News Alert•
Pentru evitarea abuzurilor în interes politic
Comisia de la Veneţia recomandă un prag şi mai înalt pentru incriminarea "abuzului în serviciu"
Două manipulări grosolane au scos lumea în stradă. Autorii lor sînt Klaus Iohannis şi Laura Codruţa Kovesi! Interesele lor în păstrarea tensiunii din stradă sînt atît de evidente încît marea întrebare este dacă ei îşi dau seama că într-o zi amîndoi trebuie să răspundă pentru provocarea nebuniei din aceste zile, la fel ca Ion Iliescu după mineriada din iunie 1990. Odată cu prima victimă, vor începe şi problemele lor.
Culmea este că amîndoi, şi Iohannis şi Kovesi, nu pot invoca „neştiinţa” în apărarea lor ulterioară, întrucît sînt încă de acum foarte multe probe care demonstrează că fac această manipulare în cunoştinţă de cauză.
Astfel, preşedintele Klaus Iohannis, care, în seara de 22 ianuarie 2017, s-a dus între manifestanţi pentru a-i provoca, vorbind despre „graţiere”, în aşa fel încît oamenii din stradă să creadă că este vorba despre interesul alianţei de la guvernare, PSD-ALDE, de a-şi elibera colegii de partid din închisoare, deşi ştia foarte bine că sub incidenţa proiectului de lege depus în Parlament nu intră faptele de corupţie!
Mai mult, chiar, fiind la Bruxelles chiar în zilele ce au urmat, s-a întîlnit cu preşedintele CEDO, Guido Raimondi, care i-a spus că graţierea trebuie făcută, după modelul Italiei, pentru ca România să evite sancţiunile de zeci de milioane euro! Deşi, în declaraţia de presă făcută chiar la Bruxelles, a făcut un pas înapoi renunţînd la aberantul referendum, spunînd chiar „Eu nu exclud graţierea”, n-a spus nimic despre ce i-a comunicat preşedintele CEDO! Norocul nostru a fost că, la scurt timp, însuşi Guido Raimondi a ieşit public cu precizări referitoare la măsurile pe care trebuie să le adopte România pentru a scăpa de sancţiuni, altfel n-am fi aflat niciodată de la Klaus Iohannis ce a discutat cu adevărat la Bruxelles!
În ceea ce o priveşte pe Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, lucrurile sînt mult mai grave întrucît, prin natura funcţiei sale, este obligată să cunoască prevederile internaţionale pe care România trebuie să le respecte, conform Constituţiei! În cazul său, intenţia manipulatoare este mult mai evidentă.
Astfel, în Comunicatul remis presei după ce a avut o întrevedere cu aşa-zisul „colegiul de conducere al DNA”, Kovesi spune explicit: „Colegiul de conducere al DNA alături de procurorii șefi din structura centrală a instituției s-a întrunit în ședință extraordinară pentru a analiza riscurile și impactul asupra activității DNA...” Dar, în structura oficială a DNA nu există acest „Colegiul de conducere al DNA”! Iată care este aceasta, aşa cum apare chiar pe site-ul DNA:
După această primă manipulare, pentru a crea impresia că acest „colegiul de conducere al DNA” s-ar afla în faţa unei situaţii excepţionale de risc, Kovesi trece la a doua etapă, a „manipulării prin omisiune”, declarînd: „Prin dezincriminare, așa cum este ea reglementată de Ordonanța de Urgență menționată, va fi afectată instrumentarea unui mare număr din cele 2.151 de dosare penale aflate în lucru la DNA având ca obiect infracțiunea respectivă; în unele situații o parte din aceste cauze se vor clasa”!
În realitate, numărul de 2.151 dosare se referă la toate acuzaţiile privind infracţiunea de „abuz în serviciu”, iar ceea ce omite Kovesi să spună este cîte dintre acestea sînt deschise pentru fapte ce vizează sume mai mici de 200.000 lei, adică acelea care s-ar clasa prin efectul acestei ordonanţe!
Fiind sigură că nu poate să mintă chiar pe toată lumea, Kovesi şi-a luat o firavă măsură de siguranţă, adăugînd în finalul Comunicatului: „Soluții preliminare:o evaluare a fiecăruia din cele 2.151 de dosare penale aflate în lucru la DNAși a celor care se află deja în curs de judecare pe rolul instanțelor, pentru a constata în ce măsură investigațiile mai pot avea sau nu finalitate, în situația în care intră în vigoare ordonanța de urgență”! Cu alte cuvinte, o asemenea evaluare a numărului de dosare care ar intra sub incidenţa ordonaţei nici măcar nu există şi este de presupus că numărul acestora este infim, dacă nu cumva este chiar zero, ştiind că DNA se ocupă de marea corupţie, nu de micile erori ce pot să apară în activitatea persoanelor ce pot fi anchetate de DNA!
De asemenea, Laura Codruţa Kovesi se preface că nu cunoaşte deciziile Comisiei de la Veneţia (dacă chiar nu le cunoaşte, atunci nu are ce să mai caute în fruntea DNA!), căci ele sînt la îndemîna oricui. Iată ce spune Comisia de la Veneţia, referitor chiar la „abuzul în serviciu”:
“Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative ale articolului 7 al CEDO, cât și la alte cerințe fundamentale conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică și susține, de asemenea, că acestea sunt în mod special vulnerabile la manevre politice abuzive (conform Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009) […] 102. Pe această bază, Comisia de la Veneția consideră prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice, șamd.“
Aşadar, Comisia de la Veneţia scoate în evidenţă cîteva chestiuni extrem de importante:
- prevederile penale generale nu respectă principiul previzibilităţii și acurateții juridice
- sînt vulnerabile la manevre politice abuzive, adică pot fi folosite abuziv împotriva adversarilor
- trebuie aplicat un prag înalt, astfel încît fapta să invoce doar fapte grave!
Pe baza acestor observaţii ale Comisiei de la Veneţia, Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat neconstituţional art. 297 din Codul Penal, exact în lumina textului de mai sus: „Curtea apreciază că, în primul rând, legiuitorului îi revine obligaţia, ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii”. Concluzia CCR este cît se poate de clară: „Curtea constată că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii”, invocîndu-se şi prevederile art.19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York.
În aceeaşi decizie a CCR se mai face o precizare importantă: „Curtea constată că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni, ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale”.
Este exact ce conţine această Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului! Că modificarea acestui articol putea să se facă printr-o lege dezbătută în Parlament este o cu totul altă discuţie, însă, dacă ne amintim bine, şi Guvernul Cioloş a procedat la fel, Raluca Prună modificînd 40 de articole din Codul Penal tot prin OUG!
Atunci, nici preşedintele României, nici şefa DNA nu au protestat şi nu au scos lumea în stradă, deşi una dintre modificări prevedea că ofiţerii SRI pot fi organe de anchetă, adică un fel de legiferare a mult discutatei Decizii a CSAT, referitoare la „echipele mixte de anchetă”, formate din procurori şi ofiţeri SRI!
Toate aceste lucruri demonstrează că instigarea opiniei publice la manifestări de stradă ca mijloace de luptă politică sînt extrem de periculoase tocmai pentru democraţia invocată de cei care protestează. Poate că e bine să le reamintim lui Klaus Iohannis şi Laurei Codruţa Kovesi că Ion Iliescu este trimis acum în judecată pentru exact aceeaşi faptă petrecută în timpul mineriadei din 1990: instigarea la violenţă prin chemarea minerilor în Bucureşti!