„Cine au fost Basarabii?“
Salutăm aici contribuţia Dlui N. Tomonoiu „Neamul întemeietor al lui Băsărabă” la distrugerea tezelor djuvarist-cumaniste despre întemeierea statelor româneşti. Domnia sa a subliniat cu multă acurateţe ce se ascunde în spatele „tezei cumane”: introducerea prin fraudă a ideii că însăşi „întemeierea” se datoreşte de fapt oricui altcuiva decît românilor, de preferinţă „bunilor barbari” dintre care ci mai buni au fost desigur ungurii. Iar dacă nu se poate dovedi peremptoriu că ungurii au întemeiat statele româneşti, atunci măcar să avem nişte „buni barbari” deveniţi catolici şi care au fost cîndva vasalii ungurilor. Cumanii!
O lipsă a întregii istoriografii româneşti este cenzurarea, practic eliminarea din discursul istoriografic a operei lui Iosif Şchiopul. Prea puţină lume a auzit de numele acestui sîrguincios cercetător al istoriei Transilvaniei în secolul XIII, care prin anii 30-40 ai secolului trecut a publicat o serie de cărţi care spulberau toate teoriile acceptate privind istoria secolului al XIII-lea în spaţiul carpato-dunărean, mai ales a presupoziţiilor politice ale revizionismului maghiar post-Trianon. Nimeni nu ştie măcar cine a fost! Tezele sale au provocat la timpul lor o confruntare acerbă în rîndul istoricilor români, dar chiar şi amintirea acestor confruntări, totuşi publicate în revistele de istorie româneşti de impecabilă reputaţie academică, a fost obliterată, în aşa măsură încît nu mai este nicăieri citat.
Principala sa carte „Contribuţiuni la istoria Transilvaniei în sec. XII şi XIII : I. Ţara Bârsei şi Cavalerii Teutoni. II. Invaziunea Mongolilor din 1241.” Cluj- Tipografia Naţională, 1932- 164 p., bazată pe o cercetare a arhivelor Vaticanului, a demonstrat fară putinţă de îndoială că Ţara Bârsei nu a fost niciodată colonizată de Cavalerii Teutoni, întrucît toate documentele „teutonice” sînt falsuri! Toată configuraţia politică a spaţiului carpato-dunărean în secolul XIII este bazată pe documente măsluite! Pe scurt, regii unguri nu puteau conferi privilegii Cavalerilor Teutoni într-o regiune asupra careia nu aveau stăpînire! Şchiopul demonstrează că regiunea în care fuseseră aşezaţi Teutonii se afla în părţile de nord ale Ungariei, „Ţara Bârsei” fiind mai degrabă în părţile Maramureşului. Aşadar Cumania împotriva careia luptau teutonii era cam pe acolo şi nici decum în Muntenia. Toate teoriile despre „episcopia Milcoviei’=episcopia cumanilor” îşi găsesc locul în coşul de gunoi al istoriografiei.
Iosif Şchiopul a mai adus în discuţie şi alte documente „întemeietoare” ale istoriografiei româneşti ca Diploma Cavalerilor Ioaniţi, pe care o demonstrează ca fiind un fals de aceeaşi anvergură ca diplomele cavalerilor teutoni. De asemeni demonstrează că şi diploma de privilegii a saşilor a fost un fals fabricat în perioada instalării regilor angevini în Ungaria. Concluziile sale erau că ungurii nu stăpîneau decît partea din Transilvania din dreapta Mureşului pînă la invazia tătară care nu a afectat deloc Transilvania. Datorită invaziei tătare din Ungaria propriu-zisă, populaţia Ungariei s-a refugiat în Transilvania şi abia după aceea au revendicat-o.
Aşadar istoria sec. XII-XIII trebuie complet rescrisă. Rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să o fac. Pînă una alta trebuie să reţinem că cumanii Dlui. Djuvara nu au avut decît o contribuţie cu totul minoră în istoria romînilor din sec. XIII. Că nu au ajuns să colonizeze munţii (Ţara Loviştei) trebuie să fie o „dogmă”. Apropo de Ţara Loviştei ne-am fi aşteptat să vedem citat studiul seminal al lui Ion Conea „Ţara Loviştei”, din care rezultă fără dubiu autohtonia multimilenară a locuitorilor locului. Dl. Djuvara nu a mers atît de departe ca Andrei Pandrea care a gasit tocmai în Loviştea adevărata istorie a lui Zalmoxis „Moşul ăl Mare” pe care o voi relata la prima ocazie. Aş mai aminti doar şi alte contribuţii ale lui Ion Conea (personalitate cam „uitată” şi ea) care arătau că numele de Basarab este un nume comun în „Triplex confinium” al Banatului, Mehediţiului şi Haţegului! Eu personal am cunoscut persoane originare din Mehedinţi (femeie de serviciu!) care se numea după famile Basarab! Ţăranca cea mai ţărancă, nici o legatură cu Dl. Djuvara (care ne lasă să înţelegem că se trage, ca toţi snobii venetici de origine fanarioto-levantină, din Basarabi – cumanii catolici – că doar am studiat la Paris şi avem şi cine ştie ce „grade” zidăreşti – sigur nu că am fi lucrat cu mîna să facem cărămizi şi case şi poduri ca acei urîţi de legionari).
Trebuie deasemeni spus că toate aceste lucruri nu fac decît să „betoneze” teza lui Hasdeu asupra originii dacice a Basarabilor ca şi istoria întemeierii Ţării Româneşti pe care a expus-o atît în Istoria Critică, cît şi în studiul (adevărat testament) „Negru Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile statului Ţării Româneşti (1230-1380)” care trebuia să fie introducerea la Tomul IV al imensei sale opere „Etymologicum Magnum Romaniae”, omorîtă de Academia Română în momentul în care începuse să devină „politically incorrect” în România înfeudată de clasa politică a „boierilor conservatori” politicii Austro-Ungaro-Germaniei (Europa cum Mittropa?). Vezi Doamne, Hasdeu era „omul Moscovei”. Tocmai el!!
Şi fiindcă am vorbit de „boieri” vreau doar să amintesc rapid ideile aduse în discuţie ale lui Sorin Paliga. După el numele nu înseamnă altceva decît proprietari de boi. Boi- boieri, la fel ca oi- oieri. În mod surprinzător „tăbliţele de la Sinaia” vorbesc de „boiceri”. Din context rezultă că aceşti boiceri erau „clasa politică” a dacilor. Înţelegem deci dece tăbliţele de la Sinaia trebuie scoase din existenţă. Nu prea le vine bine „boierilor” fără boi dar cu şorţuri pe burtă!
Înainte de a încheia vreau să afirm, cum am mai făcut şi în alte ocazii, că ideea autohtoniei valahilor nu este doar fantezia unor „dacişti” entuziaşti, dar neprofesionali în ale istoriei, aşa cum ar vrea să ne convingă istorici de genul Dlui Djuvara, ci se află scrisă negru pe alb în sute de documente. A le ascunde înseamnă delictul de ascundere a evidenţelor.
Salutăm aici contribuţia Dlui N. Tomonoiu „Neamul întemeietor al lui Băsărabă” la distrugerea tezelor djuvarist-cumaniste despre întemeierea statelor româneşti. Domnia sa a subliniat cu multă acurateţe ce se ascunde în spatele „tezei cumane”: introducerea prin fraudă a ideii că însăşi „întemeierea” se datoreşte de fapt oricui altcuiva decît românilor, de preferinţă „bunilor barbari” dintre care ci mai buni au fost desigur ungurii. Iar dacă nu se poate dovedi peremptoriu că ungurii au întemeiat statele româneşti, atunci măcar să avem nişte „buni barbari” deveniţi catolici şi care au fost cîndva vasalii ungurilor. Cumanii!
O lipsă a întregii istoriografii româneşti este cenzurarea, practic eliminarea din discursul istoriografic a operei lui Iosif Şchiopul. Prea puţină lume a auzit de numele acestui sîrguincios cercetător al istoriei Transilvaniei în secolul XIII, care prin anii 30-40 ai secolului trecut a publicat o serie de cărţi care spulberau toate teoriile acceptate privind istoria secolului al XIII-lea în spaţiul carpato-dunărean, mai ales a presupoziţiilor politice ale revizionismului maghiar post-Trianon. Nimeni nu ştie măcar cine a fost! Tezele sale au provocat la timpul lor o confruntare acerbă în rîndul istoricilor români, dar chiar şi amintirea acestor confruntări, totuşi publicate în revistele de istorie româneşti de impecabilă reputaţie academică, a fost obliterată, în aşa măsură încît nu mai este nicăieri citat.
Principala sa carte „Contribuţiuni la istoria Transilvaniei în sec. XII şi XIII : I. Ţara Bârsei şi Cavalerii Teutoni. II. Invaziunea Mongolilor din 1241.” Cluj- Tipografia Naţională, 1932- 164 p., bazată pe o cercetare a arhivelor Vaticanului, a demonstrat fară putinţă de îndoială că Ţara Bârsei nu a fost niciodată colonizată de Cavalerii Teutoni, întrucît toate documentele „teutonice” sînt falsuri! Toată configuraţia politică a spaţiului carpato-dunărean în secolul XIII este bazată pe documente măsluite! Pe scurt, regii unguri nu puteau conferi privilegii Cavalerilor Teutoni într-o regiune asupra careia nu aveau stăpînire! Şchiopul demonstrează că regiunea în care fuseseră aşezaţi Teutonii se afla în părţile de nord ale Ungariei, „Ţara Bârsei” fiind mai degrabă în părţile Maramureşului. Aşadar Cumania împotriva careia luptau teutonii era cam pe acolo şi nici decum în Muntenia. Toate teoriile despre „episcopia Milcoviei’=episcopia cumanilor” îşi găsesc locul în coşul de gunoi al istoriografiei.
Iosif Şchiopul a mai adus în discuţie şi alte documente „întemeietoare” ale istoriografiei româneşti ca Diploma Cavalerilor Ioaniţi, pe care o demonstrează ca fiind un fals de aceeaşi anvergură ca diplomele cavalerilor teutoni. De asemeni demonstrează că şi diploma de privilegii a saşilor a fost un fals fabricat în perioada instalării regilor angevini în Ungaria. Concluziile sale erau că ungurii nu stăpîneau decît partea din Transilvania din dreapta Mureşului pînă la invazia tătară care nu a afectat deloc Transilvania. Datorită invaziei tătare din Ungaria propriu-zisă, populaţia Ungariei s-a refugiat în Transilvania şi abia după aceea au revendicat-o.
Aşadar istoria sec. XII-XIII trebuie complet rescrisă. Rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să o fac. Pînă una alta trebuie să reţinem că cumanii Dlui. Djuvara nu au avut decît o contribuţie cu totul minoră în istoria romînilor din sec. XIII. Că nu au ajuns să colonizeze munţii (Ţara Loviştei) trebuie să fie o „dogmă”. Apropo de Ţara Loviştei ne-am fi aşteptat să vedem citat studiul seminal al lui Ion Conea „Ţara Loviştei”, din care rezultă fără dubiu autohtonia multimilenară a locuitorilor locului. Dl. Djuvara nu a mers atît de departe ca Andrei Pandrea care a gasit tocmai în Loviştea adevărata istorie a lui Zalmoxis „Moşul ăl Mare” pe care o voi relata la prima ocazie. Aş mai aminti doar şi alte contribuţii ale lui Ion Conea (personalitate cam „uitată” şi ea) care arătau că numele de Basarab este un nume comun în „Triplex confinium” al Banatului, Mehediţiului şi Haţegului! Eu personal am cunoscut persoane originare din Mehedinţi (femeie de serviciu!) care se numea după famile Basarab! Ţăranca cea mai ţărancă, nici o legatură cu Dl. Djuvara (care ne lasă să înţelegem că se trage, ca toţi snobii venetici de origine fanarioto-levantină, din Basarabi – cumanii catolici – că doar am studiat la Paris şi avem şi cine ştie ce „grade” zidăreşti – sigur nu că am fi lucrat cu mîna să facem cărămizi şi case şi poduri ca acei urîţi de legionari).
Trebuie deasemeni spus că toate aceste lucruri nu fac decît să „betoneze” teza lui Hasdeu asupra originii dacice a Basarabilor ca şi istoria întemeierii Ţării Româneşti pe care a expus-o atît în Istoria Critică, cît şi în studiul (adevărat testament) „Negru Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile statului Ţării Româneşti (1230-1380)” care trebuia să fie introducerea la Tomul IV al imensei sale opere „Etymologicum Magnum Romaniae”, omorîtă de Academia Română în momentul în care începuse să devină „politically incorrect” în România înfeudată de clasa politică a „boierilor conservatori” politicii Austro-Ungaro-Germaniei (Europa cum Mittropa?). Vezi Doamne, Hasdeu era „omul Moscovei”. Tocmai el!!
Şi fiindcă am vorbit de „boieri” vreau doar să amintesc rapid ideile aduse în discuţie ale lui Sorin Paliga. După el numele nu înseamnă altceva decît proprietari de boi. Boi- boieri, la fel ca oi- oieri. În mod surprinzător „tăbliţele de la Sinaia” vorbesc de „boiceri”. Din context rezultă că aceşti boiceri erau „clasa politică” a dacilor. Înţelegem deci dece tăbliţele de la Sinaia trebuie scoase din existenţă. Nu prea le vine bine „boierilor” fără boi dar cu şorţuri pe burtă!
Înainte de a încheia vreau să afirm, cum am mai făcut şi în alte ocazii, că ideea autohtoniei valahilor nu este doar fantezia unor „dacişti” entuziaşti, dar neprofesionali în ale istoriei, aşa cum ar vrea să ne convingă istorici de genul Dlui Djuvara, ci se află scrisă negru pe alb în sute de documente. A le ascunde înseamnă delictul de ascundere a evidenţelor.