ONITORUL NEOFICIAL preluat din ZIARUL DE IAȘI
Gelu Iutiş: Să nu-i uităm!
10 iulie 2013• MONITORUL
Despre situaţia românilor din Ucraina, opinia publică din România cunoaşte puţine lucruri. Presa din regiunile Cernăuţi sau Odessa nu ajunge la Iaşi, necum la Bucureşti ori în alte zone ale României. De altfel, presa românească din Ucraina este aproape inexistentă. În condiţii vitrege, din vara anului 2012, cunoscutul jurnalist şi scriitor Vadim Bacinschi a reluat editarea, la Odessa, cu sprijinul unui restrâns, dar inimos colectiv de colaboratori, almanahului istorico-cultural în limba română intitulat „Sud-Vest“.
Parcurgând număr de număr această publicaţie, adevărată tribună de apărare a valorilor cultural-lingvistice ale românilor (“moldoveni“ este termenul cu care sunt denumiţi de către autorităţile ucrainiene) din regiunea Odessa, ni se relevă o situaţie deosebit de critică în care se află românii, limba şi spiritualitatea românească în spaţiul mai sus-citat.
Învăţământul în limba română, încurajat şi protejat prin articolul 13 al Tratatului de Bază încheiat între România şi Ucraina în anul 1997 (referitor la protejarea minorităţii româneşti din ţara vecină), a primit lovitură după lovitură, în momentul de faţă existând doar 6 şcoli cu predare în limba română în regiunea Odessa, la care se adaugă încă 10 cu predare în limbile română şi ucrainiană (sau rusă). Potrivit unui alt acord încheiat şi asumat de Ucraina, se prevedea deschiderea unor licee cu predare în limba româna în raioanele Reni şi Sărata, proiect nematerializat.
Pe de altă parte, numărul studenţilor de la cursurile în limba română din cadrul Universităţii din Ismail este în continuă scădere, iar înfiinţarea unui Centru Regional de Cultură Românească este subminată de autorităţi şi de către Asociaţia Moldovenilor din Ucraina, avându-l în frunte pe Anatol Fetescu, invocându-se numărul mic al românilor din această regiune! Rezultat al politicii ucrainiene de stat privind minoritatea românească, Secţia de Limbă Română de la Universitatea din Ismail va fi, la finalul acestui an universitar, desfiinţată. Datele oficiale ale recensământului din anul 2001 din Ucraina arată că în regiunea Odessa locuiau doar 724 de români… pe lângă 123.700 de moldoveni…
În şcolile de cultură generală din zona Odessa, limba română este desconsiderată, fiind studiată ca “limbă moldovenească“, iar săpămânalul “Luceafărul“, editat de către asociaţia moldovenistă mai sus-pomenită, susţine – încă de la fondarea sa, în anul 2003 – o campanie antiromânească, prezentând România ca pe un “duşman“, având ca unic scop al politicii sale “deznaţionalizarea prin românizare“ a “moldovenilor” din Ucraina.
Recent, am parcurs un articol publicat în revista “Luceafărul“, intitulat “Eminescu este folosit în scopuri politice?“, mostră a propagandei antiromâneşti. Autoarea, L. Mihailova, deplângea “amestecul“ Consulatului român din Odessa în legătură cu sărbătorirea poetului Mihai Eminescu la data de 15 ianuarie 2013.
“Marele clasic al literaturii moldoveneşti şi universale“ urma să fie omagiat de către filiala ieşeană a ASTRA şi în localitatea Satu Nou, raionul Sărata, locuită majoritar de români, la cererea expresă a consulului român de la Odessa. Pe linia promovată de această publicaţie, autoarea preciza că “moldovenilor, pe care conducerea de la Bucureşti nu-i recunoaşte ca popor de sine stătător, permanent li se propun excursii, odihnă în tabere de vară a tineretului, paşapoarte româneşti şi toate gratuite. Dacă am sta şi ne-am gândi puţin, atunci am înţelege că România nu şi-ar putea permite să facă asemenea cheltuieli fără un interes specific“.
Concluzionând, L. Mihailova sublinia că România jigneşte “naţiune amoldovenescă” nerecunoscând-o, dar îi implică pe moldoveni în acţiuni de ordin cultural, mai mult sau mai puţin voit, contribuind la „politica mârşavă de românizare“.
Faptul că bustul lui Mihai Eminescu a fost amplasat la Odessa, pe data de 31 mai 2011, la iniţiativa şi prin râvna Despărţământului ASTRA “Mihail Kogălniceanu“ din Iaşi, reprezintă un moment remarcabil, dar, din păcate, izolat, în procesul de apărare şi consolidare a valorilor româneşti din zona menţionată. Este nevoie ca românii de peste tot, dar mai ales autorităţile de la Bucureşti, să susţină elementul etnic al congenerilor din Ucraina, care, deşi mobilizaţi şi încurajaţi acum prin vocea distinctă şi hotărâtă a publicaţiei păstorită de neobositul Vadim Bacinschi, se simt părăsiţi, deznaţionalizaţi şi lipsiţi de valorile ethosului propriu. Iar reacţiile mult prea anemice la evenimente precum cel de la Hliboca, unde bustul poetului Mihai Eminescu a fost decapitat în puterea nopţii (13-14 iunie 2013), contribuie la această stare de spirit negativă.
Gelu Iutiş este asistent universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“
Gelu Iutiş: Să nu-i uităm!
10 iulie 2013• MONITORUL
Despre situaţia românilor din Ucraina, opinia publică din România cunoaşte puţine lucruri. Presa din regiunile Cernăuţi sau Odessa nu ajunge la Iaşi, necum la Bucureşti ori în alte zone ale României. De altfel, presa românească din Ucraina este aproape inexistentă. În condiţii vitrege, din vara anului 2012, cunoscutul jurnalist şi scriitor Vadim Bacinschi a reluat editarea, la Odessa, cu sprijinul unui restrâns, dar inimos colectiv de colaboratori, almanahului istorico-cultural în limba română intitulat „Sud-Vest“.
Parcurgând număr de număr această publicaţie, adevărată tribună de apărare a valorilor cultural-lingvistice ale românilor (“moldoveni“ este termenul cu care sunt denumiţi de către autorităţile ucrainiene) din regiunea Odessa, ni se relevă o situaţie deosebit de critică în care se află românii, limba şi spiritualitatea românească în spaţiul mai sus-citat.
Învăţământul în limba română, încurajat şi protejat prin articolul 13 al Tratatului de Bază încheiat între România şi Ucraina în anul 1997 (referitor la protejarea minorităţii româneşti din ţara vecină), a primit lovitură după lovitură, în momentul de faţă existând doar 6 şcoli cu predare în limba română în regiunea Odessa, la care se adaugă încă 10 cu predare în limbile română şi ucrainiană (sau rusă). Potrivit unui alt acord încheiat şi asumat de Ucraina, se prevedea deschiderea unor licee cu predare în limba româna în raioanele Reni şi Sărata, proiect nematerializat.
Pe de altă parte, numărul studenţilor de la cursurile în limba română din cadrul Universităţii din Ismail este în continuă scădere, iar înfiinţarea unui Centru Regional de Cultură Românească este subminată de autorităţi şi de către Asociaţia Moldovenilor din Ucraina, avându-l în frunte pe Anatol Fetescu, invocându-se numărul mic al românilor din această regiune! Rezultat al politicii ucrainiene de stat privind minoritatea românească, Secţia de Limbă Română de la Universitatea din Ismail va fi, la finalul acestui an universitar, desfiinţată. Datele oficiale ale recensământului din anul 2001 din Ucraina arată că în regiunea Odessa locuiau doar 724 de români… pe lângă 123.700 de moldoveni…
În şcolile de cultură generală din zona Odessa, limba română este desconsiderată, fiind studiată ca “limbă moldovenească“, iar săpămânalul “Luceafărul“, editat de către asociaţia moldovenistă mai sus-pomenită, susţine – încă de la fondarea sa, în anul 2003 – o campanie antiromânească, prezentând România ca pe un “duşman“, având ca unic scop al politicii sale “deznaţionalizarea prin românizare“ a “moldovenilor” din Ucraina.
Recent, am parcurs un articol publicat în revista “Luceafărul“, intitulat “Eminescu este folosit în scopuri politice?“, mostră a propagandei antiromâneşti. Autoarea, L. Mihailova, deplângea “amestecul“ Consulatului român din Odessa în legătură cu sărbătorirea poetului Mihai Eminescu la data de 15 ianuarie 2013.
“Marele clasic al literaturii moldoveneşti şi universale“ urma să fie omagiat de către filiala ieşeană a ASTRA şi în localitatea Satu Nou, raionul Sărata, locuită majoritar de români, la cererea expresă a consulului român de la Odessa. Pe linia promovată de această publicaţie, autoarea preciza că “moldovenilor, pe care conducerea de la Bucureşti nu-i recunoaşte ca popor de sine stătător, permanent li se propun excursii, odihnă în tabere de vară a tineretului, paşapoarte româneşti şi toate gratuite. Dacă am sta şi ne-am gândi puţin, atunci am înţelege că România nu şi-ar putea permite să facă asemenea cheltuieli fără un interes specific“.
Concluzionând, L. Mihailova sublinia că România jigneşte “naţiune amoldovenescă” nerecunoscând-o, dar îi implică pe moldoveni în acţiuni de ordin cultural, mai mult sau mai puţin voit, contribuind la „politica mârşavă de românizare“.
Faptul că bustul lui Mihai Eminescu a fost amplasat la Odessa, pe data de 31 mai 2011, la iniţiativa şi prin râvna Despărţământului ASTRA “Mihail Kogălniceanu“ din Iaşi, reprezintă un moment remarcabil, dar, din păcate, izolat, în procesul de apărare şi consolidare a valorilor româneşti din zona menţionată. Este nevoie ca românii de peste tot, dar mai ales autorităţile de la Bucureşti, să susţină elementul etnic al congenerilor din Ucraina, care, deşi mobilizaţi şi încurajaţi acum prin vocea distinctă şi hotărâtă a publicaţiei păstorită de neobositul Vadim Bacinschi, se simt părăsiţi, deznaţionalizaţi şi lipsiţi de valorile ethosului propriu. Iar reacţiile mult prea anemice la evenimente precum cel de la Hliboca, unde bustul poetului Mihai Eminescu a fost decapitat în puterea nopţii (13-14 iunie 2013), contribuie la această stare de spirit negativă.
Gelu Iutiş este asistent universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“