18 Aprilie 2016
Rezultatul este cu adevărat edificator, 84,6% sunt împotrivă și numai 11% sunt favorabili.
Bun, bun, sondajul spune un lucru despre opțiunea națională, dar ce putem face practic pentru stoparea invaziei islamiste în Romania?
După pozițiile adoptate până acum, dintre înalții demnitari ai statului și reprezentanți parlamentari, europarlamentari membrii ai partidelor știm SIGUR că dintre cei 11% care au aprobat și chiar și-au făcut vocea auzită în favoarea acceptării cotelor de emigranți sunt:
1. Președintele României – Klaus Iohanis
2. Fostul Prim Ministru – Victor Ponta
3. Președintele Senatului – Călin Popescu-Tăriceanu
4. Președinta Partidului M10, europarlamentar – Monica Macovei
5. Europarlamentar – Renate Weber
6. Europarlamentar – Norica Nicolai
7. Europarlamentar – Theodor Stolojan
8. Europarlamentar – Adina Vălean
9. Europarlamentar – Mircea Diaconu
10. Europarlamentar – Victor Boștinaru
11. Europarlamentar – Ramona Mănescu
Am ales doar un număr simbolic de 11 personalități politice ”solidare” cu directivele Bruxelles-ului, dar în opoziție CLARĂ cu voința propriului popor. Desigur, sunt mai mulți politicieni și activiști din ONG-urile stipendiate de cercuri liberale internaționale sau de moguli din aceeași categorie, cum ar fi extremistul neo-ultraliberalGeorge Soroș.
Poate una dintre figurile etalon ale politicilor soroșiste, inclusiv în această problemă a acceptării migranților, este dna. Alina Mungiu-Pippidi, care argumentează:
”Unii lideri iresponsabili ai acestor țări, printre care și a noastră, denunță înțelegerile europene și caută scuze – că nu sunt în Schengen, sau că refugiații nu vor să vină la ei, ci la alții, ca să se derobeze de obligațiile lor umanitare. Se invocă mari temeri identitare, de îți vine să crezi că o să le fure cineva pe Sfânta Paraschiva sau tirajele neepuizate din Dan Puric. Că așa vezi că prostia și neînțelegerea nu vin de la Dumnezeu, ci de la oameni. Doi copii de culori diferite, ce să mai spun de religii, se joacă imediat unul cu altul fără teama că se contaminează.” (Primim câți refugiați trebuie)
Chiar așa, doamnă Pippidi, neacceptarea unei invazii de tip islamic, a unor oameni dintr-o cultură total diferită de cultura românească și europeană, a unei populații care refuză de zeci de ani să se integreze acestei culturi europene, vezi Franța, Belgia, Anglia, Olanda înseamnă ”derobare de obligații umanitare”?
Numele și funcțiile personalităților enumerate spun totul, deoarece respectivii se încadrează în procentul minorității de 11% care se opune voinței majorității de 84,6% din populația României.
Cu o poziție similară cu cea a unei ONG-iste din tabăra lui Soroș, oare câți dintre respectivii politicieni sunt stipendiați din exterior de către acest extremist neo-ultraliberal, dușman declarat al politicilor naționale?
Acești pigmei politici au pretenția să decidă destinele națiunii române astfel încât să contribuie, în numele mult trâmbițatei ”solidarități europene”, chiar și la modificarea structurii demografice a României.
Să ne mai mirăm oare că există o falie atît de adâncă și de largă între lumea politică și marea masă a cetățenilor României, dar și că românii sunt conduși de niște autiști care prin asemenea poziții antinaționale își pierd legitimitatea?
Și atunci, pe bună dreptate ne putem întreba:
”Ce au în comun aceștia cu poporul român pe care consideră că-l reprezintă și ce putem face ca să trecem dincolo de bariera unor simple sondaje pentru a-i împiedica pe conducătorii-autiști ai statului și ai partidelor politice să ignore voința nației?”
Ei bine, vin alegerile cu o campanie deșănțată în care abundă atacurile ab hominem, în loc să se confrunte ideile și programele.
În aceste condiții, afară de manifestații, o altă soluție democratică ar trebui să fie penalizarea prin vot. În cazul discutat, candidații ar trebui să fie întrebați în adunările cu alegătorii, sau în spectacolele televizate în care sunt prezentați ca personaje principale, despre poziția lor față de acceptarea migranților pe teritoriul României, despre atitudinea față de ridicarea unei Mega Moschei în capitalal României creștine.
Practic, loialitatea față de România prin respectarea jurământului față de Constituția țării care prin Art. 3 Par. (4) spune clar:
Soroș – 11%
Astăzi, INSCOP Research a dat publicității rezultatele unui sondaj realizat la comanda „Adevărului” pentru a vedea câți dintre români sunt de acord cu stabilirea migranților musulmani în România.Rezultatul este cu adevărat edificator, 84,6% sunt împotrivă și numai 11% sunt favorabili.
Bun, bun, sondajul spune un lucru despre opțiunea națională, dar ce putem face practic pentru stoparea invaziei islamiste în Romania?
După pozițiile adoptate până acum, dintre înalții demnitari ai statului și reprezentanți parlamentari, europarlamentari membrii ai partidelor știm SIGUR că dintre cei 11% care au aprobat și chiar și-au făcut vocea auzită în favoarea acceptării cotelor de emigranți sunt:
1. Președintele României – Klaus Iohanis
2. Fostul Prim Ministru – Victor Ponta
3. Președintele Senatului – Călin Popescu-Tăriceanu
4. Președinta Partidului M10, europarlamentar – Monica Macovei
5. Europarlamentar – Renate Weber
6. Europarlamentar – Norica Nicolai
7. Europarlamentar – Theodor Stolojan
8. Europarlamentar – Adina Vălean
9. Europarlamentar – Mircea Diaconu
10. Europarlamentar – Victor Boștinaru
11. Europarlamentar – Ramona Mănescu
Am ales doar un număr simbolic de 11 personalități politice ”solidare” cu directivele Bruxelles-ului, dar în opoziție CLARĂ cu voința propriului popor. Desigur, sunt mai mulți politicieni și activiști din ONG-urile stipendiate de cercuri liberale internaționale sau de moguli din aceeași categorie, cum ar fi extremistul neo-ultraliberalGeorge Soroș.
Poate una dintre figurile etalon ale politicilor soroșiste, inclusiv în această problemă a acceptării migranților, este dna. Alina Mungiu-Pippidi, care argumentează:
”Unii lideri iresponsabili ai acestor țări, printre care și a noastră, denunță înțelegerile europene și caută scuze – că nu sunt în Schengen, sau că refugiații nu vor să vină la ei, ci la alții, ca să se derobeze de obligațiile lor umanitare. Se invocă mari temeri identitare, de îți vine să crezi că o să le fure cineva pe Sfânta Paraschiva sau tirajele neepuizate din Dan Puric. Că așa vezi că prostia și neînțelegerea nu vin de la Dumnezeu, ci de la oameni. Doi copii de culori diferite, ce să mai spun de religii, se joacă imediat unul cu altul fără teama că se contaminează.” (Primim câți refugiați trebuie)
Chiar așa, doamnă Pippidi, neacceptarea unei invazii de tip islamic, a unor oameni dintr-o cultură total diferită de cultura românească și europeană, a unei populații care refuză de zeci de ani să se integreze acestei culturi europene, vezi Franța, Belgia, Anglia, Olanda înseamnă ”derobare de obligații umanitare”?
Numele și funcțiile personalităților enumerate spun totul, deoarece respectivii se încadrează în procentul minorității de 11% care se opune voinței majorității de 84,6% din populația României.
Cu o poziție similară cu cea a unei ONG-iste din tabăra lui Soroș, oare câți dintre respectivii politicieni sunt stipendiați din exterior de către acest extremist neo-ultraliberal, dușman declarat al politicilor naționale?
Acești pigmei politici au pretenția să decidă destinele națiunii române astfel încât să contribuie, în numele mult trâmbițatei ”solidarități europene”, chiar și la modificarea structurii demografice a României.
Să ne mai mirăm oare că există o falie atît de adâncă și de largă între lumea politică și marea masă a cetățenilor României, dar și că românii sunt conduși de niște autiști care prin asemenea poziții antinaționale își pierd legitimitatea?
Și atunci, pe bună dreptate ne putem întreba:
”Ce au în comun aceștia cu poporul român pe care consideră că-l reprezintă și ce putem face ca să trecem dincolo de bariera unor simple sondaje pentru a-i împiedica pe conducătorii-autiști ai statului și ai partidelor politice să ignore voința nației?”
Ei bine, vin alegerile cu o campanie deșănțată în care abundă atacurile ab hominem, în loc să se confrunte ideile și programele.
În aceste condiții, afară de manifestații, o altă soluție democratică ar trebui să fie penalizarea prin vot. În cazul discutat, candidații ar trebui să fie întrebați în adunările cu alegătorii, sau în spectacolele televizate în care sunt prezentați ca personaje principale, despre poziția lor față de acceptarea migranților pe teritoriul României, despre atitudinea față de ridicarea unei Mega Moschei în capitalal României creștine.
Practic, loialitatea față de România prin respectarea jurământului față de Constituția țării care prin Art. 3 Par. (4) spune clar:
”Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.”
Dacă încă mai avem democrație și nu doar diktat, atunci votul popular va trebui să demonstreze că România-84,6% este mai tare decât Soroș-11%.