I. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu, Chivu Stoica și Al. Moghioroș sunt „invitați“ la Moscova unde întâlnesc (după moartea lui I.V. Stalin): Nikita Sergheevici Husciov, Gheorghi Malenkov, Viaceslav Molotov, Anastas Mikoian, Mihail Pervuhin și Lavrentiev (8 iulie 1953)1.
Gazdele sovietice își spun de îndată părerea despre situația din Republica Populară Română, care vin în avalanșă (citit de Gh. Malenkov):
– „anomalii“ în agricultură și în producția mărfurilor de larg consum;
– insuficienta aprovizionare a țărănimii cu mărfuri industriale;
– forțarea ritmului de dezvoltare al industriei grele;
– exporturi de cereale din RPR, deși recoltele sunt slabe;
– cheltuieli militare „excesiv de mari, lucru la care am împins și noi“ – admit liderii sovietici;
– producția agricolă în RPR „este mai mică decât în România burghezo-moșierească“;
– utilaje importate în RPR din U.R.S.S. și Cehoslovacia stau nemontate și neutilizate;
– „Canalul (Dunăre-Marea Neagră, nota D.C.G.), nu era necesar, construirea lui este o greșeală grosolană la care și noi v-am împins“, admite Malenkov, care adaugă: „politica economică a RPR este greșită, agramată și chiar periculoasă“. Cui îi trebuie acest canal? „Canalul acesta nu ne unește, ci ne desparte“, adaugă Hrușciov (a fost început în 1949, la comanda Moscovei);
– mai mult de jumătate din rezerva de aur a țării a fost cheltuită;
– aprovizionarea pe cartele în RPR s-a făcut neregulat, „o mare parte din populație, care nu are cartelă, a fost lăsată la dispoziția pieței libere”;
– „ați lansat greșit lozinca cincinalului în 4 ani luându-vă mecanic după noi“” (Molotov);
– „situația în agricultură și alimentație este catastrofală“ (Malenkov);
– atenție „să nu se producă, cu prilejul Festivalului, un scandal cu alimentația“ (Molotov și Mikoian).
„Scandal“ a fost în București, dar numai în opinia publică și fără publicitate. Restricțiile alimentare impuse săptămâni în șir, înainte de desfășurarea Festivalului, erau denumite, chiar atunci, „foamea, postul festivalului“. Când apucai 100 gr. bomboane sau câte o prăjitură la o cofetărie din București, era un eveniment (este vorba de al III-lea Festival Internațional al tineretului organizat sub egida partidelor comuniste din Vest și Est);
– deși România este o țară producătoare de petrol „la sate nu se găsește petrol de vânzare“ (petrol lampant, nota D.C.G.);
– proiectul de construire a Canalului București-Dunăre, „este o adevărată fantezie“ (Hrușciov);
– „Cel mai grav lucru este faptul de a nu vă recunoaște lipsurile existente“;
– liderii P.M.R. sunt „industrialiști“ (Pervuhin) „chiar supraindustrialiști“ (Molotov);
– „Se pare că voi (liderii P.M.R., nota D.C.G.) nu vreți să porniți pe drumul îndreptării greșelilor“;
– „cea mai mare primejdie este autoliniștirea, mușamalizarea lipsurilor“ (Malenkov);
– „v-ați rupt de popor, apropiați-vă de popor“ (Molotov).
Adresându-se reprezentanților P.M.R., Veaceslav Molotov a adăugat:
„Voi vă simțiți siguri sub aripa Uniunii Sovietice. Fără sprijinul nostru nu v-ați menține nici 2 săptămâni. Dacă nu veți fi legați de popor, nici noi n-o să vă putem ajuta. Cine va respecta puterea voastră?“
II. În cadrul confidențial al întâlnirii de la Moscova, liderii P.M.R. își recunosc „lipsurile“. Astfel:
– s-au săvârșit „greșeli serioase“ în politica economică fapt care a creat „pericolul izolării partidului de masele populare“;
– ritmul dezvoltării industriei grele a fost „forțat“ în detrimentul producției agricole și a mărfurilor de larg consum;
– greșită a fost lozinca îndeplinirii cincinalului în 4 ani;
– „greșite“ au fost măsurile luate în problema colectărilor, contractărilor, a prețurilor la produsele agricole;
– sistemul aprovizionării cu cartele a fost menținut „timp îndelungat“;
– populația de la orașe nu a fost asigurată cu produse alimentare în cantități suficiente“.
O autocritică de fond, exprimată însă numai confidențial față de liderii de la Kremlin.
Propunerile liderilor P.M.R. ca răspuns la critica tovarășilor de la Kremlin poartă mențiunea „strict secret“ și se referă la: investiții, agricultură, mărirea producției mărfurilor de larg consum; salarii-tarife-taxe și impozite; „asigurarea unei balanțe echilibrate de comerț exterior și de plăți“.
La 13 iulie cele două părți se întâlnesc din nou. Partea sovietică avertizează asupra felului cum urmează a fi „recunoscute“ abaterile și greșelile.
„Acest lucru trebuie făcut fără zgomot, liniștit, fără să vă dezbrăcați în public și să nu țipați în toată țara, pentru a nu da apă la moară dușmanilor și șovăielnicilor“ (sublinierea D.C.G.). „Unele greșeli vor trebui recunoscute în partid… (adică în organizațiile de partid). Să nu vă bateți cu pumnii în piept, este necesară nu căința, ci fapte pozitive.“ Sfatul dat de sovietici răspundea întru totul metodelor de conducere existente. Partidul nu greșește. Nominalizări – au fost făcute numai în cazul grupului antipartinic Vasile Luca-Teohari Georgescu!!
În politica agrară, partea sovietică este de părere că presiunea economică asupra țărănimii trebuie menținută; altminteri „va presa satul asupra orașului și țăranul va cere astfel de prețuri că veți rămâne fără acumulări“ (sublinierea D.C.G.). „Prețul de colectare să rămână la nivelul actual, este un fel de impozit“ (Micoian).
(Pentru cote, statul plătea producătorului un preț derizoriu, simbolic. Cota echivala cu o confiscare, nota D.C.G.)
*
La București, a urmat o plenară lărgită a C.C. al P.M.R. (19-20 august 1953).
Plenara a consemnat „erori“ în programul de industrializare – o rată excesivă în creșterea industriei grele –; a constatat că producția agricolă a rămas în urmă; a hotărât introducerea unui sistem de achiziții și contractări la animale și produse animaliere (cuprinse într-un HCM din 27 octombrie).
Comunicatul dat presei dădea impresia că schimbările sunt anunțate din inițiativa conducerii Partidului. Oricum, rata investițiilor în industrie a scăzut pe încetul, fapt cu urmări pozitive în traiul locuitorilor de la orașe. (autor: acad. Dinu C. Giurescu, sursa: Revista Clipa. Magazinul actualităţii culturale româneşti, iunie 2015)
NOTĂ:(autor: acad. Dinu C. Giurescu, sursa: Revista Clipa. Magazinul actualităţii culturale româneşti, iunie 2015)
Gazdele sovietice își spun de îndată părerea despre situația din Republica Populară Română, care vin în avalanșă (citit de Gh. Malenkov):
– „anomalii“ în agricultură și în producția mărfurilor de larg consum;
– insuficienta aprovizionare a țărănimii cu mărfuri industriale;
– forțarea ritmului de dezvoltare al industriei grele;
– exporturi de cereale din RPR, deși recoltele sunt slabe;
– cheltuieli militare „excesiv de mari, lucru la care am împins și noi“ – admit liderii sovietici;
– producția agricolă în RPR „este mai mică decât în România burghezo-moșierească“;
– utilaje importate în RPR din U.R.S.S. și Cehoslovacia stau nemontate și neutilizate;
– „Canalul (Dunăre-Marea Neagră, nota D.C.G.), nu era necesar, construirea lui este o greșeală grosolană la care și noi v-am împins“, admite Malenkov, care adaugă: „politica economică a RPR este greșită, agramată și chiar periculoasă“. Cui îi trebuie acest canal? „Canalul acesta nu ne unește, ci ne desparte“, adaugă Hrușciov (a fost început în 1949, la comanda Moscovei);
– mai mult de jumătate din rezerva de aur a țării a fost cheltuită;
– aprovizionarea pe cartele în RPR s-a făcut neregulat, „o mare parte din populație, care nu are cartelă, a fost lăsată la dispoziția pieței libere”;
– „ați lansat greșit lozinca cincinalului în 4 ani luându-vă mecanic după noi“” (Molotov);
– „situația în agricultură și alimentație este catastrofală“ (Malenkov);
– atenție „să nu se producă, cu prilejul Festivalului, un scandal cu alimentația“ (Molotov și Mikoian).
„Scandal“ a fost în București, dar numai în opinia publică și fără publicitate. Restricțiile alimentare impuse săptămâni în șir, înainte de desfășurarea Festivalului, erau denumite, chiar atunci, „foamea, postul festivalului“. Când apucai 100 gr. bomboane sau câte o prăjitură la o cofetărie din București, era un eveniment (este vorba de al III-lea Festival Internațional al tineretului organizat sub egida partidelor comuniste din Vest și Est);
– deși România este o țară producătoare de petrol „la sate nu se găsește petrol de vânzare“ (petrol lampant, nota D.C.G.);
– proiectul de construire a Canalului București-Dunăre, „este o adevărată fantezie“ (Hrușciov);
– „Cel mai grav lucru este faptul de a nu vă recunoaște lipsurile existente“;
– liderii P.M.R. sunt „industrialiști“ (Pervuhin) „chiar supraindustrialiști“ (Molotov);
– „Se pare că voi (liderii P.M.R., nota D.C.G.) nu vreți să porniți pe drumul îndreptării greșelilor“;
– „cea mai mare primejdie este autoliniștirea, mușamalizarea lipsurilor“ (Malenkov);
– „v-ați rupt de popor, apropiați-vă de popor“ (Molotov).
Adresându-se reprezentanților P.M.R., Veaceslav Molotov a adăugat:
„Voi vă simțiți siguri sub aripa Uniunii Sovietice. Fără sprijinul nostru nu v-ați menține nici 2 săptămâni. Dacă nu veți fi legați de popor, nici noi n-o să vă putem ajuta. Cine va respecta puterea voastră?“
II. În cadrul confidențial al întâlnirii de la Moscova, liderii P.M.R. își recunosc „lipsurile“. Astfel:
– s-au săvârșit „greșeli serioase“ în politica economică fapt care a creat „pericolul izolării partidului de masele populare“;
– ritmul dezvoltării industriei grele a fost „forțat“ în detrimentul producției agricole și a mărfurilor de larg consum;
– greșită a fost lozinca îndeplinirii cincinalului în 4 ani;
– „greșite“ au fost măsurile luate în problema colectărilor, contractărilor, a prețurilor la produsele agricole;
– sistemul aprovizionării cu cartele a fost menținut „timp îndelungat“;
– populația de la orașe nu a fost asigurată cu produse alimentare în cantități suficiente“.
O autocritică de fond, exprimată însă numai confidențial față de liderii de la Kremlin.
Propunerile liderilor P.M.R. ca răspuns la critica tovarășilor de la Kremlin poartă mențiunea „strict secret“ și se referă la: investiții, agricultură, mărirea producției mărfurilor de larg consum; salarii-tarife-taxe și impozite; „asigurarea unei balanțe echilibrate de comerț exterior și de plăți“.
La 13 iulie cele două părți se întâlnesc din nou. Partea sovietică avertizează asupra felului cum urmează a fi „recunoscute“ abaterile și greșelile.
„Acest lucru trebuie făcut fără zgomot, liniștit, fără să vă dezbrăcați în public și să nu țipați în toată țara, pentru a nu da apă la moară dușmanilor și șovăielnicilor“ (sublinierea D.C.G.). „Unele greșeli vor trebui recunoscute în partid… (adică în organizațiile de partid). Să nu vă bateți cu pumnii în piept, este necesară nu căința, ci fapte pozitive.“ Sfatul dat de sovietici răspundea întru totul metodelor de conducere existente. Partidul nu greșește. Nominalizări – au fost făcute numai în cazul grupului antipartinic Vasile Luca-Teohari Georgescu!!
În politica agrară, partea sovietică este de părere că presiunea economică asupra țărănimii trebuie menținută; altminteri „va presa satul asupra orașului și țăranul va cere astfel de prețuri că veți rămâne fără acumulări“ (sublinierea D.C.G.). „Prețul de colectare să rămână la nivelul actual, este un fel de impozit“ (Micoian).
(Pentru cote, statul plătea producătorului un preț derizoriu, simbolic. Cota echivala cu o confiscare, nota D.C.G.)
*
La București, a urmat o plenară lărgită a C.C. al P.M.R. (19-20 august 1953).
Plenara a consemnat „erori“ în programul de industrializare – o rată excesivă în creșterea industriei grele –; a constatat că producția agricolă a rămas în urmă; a hotărât introducerea unui sistem de achiziții și contractări la animale și produse animaliere (cuprinse într-un HCM din 27 octombrie).
Comunicatul dat presei dădea impresia că schimbările sunt anunțate din inițiativa conducerii Partidului. Oricum, rata investițiilor în industrie a scăzut pe încetul, fapt cu urmări pozitive în traiul locuitorilor de la orașe. (autor: acad. Dinu C. Giurescu, sursa: Revista Clipa. Magazinul actualităţii culturale româneşti, iunie 2015)
NOTĂ:(autor: acad. Dinu C. Giurescu, sursa: Revista Clipa. Magazinul actualităţii culturale româneşti, iunie 2015)