Sergiu Celac. »Trădare, dar cel puțin s-o știm și noi. «

„Cred ca era 1995 (nu mai stiu exact, dar in jurul acestui an) când am fost la o intrunire la o ora de Londra într-un castel, întrunire între economiști universitari est-europeni, prezidată de un universitar american (filoroman) , fost director stiintific pentru un an, la Europa Liberă.

In fața mea ambasadorul lui Iliescu, Celac a strigat, referitor la unirea Transnistriei și Republicii Moldova, cu România:

„Lăsați Moldova în pace, salamul odata tăiat nu se mai poate lipi la loc!”

Asta spre stupoarea ofițerilor NATO care nu se asteptau la asa o reactie trădătoare taman din partea ambasadorului României in fața NATO.

Repet: scena s-a petrecut în fața mea, cu Celac la vreo șapte-opt metri de mine.

După care, hiena, s-a uitat de jur-împrejur, ușor infricoșat de propriile-i cuvinte, ca să vadă exact cine era pasibil să-l toarne în țară.

Venisem într-o mașină impreună cu universitarul american si cu reprezentantul Germaniei in NATO, delegat cu aspectele economice pentru care membrii NATO erau acolo, ca să li se facă una din ședintele de informare cu experții universitari, ședinte regulate de pregătire academică.”