„…niciodată un mort n-a fost mai prezent printre cei vii…”
Publicat de Ion Coja in Legionarii în eternitate pe 05.06.2014
CUM A FOST ASASINAT Corneliu Zelea Codreanu
(declaraţiile plutonierului Sârbu) “Buna Vestire”, 9-11-1940
“…în zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. în mâini aveam ştreangurile. Am pornit. în maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
- “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul in mână a rostit printre dinţi: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa in jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comună…”
**************************8
Convorbire telefonică interceptată de Siguranţa Statului) 17/1.29 Septembrie 1940, ora 24.40. Bucureşti 2.62.64. Trandafilo Franco a chemat Roma „Mesagero“ (ziar), (convorbire începută în limba italiană).
Bucureşti. În timp ce se efectua o transferare de la Rîmnicu Sărat la Jilava, spre Bucureşti, la 5 dimineaţa, convoiul care traversa pădurea situată pe şoseaua naţională Ploieşti-Bucureşti, a fost atacat cu arme de foc, de necunoscuţi, care au dispărut. În acest moment, condamnaţii, profitînd că transportul se făcea cu un autobuz tip jandarmerie şi fiind noapte şi o ceaţă deasă, au intenţionat să fugă în pădure. Atunci jandarmii au deschis foc. Primul nume apărut pe lista ucişilor a fost acela al lui Corneliu Codreanu. Anunţul a fost dat prin radio între o muzică veselă şi o canţonetă ca un eveniment lipsit de importanţă şi de orice comentariu, apoi s-a lăsat liniştea asupra acestui fapt şi a morţii lui Codreanu şi a celor 13 tovarăşi. Timp îndelungat n-a vrut să se creadă în moartea lui Codreanu. Acum însă, odată cu venirea la conducerea Ţării a legionarilor, a ieşit la lumină adevărata versiune asupra morţii lui.
Colonelul Zeciu, acum cîteva zile a fost arestat. A declarat cum s-au desfăşurat evenimentele de la 30 noiembrie. La Tîncăbeşti, la 26 Km, de Bucureşti, în automobilul (camionul) poliţiei, Corneliu Codreanu ocupa primul loc. Aveau în spate cîte un jandarm. La un moment convenit, jandarmii ştrangulară pe cei 14 deţinuţi. Aveau ordin să nu-i facă să sosească vii la închisoarea Jilava. După ce au strangulat pe cei 14, automobilul poliţiei continuă drumul spre Capitală. Escorta este formată din jandarmi conduşi de maiorul Dinulescu Iosef. Corneliu Codreanu fu strangulat de Cojocaru.
Tristul convoi a ajuns la Jilava, unde maiorul dr. Popovici şi dr. evreu Karmitz fură însărcinaţi cu dresarea procesului-verbal de moarte survenită prin împuşcare a celor 14 deţinuţi. Maiorul medic Popovici a refuzat să semneze procesul-verbal redactat în sensul voit. Atunci, aceiaşi jandarmi strangulatori au scos cadavrele şi le-au împuşcat, dresîndu-le procesele-verbale de împuşcare. Cadavrele au fost aruncate într-o groapă în curtea închisorii.
După toate acestea, împuşcare, strangulare, ei n-au fost lăsaţi să-şi doarmă somnul de veci în linişte. Medicul evreu Karmitz, prevăzînd că într-o zi adevărul va ieşi la iveală şi ar fi putut fi motiv de agitaţii, avu ideea diabolică, cum numai evreii o au, ca după 15 zile să verse în groapă cîteva zeci de kg de acid sulfuric, spre a distruge şi a face să dispară orice urmă de cadavre.
Astfel a fost ucis Corneliu Codreanu, după cum se poate citi din declaraţia colonelului Zeciu /…/. Tipul care a făcut toate acestea a fost Armand Călinescu, care a dat 200.000 lei generalului Bengliu, comandantul Jandarmeriei, arestat acum cîteva zile, din care acesta a plătit 20.000 călăilor drept premiu, încasînd el diferenţa.
sursa: Ziarul Tricolorul
**********************************
“După moartea lui, ne-am simţit fiecare mai singur.
Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent între cei vii”
(Constantin Noica)
Eu, cand citesc asemenea randuri, mi se urca sangele la cap. Nu este clar ce cumplit aparat represiv a format nenorocitul de Carol al II-lea pentru a-i strivi pe legionari? Cum sa strangulezi 14 oameni condamnati deja, fara sentinta judecatoareasca? Apoi sa-i impusti, morti fiind, dupa care sa-i dezgropi si sa torni acid sulfuric peste ei? Poate cineva sa-si inchipuie o miselie mai mare?
Mai zilele trecute a aparut o postare pe acest blog cu un fragment din declaratia de independenta a SUA din 1776:
“Astfel incat, ori de cate ori, oricare forma de guvernamant devine distructiva acestor scopuri este Dreptul Poporului sa o schimbe sau s-o inlature si sa instituie un nou guvern, bazandu-si intemeierea sa pe astfel de principii si organizandu-si puterea astfel incat, sa asigure in modul cel mai eficient Siguranta si Fericirea sa.”
Forma mai destructiva de guvernamant decat cea instituita de Carol al II-lea nu cred ca poate cineva sa-si imagineze. De asta era dreptul natiunii de a lupta si a darma aceast cuib al ticalosiei, prin orice mijloace. Unul din actiuni a fost pedepsirea criminalului Armand Calinescu, cel care pus sa respecte primul legile tarii, le-a incalcat cu brutalitate. Tot asa pedepseau haiducii din evul mediu, tot asa au pedepsit Horia Closca si Crisan nobilimea impilatoare.
Călin Kasper
Nota redacției: Materiale postate de DACICUS la Comentarii. Îi mulțumim. Am adăugat și comentariul dlui Călin Kasper, apărut de site.
ROMANICUS
3 comentarii la “„…niciodată un mort n-a fost mai prezent printre cei vii…””
Radu06.06.2014 la 12:27 am
Atunci,in perioada interbelica ,la fel ca si acum Romania a fost supusa asaltului iudeo masonic.
Una din tintele acestui atac a fost filonul nationalist al poporului roman care s-a manifestat atunci prin Miscarea Legionara.
Represiunea a fost groaznica ,de nivelul evului mediu si a continuat dupa razboi prin asazisa lupta de clasa promovata de iudeo comunistii adusi in Romania de tancurile sovietice.
Lupta de clasa a facut prapad in societatea romaneasca eliminind fizic pe toti cei care erau considerati o piedica in calea comunismului.
Zeci de mii de romani au platit cu viata comunizarea Romaniei.
A existat totusi un moment,cam la 20 de ani dupa razboi ,cind in partidul comunistilor din Romania s-a manifestat o aripa nationalista care a incercat marginalizarea alogenilor si o politica economica de dezvoltare industriala care sa faca din Romania un stat puternic.
Aceasta politica nationalista cu dominanta economica a fost intrerupta de valul revolutiilor din Europa de est care au declarat comunismul in afara legii tocmai pentru ca si-au dat seama ca nationalismul se poate manifesta si in interiorul comunismului folosindu-i doctrina in interes national.
Nationalismul romanesc a fost activ in tot cursul istoriei noastre zbuciumate imbracind haina epocii in care s-a manifestat.
Privind inapoi in negurile istoriei ii vedem pe daci fericiti sa moara in lupta si sa mearga la Zalmoxis aparindu-si glia satrabuna.
Religia lor a fost atunci pilonul nationalismului.
In mileniul de tacere romaneasca in care pe teritoriul Daciei s-a auzit numai tropaitul hoardelor invadatoare romanii s-au retras in munti ,ferindu-se astfel de corceala biologica si culturala a migratorilor.
A fost asa cum spunea dl.profesor Coja intr-un studiu al domniei sale despre acea perioada ,o vreme in care poporul roman s-a pustnicit in munti ,s-a intarit spiritual,si-a pastrat credinta si si-a cladit traditia si a pastrat curata fiinta biologica.
A fost haina pe care a imbracat-o nationalismul romanesc in mileniul de liniste . Haina spiritualizarii si a puritatii.
Renuntarea la lupta cu sabia nu a fost un semn de lasitate pentru ca logica numerica a infruntarilor armate din acele vremi nu ne dadea nici o sansa in fata navalitorilor.
A urmat apoi perioada voevodala cind romanismul a fost dus mai departe de domnitori incinsi cu sabie si ctitori de multe biserici.
A fost o perioada de supravietuire de sute de ani in care sabia a fost pavaza de glie si biserica pavaza de suflet.
Crucea si palosul au fost hainele nationalismului romanesc in acea perioada .
Vlaguiti de sute de ani de lupte pentru supravietuire ,pe la anii 1700 romanii renunta la palos ,isi cumpara linistea cu aur si bucate ,dar nu renunta la credinta ,la cruce ,biserica si scriptura la limba si traditie .
Printr-un fel de coalitie pan ortodoxa nationalisnul romanesc ,in acesti ani s-a adapostit in biserica s-a inaltat prin cruce si a tins spre Dumnezeu .
A dat Cezarului ce era al Cezarului si lui Dumnezeu ce i se cuvenea lui Dumnezeu.
Asta a fost haina in care ni s-a infatisat nationalismul acelor vremuri.
Au venit apoi vremuri tulburi cind imperiile s-au clatinat temeliile cezarilor s-au subrezit si romanii si-au cistiget independenta cu arma in mina.
Cu toate ca a fost cistigata in lupta independenta a trebuit negociata cu lobiul masonic.
Unirea Principatelor s-a facut sub domn roman dar sub umbrela masonica iar lucrarea lui Cuza a putut fi dusa mai departe doar printr-un domn strain.
Romania Mare s-a facut cu arma dar a trebuit recunoscuta tot la un conclav masonic.
Se pare ca in acea perioada nationalismul romanesc a imbracat uneori haina masonica ,alteori si-a atins telurile negociind sau folosindu-se de masonerie care la acea vreme s-a folosit si ea de natoinalisti pentru destramarea imperiilor.
Asta a fost strategia nationalismului romanesc in acea perioada a caderii Cezarilor,cind romanii s-au adunat independenti in aceleasi granite,reusind sa cuprinda in patria mama cea mai mare parte din fiii ei.
A urmat apoi perioada dintre razboaie cind masonii au venit sa-si in tainul si Romania a fost supusa agrsiunii economice ,coruptiei,instabilitatii politice si asltului cultural strain care a avut raspuns in aparitia Miscarii Legionare.
O miscare spirituala intocmita pe religia ortodoxa ,morala crestina si credinta in jertfa suprema pentru apararea patriei si a neamului.
Legionarii au luptat voluntari in Spania ,au luptat voluntari pe frontul de est s-au predat,asumindu-si jertfa suprema, dupa ce i-au executat pe cei care au tradat pe romani,au luptat voluntar si imotriva comunistilor iudeo-masoni si dupa august 44.
Legionarilor nu le-a fost frica de moarte si prin asta se aseamana inrt-un fel cu dacii care mureau in lupta fericiti ca merg in ceruri.
Haina nationalismului romanesc dintre razboaie afost o haina de credinta si de jertfa.
Dupa razboi ,cei care au cazut in temnite si-au dedicat viata rezistentei spirituale iar cei din munti care au luptat cu arma s-au sprijinit pe speranta si credinta in Dumnezeu pina la jertfa suprema.
In perioada comunista nationalismul romanesc a gasit cu cale sa se manifeste in interiorul doctrinei comuniste si folosindu-se de ea.
S-a imbracat in hainele ei in asa fel ca sa-i vina bine si a lucrat in folosul patriei si poporului,notiuni des vehiculate in acele vremuri.
Ciudata intorsatura de lucruri in politica comunista sau socialista pe care eu am trait-o dar nu am perceput-o ca atare decit atunci cind am avut un termen de comparatie.
Acel termen de comparatie este situatia in care se gaseste astazi Romania.
Cu o economie destrusturata fizic si demantelata tehnologic ,cu finantele in mina straina cu comertul dirijat de marile companii ,dependenta de importuri de alimente si produse industriale ,cu serviciile publice in mina strainilor,cu rezervele de energie si materii prime concesionate pe nimic,cu o armata simbolica cu o jandarmerie supradimensionata cu invatamintul de la an la an mai precar cu un sistem de sanatate care nu face fata ,cu bugetul care se imprumuta de la luna la luna si de la an la an si cu o clasa politica putreda de corupta ,vinduta intereselor straine, instabila si mincinoasa.
Practic Romania este aproape de punctul de a fi rapita total din miinile romanilor,care mai sint doar cu numele stapinii tarii lor.
Tara noastra va trebui recladita din temelii ,renascuta din cenuse ca pasarea Phoenix.
Poate ca generatia care va face acest miracol s-a si nascut deja.
Ce haine va imbraca ea ,cum se va manifesta ramine de vazut. Cred ca aici e vorba de inspiratie divina .
Dumnezeu a avut grija sa ne arate drumul de cite ori a fost nevoie si sa ne tina in viata pina astazi ca popor.
Dar astazi cutitul a ajuns la os.El hirjiie pe os ca un fierastrau.
Va simti poporul roman durerea si pericolul sau va trebui sa vina Cineva si sa-i porunceasca:
-Popor roman ridica-te si umbla!!
răspunde
costel05.06.2014 la 2:18 pm
“tipii” care au ordonat asasinarea: Armand Călinescu, prim ministru, Carol II, rege şi uneltele de execuţie: jandarmi, magistraţi, medici etc. O clasă politică profund bolnavă, anticreştină şi coruptă. Asasinii, ca şi Iuda, au fost plătiţi de către cei ce au ordonat asasinatul. Preţ de sânge, adică!