara în virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub pretextul ca prezentul pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste într-o masura mai mica.
PARTEA A TREIA
Art. 6. – 1. Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si cistige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
2. Masurile pe care fiecare stat parte la prezentul pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa includa orientarea si pregatirea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de masuri si de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economica, sociala si culturala constanta si o deplina întrebuintare productiva a fortelor de munca în conditii care garanteaza indivizilor folosinta libertatilor politice si economice fundamentale.
Art. 7. – Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste si prielnice, care sa asigure îndeosebi:
a) remuneratia care asigura tuturor muncitorilor cel putin:i) un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, fara nici o distinctie; în special, femeile trebuie sa aiba garantia ca conditiile de munca ce li se acorda nu sunt inferioare acelora de care beneficiaza barbatii si sa primeasca aceeasi remuneratie ca ei pentru aceeasi munca;ii) o existenta decenta pentru ei si familia lor, în conformitate cu dispozitiile prezentului pact;b) securitatea si igiena muncii;c) posibilitatea egala pentru toti de a fi promovati în munca lor la o categorie superioara adecvata, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite si aptitudinile:d) odihna, timpul liber, limitarea rationala a duratei muncii si concediile periodice platite, precum si remunerarea zilelor de sarbatoare.
Art. 8. – 1. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa asigure:
a) dreptul pe care îl are orice persoana, în vederea favorizarii si ocrotirii intereselor sale economice, de a forma împreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la un sindicat la alegerea sa, sub singura rezerva a regulilor stabilite de organizatia interesata. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrictii decât cele prevazute în lege si care constituie masuri necesare într-o societate democratica, în interesul securitatii nationale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile si libertatile altora;b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federatii sau confederatii nationale si dreptul pe care îl au acestea din urma de a forma organizatii sindicale internationale sau de a se afilia la acestea;c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-si exercita liber activitatea, fara alte limitari decât cele prevazute de lege si care constituie masuri necesare într-o societate democratica, în interesul securitatii nationale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile si libertatile altora;d) dreptul la greva, exercitat în conformitate cu legile fiecarei tari.
2. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau de catre functionarii publici sa fie supusa unor restrictii legale.
3. Nici o dispozitie din prezentul articol nu permite statelor parti la Conventia din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicala si ocrotirea dreptului sindical sa ia masuri legislative aducând atingere – sau sa aplice legi într-un fel care ar aduce atingere – garantiilor prevazute în mentionata conventie.
Art. 9. – Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul oricarei persoane la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale.
Art. 10. – Statele parti la prezentul pact recunosc ca:
1. O ocrotire si o asistenta cât mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural si fundamental al societatii, în special pentru întemeierea sa si în rastimpul cât are responsabilitatea întretinerii si educarii copiilor care sunt în sarcina sa. Casatoria trebuie sa fie liber consimtita de viitorii soti.
2. O ocrotire speciala trebuie acordata mamelor într-o perioada de timp rezonabila, înainte si dupa nasterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu platit sau de un concediu beneficiind de alocatii de securitate sociala adecvate.
3. Masuri speciale de ocrotire si de asistenta trebuie luate în favoarea tuturor copiilor si adolescentilor, fara nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii si adolescentii trebuie ocrotiti împotriva exploatarii economice si sociale. Folosirea lor la lucrari de natura a le dauna moralitatea sau sanatatea, de a le pune viata în primejdie sau de a dauna dezvoltarii lor normale trebuie sanctionata prin lege. Statele trebuie, de asemenea, sa stabileasca limite de vârsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa si sanctionata prin lege.
Art. 11. – 1. Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul oricarei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însasi si familia sa, inclusiv hrana, îmbracaminte si locuinta suficiente, precum si la îmbunatatire continua a conditiilor sale de existenta. Statele parti vor lua masuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept si recunosc în acest scop importanta esentiala a unei cooperari internationale liber consimtite.
2. Statele parti la prezentul pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoana de a fi la adapost de foame, vor adopta, individual si prin cooperare internationala, masurile necesare, inclusiv programe concrete:
a) pentru a îmbunatati metodele de productie, de conservare si de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunostintelor tehnice si stiintifice, prin difuzarea principiilor de educatie în ce priveste nutritia si prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în asa fel încât sa asigure cât mai bine punerea în valoare si utilizarea resurselor naturale;b) pentru a asigura o repartitie echitabila a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, tinând seama de problemele care se pun atât tarilor importatoare, cât si tarilor exportatoare de produse alimentare.
Art. 12. – 1. Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge.
2. Masurile pe care statele parti la prezentul pact le vor adopta în vederea asigurarii exercitarii depline a acestui drept vor cuprinde masurile necesare pentru a asigura:
a) scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile, precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului;b) îmbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale;c) profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale si a altora, precum si lupta împotriva acestor maladii;d) crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale si un ajutor medical în caz de boala.
Art. 13. – 1. Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana la educatie. Ele sunt de acord ca educatia trebuie sa urmareasca deplina dezvoltare a personalitatii umane si a simtului demnitatii sale si sa întareasca respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Pe lânga aceasta, ele sunt de acord ca prin educatie orice persoana trebuie sa devina capabila de a juca un rol util într-o societate libera, ca educatia trebuie sa favorizeze întelegerea, toleranta si prietenia între toate natiunile si toate grupurile rasiale, etnice sau religioase si sa încurajeze dezvoltarea activitatilor Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
2. Statele parti la prezentul pact recunosc ca în vederea asigurarii deplinei exercitari a acestui drept:
a) învatamântul primar trebuie sa fie obligatoriu si accesibil tuturor în mod gratuit;b) învatamântul secundar sub diferitele sale forme, inclusiv învatamântul secundar tehnic si profesional, trebuie sa fie generalizat si sa devina accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite si în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuitatii lui;c) învatamântul superior trebuie sa devina accesibil tuturor în deplina egalitate, în functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele potrivite si în special prin introducerea treptata a gratuitatii;d) educatia de baza trebuie încurajata sau intensificata cât mai mult posibil, pentru persoanele care au primit instructie primara sau care n-au primit-o pâna la capat;e) trebuie sa se urmareasca activ dezvoltarea unei retele scolare la toate nivelurile, sa se stabileasca un sistem adecvat de burse si sa se amelioreze în mod continu conditiile materiale ale personalului didactic.
3. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor institutii de învatamânt, altele decât cele ale autoritatilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educatie si de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
4. Nici o dispozitie din prezentul articol nu trebuie interpretata ca aducând atingere libertatii indivizilor si persoanelor juridice de a înfiinta si de a conduce institutii de învatamânt cu conditia ca principiile enuntate în paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate, iar educatia data în aceste institutii sa fie conforma cu normele minimale pe care le poate prescrie statul.
Art. 14. – Orice stat parte la prezentul pact, care în momentul în care devine parte nu a putut înca asigura în teritoriul sau metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdictia sa obligativitatea si gratuitatea învatamântului primar, se angajeaza sa stabileasca si sa adopte, într-un termen de 2 ani, un plan detaliat de masuri necesare pentru a realiza treptat, într-un numar rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului învatamântului primar obligatoriu si gratuit pentru toti.
Art. 15. – 1. Statele parti la prezentul pact recunosc fiecaruia dreptul:
a) de a participa la viata culturala;b) de a beneficia de progresul stiintific si de aplicatiile sale;c) de a beneficia de protectia intereselor morale si materiale decurgând din orice productie stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
2. Masurile pe care statele parti la prezentul pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa cuprinda masurile necesare pentru a asigura mentinerea, dezvoltarea si difuzarea stiintei si culturii.
3. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte libertatea indispensabila cercetarii stiintifice si activitatilor creatoare.
4. Statele parti la prezentul pact recunosc urmarile binefacatoare care trebuie sa rezulte din încurajarea si dezvoltarea cooperarii si contactelor internationale în domeniul stiintei si culturii.
PARTEA A PATRA
Art. 16. – 1. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa prezinte, în conformitate cu dispozitiile cuprinse în aceasta parte a pactului, rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si asupra progreselor obtinute în asigurarea respectarii drepturilor recunoscute în pact.
2. a) Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care le va transmite în copie, spre examinare, Consiliului Economic si Social, în conformitate cu dispozitiile prezentului pact.
b) Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite, de asemenea, institutiilor specializate copii de pe rapoartele sau de pe partile relevante din rapoartele trimise de statele parti la prezentul pact, care sunt si membre ale institutiilor specializate respective, în masura în care aceste rapoarte sau parti din rapoarte privesc probleme de competenta institutiilor lor mentionate, potrivit actelor lor constitutive.
Art. 17. – 1. Statele parti la prezentul pact îsi vor prezenta rapoartele pe etape, potrivit unui program pe care îl va stabili Consiliul Economic si Social în termen de un an de la data intrarii în vigoare a prezentului pact, dupa ce va fi consultat statele parti si institutiile specializate interesate.
2. Rapoartele pot sa aduca la cunostinta factorii si dificultatile care împiedica statele de a-si îndeplini întru totul obligatiile prevazute în prezentul pact.
3. În cazul în care informatii cu privire la acest subiect au fost deja trimise Organizatiei Natiunilor Unite sau unei institutii specializate de catre un stat parte la pact, nu va mai fi necesar a se reproduce informatiile, ci o referire precisa la aceste informatii va fi suficienta.
Art. 18. – În virtutea responsabilitatilor care ii sunt conferite de Carta Natiunilor Unite în domeniul drepturilor omului si libertatilor fundamentale, Consiliul Economic si Social va putea încheia întelegeri cu institutiile specializate, în vederea prezentarii de catre acestea de rapoarte cu privire la progresul realizat în îndeplinirea dispozitiilor prezentului pact, care intra în cadrul activitatilor lor. Rapoartele vor putea cuprinde date asupra deciziilor si recomandarilor adoptate în legatura cu traducerea în viata, de catre organele competente ale institutiilor specializate, a acestor dispozitii.
Art. 19. – Consiliul Economic si Social poate transmite Comisiei drepturilor omului, în scop de studiu si recomandari de ordin general, sau pentru informare, daca este cazul, rapoartele privind drepturile omului pe care le comunica statele în conformitate cu art. 16 si 17 si rapoartele privind drepturile omului pe care le comunica institutiile specializate în conformitate cu art. 18.
Art. 20. – Statele parti la prezentul pact si institutiile specializate interesate pot prezenta Consiliului Economic si Social observatii cu privire la orice recomandare de ordin general facuta în virtutea art. 19 sau cu privire la orice mentiune a unei recomandari de ordin general figurând într-un raport al Comisiei drepturilor omului sau în orice alt document mentionat în raportul respectiv.
Art. 21. – Consiliul Economic si Social poate prezenta din timp în timp adunarii generale rapoarte cuprinzând recomandari cu caracter general si un rezumat al informarilor primite de la statele parti la prezentul pact si de la institutiile specializate în legatura cu masurile luate si progresele realizate în vederea asigurarii respectarii generale a drepturilor recunoscute în prezentul pact.
Art. 22. – Consiliul Economic si Social poate supune atentiei celorlalte organe ale O.N.U., organelor subsidiare si institutiilor specializate interesate care se ocupa de furnizarea unei asistente tehnice, orice problema pe care o ridica rapoartele mentionate în prezenta parte a prezentului pact si care poate ajuta acestor organisme sa se pronunte fiecare în propria sa sfera de competenta asupra oportunitatii masurilor internationale capabile sa contribuie la punerea în aplicare efectiva si progresiva a prezentului pact.
Art. 23. – Statele parti la prezentul pact sunt de acord ca masurile de ordin international destinate sa asigure realizarea drepturilor recunoscute în pact cuprind îndeosebi încheierea de conventii, adoptarea de recomandari, furnizarea unei asistente tehnice si organizarea, împreuna cu guvernele interesate, a unor reuniuni regionale si reuniuni tehnice în scop de consultare si de studiu.
Art. 24. – Nici o dispozitie din prezentul pact nu trebuie interpretata ca aducând atingere dispozitiilor din Carta Natiunilor Unite si din statutele institutiilor specializate care definesc raspunsurile diverselor organe ale O.N.U. si ale institutiilor specializate cu privire la chestiunile prevazute în prezentul pact.
Art. 25. – Nici o dispozitie din prezentul pact nu va fi interpretata ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia si de a se folosi pe deplin si în mod liber de bogatiile si resursele lor naturale.