Șerban Milcoveanu despre Iuliu Maniu și relația acestuia cu C.Zelea-Codreanu

« După ce Iuliu Maniu a făcut cunoştinţă cu delegaţia, i-am cerut permisiunea să-i vorbesc despre scopul nostru. I-am spus : „Avem informaţii sigure că regele Carol al II-lea are intenţia de a institui dictatura personală şi că pregătirile în armată şi poliţie sunt foarte înaintate. Aceasta înseamnă că începe războiul civil dintre Stat şi Naţiune, care înainte de a distruge România ne va omorî pe noi, tineretul univer­sitar, aflat în prima linie a frontului. Venim la Excelenţa Voastră cu rugămintea de a scăpa Ţara dintr-un asemenea dezastru şi de a ne salva vieţile, care încă n-au adus societăţii ce putem să-i aducem. Există o desăvârşită disponibilitate de înţelegere din partea domnului Comeliu Zelea Codreanu şi din partea Mişcării Legionare şi în mod respectuos vă adresăm rugămintea să faceţi un front comun al tuturor parti­delor din opoziţie pentru apărarea libertăţii, democraţiei şi Constituţiei". Nu am vorbit decât trei minute şi Gh. Ciorogaru a mai vorbit un minut, drept completare.

Iuliu Maniu ne-a ascultat cu vădită atenţie şi cu toată seriozitatea, apoi ne-lP* vorbit dânsul, fără întrerupere, mai mult de trei ore. A pronunţat lucruri atât de extraordinare, încât în tăcerea noastră absolută s-a putut auzi între frazele sale minusculul zgomot al muştelor în zbor. A fost marele moment solemn al vieţii noastre, al celor opt lideri studenţeşti şi al gradului legionar Gh. Ciorogaru.

Primul moment solemn trăit de mine a fost în Iunie 1927 când terminam ci. a Vi-a la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Prim-ministrul Ionel I. C. Brătianu în curtea Colegiului Sf. Sava sărbătorea cu foştii săi colegi 40 de ani de la terminarea studiilor liceale. Directorul Colegiului, profesorul Ştefan Pop, şi profesorul de istorie I. S. Floru l-au rugat să intre în clase şi să ne spună câteva cuvinte. In clasa noastră, a Vi-a, Ionel I. C. Brătianu a pronunţat trei fraze care pot fi considerate Testamentul său politic : „Timp de o mie de ani, idealul nostru a fost pe orizontală, să ne readunăm provinciile istorice şi să întregim Patria în graniţele ei etnice. Acum Idealul nostru Naţional este pe verticală, să construim o Românie care să justifice în faţa omenirii dreptul românilor de a poseda, de a administra şi de a valorifica acest pământ strămoşesc, parte din teritoriul continentului european. Dumneavoastră sunteţi aici pentru a învăţa şi pentru a vă pregăti să înfăptuiţi acest nou ideal pe verticală al Neamului Românesc". Numai trei fraze, dar care ne-au spus totul ! Pentru noi toţi, pe atunci elevi de liceu, au fost trăirea celui mai solemn moment din vieţile noastre.

Revin la trăirea celui de al doilea moment solemn al vieţii mele, ajunsă prin îngăduinţa lui Dumnezeu la vârsta de 97 de ani.

Cluj-Napoca (sic!), dimineaţa de 12 aprilie 1937, Casa Bianu. Audienţă la Iuliu Maniu, de faţă cu consilierul său politic, Zaharia Boilă.

încerc să rezum cât se poate de succint imensitatea ideilor şi gândurilor pronunţate de Iuliu Maniu în monologul lui de peste trei ore. „Vă cunosc şi vă urmăresc cu atenţie. Vă cunosc de când dumneavoastră, Legionarii, eraţi Mişcarea Studenţească de la 10 decembrie 1922. îl urmăresc cu atenţie pe şeful dumnea­voastră, domnul Codreanu, încă din octombrie 1924, de la atentatul de la Iaşi. Vă cunosc şi cunosc ce ne aproprie, ca Patrie comună, şi ce ne desparte, ca politică şi strategie. Şi noi, naţionaî ţărăniştii, ştim că Maiestatea Sa Regele intenţionează şi pregăteşte instituirea dictaturii. Aceasta ar fi o nenorocire pentru toată lumea şi chiar pentru Maiestatea Sa, care astfel n-ar face decât să coboare de pe tron pentru a se face un simplu politician. Sunt de acord că trebuie să prevenim acest dezastru printr-un front comun al întregii naţiuni, care să apere Constituţia şi democraţia. Dacă această necesitate naţională ne apropie unii pe alţii, în schimb există trei lucruri fundamentale care ne deosebesc. Cum Naţiunea este suverană, singură în drept să ne judece şi singură în drept să decidă, socotesc că aceste trei diferenţe

dintre dumneavoastră şi noi trebuiesc bine cunoscute şi trebuiesc spuse public înainte de a încheia vreo înţelegere chiar numai momentană.

Primul lucru care ne deosebeşte este atitudinea faţă de democraţie şi dictatură. Dumneavoastră, legionarii, nu v-aţi pronunţat de partea democraţiei şi, cel puţin până în prezent, păreţi a fi pentru dictatura populară de jos în sus. Cunosc diferenţa dintre dictatura personală, care nu poate fi decât imorală şi care întotdeauna aduce corupţia, şi dictatura populară, care poate fi morală şi constructivă la început, dar care nu poate decât degenera în imoralitate şi abuzivitate prin lipsă de opoziţie cu funcţie de cenzură. Noi, naţional ţărăniştii, suntem pentru democraţie şi numai pentru democraţie. Democraţia n-are promptitudinea şi iuţeala dictaturii, dar va fi morală şi constructoare în viitor, pentru că de la început nu dezminte moralitatea şi constructivitatea. Democraţia este regimul social-politic cu cele mai puţine lipsuri şi defecte şi, în plus, este singurul regim care practică autoeducarea naţiunii pentru continuă autoguvernare în viitor. Este generos şi este bine să dai peşte înfometaţilor, dar este mult mai generos şi mult mai bine să le dai undiţe şi să-i înveţi a pescui singuri.

Ca atare, noi naţional ţărăniştii ne strigăm încă odată apartenenţa la democraţie şi încrederea în democraţie ; iar dumneavoastră Legionarii sunteţi aşteptaţi de Naţiune să vă definiţi atitudinea în această problemă a antagonismului dintre democraţie şi dictatură.

Al doilea lucru care ne deosebeşte este orientarea în politica externă a Româ­niei. Eu şi PNŢ suntem şi rămânem pentru alianţa cu marea Franţă şi cu marea Anglie, care au ajutat la fondarea Statului Român Modern şi care în războiul mondial ne-au ajutat cu întregirea Naţională din 1918. în această problemă a alianţei cu Franţa şi Anglia noi nu facem nicio concesie şi nu acceptăm nicio tranzacţie. Dumneavoastră legionarii sunteţi pentru alianţa cu Germania, chiar naţional-socialistă sau tocmai pentru că este naţional-socialistă, şi pentru alianţa cu Italia, chiar dacă este fascistă. Naţiunea este Suverană şi, înainte de a decide, trebuie să cunoască şi să fie informată pentru care motive sunteţi pentru alianţa cu Germania şi Italia şi nu sunteţi pentru alianţa cu Franţa şi Anglia. Eu personal socotesc că nu sunteţi pentru unicul motiv al principiilor directoare naţional-socialiste sau fasciste. Ca atare, Naţiunea aşteaptă să vă definiţi public orientarea de politică externă.

Al treilea lucru care ne deosebeşte este atitudinea faţă de violenţă. Dvs. credeţi societatea a fi încă junglă şi, ca atare, la violenţă răspundeţi cu violenţă şi aplicaţi legea talionului, care este inversul creştinismului. Noi naţional ţărăniştii suntem creştini şi rămânem creştini atât în sentimente şi gânduri, cât şi în decizii şi fapte. Când suntem loviţi, noi răspundem cu acceptarea suferinţei şi cu răbdare în Dumnezeu. Urmăm ce ne-a învăţat Isus Hristos, ca la o pălmuire pe un obraz să întoarcem capul şi să oferim celălalt obraz pentru pălmuire. Poporul român supravieţuieşte de 2000 de ani mulţumită înţelepciunii care îl învaţă superioritatea răbdării şi superioritatea speranţei. Naţiunea aşteaptă de la dumneavoastră o clarificare, dacă mai sunteţi sau nu mai sunteţi pentru politica de a răspunde cu violenţă la violenţă, aşa cum aţi făcut până acum."

Am rezumat ceea ce am înţeles şi memorat din discursul de peste trei ore al lui Iuliu Maniu în dimineaţa de 12 aprilie 1937, la Casa Bianu din Cluj-Napoca.

La terminarea discursului, a urmat o lungă tăcere. Iuliu Maniu a socotit a fi sufi­cient ceea ce ne-a spus. Iar noi, cei 9 studenţi legionari, eram atât de emoţionaţi, încât nu uşor am realizat efortul trecerii de la tăcere la vorbire. Ne-am ridicat în picioare şi am mulţumit lui Iuliu Maniu pentru cele pronunţate cu generozitate de dânsul şi definitiv intrate în gândirea şi simţirea noastră.

Iuliu Maniu a fost omul cu cea mai mare capacitate de a convinge. în timp ce eram în picioare şi ne pregăteam să-1 salutăm, dânsul mi-a prins braţul stâng cu mâna şi, strângând, mi-a spus privindu-mă drept în ochi : „împreună vom face lucruri mari şi frumoase pentru Ţară".

Deschid o paranteză şi îndrăznesc a formula o observaţie făcută de mine în anii 1946-1947. luliu Maniu avea o deosebită încredere în tinerii intelectuali proveniţi din Vechiul Regat şi o dovadă sunt ing. Gh. Popescu-Botoşani, pe care în 1944 1-a numit şeful Tineretului Naţional Ţărănist, şi diplomatul Grigore Niculescu-Buzeşti, pe care îl pregătea să-i fie succesor la conducerea Partidului Naţional Ţărănesc.

La audienţă a asistat păstrând tăcerea secretarul său politic, Zaharia Boilă, şi sper ca dânsul să fi consemnat în scris mai mult decât relatez eu din memorie, după peste 70 de ani de la eveniment.

Am plecat din casa Bianu fără a putea rosti vreun comentariu şi păstrând în continuare tăcerea. în sufletele noastre s-a născut regretul că, înainte de plecare, nu îngenunchiasem şi nu-i sărutasem mâna. într-adevăr, timp de patru ore am fost în faţa unui Sfânt atât al religiei creştine, cât şi al Naţiunii Române. Marile democraţii ocidentale n-au avut apreciere şi s-au comportat nedrept cu luliu Maniu, dar aici între Carpaţi şi Dunăre luliu Maniu este şi rămâne însuşi sufletul naţional românesc.

Împreună cu Gh. Ciorogaru ne întoarcem la Bucureşti şi-i raportăm lui Corneliu Zelea Codreanu ce-am auzit şi ce am memorat din discursul de peste trei ore al lui luliu Maniu. Corneliu Zelea Codreanu a ascultat cu maximă încordare. Apoi a luat o coală de hârtie şi a scris pe verticală cele trei diferenţe : a) democraţie-dictatură, b) Anglia-Franţa şi Germania-Italia şi c) violenţa şi non-violenţa. Dânsul a privit în tăcere şi îndelung hârtia cu cele trei deosebiri dintre dânsul şi luliu Maniu şi, la plecarea noastră din birou, încă o mai privea cu atenţie. Opinia mea, de om care 1-a cunoscut în intimitate pe Corneliu Zelea Codreanu, este că atunci, în 1937, dânsul a schimbat cu 180 de grade tactica şi strategia Mişcării Legionare. Jumătate din această schimbare a fost determinată de Ionel I. Moţa, al cărui testament politic îndeamnă să se treacă de la combativitatea ca scop în sine la martirajul născător de viaţă nouă. Iar cealaltă jumătate din schimbarea opiniilor politice a fost determinată de contactul personal cu Iuliu Maniu, care 1-a convins pe Corneliu Zelea Codreanu să se depărteze de totalitarism şi să se apropie de democraţie. Ce au făcut între 15 septembrie 1940 şi 23 ianuarie 1941 nu toţi, ci unii legionari a fost după chipul şi asemănarea lui Horia Sima, nu după chipul şi asemănarea lui Corneliu Zelea Codreanu.

Un mic episod de la finalul acestei etape nr. 2.

La începutul lui mai 1937, luliu Maniu a plecat în Occident să convingă Anglia şi Franţa de două lucruri : primo - să nu-şi dea acordul nici Franţa şi nici Anglia pentru suprimarea democraţiei şi instituirea dictaturii de către regele Carol al II-lea ; secondo - să păstreze încrederea în naţiunea română şi să creadă în posibilitatea convertirii tineretului naţionalist la Statul de drept şi la democraţia politică. Pentru a-1 ajuta pe Iuliu Maniu în demersul său pe lângă marile democraţii occidentale, în ziua de 2 iunie 1937 i-am trimis din Bucureşti la Paris, cu semnătura mea de preşedinte al Studenţimii Creştine Române, o telegramă cu exact textul necesar : „Abia acum, d-le preşedinte Iuliu Maniu, înţelegem câtă dreptate aveţi în toate problemele despre care ne-aţi vorbit". Telegrama a fost tipărită în 5 000 de exemplare şi difuzată ca manifest în toată România.

Înainte de trimiterea telegramei, mai exact la 18 aprilie 1937, Corneliu Zelea Codreanu ne-a sfătuit să popularizăm în rândurile tineretului universitar cele auzite şi memorate în cursul audienţei acordate de luliu Maniu.»