Mărturii şi film: în 1989, maghiarii din diasporă au pregătit din timp interviul cu pastorul László Tőkés de la Timişoara

Filmul documentar „Umbra lui Dracula – Adevărata poveste despre revoluţia română”, realizat de jurnalistul canadian de origine maghiarăÁrpád Szőcsi, aduce în faţa publicului povestea interviului dat în secret de pastorul László Tőkés, care a fost difuzat în emisiunea Panorama, de la Televiziunea Maghiară, în vara anului 1989.
Jurnalistul Árpád Szőcsi a fost conducătorul Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul în Canada (între 1984-1990). Alături de tatăl său a făcut parte dintre cei care au adunat bani în vederea trimiterii a doi jurnalişti franco-canadieni, să îi ia un interviu secret lui László Tőkés (pastorului din Timişaoara), în 20 martie 1989.

Acest interviu a fost apoi transmis de televiziunea maghiară, la 24 iulie 1989, în cadrul emisiunii „Panorama”, care a putut fi văzut şi în România, cu ajutorul antenelor special ridicate de cei din zona de Vest şi Transilvania.

În interviu Tőkés a vorbit deschis despre felul în care tot poporul român suferea în timpul lui Ceauşescu, dar şi despre felul în care minorităţile – în mod special minoritatea maghiară – erau discriminate, drepturile lor ca minorităţi fiind de fapt abolite.

„Din cauza acestui interviu, Tőkés– care avea deja mari probleme datorită predicilor pe care le ţinea la biserică, şi în care critica nivelul de viaţă din ţară, precum şi situaţia minorităţilor – şi-a pierdut serviciul şi, după o serie de procese legale pe care evident le-a pierdut, a fost fixat termenul de 15 decembrie, termen la care el trebuia fie să părăsească de bună voie parohia, fie să fie evacuat cu forţa”, a spus Árpád Szocsi.

„În anii 70-80 am organizat conferinţe de presă, demonstraţii şi am adunat experţi, pentru a cerceta ruşinoasa relaţie a occidentului cu cel mai brutal dictator din estul Europei. Eram cunoscuţi chiar şi în Congresul şi Senatul american, iar mediile de acordau destulă atenţe”, a declarat Árpád Szocsi.

Pentru prima dată, toţi participanţii implicaţi în misiunea secretă care a declanşat revoluţia română au acceptat să vorbească în filmul „Umbra lui Dracula-Adevărata poveste despre revoluţia română”.   

„Documentarul este explicaţia cutremurătoare, cu aer de război rece, despre ceea ce a declanşat sângeroasa revoluţie română pe 15 decembrie, când enoriaşii preotului dizident László Tőkés din Timişoara s-au adunat în jurul bisericii pentru a-l proteja de Securitate”, spune Árpád Szocsi.

Aşadar, totul a început cu o misiune secretă pusă la punct în Montreal, Canada, în martie 1989. Doi canadieni din regiunea franceză, Michel Clair, fost ministru în cabinetul provinciei Quebec, şi Rejean Roy reporter la Radio Canada, au fost trimişi la Timişoara să realileze în secret un interviu cu László Tőkés, unul din liderii minorităţii maghiare din România.

Ce s-a întâmplat mai apoi a fost un joc de-a şoarecele şi pisica, care s-a petrecut în vestul României şi a durat două zile. Cei doi franco-canadieni, împreună cu trei cetăţeni maghiari care îi ajutau, au fost în permanenţă urmăriţi de Securitate.

Canadienii au reuşit în final să realileze interviul şi să scoată casetele din ţară.

Curând, atât László Tőkés cât şi Securitatea şi conducerea partidului au înţeles că difuzarea acestui interviu poate deveni un moment de cotitură în istoria României. Astfel, Nicolae Ceauşescu i-a dat un ultimatum lui László Tőkés să evacueze până în 15 decembrie 1989 parohia reformată din Timişoara, pe care o conducea. Acesta împreună cu populaţia care a venit să-l sprijine au declanşat prima scânteie a revoluţiei române.

Pentru ca László Tőkés să fie pregătit pentru interviu, la începutul lunii februarie (1989), preotul primeşte o vizită de la Szekesfehervar. Este vorba de traducătoarea Veinovic Beata şi Gazdag Bela, profesor de coregrafie. În scenariul pregătit, ei jucau rolul a doi îndrăgostiţi.

„Ne-am dus noi, pentru că nimeni nu ne cunoştea din partea română. Nu am fost niciodată în Ardeal. Nu aveau motive să suspecteze că se află altceva în afară de o simplă excursie”, a declarat Veinovic Beata.

Cei doi au ajuns la Timişoara, la parohia reformată din Piaţa Maria. După ce le-a deschis uşa, Tőkés a înţeles imediat despre ce este vorba, aşa că le-a indicat oaspeţilor să urce sus în biserică, crezând că acolo nu există instalate microfoane.

În luna martie (1989), unul din canadieni a venit de la Viena, unde a închiriat o maşină pentru a ajunge în România, în timp ce colegul său a zburat până la Bucureşti, de unde a luat trenul până la Timişoara. Maghiarii au intrat în ţară în zile şi locuri diferite.

Interviul a fost filmat cu două camera de luat vederi, dispuse în unghiuri diferite. Ambele aveau câte două casete de 30 de minute. Grupul a plănuit ca cele două casete să plece în două direcţii diferite spre graniţa cu Ungaria.

Deak Peter este unul din cameramanii, care a avut rolul să iasă din România cu una dintre casete.  „Am decis să călătoresc cu trenul. Era puţin probabil ca dacă cineva vine să facă un film cu László Tőkés să meargă cu trenul. Înainte am încercat acest traseu cu trenul rapid de trei ori, dar nu am coborât niciodată la Timişoara, ci la Braşov, tocmai pentru a nu atrage atenţia asupra mea. Am căutat diverse locuri unde să pot ascunde caseta”, a spus operatorul.

Unul din personajele intervievate în filmul documentar este Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timiş, care a fost responsabil pe cazul László Tőkés. Acesta a povestit cum l-a supravegheat pe pastorul reformat.

„Am introdus microfoane în garsoniera în care s-a mutat, după care am introdus microfoane în biserică, în biroul parohia. După ce a venit aici am introdus şi la subsol, unde era un depozit de lemne, unde el a amenajat o cameră de discuţii cu tinerii. Din momentul în care el a venit la Timişoara am căutat persoane, agenţi informatori, care să aibe legături cu el. I-am instruit ce să facă, cum să facă, pentru a şti tot timpul ce face el”, a afirmat Radu Tinu.

Securitatea a folosit metode ingenioase pentru a nu atrage atenţia când s-au montat microfoane. „Să nu se audă când perforam, am adus un picamăr în stradă. Când începeam noi cu burghiul, lângă meseriaşul cu picamărul era şi un om de-al meu, căruia îi făceam semn să îi dea drumul la zgomot. Făcea o gălăgie de nu auzeai nimic”, a povestit Tinu.

Toate castele au ajuns în Ungaria, deşi canadienii au fost opriţi de securişti, chiar înainte să ajungă la graniţă, dar caseta găsită de aceştia era una goală.

În raportul securităţii a fost trecut însă o altă variantă. „Securistul a scris că a găsit trei casete şi le-a distrus. A fost o minciună, probabil că au vrut să arate superiorilor cât a fost el de bun. Se pot găsi multe minciuni la Securitate”, a povestit regizorul filmului.

După difuzarea interviului cu László Tőkés, de pe data de 24 iunie 1989, a urmat liniştea dinaintea furtunii.

„Nu i-am făcut nimic. Am stat şi am gândit. Noi aveam lege care interzicea acordarea de interviuri la posture de TV şi radio fără aprobare special. Ce puteam să facem, să-I dăm o amendă şi îl făceam erou. Acest caz al lui László Tőkés  se analiza lunar. În fiecare lună mergeam la Bucureşti şi se discuta la nivelul cel mai înalt a securităţii”, a mai spus Radu Tinu.

Árpád Szocsi, ajutat William Totok, cunoscutul scriitor german de origine bănăţeană, care a făcut parte Actionsgruppe (frecventat şi de Herta Muller) şi hărţuit de Securitate – este singurul jurnalist din Canada acreditat pentru această problematică. A întreprins deja opt stagii de cercetare în Arhivele CNSAS. Dosarul lui Tőkés cuprinde aproximativ 8.000 de pagini.

„Studiind aceste acte mi-am dat seama că acesta a fost la acea vreme principalul disident în România şi că Securitatea făcea orice îi stătea în putere, pentru a-l teroriza pe el şi familia lui. rămâne o minune pentru mine felul în care o fiinţă umană poate să reziste la asemenea presiuni”, e de părere Árpád Szocsi.

Pentru a demonstra cât de important era Tőkés pentru organele comuniste, fostul maior de securitate Radu Tinu a relatat jurnalistului canadian un episod în care trebuia să meargă în fiecare lună la Bucureşti în vederea analizării dosarului Tőkés, dar şi pentru a discuta cu ministrul de interne Iulian Vlad, care urma apoi să îi raporteze situaţia lui Ceauşescu. Acesta demonstra că Tokes era inamicul nr.  pentru dictator.

„Ceea ce l-a ţinut într-un fel pe Tokes în viaţă, a fost faptul că Ceauşescu era speriat de felul în care lumea ar fi putut să reacţioneze dacă lui Tokes i s-ar fi întâmplat ceva”, a mai spus Árpád Szocsi.

FlacăraTV: Urmăriţi cum s-a derulat în continuare povestea pastorului László Tőkés de la Timişoara, în decembrie 1989: