Dl Ion Coja poate pune pe lista istoricilor care fac excepție numele lui Ion Aurel Pop, rectorul Universității din Cluj. Dan Culcer
Cât grijania mamii lor or să mai tacă ?!
„Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea!”
Circulă pe internet, tot mai des postată, suspect de des, aș zice, o vorbă atribuită Mareșalului Ion Antonescu: „Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea!” În fapt, este un citat, vorba aceasta a spus-o Scipio Africanul, marele general roman, adresându-se Romei mame, căreia îi adusese servicii atât de mari!
Scipio a avut motive să rostească asemenea cuvinte înainte de a-și curma zilele! Dar Antonescu nu avea niciun motiv ca să se pronunțe cu aceste cuvinte despre români: popor ingrat!… De unde și până unde?!… Care să fi fost ingratitudinea poporului român față de Mareșal?! Poporul român nu a avut nicio legătură cu cele petrecute la 23 august 1944 sau la procesul mareșalului! Vinovat pentru tragedia de la 23 august 1944 fusese regele Mihai! Și însuși Mareșalul, la drept vorbind! Ca militar, trebuia să se aștepte la orice trădare și să se păzească!
Mareșalul nu putea nicicum să invoce ingratitudinea poporului român! În plus, nimic din ce a mai declarat sau scris Mareșalul Ion Antonescu nu „rimează” cu o judecată atât de severă și, slavă Domnului, atât de nedreaptă, la adresa românilor: popor ingrat!… Exclus! Asemenea cuvinte nu au fost rostite de Mareșal! Asemenea cuvinte, slavă, Domnului, nimeni nu le poate rosti la adresa românilor!
Acestea fiind zise, mă întreb cât de autentic este așa zisul Testament al lui Ion Antonescu? Nu cumva măcar parțial, pe ici colo, este un text apocrif, un fals? Unde se află originalul? Cine i-a verificat autenticitatea?! Când se face prima oară mențiunea privind existența acestui „testament”?… Și alte întrebări, legitime, la care eu nu am un răspuns, îl aștept de la specialiștii noștri.
Cum spuneam, fraza pusă în discuție de mine circulă tot mai des pe Internet! Nu singură, ci în bună companie cu alte cuvinte asemănătoare, de dezicere de neamul românesc, de repudiere a românilor, texte atribuite unul lui Octavian Goga, altul lui Petre Țuțea, amândoi mari naționaliști!
Citatul din Octavian Goga – pe care nu-l mai reproduc, ca să nu fac astfel jocul inimicilor noștri, este o frază pe care Octavian Goga n-a publicat-o niciodată, în niciun text. A găsit-o un istoriograf în arhiva Goga, notată pe un petec de hârtie! Un bruion căruia Goga însuși nu i-a dat vreo valoare, nu l-a inclus în textele sale publicate sau măcar duse până la capăt și rămase în manuscris! O asemenea notiță răzleață nu știi niciodată ce rost și ce valoare avea pentru cel care a înseilat-o.
…M-am întristat foarte tare când am văzut însă ce importanță exagerată i-a dat colegul istoric! În numele „sincerității” cică! L-am tras de mânecă atunci pe colegul istoriograf, istoric cu oarece merite, dar care în niciun caz nu a fost un istoric sincer în tot ce a scris și, mai ales, sincer în tot ce nu a scris! Da, sinceritatea și obiectivitatea, respectul pentru adevăr, se măsoară la istorici nu numai pe textele publicate, ci și pe textele ne-scrise, pe subiectele ne-abordate, ocolite cu mare grijă, nu cumva să deranjeze „împărăția”!
Să fii istoric specialist în epoca modernă și contemporană a României și să nu „ataci” tezele și textele care atacă demnitatea românească prin minciuni și calomnii scelerate, să nu răspunzi acestor acuzații scandaloase numai pentru că acele minciuni au ajuns subiecte tabu, interzise de niște guvernanți politici trecători și ticăloși, să nu ai nicio obiecție, bunăoară, la acuzația de „holocaust” în Transnistria prin care suntem puși cu spatele la zid fără nicio dovadă, fără nicio probă serioasă, această veritabilă dezertare de la imperativele morale ale muncii de istoric este un semn de obediență penibilă, rușinoasă, semn de supunere mercenară la incorectitudinea celor care au adus Țara în pragul dezastrului! Semn de colaborare cu ocupantul Țării!… Pe cine slujesc istoricii noștri, care de care mai academici, prin lacunara și selectiva lor sinceritate?! În niciun caz adevărul! În niciun caz Neamul!
Singura scuză a istoricilor noștri de azi este că exact așa au procedat și profesorii lor, toți!, precum și majoritatea colegilor sau studenților lor! …Am zis majoritatea, adică nu chiar toți, cu gândul la Gheorghe Buzatu și alții, nu mulți, dar autentici, ca oameni și istorici!
Istoricul de care am pomenit nu mi-a răspuns la învinuirea că a greșit grav când a dat importanță unui petec de hârtie și a pus în circulație un text infam, care a devenit infam abia prin publicare, sinonimă cu un atac ticălos la persoana lui Octavian Goga, dar și la imaginea / icoana Neamului. Păcat! Mare păcat, să vezi cum poate cineva să răstoarne șiștarul plin cu lapte!…
…Cât privește citatul cel mai circulat, atribuit lui Țuțea, să precizăm că este vorba de un comentariu făcut de Țuțea imediat după alegerile din 20 mai 1990. Și se referă de fapt la „poporul de imbecili” care l-a votat pe Iliescu și FSN-ul!… Apare într-o înregistrare video, îmi pare. Țuțea a mai trăit un an și ceva după ce a făcut acel comentariu „viral”! L-am discutat cu Țuțea însuși și i-am explicat de ce eu, spre deosebire de domnia sa, am fost satisfăcut de atitudinea și votul românilor din Duminica Orbului! Voi veni cu acele explicații cât de curând!… Petre Țuțea le-a luat în seamă și cu siguranță s-ar fi dezis public de cele afirmate dacă ar fi putut bănui că din acele vorbe nevoiașe unii vor încerca să facă un fel de testament al său!…
În orice caz, era vorba de o vorbă spusă de Petre Țuțea la supărare, cu adresă precisă: electoratul FSN-ului. Nu poporul român!… Un asemenea comentariu nu trebuie să conteze așa de mult! Dar iată că contează! De ce oare contează atât de mult?!
Pentru că, pentru că, oameni buni!, această vorbă, răstălmăcită și scoasă din context, le servește la fix celor care au gândit și lucrează la strategia de demoralizare a românilor! Le servește de minune cauza ticăloasă, netrebnică!
Noi, românii, „popor de imbecili”?!… Sigur că avem și noi „imbecilii noștri”! În fruntea lor îi pun pe imbecilii care nu cred, nu văd și nu pricep că împotriva neamului nostru românesc funcționează de câteva decenii o strategie de descurajare și depreciere a tot ce este „mai” românesc, o strategie de demoralizare a spiritului civic, de contestare sau măcar de ocultare a meritelor și izbânzilor cu care totuși ne-am învrednicit și noi în istorie! O strategie ticăloasă, bazată tocmai pe numărul mare de români imbecili, gata să participe cu toată „sinceritatea și luciditatea” la demitizarea istoriei noastre și a mentalului românesc! Veritabilă spălare a creierilor sub egida autorității celei mai prestigioase!
În fruntea lor tronează imbecilii academici care acceptă unanimi să fie acuzat Antonescu de crime de război inventate, acceptă să fie acuzați legionarii de o ideologie criminală, ei care au făurit ideologia cea mai generoasă, cea mai spiritualizată, cea mai dedicată binelui comunitar, național, și care au fost răsplătiți prin cea mai criminală prigoană din istorie!!
Imbecilii academici care tac și acceptă fără să clipească acuzația că românii sunt autorii unui holocaust, ai unui genocid halucinant! Că holocaustul a fost inițiat de militarii români!…
Imbecili care l-au copleșit cu onorurile academice cele mai înalte pe cel mai vehement detractor al Neamului, al Istoriei noastre!… Un avorton, un eșec al speței umane, o rușine a neamului evreiesc, în fața căruia s-au făcut preș academicii noștri de azi pe mâine!
Imbecili academici programați, adică răsplătiți și stimulați ori șantajați ca să tacă și să nu vadă comportamentul cristic al românilor față de evrei, față de prizonierii de război, față de adversarii ajunși la mâna lor! Șantajajați sau răsplătiți ca să tacă și să îngăduie cele mai abjecte calomnii și acuzații deversate vreodată în capul mult prea răbdătorului nostru popor!…
Cât grijania mamii lor or să mai tacă acești imbecili super titrați de la care tot Neamul încă mai așteaptă cuvânt de mântuire și de întărire?! De la acești fătălăi cu laurii nemuririi pleoștiți pe scăfârlia goală?!… Acești înțelepți trădători de Neam și Țară?! Acești savanți dezertori de la serviciul în slujba Neamului… Acești… Acești…
Cât, mă, nefericiților?! Până când?!
Băi, domnule academic, cine îl neagă azi pe Eminescu este deranjat de ideile sale politice, ale gazetarului, ale liderului nostru politic în eternitate! Hienele culturale care sar la gâtul Poetului nu se încurcă în generalități și platitudini, ci atacă precis ținta care li s-a ordonat: nu cumva să se prindă publicul cititor că „proza politică” a Poetului este azi mai actuală decât pe vremea când a fost scrisă! Lupta pro sau contra Eminescu acolo se duce, pe terenul prozei politice a Poetului!
Vă obligă titlurile academice ca, din An în Paște, să interveniți totuși în apărarea Poetului? Foarte frumos! Atunci poftiți în arenă și apărați-i ideile și textele politice, comentați-i atitudinea politică, mereu alături de nevoile Neamului, cu orice risc! Asta este moștenirea, lăsata eminesciană cea mai de preț: opera sa de gazetar, de analist pătimaș și avizat al zbuciumatei vieți publice de pe vremea sa! Opera sa de teoretician și îndrumător al românismului, al naționalismului. Moștenire despre care nu suflați o vorbă sub cupola Academiei! Ce rușine!…
Dacă chiar vă simțiți solidari cu Poetul național, luați-vă curajul și pronunțați-vă limpede și fără rest asupra tragediei pe care o trăiește azi nu numai Neamul românesc, ci întreaga planetă! Raportați-l pe Poet la această tragedie și minunați-vă cât a fost de lucid și de clar văzător. Și întindeți degetul acuzator spre cei pe care Poetul i-a identificat cu atâta directețe că ne sunt dușmani neadormiți! Dușmani nu numai ai Românilor, ci și ai Omului!
Sunt astăzi mai vioi și mai activi ca oricând acești dușmani de moarte, pe care voi, înțelepții Neamului, vă prefaceți că nu există, că nu-i vedeți cum sapă nestingheriți la temelia ființei noastre naționale și umane!… Au un singur adversar acești asasini de neamuri, un singur „ciot” de care se mai împiedică: proza politică a lui Mihai Eminescu… Subiect tabu la Academia Română! În Universități! În mass media!…
…Eminescu?!
Măcar nu-i mai pomeniți numele, farisei ce sunteți!… Haimanalelor!… Golanilor!
Ion Coja
De Crăciun 2016
Cât grijania mamii lor or să mai tacă ?!
„Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea!”
Circulă pe internet, tot mai des postată, suspect de des, aș zice, o vorbă atribuită Mareșalului Ion Antonescu: „Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea!” În fapt, este un citat, vorba aceasta a spus-o Scipio Africanul, marele general roman, adresându-se Romei mame, căreia îi adusese servicii atât de mari!
Scipio a avut motive să rostească asemenea cuvinte înainte de a-și curma zilele! Dar Antonescu nu avea niciun motiv ca să se pronunțe cu aceste cuvinte despre români: popor ingrat!… De unde și până unde?!… Care să fi fost ingratitudinea poporului român față de Mareșal?! Poporul român nu a avut nicio legătură cu cele petrecute la 23 august 1944 sau la procesul mareșalului! Vinovat pentru tragedia de la 23 august 1944 fusese regele Mihai! Și însuși Mareșalul, la drept vorbind! Ca militar, trebuia să se aștepte la orice trădare și să se păzească!
Mareșalul nu putea nicicum să invoce ingratitudinea poporului român! În plus, nimic din ce a mai declarat sau scris Mareșalul Ion Antonescu nu „rimează” cu o judecată atât de severă și, slavă Domnului, atât de nedreaptă, la adresa românilor: popor ingrat!… Exclus! Asemenea cuvinte nu au fost rostite de Mareșal! Asemenea cuvinte, slavă, Domnului, nimeni nu le poate rosti la adresa românilor!
Acestea fiind zise, mă întreb cât de autentic este așa zisul Testament al lui Ion Antonescu? Nu cumva măcar parțial, pe ici colo, este un text apocrif, un fals? Unde se află originalul? Cine i-a verificat autenticitatea?! Când se face prima oară mențiunea privind existența acestui „testament”?… Și alte întrebări, legitime, la care eu nu am un răspuns, îl aștept de la specialiștii noștri.
Cum spuneam, fraza pusă în discuție de mine circulă tot mai des pe Internet! Nu singură, ci în bună companie cu alte cuvinte asemănătoare, de dezicere de neamul românesc, de repudiere a românilor, texte atribuite unul lui Octavian Goga, altul lui Petre Țuțea, amândoi mari naționaliști!
Citatul din Octavian Goga – pe care nu-l mai reproduc, ca să nu fac astfel jocul inimicilor noștri, este o frază pe care Octavian Goga n-a publicat-o niciodată, în niciun text. A găsit-o un istoriograf în arhiva Goga, notată pe un petec de hârtie! Un bruion căruia Goga însuși nu i-a dat vreo valoare, nu l-a inclus în textele sale publicate sau măcar duse până la capăt și rămase în manuscris! O asemenea notiță răzleață nu știi niciodată ce rost și ce valoare avea pentru cel care a înseilat-o.
…M-am întristat foarte tare când am văzut însă ce importanță exagerată i-a dat colegul istoric! În numele „sincerității” cică! L-am tras de mânecă atunci pe colegul istoriograf, istoric cu oarece merite, dar care în niciun caz nu a fost un istoric sincer în tot ce a scris și, mai ales, sincer în tot ce nu a scris! Da, sinceritatea și obiectivitatea, respectul pentru adevăr, se măsoară la istorici nu numai pe textele publicate, ci și pe textele ne-scrise, pe subiectele ne-abordate, ocolite cu mare grijă, nu cumva să deranjeze „împărăția”!
Să fii istoric specialist în epoca modernă și contemporană a României și să nu „ataci” tezele și textele care atacă demnitatea românească prin minciuni și calomnii scelerate, să nu răspunzi acestor acuzații scandaloase numai pentru că acele minciuni au ajuns subiecte tabu, interzise de niște guvernanți politici trecători și ticăloși, să nu ai nicio obiecție, bunăoară, la acuzația de „holocaust” în Transnistria prin care suntem puși cu spatele la zid fără nicio dovadă, fără nicio probă serioasă, această veritabilă dezertare de la imperativele morale ale muncii de istoric este un semn de obediență penibilă, rușinoasă, semn de supunere mercenară la incorectitudinea celor care au adus Țara în pragul dezastrului! Semn de colaborare cu ocupantul Țării!… Pe cine slujesc istoricii noștri, care de care mai academici, prin lacunara și selectiva lor sinceritate?! În niciun caz adevărul! În niciun caz Neamul!
Singura scuză a istoricilor noștri de azi este că exact așa au procedat și profesorii lor, toți!, precum și majoritatea colegilor sau studenților lor! …Am zis majoritatea, adică nu chiar toți, cu gândul la Gheorghe Buzatu și alții, nu mulți, dar autentici, ca oameni și istorici!
Istoricul de care am pomenit nu mi-a răspuns la învinuirea că a greșit grav când a dat importanță unui petec de hârtie și a pus în circulație un text infam, care a devenit infam abia prin publicare, sinonimă cu un atac ticălos la persoana lui Octavian Goga, dar și la imaginea / icoana Neamului. Păcat! Mare păcat, să vezi cum poate cineva să răstoarne șiștarul plin cu lapte!…
…Cât privește citatul cel mai circulat, atribuit lui Țuțea, să precizăm că este vorba de un comentariu făcut de Țuțea imediat după alegerile din 20 mai 1990. Și se referă de fapt la „poporul de imbecili” care l-a votat pe Iliescu și FSN-ul!… Apare într-o înregistrare video, îmi pare. Țuțea a mai trăit un an și ceva după ce a făcut acel comentariu „viral”! L-am discutat cu Țuțea însuși și i-am explicat de ce eu, spre deosebire de domnia sa, am fost satisfăcut de atitudinea și votul românilor din Duminica Orbului! Voi veni cu acele explicații cât de curând!… Petre Țuțea le-a luat în seamă și cu siguranță s-ar fi dezis public de cele afirmate dacă ar fi putut bănui că din acele vorbe nevoiașe unii vor încerca să facă un fel de testament al său!…
În orice caz, era vorba de o vorbă spusă de Petre Țuțea la supărare, cu adresă precisă: electoratul FSN-ului. Nu poporul român!… Un asemenea comentariu nu trebuie să conteze așa de mult! Dar iată că contează! De ce oare contează atât de mult?!
Pentru că, pentru că, oameni buni!, această vorbă, răstălmăcită și scoasă din context, le servește la fix celor care au gândit și lucrează la strategia de demoralizare a românilor! Le servește de minune cauza ticăloasă, netrebnică!
Noi, românii, „popor de imbecili”?!… Sigur că avem și noi „imbecilii noștri”! În fruntea lor îi pun pe imbecilii care nu cred, nu văd și nu pricep că împotriva neamului nostru românesc funcționează de câteva decenii o strategie de descurajare și depreciere a tot ce este „mai” românesc, o strategie de demoralizare a spiritului civic, de contestare sau măcar de ocultare a meritelor și izbânzilor cu care totuși ne-am învrednicit și noi în istorie! O strategie ticăloasă, bazată tocmai pe numărul mare de români imbecili, gata să participe cu toată „sinceritatea și luciditatea” la demitizarea istoriei noastre și a mentalului românesc! Veritabilă spălare a creierilor sub egida autorității celei mai prestigioase!
În fruntea lor tronează imbecilii academici care acceptă unanimi să fie acuzat Antonescu de crime de război inventate, acceptă să fie acuzați legionarii de o ideologie criminală, ei care au făurit ideologia cea mai generoasă, cea mai spiritualizată, cea mai dedicată binelui comunitar, național, și care au fost răsplătiți prin cea mai criminală prigoană din istorie!!
Imbecilii academici care tac și acceptă fără să clipească acuzația că românii sunt autorii unui holocaust, ai unui genocid halucinant! Că holocaustul a fost inițiat de militarii români!…
Imbecili care l-au copleșit cu onorurile academice cele mai înalte pe cel mai vehement detractor al Neamului, al Istoriei noastre!… Un avorton, un eșec al speței umane, o rușine a neamului evreiesc, în fața căruia s-au făcut preș academicii noștri de azi pe mâine!
Imbecili academici programați, adică răsplătiți și stimulați ori șantajați ca să tacă și să nu vadă comportamentul cristic al românilor față de evrei, față de prizonierii de război, față de adversarii ajunși la mâna lor! Șantajajați sau răsplătiți ca să tacă și să îngăduie cele mai abjecte calomnii și acuzații deversate vreodată în capul mult prea răbdătorului nostru popor!…
Cât grijania mamii lor or să mai tacă acești imbecili super titrați de la care tot Neamul încă mai așteaptă cuvânt de mântuire și de întărire?! De la acești fătălăi cu laurii nemuririi pleoștiți pe scăfârlia goală?!… Acești înțelepți trădători de Neam și Țară?! Acești savanți dezertori de la serviciul în slujba Neamului… Acești… Acești…
Cât, mă, nefericiților?! Până când?!
Băi, domnule academic, cine îl neagă azi pe Eminescu este deranjat de ideile sale politice, ale gazetarului, ale liderului nostru politic în eternitate! Hienele culturale care sar la gâtul Poetului nu se încurcă în generalități și platitudini, ci atacă precis ținta care li s-a ordonat: nu cumva să se prindă publicul cititor că „proza politică” a Poetului este azi mai actuală decât pe vremea când a fost scrisă! Lupta pro sau contra Eminescu acolo se duce, pe terenul prozei politice a Poetului!
Vă obligă titlurile academice ca, din An în Paște, să interveniți totuși în apărarea Poetului? Foarte frumos! Atunci poftiți în arenă și apărați-i ideile și textele politice, comentați-i atitudinea politică, mereu alături de nevoile Neamului, cu orice risc! Asta este moștenirea, lăsata eminesciană cea mai de preț: opera sa de gazetar, de analist pătimaș și avizat al zbuciumatei vieți publice de pe vremea sa! Opera sa de teoretician și îndrumător al românismului, al naționalismului. Moștenire despre care nu suflați o vorbă sub cupola Academiei! Ce rușine!…
Dacă chiar vă simțiți solidari cu Poetul național, luați-vă curajul și pronunțați-vă limpede și fără rest asupra tragediei pe care o trăiește azi nu numai Neamul românesc, ci întreaga planetă! Raportați-l pe Poet la această tragedie și minunați-vă cât a fost de lucid și de clar văzător. Și întindeți degetul acuzator spre cei pe care Poetul i-a identificat cu atâta directețe că ne sunt dușmani neadormiți! Dușmani nu numai ai Românilor, ci și ai Omului!
Sunt astăzi mai vioi și mai activi ca oricând acești dușmani de moarte, pe care voi, înțelepții Neamului, vă prefaceți că nu există, că nu-i vedeți cum sapă nestingheriți la temelia ființei noastre naționale și umane!… Au un singur adversar acești asasini de neamuri, un singur „ciot” de care se mai împiedică: proza politică a lui Mihai Eminescu… Subiect tabu la Academia Română! În Universități! În mass media!…
…Eminescu?!
Măcar nu-i mai pomeniți numele, farisei ce sunteți!… Haimanalelor!… Golanilor!
Ion Coja
De Crăciun 2016