Dezmembrarea României - Planuri şi scenarii actuale (3)
 |  |  |
| Col. (r) Conf. univ. dr. Aurel V. David |
| Joi, 16 Februarie 2017 08:35 |
Pregătirea României pentru implozia geopolitică Pentru destrămarea României ca stat național, unitar, independent și indivizibil, forțe interesate din interior și exterior încearcă să se folosească de cele două modalități de organizare a statelor europene adesea evocate în noul context geopolitic, respectiv regionalizarea și federalizarea. a) Regionalizarea României Regionalizarea ar trebui să asigure sprijinirea eforturilor pe care România trebuie să le facă pentru depăşirea decalajului pe care îl are faţă de Europa, aducând serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni (conform principiului european al subsidiarităţii) şi folosind mai eficient resursele existente: resurse locale, fonduri guvernamentale şi programe europene. Pericolul subminării caracterului de „stat naţional, unitar, independent şi indivizibil" devine evident dacă regionalizarea României, stabilită prin acordurile cu Uniunea Europeană, se realizează fără o atentă analiză a condițiilor istorice, economice, sociale și politice de evoluție a societății românești. Tema regionalizării a fost (re)lansată de preşedintele României în anul 2011, odată cu ideea votului prin corespondenţă şi cea a comasării alegerilor. Presa, societatea civilă şi opoziţia au protestat, pentru că aceste schimbări ofereau avantaje electorale puterii politice. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 iunie 2011, Mihăiţă Calimente a făcut o declaraţie politică având ca titlu „Dezmembrarea României", în care a arătat că trecerea de la 41 de judeţe la opt, propusă de preşedintele României, deşi părea o idee reformistă, nu este în realitate nimic altceva decât divizarea României, primul pas care încurajează tendinţele secesioniste ale unora. Proiectul a fost contestat vehement de către academicianul Dinu C. Giurescu, care a afirmat că Uniunea Europeană vrea să destrame România printr-o politică de euro-regionalizare[1]. Între „partidele româneşti", dornice să tragă spuza pe turta lor, şi „partidele etnice maghiare", care nu vor să accepte modificări care să spargă aşa-numitul „Ţinut secuiesc", a continuat o adevărată bătălie politică pe această temă[2]. Ca punct de plecare în trasarea hotarelor regiunilor a fost creionată o hartă-premisă, în care regiunile au fost numite după punctele cardinale, urmând ca prin negocieri între partide, ele să fie denumite în funcţie de capacitatea liderilor de a-şi impune interesul şi voinţa. Însă, partidele politice aflate la putere şi cele din opoziţie s-au contrazis zgomotos, îndeosebi în privinţa modalităţilor de punere în aplicare a regionalizării, precum şi a aspectelor referitoare la şefii regiunilor, la desfiinţarea de comune sau la concentrarea instituţiilor regionale într-un singur judeţ sau în mai multe judeţe. b) Federalizarea României În jurul instituţiilor comunitare de la Bruxelles roiesc aşa-zişii „federalizatori ai Europei" care încearcă să-i convingă pe diriguitorii Europei comunitare că unele state naţionale trebuie mai întâi federalizate. Aceştia aleg statele naţionale cu probleme interne, precum şi regiunile cele mai vulnerabile şi mai problematice, gen Catalonia, Scoţia, Țara Bascilor, „Secuimea", pentru a crea precedente care apoi să fie uşor de transformat din excepţii în reguli. Prevalându-se de aceste proiecte, unii lideri maghiari susţin autonomia aşa-zisului „Ţinut Secuiesc"şi desprinderea Ardealului de România[3]. Extremiştii unguri, în frunte cu Laszlo Tőkes au pus, subtil, „federalizarea României" pe agenda de lucru a Partidului Popular European din Parlamentul European. Între „caii troieni" care doresc federalizarea României se află şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania (P.P.M.T.). În martie 2013, acesta a lansat un proiect în care propune crearea a trei macroregiuni (regiunile istorice): Ţara Românească (Muntenia), Transilvania şi Moldova, cu 15 regiuni în interiorul acestora, ca motoare de dezvoltare economică. În cadrul celor trei macroregiuni urmează să fie unele mai mici, respectiv şase în Transilvania, cinci în Moldova şi patru în Muntenia[4]. În privinţa Transilvaniei, aceştia aduc următoarele argumente: - în Transilvania, regionalismul este cel mai pronunţat; - sentimentul identitar este cel mai puternic în „Ţinutul Secuiesc", unde majoritatea populaţiei susţine în mod dovedit crearea regiunii respective în graniţele istorice ale acesteia; - zona în cauză se caracterizează printr-o conştiinţă identitară, tradiţii şi voinţă comune care primează faţă de legăturile spaţio-structurale. Înainte de 1989, față de propaganda agresivă a cercurilor extremiste maghiare, autoritățile politico-statale românești cu competențe în domeniul propagandei au ezitat, din motive impuse de regimul politic, să ia poziție fermă, ofensivă. Singura acțiune notabilă vizând apărarea Transilvaniei în fața acțiunilor iredentiste ungare a fost operațiunea „Fortuna", organizată și desfășurată cu mare precauție de către Securitatea română. În cadrul acesteia, profesori universitari de renume și ziariști de prestigiu au făcut cunoscut cercurilor academice și românilor din străinătate adevărul istoric privind Transilvania și au reiterat apartenența acesteia la statul național unitar român. Planuri şi scenarii de esenţă ruso-ucraineană Actualele planuri și scenarii vizând dezmembrarea României relevă o continuitate a comunității de interese sovieto- respectiv ruso-maghiare, care poate fi urmărită încă din 1940, când din trupul României au fost smulse prin înșelăciune și amenințare cu forța Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței și Ardealul de Nord, de către Uniunea Sovietică, respectiv Ungaria horthystă.În Rusia, anumite cercuri cu nostalgii imperiale doresc dezmembrarea României, întrucât aceasta reprezintă, în opinia lor, o piedică în recuperarea integrală a teritoriilor pierdute prin dezmembrarea U.R.S.S. România doreşte reunificarea teritorială, prin alăturarea Moldovei de peste Prut şi are aliaţi puternici (U.E. şi N.A.T.O.), cu care Rusia nu doreşte o confruntare politico-militară directă. Pentru cercurile respective, România este un cap de pod la dispoziţia S.U.A., fapt care deranjează profund Kremlinul, iar în Republica Moldova unionismul românesc împiedică integrarea acesteia în Uniunea Vamală propusă de Kremlin. De aceea, sub umbrela Kermlinului sunt și astăzi încurajate tacit pretenţiile teritoriale ale Ungariei vizavi de România. Prin încurajarea grupărilor extremiste din Ungaria pe teme naţionaliste, Rusia loveşte, în fapt, în interesele S.U.A. şi distrage atenţia României de la unirea cu Republica Moldova. În Ucraina, forţe naţionalist-extremiste, antiromâneşti, se tem de pretenţiile legitime ale statului român asupra nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, nordului şi sudului Basarabiei, precum şi Insulei Şerpilor. Pentru acestea, dispariţia României ar elimina o ameninţare la adresa Ucrainei - un stat cu frontiere artificiale, trasate în era sovietică. Românii din Ucraina nu se bucură de drepturile pe care le are minoritatea ucraineană din România. În prezent, natura relaţiilor româno-ucrainene este fidel exprimată de problema canalului Bâstroe, precum şi de procesul privind delimitarea platformei continentale. a) Proiectul „Moldova Mare" „Moldova Mare" este un proiect sovietic scos de la naftalină în contextul protestelor de la Pungeşti în legătură cu exploatarea gazelor de şist. Acesta este susţinut de „Patrioţii Moldovei" (scris în chirilice), care vor ca Moldova să fie întreagă, adică Republica Moldova să se unească cu Moldova românească, până la Carpaţi[5]. Unii basarabeni, „apărători ai credinţei", „tradiţiei" etc., au format împreună cu Partidul Comuniştilor o alianţă care se opune unirii cu România şi promovează interesele Rusiei în Republica Moldova şi în România. Provocarea de la Pungeşti a fost o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei „lupte de eliberare împotriva opresorilor" să se creeze în România o identitate separatistă pentru moldoveni, dacă una cu pretenţii „etnice" nu este posibilă. Separatiştii cred că proiectul este „fezabil", chiar dacă scopul final nu este atins şi nu se reuşeşte crearea unei entităţi regionale sau dezmembrarea României. Aceştia găsesc adepţi şi printre „moldovenii" trăitori în România, care au încercat să înfiinţeze „Comunitatea Moldovenilor din România"şi să recreeze un „popor moldovenesc" diferit de poporul român, care vorbeşte „limba moldovenească". Scopul acestei acţiuni diversioniste este consolidarea aşa-zisei identităţi „moldoveneşti"în Republica Moldova, precum şi emiterea de pretenţii teritoriale faţă de România[6]. În ascuns, „comunitatea" respectivă urmăreşte anexarea, cu sprijinul Rusiei, a teritoriilor româneşti la Republica Moldova. De altfel, fostul preşedinte, Vladimir Voronin, comunist, a declarat că „în România există 10 milioane de moldoveni discriminaţi". În concepţia autorilor proiectului, acest lucru va fi prevenit „dacă României i se ia jumătatea de Moldovă şi se alipeşte celei de peste Prut, pentru a forma Republica Federală Moldova", cu 10,5 milioane de locuitori, cu capitala la Chişinău. Aceasta urmează să fie compusă din 5 republici (Republica Moldova de Est, Republica Moldova de Vest, Republica Moldovenească Nistreană, Republica Găgăuzia, Republica Bucovina), precum şi o regiune autonomă (Regiunea autonomă Basarabia). Limbile oficiale urmează să fie moldovenească şi rusă. b) Scenariu privind dezmembrarea României lansat din Transnistria Un plan pentru dezmebrarea României urzeşte și mişcarea pro-imperială „Edinstvo" (cunoscută sub numele „Interfront"), care s-a opus de la început proclamării independenţei Republicii Moldova. Recent, un asemenea plan a fost reactivat de un anume Andrei Safonov, membru al acestei mişcări, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-1994, în prezent preşedintele Asociaţiei analiştilor politici independenţi din Transnistria[7]. Potrivit gândirii sale, România trebuie să dispară, pentru că este o ameninţare permanentă la adresa securităţii regionale[8]. Principala vină a Românei este, potrivit gândirii acestuia, faptul că acordă o atenţie deosebită românilor din fostele regiuni sovietice: Republica Moldova, Basarabia de sud, Bucovina de nord. El acuză România că are un plan secret conform căruia neagă oficial orice fel de intenţii de acaparare de teritorii, însă promovează identitatea românească în aceste regiuni, pentru ca la momentul potrivit să le anexeze. Din cauza României, afirmă acesta, suferă Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova. De aceea, singura metodă de a scăpa de „pericolul românesc" este, după mintea lui, „încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii". Planul dezmembrării României, publicat de portalul rus Novîi Reghion (preluat pe scurt de ziarul Adevărul) este simplu: refacerea Moldovei medievale (Moldova să se unească cu Republica Moldova), Transilvania să treacă la Ungaria (Ungaria preia „pământurile istorice", respectiv Transilvania), Dobrogea să treacă la Bulgaria, Ucraina să-şi extindă teritoriile unde locuiesc ucraineni, Rusia să preia zonele în care locuiesc minorităţi ruse; Valahia (Ţara Românească) ar putea deveni monarhie, cu promisiunea să nu încerce să refacă România. Deci, este o reluare a unei strategii vechi de aproape 100 de ani, de pe vremea lui Lenin şi Troţki, când România fusese definită drept „ultimul imperiu din Europa" care trebuia dezmembrat. După părerea lui Andrei Safonov, pentru destrămarea României este nevoie de coordonarea eforturilor de luptă „contra expansionismului românesc", „contra urmaşilor lui Ion Antonescu", având în vedere că România are „o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O". Conform gândirii sale, dezmembrarea României ar fi un fel de lovitură preventivă, „ca şi cum ai ucide un hoţ care încearcă să te jefuiască", concluzionând că România trebuie să dispară pentru că este „puiul urât al tratatului de la Paris din 1947". c) O prezicere-scenariu privind dezmembrarea României Expertul rus Igor Şişkin, director adjunct al Institutului ţărilor CSI, a făcut o analiză a „aspectelor istorice care ţin de cnezatul moldovenesc", constituirea statului român, relaţiile actuale dintre Republica Moldova şi România etc[9]. Acesta nu exclude o eventuală dezmembrare a României ca urmare a unor acţiuni pe care le-ar întreprinde Republica Moldova. După cum relatează „Tribuna", expertul aduce dovezi în sprijinul opiniei potrivit căreia România, precum şi unele forţe din Republica Moldova, nu au dreptul să invoce argumente istorice în favoarea faptului că actualul stat Republica Moldova este teritoriu românesc care trebuie alipit la România. Potrivit spuselor sale, „trimiterile la istorie pot avea efectul bumerangului pentru România"şi ca exemplu invocă o iniţiativă mai veche a Partidului „Patrioţii Moldovei", care a propus „denunţarea tuturor semnăturilor depuse de conducătorii Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România". Acesta crede că după ce va fi iniţiat procesul de denunţare a acordurilor, „poporul moldovenesc va începe procesul de dezmembrare a statului cu denumirea România" pe motiv că a încălcat înţelegerile consfinţite prin acord şi nu a îndreptăţit speranţele şi aşteptările poporului Moldovei Mari, iar ca urmare vor fi cerute înapoi toate teritoriile istorice ale statului moldovenesc, care se află acum în componenţa României. Totodată, el afirmă că, „dacă şi Rusia va trece din apărare în ofensivă şi va începe să promoveze o politică istorică, apărându-şi interesele şi interesul poporului prieten moldovenesc, România va trebui să-şi amintească de calităţile bumerangului". d. Ameninţarea României cu distrugerea Dinspre răsărit sunt lansate cu obstinaţie şi perseverenţă tezele unei doctrine a „românismului agresiv", care trebuie distrus. Iată câteva exemple[10]: - Precum se cunoaşte, România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii. Astfel, lasă Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a României Mari în graniţele din 1941-1944. Comentând acest aspect, la 7 octombrie 2010, Agenţia de ştiri „Regnum" (Rusia) a transmis: „Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem... Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale... Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă". - În anul 2011, U.D.M.R., incitat de Laszlo Tőkes, a încercat să deschidă la Parlamentul European o reprezentanţă a „Ţinutului Secuiesc", fapt contestat vehement de România. Acţiunea a fost astfel comentată pentru Agenţia „Regnum" (Rusia), în 31 mai 2011, de către politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă: „...Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului al XX-lea...". - Atacuri vehemente la adresa României au fost lansate de forţele antiromâneşti şi antiunioniste din Republica Moldova. De pildă, în 11 septembrie 2012, vicepreşedintele Partidului „Patrioţii Moldovei", Alexandr Dobrea, a declarat (în publicaţia „Yam.Md"): „Partidul « Patrioţii Moldovei » a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti. De asemenea, Partidul « Patrioţii Moldovei » intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova". e. Enclava separatistă „Republica Populară a Basarabiei" Experţi internaţionali au atras atenţia asupra intenţiilor Kremlinului de a crea o nouă regiune de instabilitate în sudul regiunii Odesa şi al Republicii Moldova, cu denumirea de „Republica Populară Basarabia", ori „Republica Bugeac". Aceasta va destabiliza Ucraina şi Republica Moldova şi va ameninţa România, întrucât vizează gurile Dunării[11]. Proiectul ar urma să fie realizat cu sprijinul unor politicieni de la Chişinău. Cu ceva timp în urmă, la Odesa a avut loc congresul de constituire a aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei". Printre invitaţi au fost prezenţi fostul deputat comunist Grigori Petrenko, liderul mişcării „Patrioţii Moldovei", Mihail Garbuz, precum şi şeful organizaţiei de tineret a partidului ultra-naţionalist bulgar „Ataka". Un mesaj de salut a fost adresat organizatorilor şi de Mihail Formuzal, fost başkan al regiunii autonome găgăuze din sudul Republicii Moldova. Potrivit iniţiatorilor, „Rada" a fost înfiinţată ca organ reprezentativ, cu scopul apărării intereselor comunităţilor etnice din Basarabia. Este vorba, în speţă, de cele nouă raioane - Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar - din sudul Basarabiei, care se află astăzi în componenţa Ucrainei. În calitate de delegaţi, la congres au fost reprezentate cele mai importante comunităţi etnice din regiune: bulgară, găgăuză, rusă, ucraineană, romă, moldovenească şi poloneză. Participanţii au susţinut că urmăresc crearea unei entităţi cu statut special în sudul Ucrainei. Deputaţii aşa-zisei „Rade Populare a Basarabiei"îşi mai rezervă „dreptul la autodeterminare"în cazul aderării Ucrainei la N.A.T.O. În cazul realizării acestui scenariu, se presupune destabilizarea situaţiei în Găgăuzia, în raioanele Taraclia şi Basarabeasca din Republica Moldova, precum şi în Transnistria, care ar opri parcursul european al Republicii Moldova. De asemenea, se presupune că Ucraina va fi lipsită de porturile Dunării, iar în regiune se vor stabili baze militare ruse pentru a deschide ulterior un al doilea front împotriva Ucrainei. Apreciez că în momentul de față sunt imperativ necesare acțiuni ofensive privind apărarea României, aflată sub presiunea concertată, dezorganizantă și distructivă a cailor troieni din interior, a unor grupări politico-statale extremist-iredentiste din exterior, precum și a așa-numitei globalizări, într-o Europă comunitară aflată în mare dificultate. În calitate de cetățean român și membru al societății civile, consider că se impune, cu prioritate, documentarea fără cusur a acțiunilor antinaționale, prezentarea acestora opiniei publice românești din țară și din diaspora, precum și reluarea, cu mult curaj, patriotism și spirit de răspundere, a ofensivei informaționale a autorităților competente ale statului român. Notă: Incidentul cu caracter terorist, petrecut în așa-zisa „Secuime" la 1 Decembrie 2015 a primit, în mod deloc surprinzător, susținere propagandistică din partea unor grupări extremist-iredentiste maghiare din România, dar și din partea unor europarlamentari maghiari. Sursa[12] - Va urma - ----------------------------------------------- [1] A se vedea în acest sens și articolul acad. Dinu C. Giurescu intitulat Despre coincidențe – regiunile de dezvoltare sau de destrămare, Vitralii – Lumini și umbre, nr. 4/septembrie 2010, pag. 69-76 [2] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/regionalizare–s701.html [3] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/cum-vad-maghiarii-reorganizarea-tarii–90100.html [4] http://www.neppart.eu/proiect-de-regionalizare-a-romaniei.html [5] http://inliniedreapta.net/implicarea-rusiei-in-protestele-de-la-pungesti-2-proiectul-moldova-mare/ [6]https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/07/04/un-proiect-statal-diversionist-care-include-teritorii-din-estul-romaniei-republica-federala-moldova/ [7] http://www.george-damian.ro/plan-pentru-dezmembrarea-romaniei-4150.html [8] http://www.ziare.com/europa/moldova/fost-deputat-moldovean-romania-trebuie-dezmembrata-pentru-a-restabili-linistea-in-regiune-1212089 [9] http://tribuna.md/2012/06/28/un-expert-rus-prezice-dezmembrarea-romaniei/ [10]http://www.certitudinea.ro/articole/europa-nostra/view/mizele-secrete-ale-regionalizarii-romaniei-dizlocarea-transilvaniei-doctrina-romanismului-agresiv-promovat-de-politica-ruso-maghiara [11] https://us-mg5.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=4i6thqouebjqu#3623371011 [12] Revista „Vitralii" a A.C.M.R.R. - S.R.I., nr. 26/2016 cu acordul autorului. |