Mărturia unui judecător militar din Ungaria, membru al unui tribunal care a fost adesea foarte sever, cu multe condamnări la moarte. O autoanaliză foarte interesantă. Pentru români bilingvi. Nu cred că există o versiune subtitrată.
Rezum. Este vorba de un judecător care a făcut parte din tribunale militare din Ungaria în anii 50. E un fel de mea culpa, îm care se arată cum frica și angrenajul militaro-securistic îl prinseseră fără putință de ieșire. Ba mai mult, e vorba de unele convingeri de tinerețe, de indicațiile superioare, amenințătoare, de experiența care arată că dacă ai rezerve sau te opui (așa cum s-a întâmplat cu unii din colegii săi) poți trece pragul de la acuzator la acuzat, foarte rapid și fără judecată.
Ceea ce este important, pentru noi, este că justiția militară, militarizată, nu a fost de fapt judecată la rândul ei în România și că deciziile ei sau ale tribunalelor poporului, deși integral abuzive, bazate pe legi abuzive, de clasă, pot fi încă invocate ca decizii incontestabile, de inși ca Alexandru Florian, pentru a continua epurarea politică și culturală începută la 1944, în numele unor interese străine de cele ale neamului și culturii românilor.
Dan Culcer