Puncte de vedere privind activitatea S.S.I. după 23 august 1944 (1)
| Sursa http://www.art-emis.ro/istorie/3848-puncte-de-vedere-privind-activitatea-ssi-dupa-23-august-1944-1.html |  |  |  |
| Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase |
| Miercuri, 09 Noiembrie 2016 18:36 |
Conducerea S.S.I. solicita Ministerului de Război „să precizeze ce trebuie să spună Serviciul asupra activităţii sale atunci când va fi întrebat, întrucât credem că este imoral să divulgăm şi să expunem, de exemplu, pe agenţii români sau străini care au acceptat să lucreze în folosul statului român şi care azi, schimbându-se situaţia, nu mai activează. Aceştia trebuie de asemenea protejaţi, nelăsându-i să fie traşi la răspundere şi considerându-i întocmai ca pe ostaşii de pe front care au luptat până în momentul când s-a ordonat încetarea luptei"[1]. Evenimentele de la 23 August[2] au surprins conducerea Serviciului prin varianta aleasă pentru ieşirea din alianţă cu Germania, variantă ce-l excludea pe mareşalul Antonescu, cartea pe care mizase Eugen Cristescu. Acest fapt l-a determinat să-şi abandoneze subordonaţii într-o încercare, eşuată de altfel, de a se salva pe cont propriu. În vara anului 1944, Serviciul Special de Informaţii[3] acumulase o bogată experienţă în activitatea de informaţii specifică condiţiilor dificile ale războiului[4]. Toate cadrele şi o parte dintre informatori care acţionaseră pe Frontul de Est în cadrul Eşalonului Operativ fuseseră retrase pe teritoriul naţional şi repartizate în cadrul diferitelor secţii centrale sau la rezidenţele din Muntenia, Oltenia şi Transilvania, iar după declanşarea ofensivei de vară a trupelor sovietice au fost dispersaţi şi agenţii din Moldova şi Dobrogea. Rămas la comandă, lt.col. Traian Borcescu, şeful Secţiei a II-a contrainformaţii, şi-a întărit legăturile anterioare cu reprezentanţii Serviciului Englez de informaţii (Alexandru Eck şi Dan Brătianu) şi s-a prezentat apoi generalului Constantin Stănescu de la care a primit ordinul de a clarifica situaţia nou apărutelor gărzi patriotice, precum şi legăturile Partidului Comunist cu comandamentul sovietic. Ca urmare a acestui ordin, lt.col. Borcescu care tocmai desfiinţase „Grupa comunistă" ce acţiona în cadrul Secţiei a II-a contrainformaţii a reînfiinţat-o sub denumirea de „Grupa problemelor muncitoreşti" numindu-l ca şef pe August Rădulescu, cu misiune de a reactiva vechii informatori în problemă[5]. Pentru realizarea unei legături mai strânse între S.S.I. şi Ministerul de Război, în structura căruia fusese inclus din 29 august[6], s-a ordonat păstrarea unor relaţii informative permanente cu Secţia a II-a a Marelui Stat Major condusă de col. Runceanu Aurel. Obligat de vidul informativ produs de ruperea frontului din Moldova şi de retragerea dezordonată a trupelor române, col. Runceanu a solicitat S.S.I., încă de la sfârşitul lunii august, date despre trupele sovietice (forţă, armament, direcţii de înaintare), localităţile ocupate şi legăturile lor cu organizaţiile comuniste centrale şi locale[7]. Cu acordul col. Victor Siminel, proaspăt numit şef al S.S.I., Borcescu l-a contactat pe Victor Ionescu, şeful Agenturii I-a. şi i-a ordonat „să selecţioneze un număr de funcţionari care să participe la şedinţele Apărării Patriotice şi să intre în sediile P.C.R. pentru a culege date"[8]. Obiectivele menţionate au fost urmărite şi de centrele teritoriale ale Serviciului care au transmis prin radiograme informaţiile culese până la începutul lunii octombrie, când, din ordinul comandamentului sovietic, au fost sigilate toate aparatele T.F.F.. Secţia Cifru, condusă de col.Louis Constantinescu, preda textele decriptate col. Borcescu care le sintetiza într-o singură notă. După verificarea acesteia de către col. Lissievici, textul era dactilografiat în trei exemplare trimise prin curieri la primul ministru, la ministrul de Război şi la Secţia a II-A a M.St.M.. Iniţial, curierii utilizaţi erau cei ai Direcţiei Secretariat a S.S.I., dar ulterior s-a apelat doar la serviciile cpt. Rusu Victor. Informaţiile culese din Bucureşti şi împrejurimi erau centralizate la August Rădulescu, şeful „Grupei problemelor muncitoreşti", care la concentra într-o notă pe care o preda col. Lissievici şi care urma apoi circuitul menţionat anterior pentru informaţii din provincie. La începutul lunii septembrie situaţia generală a S.S.I. era destul de dificilă, şeful instituţiei fiind obligat să treacă la o restructurare semnificativă şi să reducă masiv personal. Din cele douăsprezece selecţii care au funcţionat până la 23 August rămăseseră patru, personalul fiind disponibilizat în proporţie de 65%[9]. Pentru o parte din cei la cer urma să se renunţe s-a făcut propunerea să fie încadraţi la Siguranţa Generală (bugetarii). Ca urmare a presiunilor exercitate de sovietici prin intermediul Ministerului de Război conducerea S.S.I. a trecut la rechemarea agenţilor săi din străinătate care lucrau sub acoperire diplomatică[10]. În acelaşi timp, pe plan intern, organele N.K.V.D.-ului acordau o atenţie deosebită personalului care acţionase pe Frontul de Est. Procedeul cel mai des utilizat consta în invitarea ofiţerilor şi funcţionarilor suspecţi la sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei pentru a fi anchetaţi şi, eventual, reţinuţi. Pentru evitarea unor astfel de situaţii care aveau un efect demoralizant asupra angajaţilor, conducerea S.S.I. solicita Ministerului de Război „să precizeze ce trebuie să spună Serviciul asupra activităţii sale atunci când va fi întrebat, întrucât credem că este imoral să divulgăm şi să expunem, de exemplu, pe agenţii români sau străini care au acceptat să lucreze în folosul statului român şi care azi, schimbându-se situaţia, nu mai activează. Aceştia trebuie de asemenea protejaţi, nelăsându-i să fie traşi la răspundere şi considerându-i întocmai ca pe ostaşii de pe front care au luptat până în momentul când s-a ordonat încetarea luptei"[11]. Asemenea demersuri au continuat, solicitându-se protecţia statului român pentru colaboratorii de origine rusă, ucraineană şi tătară, „grav compromişi faţă de U.R.S.S.", care urmau să fie evacuaţi din Turcia şi Occident[12]. În acelaşi timp s-a cerut col. Nicolae Cristea, prefectul Poliţiei Capitalei, eliberarea sau trimiterea în judecată a unor funcţionari superiori ai Serviciului, arestaţi în luna septembrie (lt.col Begnescu Florin, directorul Nicolae Trohani, şeful de grupă Eugen Haralamb şi directorul Gheorghe Cristescu), cererea fiind acceptată de prefect[13]. Trebuie precizat şi faptul că la sfârşitul lunii septembrie lt.col Borcescu a predat „tabelele cu toţi informatorii interni şi externi ai S.S.I. şi o serie de materiale privind pe fostul rege şi unii fruntaşi ai partidelor istorice" lui Mocsony-Stârcea, fost mareşal al Palatului, şi lui Niculescu-Buzeşti, fost ministru de Externe. Ulterior, Mocsony-Stârcea, a confirmat faptul că a predat la rândul său tabelele primite şi agentul englez Ivor Porter revenit în ţară după 23 August[14]. Intelligence Service a mai primit această listă şi de la lt.col. Borcescu prin intermediul agentului Georges Daurat. Motivele invocate de englezi constau în necesitatea „de a neutraliza aceşti agenţi pentru a-i proteja de nemţi şi pentru a-i contacta şi a afla şi alţi agenţi, mai ales ai U.R.S.S."[15]. În acelaşi timp, însă, la solicitarea lt.col. Alexandrov, ofiţerul de legătură al Serviciului de Informaţii sovietic, ministrul de război a ordonat col. Lissievici să predea noilor aliaţi lista informatorilor lăsaţi „în conservare" de S.S.I. pe teritoriul U.R.S.S.. Lista a fost întocmită cu colaborarea col. Palius Vasile, fost şef al Agenturii Frontului de Est, utilizându-se şi date culese din arhiva S.S.I. dislocată la Joiţa şi predată apoi solicitanţilor[16]. Ca recompensă pentru „spiritul cooperant" al conducerii S.S.I., lt.col. Alexandrov a predat la solicitarea col. Lissievici câteva legitimaţii eliberate de Misiunea Militară Sovietică unor ofiţeri ai Serviciului care s-au deplasat în provincie (mr. Ionescu Anton la Ploieşti şi mr. Filimon la Craiova) pentru a culege date despre trupele sovietice. În documentele eliberate se specifică faptul că persoana în cauză va primi de la autorităţi tot sprijinul de care are nevoie[17]. La data de 19 septembrie a fost publicată în „Monitorul Oficial" legea de purificare a aparatului de stat[18]. Pentru aplicarea prevederilor acesteia a fost constituită o Comisie specială care, după ce a analizat în decurs de o lună fiecare caz în parte, a ajuns la concluzia că „ nici un cadru militar nu a săvârşit fapte imputabile conform legii", cu excepţia a doi ofiţeri acuzaţi pentru atitudine abuzivă şi ţinută nedemnă[19]. Bătălia de pe frontul românesc al informaţiilor septembrie 1944 La mijlocul lunii septembrie 1944, bătălia de pe frontul românesc al informaţiilor se află în plină desfăşurare. De o parte acţionau organele speciale ale guvernului sovietic (N.K.V.D., elemente ale C.C. al P.C. bolşevic care îndrumau şi controlau activitatea P.C.R. şi elemente ale Secţiei de Informaţii a M.St.M. al Armatei Roşii) împreună cu cele două ale Frontului II Ucrainean (Direcţia Politică, Secţia Contrainformaţii - K.R.O. - şi Secţia Informaţii - R.O.) şi noile structuri militarizate ale P.C.R. („Apărarea Patriotică"şi „Uniunea Patrioţilor")[20]. De cealaltă parte, guvernul Stănescu făcea eforturi de a capta interesul anglo - americanilor faţă de acţiunile evidente de comunizare a României, antrenând în activitatea de culegere de informaţii toate organele abilitate ale Statului[21]. Datorită statutului ţării de „aliat" al U.R.S.S. şi al P.C.R. de „partid legal" toate aceste acţiuni trebuiau conspirate strict pentru a se evita deteriorarea relaţiilor cu ocupanţii. Iniţial, principalul beneficiar al fluxului informaţional a părut să fie Intelligence Service prin agenţii trimişi în cadrul Misiunii militare britanice (Ivor Porter, Guirand Georges) care beneficiau de legăturile create în timpul războiului (Dan Brătianu, lt. col. Borcescu, Gheorghe Tomaziu, Metzianu). Un avantaj îl constituiau şi vechile relaţii anglo - române, precum şi convingerea liderilor politici de la Bucureşti că Imperiul britanic nu va abandona statele din Balcani în mâna sovieticilor. Un prim semnal că lucrurilor nu stăteau aşa a fost pasul înapoi făcut de englezi când S.S.I. i-a rugat să elibereze legitimaţii false, de acoperire, pentru agenţii care urmau să culeagă date de interes reciproc[22]. Din dorinţa de a nu crea tensiuni în relaţiile cu U.R.S.S., în cazul în care s-ar fi descoperit implicarea britanică în această problemă, într-un moment în care Londra decisese sacrificarea României şi Bulgariei pentru a păstra Grecia în sfera de influenţă occidentală[23], singurii care au răspuns favorabil au fost ofiţerii O.S.S. din cadrul Misiunii militare americane conduşi de col. Frank Wissner şi mr. Robert Bishop. În a treia decadă a lunii septembrie situaţia situaţia operativă în planul informaţiilor se prezenta astfel: Ministerul de Război şi Marele Stat Major primeau tot mai multe semnale de la propriile organe de informaţii (Birourile statice militare ş.a.)[24]şi de la cele ale altor servicii (S.S.I., Direcţia Generală a Siguranţei ş.a.), privind cooperarea dintre Armata Roşie şi comuniştii români în vederea ocupării de către aceştia din urmă a unor poziţii cheie în administraţia centrală şi locală. De asemenea, se manifestă o lipsă acută de informaţii privind evoluţia evenimentelor din Moldova şi Dobrogea în condiţiile răspândirii zvonurilor privind o eventuală includere a acestor provincii în structura statului sovietic. Pentru o corectă evaluare a situaţiei conducerea statului avea nevoie de informaţii sigure. Condiţia esenţială cer trebuia îndeplinită era ca această preocupare să fie pe deplin conspirată faţă de sovietici. Considerând că modalităţile clasice utilizate pentru atunci pe plan informativ erau riscante, generalul Racoviţă, ministrul de Război, de comun acord cu generalul Mihail, şeful M.St.M., i-a sugerat col. Borcescu cu prilejul întrevederii din 12 septembrie la care a participat şi Dan Brătianu, agent englez revenit de la Istanbul, că Palatul regal are nevoie de informaţii despre acţiunile P.C.R. şi ale armatei sovietice, fiind necesară crearea unui organism special, total camuflat, care să poată funcţiona şi în condiţiile întăririi controlului executat de Comisia Aliată de Control (sovietică) asupra României. Borcescu l-a informat pe col. Siminel Victor, şeful S.S.I., despre ordinul primit dar nu i-a mai putut prezenta proiectul deoarece la comanda Serviciului a fost numit col. Lissievici (începând cu 19 septembrie)[25]. - Va urma - ---------------------------------------- [1] Idem, Fond penal, dosar nr.25374,vol.16,p.262. [2] 23 August 1944, Documente, vol.1-4, Bucureşti, 1984. [3] În continuare se va utiliza forma S.S.I. , cu prezicerea că, de la 24 octombrie 1944, a fost instituită denumirea de Serviciul de Informaţii (S.I.) [4] Cristian Troncotă, Eugen Cristescu - Asul serviciilor secrete româneşti, Bucureşti,1994. [5] A.S.R.I., Fond Penal, dosar nr.25374, vol.1, p.210. [6] Idem, Fond documentar, dosar nr.9060, vol.3, p.514. [7] Idem, Fond documentar, dosar nr.25374, vol1, f.209-228. [8] Ibidem. [9] Idem, Fond documentar, dosar nr. 9060, vol.3, p.536-538 [10] Ibidem, p.535. [11] Idem, Fond penal, dosar nr.25374, vol.16, p.262. [12] Ibidem, p.96. [13] Idem, Fond documentar, dosar nr.9060, vol.3, p.560 [14] Idem, Fond penal, dosarul nr.25 374, vol.32, p.218. [15] Ibidem, vol.2, p.67 [16] Ibidem, vol.15, p.178. [17] Ibidem, vol.4, p.348 şi vol.36, p.272. [18] Ibidem, p.561-563 [19] Ibidem, vol.15, p.391-392 [20] Ibidem, vol.4, p.348. [21] Ibidem, vol.15. p.391-392 [22] Ibidem, vol.32, p.218 [23] André Fontaine, Istoria războiului rece, vol.1, Bucureşti, 1992, p.276. [24] A.S.R.I., Fond penal, dosar nr.25374, vol.17, p.131. [25] A.S.R.I., Fond penal, dosar nr.25374, vol.4, p.211 şi vol.36, p.250. |