România-Ungaria: două abordări ale acaparării terenurilor agricole

Partidul ungar de extremă dreapta Jobbik readuce în centrul dezbaterii problema vânzării terenurilor agricole către străini. Jobbik a propus organizarea unui referendum pentru interzicerea vânzării de teren arabil către straini. O inițiativă similară a fost respinsă în 2015, deoarece limitarea acestor drepturi ar contraveni legislației europene. Acum însă Jobbik dorește să profite de faptul că guvernul Viktor Orban a înaintat ideea unui referendum pentru respingerea cotelor de imigranți, opunându-se acelorași legi europene. Jobbik dorește ca la referendum oamenii să fie întrebați dacă sunt de acord cu modificarea tratatului de aderare la UE, astfel încât doar cetățenii ungari să poată cumpăra terenuri agricole în țara.

O inițiativă legată de terenurile agricole din Ungaria a venit în noiembrie 2015 și din partea Partidului Socialist, care se opune vânzării pământului aflat în proprietatea statului și dorește un referendum pe aceasta tema. Cele două inițiative au același obiect, însă au plecat din rațiuni total diferite.

Disputele interne și cele dintre Budapesta și Bruxelles pe tema terenurilor agricole a început înainte de expirarea moratoriului Comisiei Europene privind vânzarea terenurilor din Ungaria către cetăţeni şi firme străine, in 2014.

O lege votată în 2012 interzice vânzarea pământului către companii străine, impune cumpărătorului condiţia de a locui cât mai aproape de zona respectivă şi de a avea măcar o diplomă de absolvire a unor studii preuniversitare în domeniul agriculturii. Adoptarea legii a stârnit proteste în Austria vecină. Ministrul austriac al Agricultrii a acuzat atunci Ungaria de ”gesturi neprietenești” și se temea de eventuale exproprieri.
A urmat apoi un program intensiv de achiziționare de terenuri agricole de către stat, care profita de dreptul său de preempțiune. Pământul urma să fie arendat fermierilor în cadrul unui program guvernamental.
În anul 2015, guvernul a inițiat un program de licitații pentru a vinde teren agricol pentru fermierii cetățeni ungari care locuiesc în Ungaria. Janos Lazar, șeful cancelariei premierului Orban, a dat asigurari că doar câteva zeci de cetățeni străini vor putea cumpăra terenuri în urma acestor licitații, din totalul de circa 10.000 de cumpărători. Mai mult, cumpărătorii străini, spunea Lazar, pot fi considerați unguri, ei fiind parte din comunitatea locală și nu investitori. Guvernul a scos la vânzare în acest fel circa 200.000 de hectare de teren, majoritatea în loturi de până la 10 hectare, în valoare totală de peste un miliard de euro. Fermierii ce doreau să cumpere puteau primi credite preferențiale de la Banca Ungară pentru Dezvoltare (guvernul Fidesz s-a angajat încă din primul său mandat în achizitionarea de active ale băncilor private, în ritmul actual estimându-se că statul ungar va deține în acest an peste 25% din sectorul bancar). Scopul licitațiilor agricole nu era îndepărtarea investitorilor străini, spuneau guvernanții de la Budapesta, ci dezvoltarea comunităților locale prin intermediul agriculturii și protejarea lor în fața marilor companii. O măsură care venea în conjucție cu limitarea dreptului marilor lanțuri de magazine să deschidă spații comnerciale mari în zonele centrale ale orașelor.

În cursul anului 2015, întreg acest proiect, precum și legea care interzice vânzarea terenului agricol către straini au început să fie criticate de opoziție, de la partidele liberale și de stânga și pâna la extrema dreaptă. Motivul: după vânzarea de către stat a unei suprafețe relevante de teren se poate observa că programul poate fi numit ”un sat pentru fiecare oligarh” fidel regimului Orban. Opoziția a remarcat că primarul orașului natal al lui Viktor Orban, un apropiat al premierului, este pe cale să devină cel mai mare proprietar de terenuri agricole din țară și că multe mari suprafețe ajung în posesia unor personaje care nu au nimic de-a face cu agricultura. Partidele din firava opoziție de la Budapesta au avertizat că întregul program va fi anulat după schimbarea puterii și că ”prietenii și oligarhii Fidesz vor fi trași la răspundere pentru că au furat de la poporul ungar”.

Situația din România vecină este diferită. Nu exista dezbaterea aprinsă de la Budapesta privind terenul agricol, România nu este suspusă de Comisia Europeană la proceduri pentru încălcarea tratatelor și, mai mult, Romania este extrem de deschisă în fața investitorilor (italieni, germani și din Orientul Mijlociu, după suprafața pe care o dețin).

Într-atât de deschisă încât 40% din suprafața arabilă a țării este deținută de cetățeni si companii, fonduri de investiții străine, cumpărată la prețuri mult mai mici decât în țările vecine, la cele mai mici prețuri din UE. S-a ajuns ca studiile institutelor internaționale realizate la cererea Comisiei Eurpene să atragă atenția asupra lucrurilor pe care guvernele României se fac că nu le observa: acapararea terenurilor agricole distruge comunitățile rurale, favorizează extiderea cu efecte dăunătoare a monoculturilor și sporește numărul de someri. Un studiu al Transnational Institute din 2015 spunea că problema este vizibilă în România, Bulgaria, Ungaria și Polonia.

Din motive ce merg de la interese politice și oligarhice și până la protejarea comunităților locale, în Ungaria se încearcă cel puțin limitarea acestui fenomen. Deși Ungaria a aderat la UE in 2004, moratoriul impus vânzării terenurilor către străini a expirat în același an ca și pentru România. Deși guvernul Viktor Orban a adoptat poziții evidente de frondă față de Bruxelles, Ungaria nu s-a confruntat niciodată cu ”opțiunea nucleară” a anulării dreptului de vot în Consiliul European. Rămâne o explicație pentru această diferență de abordare politica și de tratament primit din partea instituțiilor UE, așa cum era ea observată recent de presa de la Bruxelles – Mecanismul de Verificare și Cooperare. Până când lucrul acesta nu se schimbă, Romania se va afla în colțul statelor lipsite de greutate la Bruxelles.