Reporter: Vă rog să ne explicați această scrisoare. De ce vine acum?
Ioan Aurel Pop: Vine acum din mai multe motive. Cred că cel mai important este că mai avem câteva luni până să intrăm în anul 2018. Anul acesta ar trebui să fie cea mai mare sărbătoare al celui mai important act pe care poporul român l-a făcut vreodată în istoria sa. Academia Română, ca cea mai importantă instituție de consacrare, de cercetare, de promovare a culturii și științei românești, de mai bine de 150 de ani, a creat România, înainte de a fie ea pe hartă. Academia Română născută în 1866 este prima instituție românească importantă care a reunit savanți specialiști din toate provinciile românești. În 1866, prima listă de academicieni a fost formată din reprezentanții provinciilor aflate încă sub stăpânire străină. Academia Română are vocația și chiar obligația de a veghea la identitatea și unitatea națională. Este o instituție promotoare. În același an s-a adoptat Constituția modernă a României, a venit Principele Carol cu rol unificator. Toate acestea se leagă. Un alt motiv sunt evoluțiile internaționale care ating România de azi și care ne îngrijorează. Ne îngrijorează exclusivismul unor țări, care merge până la xenofobie.Ne îngrijorează disprețul față de anumite popoare. Acestea sunt subiecte colective. Nu există popoare mai egale decât altele. Popoarele sunt, atât. Există și se afirmă ca subiecte colective. Cele mai avansate dintre ele sunt națiuni și au o coeziune extraordinară. Academia s-a înființat, în primul rând, pentru cultivarea limbii române și a istoriei românești. Un alt motiv care mă îngrijorează este faptul că orele de română se reduc în învățământul gimnazial și liceal. Orele de istorie deja s-au redus. Este cam o oră pe săptămână. Degringolada din societate, alături de vânzarea pământului, de defrișări, de resursele țării care nu știm unde și cum mai sunt, de neglijența față de educație, față de școală și sănătate, de discuțiile privind regionalizarea într-un moment când ar trebui să ne gândim la unitatea noastră, toate acestea nu fac decât să ne îngrijoreze. Prin măsurile care se iau, vedem în ele o agresare a identității românești. Unele mijloace de difuzare în masă cultivă ideea insecurității, a sfâșierii țării. Noi suntem intelectuali. Facem apel către toți intelectualii acestei țări și către instituții să încercăm împreună să oprim acest curs. Revin cu o idee din antichitate. Eu nu îmi iubesc țara fiindcă este mare sau fiindcă este cea mai bună din lume. O iubesc fiindcă este a mea. Este un exemplu de patriotism pe care ni-l trimit de 2.000 de ani romanii. Discutăm despre corupție, despre tot ceea ce se întâmplă astăzi, dar rămânem la discuții. Cred că apelul Academiei îndeamnă la faptă, la o dezbatere naționalăîn care să ne revenim. Altminteri vom celebra Unirea dezbinați. Nu cred că va ieși o sărbătoare.
Reporter: Când spuneți dezbatere, propuneți ceva concret? Unde? Cu cine? La sediul Academiei?
Ioan Aurel Pop: Da. Există instituții în această țară care pot juca un rol de mediator în această societate dezbinată. Acest apel nu are directă legătură cu evenimentele din ultimele zile. Are legătură cu situația de marasm și incertitudine pe care o trăiește țara și care nu este bună. Contradicțiile sunt extraordinare. Ne-am luptat ca să avem dreptul de a ne contrazice și de a avea păreri diferite, dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice ca în momentele fundamentale să fim alături. Noi nu mai suntem. Cred că Academia Română ar putea găzdui o dezbatere națională cu factori de răspundere din această țară. Se pot asocia și alte instituții ce sunt de interes național și de coeziune, de exemplu bisericile din această țară. Există instituții care au datoria să vegheze la soarta acestei țări și să facă din această țară un loc în care oamenii să trăiască cu bucurie, cu plăcere, chiar dacă nu suntem raiul pe pământ. Nu avem voie să stăm pasivi să vedem cum tinerii se duc în străinătate, cum oamenii în puterea muncii și a vârstei muncesc în altă parte, iar noi ne lamentăm. Trebuie să găsim soluții împreună. Academia, fiind o instituție care trebuie să cultive armonia națională, ar putea fi gazda unei asemenea dezbateri.
Reporter: Cu ce ar trebui să se soldeze dezbaterea?
Ioan Aurel Pop: Dezbaterea ar trebui să se soldeze cu acorduri care să privească cultivarea acestei armonii.
Reporter: Adică înțelegeri pe hârtie, domnule Pop?
Ioan Aurel Pop: Chiar pe hârtie. De ce nu? Noi suntem gentlemani și acceptăm și acorduri verbale. Credem în onoare și în cinste. Însă, în această țară s-au petrecut foarte multe lucruri care ne dau de gândit. Atunci, cred că principalele instituții ale statului, în câteva subiecte esențiale, ar trebui să își dea mâna.
Reporter: Puțin mai devreme vorbeați despre faptul că apelul academicienilor, pe care l-ați inițiat, nu are legătură cu evenimentele din ultimele zile. Totuși, în această scrisoare scrie negru pe alb că solicitați instituțiilor abilitate ale statului român „să vegheze și să acționeze atunci când se încalcă legea pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept”.
Ioan Aurel Pop: Eu consider că și corupția este o agresiune la adresa acestui stat, care are nevoie de onestitate, de adevăr, de dreptate, de bunătate. Corupția este o pecingine care apasă asupra corpului acestei țări. Dezechiliberele din societate și lipsa de dialog ne împing într-o zonă primejdioasă. Dialogul este fundamental într-o lume civilizată. De aceeași părere sunt mai mulți colegi de ai mei care se uită cu îngrijorare la această țară. Apelul nu se leagă direct de evenimente. Evenimentele ne-au presărat în suflet foarte multă amărăciune. Pe de o parte este și bucurie pentru acest stat și tinerimea noastră. Eu sunt rectorul celei mai mari universități din România. Studenții sunt un barometru și îmi atrag atenția atunci când se creează dezechilibre. Acesta este un motiv de speranță.
Reporter: O ultimă întrebare. Sunteți istoric. Cum credeți că va consemna istoria protestele din ultimele nouă zile? Vor ajunge în cărțile de istorie? Sub ce formă?
Ioan Aurel Pop: Cred că vor ajunge ca o încercare a acestui popor de a-și spune cuvântul. Pentru că suntem la capitolul unire, vreau să vă reamintesc că atunci când Alexandru Ioan Cuza a fost ales la București, în jurul Palatului Mitropoliei erau căuzașii, poporul, vreo 40.000 de oameni, care au impus deputaților voința de alegere a alesului Moldovei. Așa s-a făcut unirea.
Textul scrisorii poate fi consultat aici:![]( "application/pdf")
apel_academicieni.pdf
Ioan Aurel Pop: Vine acum din mai multe motive. Cred că cel mai important este că mai avem câteva luni până să intrăm în anul 2018. Anul acesta ar trebui să fie cea mai mare sărbătoare al celui mai important act pe care poporul român l-a făcut vreodată în istoria sa. Academia Română, ca cea mai importantă instituție de consacrare, de cercetare, de promovare a culturii și științei românești, de mai bine de 150 de ani, a creat România, înainte de a fie ea pe hartă. Academia Română născută în 1866 este prima instituție românească importantă care a reunit savanți specialiști din toate provinciile românești. În 1866, prima listă de academicieni a fost formată din reprezentanții provinciilor aflate încă sub stăpânire străină. Academia Română are vocația și chiar obligația de a veghea la identitatea și unitatea națională. Este o instituție promotoare. În același an s-a adoptat Constituția modernă a României, a venit Principele Carol cu rol unificator. Toate acestea se leagă. Un alt motiv sunt evoluțiile internaționale care ating România de azi și care ne îngrijorează. Ne îngrijorează exclusivismul unor țări, care merge până la xenofobie.Ne îngrijorează disprețul față de anumite popoare. Acestea sunt subiecte colective. Nu există popoare mai egale decât altele. Popoarele sunt, atât. Există și se afirmă ca subiecte colective. Cele mai avansate dintre ele sunt națiuni și au o coeziune extraordinară. Academia s-a înființat, în primul rând, pentru cultivarea limbii române și a istoriei românești. Un alt motiv care mă îngrijorează este faptul că orele de română se reduc în învățământul gimnazial și liceal. Orele de istorie deja s-au redus. Este cam o oră pe săptămână. Degringolada din societate, alături de vânzarea pământului, de defrișări, de resursele țării care nu știm unde și cum mai sunt, de neglijența față de educație, față de școală și sănătate, de discuțiile privind regionalizarea într-un moment când ar trebui să ne gândim la unitatea noastră, toate acestea nu fac decât să ne îngrijoreze. Prin măsurile care se iau, vedem în ele o agresare a identității românești. Unele mijloace de difuzare în masă cultivă ideea insecurității, a sfâșierii țării. Noi suntem intelectuali. Facem apel către toți intelectualii acestei țări și către instituții să încercăm împreună să oprim acest curs. Revin cu o idee din antichitate. Eu nu îmi iubesc țara fiindcă este mare sau fiindcă este cea mai bună din lume. O iubesc fiindcă este a mea. Este un exemplu de patriotism pe care ni-l trimit de 2.000 de ani romanii. Discutăm despre corupție, despre tot ceea ce se întâmplă astăzi, dar rămânem la discuții. Cred că apelul Academiei îndeamnă la faptă, la o dezbatere naționalăîn care să ne revenim. Altminteri vom celebra Unirea dezbinați. Nu cred că va ieși o sărbătoare.
Reporter: Când spuneți dezbatere, propuneți ceva concret? Unde? Cu cine? La sediul Academiei?
Ioan Aurel Pop: Da. Există instituții în această țară care pot juca un rol de mediator în această societate dezbinată. Acest apel nu are directă legătură cu evenimentele din ultimele zile. Are legătură cu situația de marasm și incertitudine pe care o trăiește țara și care nu este bună. Contradicțiile sunt extraordinare. Ne-am luptat ca să avem dreptul de a ne contrazice și de a avea păreri diferite, dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice ca în momentele fundamentale să fim alături. Noi nu mai suntem. Cred că Academia Română ar putea găzdui o dezbatere națională cu factori de răspundere din această țară. Se pot asocia și alte instituții ce sunt de interes național și de coeziune, de exemplu bisericile din această țară. Există instituții care au datoria să vegheze la soarta acestei țări și să facă din această țară un loc în care oamenii să trăiască cu bucurie, cu plăcere, chiar dacă nu suntem raiul pe pământ. Nu avem voie să stăm pasivi să vedem cum tinerii se duc în străinătate, cum oamenii în puterea muncii și a vârstei muncesc în altă parte, iar noi ne lamentăm. Trebuie să găsim soluții împreună. Academia, fiind o instituție care trebuie să cultive armonia națională, ar putea fi gazda unei asemenea dezbateri.
Reporter: Cu ce ar trebui să se soldeze dezbaterea?
Ioan Aurel Pop: Dezbaterea ar trebui să se soldeze cu acorduri care să privească cultivarea acestei armonii.
Reporter: Adică înțelegeri pe hârtie, domnule Pop?
Ioan Aurel Pop: Chiar pe hârtie. De ce nu? Noi suntem gentlemani și acceptăm și acorduri verbale. Credem în onoare și în cinste. Însă, în această țară s-au petrecut foarte multe lucruri care ne dau de gândit. Atunci, cred că principalele instituții ale statului, în câteva subiecte esențiale, ar trebui să își dea mâna.
Reporter: Puțin mai devreme vorbeați despre faptul că apelul academicienilor, pe care l-ați inițiat, nu are legătură cu evenimentele din ultimele zile. Totuși, în această scrisoare scrie negru pe alb că solicitați instituțiilor abilitate ale statului român „să vegheze și să acționeze atunci când se încalcă legea pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept”.
Ioan Aurel Pop: Eu consider că și corupția este o agresiune la adresa acestui stat, care are nevoie de onestitate, de adevăr, de dreptate, de bunătate. Corupția este o pecingine care apasă asupra corpului acestei țări. Dezechiliberele din societate și lipsa de dialog ne împing într-o zonă primejdioasă. Dialogul este fundamental într-o lume civilizată. De aceeași părere sunt mai mulți colegi de ai mei care se uită cu îngrijorare la această țară. Apelul nu se leagă direct de evenimente. Evenimentele ne-au presărat în suflet foarte multă amărăciune. Pe de o parte este și bucurie pentru acest stat și tinerimea noastră. Eu sunt rectorul celei mai mari universități din România. Studenții sunt un barometru și îmi atrag atenția atunci când se creează dezechilibre. Acesta este un motiv de speranță.
Reporter: O ultimă întrebare. Sunteți istoric. Cum credeți că va consemna istoria protestele din ultimele nouă zile? Vor ajunge în cărțile de istorie? Sub ce formă?
Ioan Aurel Pop: Cred că vor ajunge ca o încercare a acestui popor de a-și spune cuvântul. Pentru că suntem la capitolul unire, vreau să vă reamintesc că atunci când Alexandru Ioan Cuza a fost ales la București, în jurul Palatului Mitropoliei erau căuzașii, poporul, vreo 40.000 de oameni, care au impus deputaților voința de alegere a alesului Moldovei. Așa s-a făcut unirea.
Textul scrisorii poate fi consultat aici:
apel_academicieni.pdf