Cuvintul redactiei:
De la ivirea sa pe scena politica, dar mai ales de la venirea sa la putere, Partidul Comunist Roman a confiscat si istoria.
Toate evenimentele in care P.C.R. era implicat sau doar contemporan, erau interpretate in lumina intereselor partidului.
Revolutia ne-a restituit si istoria.
Acum avem din nou dreptul sa ne scriem istoria asa cum a fost, având un singur criteriu, adevarul. In aceste fmprejurari este
cu atât mai regretabild amploarea care s'a dat comemorårii rebeliunii legionare si pogromului antievreiesc din Ianuarie 1941,
puterea politica pronuntându-se asupra acestui eveniment si etichetându-l, in conditiile in care istoricii sunt departe de
a-si fi spus ultimul cuvânt.
Am ascultat pâna acum doar punctul de vedere al unei pozitii. Sâ-l ascultam si pe al celeilalte. Publicam asadar si opinia unui
om care a facut parte din conducerea Miscarii Legionare si care deci cunoaste evenimentele din interior. Credem ca poate
suscita discutii menite sâ ne conduca la aflarea adevarului.
Redactia
http://www.geocities.ws/historicalromanianstudies/abator.htm
O INSCENARE:
MASACRUL DE LA ABATOR De cincizeci de ani are loc in România un proces straniu. Zic straniu pentru ca in timp ce acuzatorii au putut spune verzi si uscate, acuzatii au tacut pentru ca li s'a pus lacat la gura. In 1947, Petre Pandrea a tiparit o carte de specialitate - era un penalist emerit, in care cita cazuri de "psihoza si dementa colectiva" din timpul revolutiei franceze si din asa zisa rebeliune legionarâ din Ianuarie 1941.
Doi ani mai târziu, ne-ani întâlnit in aceeasi celula la Ocnele Mari: eu ca legionar, Pandrea ca "tovaras de drum imbecil" (expresia lui Pandrea). Ii citisem cartea si l-am intrebat, ce surse a folosit cu privire la evreii ciopârtiti si spânzurati in cârlige la Abatorul din Bucuresti in zilele "rebeliunii"?
Mi-a raspuns, din cartea "Pe margiunea prapastiei", despre care mult mai târziu am aflat ca fusese îmtocmita de Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret de Informatii (S.S.L). Asta aveam s'o aflu, a precizat Pandrea, cu putin timp inainte de arestare, de la medicul sef al Abatorului."
Petre Pandrea il cunoscuse pe doctor in casa lui Lucretiu Patrascanu, aflând cu aceasta ocazie ca pe la sfirsitul lui Noiembrie 1940, doctorul fusese vizitat la birou de o echipa de politisti "misteriosi", care i-au cerut voie sa fotografieze anumite "aspecte" din incinta abatorului. Medicul a fost contrariat: Ce sa fotografieze si de ce? Dar dupa doua luni avea sa deslege misterul, vazând fotografiile din infama culegere de minciuni, trucaje si calomnii menite sa-i discrediteze pentru totdeauna pe legionari in tara si strainatate. Povestea cu abatorul, asa cum a spus-o Pandrea, a circulat prin toata inchisoarea.
Zece ani mai târziu m'am intilnit iar cu Pandrea, de data asta la inchisoarea din Aiud-si din nou l-am rugat sa reia povestea cu abatorul, de fata fiind printul Ghica si Petre Tutea. Sa presupunem totusi ca versiunea din "Pe marginea prapastiei" nu cade pe temeiul doar al celor relatate de Pandrea.
Se impun atunci de la sine citeva intrebari:
1. Cum de n'a fost implicat nici un legionar in abominabila crima de la Abator? Repet: nici unul! Si ma refer la legionari calificati ca atare, nu la acursurile mahalalei, care in fmprejurari tulburi, precum cele pe care le traia Bucurestiul, puteau pune camasa verde pentru ca, la adapostul ei, sa intre prin casele oamenilor pasnici sa fure si chiar sa ucida. Antonescu a fost necrutator cu legionarii, care platisera cu singele lor detronarea regelui nebun Carol al II lea si prin asta inlesnisera înscaunarea lui Antonescu la putere, in ziua de 6 Septembrie 1940. Sute si mii de tineri au luat drumul temnitei, unii pentru vini imaginare. Altii au fost executati. Dar, inca odata, nici unul pentru cele intimplate la Abator. Nici un legionar, in 1941, nu a fost acuzat de crime fata de evrei.
2. Cum de au avut timp legionarii, in zilele de cumpana ale rebeliunii, cind se juca viitorul lor politic, chiar viata lor, cum de au avut timp si ce motive au avut pentru a se deda la devastarea magazinelor si caselor evreesti?
3. Cum de n'a fost transformat acest loc pângarit - abatorul - într'un sanctuar, intr'un simbol al holocaustului, ca Auschwitzul, de pilda, dupa 23 August 1944? Cum de se vorbeste despre un "pogrom de la Bucuresti" abia acum, dupa 50 de ani?La prima intrebare se poate raspunde usor. Nu evreii reprezentau pentru legionari pericolul mortal, ci putchul militar din ziua de 21 Ianuarie 1941, al carui autor era generalul Antonescu, sprijinit de o putere straina, respectiv Germania lui Hitler. Caci numai cu asentimentul acestuia Antonescu a trecut la actiune, fapt care nu-l onoreaza.
Sa vii la putere sau sa vrei sa ramii la putere cu ajutor strain, e cea mai mirsava abdicare de la demnitatea ta de român. (Asta am invatat-o de la Corneliu Codreanu).
La celelalte intrebari las sa dea raspuns persoane mai calificate. Acest raspuns va trebui sa cuprinda rezultatele minime ale anchetei penale: numele victimelor si ale faptuitorilor, stiut fiind ca nimic nu a
împiedecat, la momentul respectiv, desfasurarea unei anchete penale amanuntite.
Dimpotriva, autoritâtile erau foarte interesate in dezvaluirea completa a crimelor legionare. Au facut-o? Daca nu, de ce?
Express Magazin
Spulberarea unei legende
Nr. 87, 25 Martie 1992
POGROMUL DE LA ABATOR
Prof. Dr. Radu Iftimovici
Introducerea redactiei: Articole din presa ultimului timp si emisiuni speciale de televiziune, urmarite de foarte multi, au adus in atentia publicului larg un subiect din istoria noastra contemporana asupra caruia planeaza înca multe semne de întrebare qi destule necunoscute.
Este vorba de rebeliunea legionara din 21-23 Ianuarie 1941, dramatic si final punct al "mariajului" dintre generalul Ion Antonescu si extrema dreapta din România acelor ani.
Desi cunoscut in esenta lui din surse documentare indubitabile, faptul istoric amanuntit comporta o serie de aspecte care, înainte de a fi luate ca atare si trecute in manuale ca adevaruri inexorabile, va trebui sa mai existe false pudori si reticente paguboase in afirmarea clara si deschisa a oricarui adevar. Chiar daca acesta nu ne convine.
In acest spirit, publicam in numarul de fata articolul remis redactiei de dl. Radu Iftimovici, medic veterinar, doctor in microbiologie si profesor. Colaboratorul nostru este autor de carti si articole privand istoria medicinei si a biologiei, fiind, totodata, primul specialist din Rasaritul Europea caruia UNESCO i-a decernat (în 1991) prestigiosul premiu "Kalinga" pentru merite deosebite in popularizarea cunostintelor stiintifice. Pasionat de istorie, dr. Iftimovici propune astfel specialistilor si tuturor celor interesati de subiect, un punct de vedere care, zicem noi, merita a fi luat in seama. Este vorba de asa zisa tragedie a masacrarii, la abatorul din Bucuresti, a unui grup numeros de evrei in însângerata iarna a anului 1941.
Mistificarile lui Ehrenburg
Pentru ilustrare, sâ dam mai jos cuvântul unui mare mistificator, Ilya Ehrenburg. Abia sosit in România anului 1945, acesta scria: " Toti isi aduc aminte de zilele de groaza cînd legionarii rupeau oamenii in bucati si-i spânzurau la abator", (în România, Bucuresti, Edit. Cartea Rusa, 1945, p. 91). In 1947 relua fraza, comentând-o lacrimogen: "In Bucuresti, legtionarii sfisiau oamenii in bucati, atârnau fete tinere (sic) de cârligele abatorului", (Drumurile Europei, Bucuresti, Editura Cartea Rusa, 1947, p. 16). In aceeasi 'carte, Ehrenburg continua: 'Daca într-adevar antisemitismul este limbajul international al fascistilor, trebue sa recunoasten ca fascistii ronâni au studiat foarte bine acest limba. Invatatura a început de mult, iar politica diferitelor guverne românesti dintre anii 1922 si 1934 nu poate fi numita decât o politica de pogromuri.
De la asasinatele izolate si persecutii neorganizate, fascistii au trecut la asasinatele in masa.
Aproape o jumatate de milion de evrei au fost asasinati in lagarele de concentrare."
Aratând ca aceste fapte sunt rodul tinerii poporului român in intuneric, I. Ehrenburg se întreaba patetic:
"Oare unde se adapostesc cei mai înversunati adversari ai poporului ?"
Raspunsul e uluitor: "Printre profesorii universitari". Deci mâna libera lui Nicolski si Draghici sa-i extermine în temnite si la Canal pe acei "Oribili" profesori universitari români. La conferinta de la Atheneu din 1945, "marele" scriitor sovietic a spus lucruri foarte asemanatoare cu acestea. El a fost aplaudat frenetic de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Savulescu, s.a., pe care I. Ehrenburg îi remarca, de altfel, ca find .. "saminta buna a culturii românesti". Despre asa zisul "masacru de la abator" aflam pareri recente chiar in Express Magazin (Nr. 29/1991, p. 10). Se vorbeste astfel de victimele înhumate la cimitirul Giurgiului, "evrei omorîti de legionari si agatati in cârligele de la abator". Dl Sandu David, presedintele Uniunii Asociatiilor de Scriitori din statul Izrael, scrie si dânsul despre acele vremuri, "când 200 de evrei erau dusi la abator". etc.
Daca nu md însel, câtiva scenaristi, scriitori si regizori români, au folosit viziunea pogromului de la abator in opera lor (Marin Preda, Sergiu Nicolaescu, s.a,).
O dezmintire necunoscută
Era deci foarte firesc, tinind cont de propagarea in opinia publica a vestii despre masacru, ca inca In 1946, anul câtorva aspre procese ale "criminalidor de razboi", procuratura sa se ocupe si de odiosul pogroM de la abator.
Zis si fâcut: directorul din 1941 al abatorului, dr. veterinar Aurel Naghel, excelent practician, este luat pe sus si dus la interogatoriu.
Prin fata procurorului, a ostililor si temutilor acuzatori publici si asesori populari, încep sa defileze zeci de salariati ai abatorului. Faptele sunt întoarse pe toate fetele, se cauta neapArat vinovati sau tapi ispasitori, dar... surpriza!
Dr. Aurel Naghel este declarat OFICIAL NEVINOVAT (gânditi-va, in acea epoca neagra), iar procuratura este silita sa inchida filele dosarului "Abator". Stupefiant! Dintre cei audiati, doar macelarul evreu-maghiar Horvath crede in pogrom, dar el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, un evreu de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca n'a existat masacru. Firesc, in timp ce Segal, muncitor cinstit, nu-si dorea sa fie altceva decât tinichigiu, Horvath se vroia "director". Si nu peste mult timp a ajuns si director tehnic, ajutat de un anume Dr. veterinar Ilie Marinov (devenit Marinescu), vâr primar cu tov. ministru Voinea Marinescu, activist temut si destructiv intre medicii veterinari români.
De altfel, chiar inainte de a începe defilarea ca martori in dosarul "Pogromul de la abator", numerosi angajati ai abatorului Bucuresti au initiat si semnat o nota de protest impotriva mistificarii, a materialelor calomnioase pe aceasta tema din presa P.C.R., adresata ziarului Dreptatea, purtând titlul: "O noapte de groaza la Abator". Intre semnatari, oameni de recunoscuta probitate morala, prezenti in abator fn acele zile: dr. vet. Dumitru Adamovici, dr. vet. Vasile Ionescu, conf. dr. vet. Aurel Lupu, dr. vet. Lazar Ureche, dr. vet. P. Nistor, tehnicienii si functionarii Elena Bolonta, Jana Stefănescu, Emilia Mirica, Magdalena Georgescu, E. Pavelescu, Z. Sai, si multi altii. Facsimilul acestui protest, care contine inca o pagina de semnături in afara de cea pe care o publicam, a fost inaintat la epoca data ziarelor Universul si Dreptatea, dar nu a fost publicat deoarece foarte curind aceste publicatii au fost reduse la tacere.
Ce s'a intâmplat de fapt la Abator ? Câtiva dintre cei prezenti atunci acolo mi-au relatat exactaceleasi fapte. In acea "noapte de groaza", câtiva necunoscuti (pe care unii îi asimileaza legionarilor) au
împuscat pe cheiul Dâmbovitei unul sau doi oameni (dupa, altii trei), foarte posibil evrei, din care unul, s'a aflat ulterior, era contabil la parfumeria-laborator Legraine. Sub amenintarea pistoalelor, portarul abatorului i-a lâsat pe agresori sa intre cu o micâ masina in incintâ. Criminalii au patruns in sala de taiere si au aruncat in canalul mare care ducea apele uzate în Dimbovita sinistra încarcâturâ (era vorba de un cadavru sau trei), apoi asasinii au fugit. Portarul l-a anuntat imediat pe director (Dr. A. Naghel), care la rândul lui a alarmat procuratura. Dimineatâ cadavrul (sau cele trei cadavre) au fost pescuite din canal în prezenta autoritatilor. Asta a fost tot. Actele exista, probabil. De ce nu cautam acest dosar? Nu se poate sa nu existe. Nu se poate sa se fi pierdut procesele verbale ale anchetei din 1946, care l-a scos pe dr. Naghel din culpâ si care nu a nominalizat alti vinovati sau martori oculari.
O intrebare fireascâ: cum si mai ales cine a avut interesul sa prezinte crima unor rasisti scelerati drept un veritabil pogrom antievreiese? Din pacate aici nu putem face decit simple
presupuneri : poate Siguranta, credinciosii Maresalului (Cristescu ?), dornici să-i compromită pe legionari. Poate cercuri ostile intereselor noastre nationale (si as numi NKVD-ul sau serviciile inteligente ale Aliaților). Destul ca aceastâ grava calomnie la adresa poporului român a prins si este abil utilizata si in zilele noastre.
Cum pot încheia eu, obisnuit cu rigorile demonstratiei stiintifice, acest articol? Cerînd tuturor martorilor care au vazut cadavrele celor ucisi atârnînd in cârligele abatorului bucurestean, "sa iasa in fata". Sa descrie cu amanunte ceea ce au vazut. Sa ne convinga ca au avut acces în abator in timpul anchetei procuraturii lui Antonescu. Daca au fost salariata ai abatorului, sa-si decline cu responsabilitate functia. Ii vom cauta în statele de functiune care, din fericire, se pastreaza. Sa ne convinga de faptul ca zecile de semnaturi de pe protest sunt ale unor mincinosi.
Este evident ca' nu se scrie istorie pe vorbe, pe zvonuri, pe calomnii. Doresc sa vad martori oculari, care sa ma convinga de realitatea pogromului.
Eu, domnilor, am aruncat manusa. Cine o ridica?
DESMINTIREA CERUTA DE MEDICII VETERINARI SI FUNCTIONARII ABATORULUI
DOMNULE DIRECTOR,
Ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" cum si brosura speciala "O noapte de groaza la abator", publica în ultimul timp sub titluri senzationale articole prin care e afirma ca in Abatorul Capitalei au fost masacrati evrei, in masa.
In virtutea dreptului de aparare, pentru restabilirea adevarului si pentru apararea prestigiului institutiei din care facem parte va rugam sa binevoiti a insera in coloanele ziarului Dvs urmatoarele:
"DESMINTIRE
Subsemnatii medici veterinari si functionari ai abatorului Capitalei luind cunostinta de articolele publicatede ziarele "Romania Libera""Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in Abatorul Capitalei au fost ucisi evreisi de campania ce se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si pe oamenii ce o servesc,dam cea mai categorica desmintire afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca fapteleenuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei."
Domniei Sale
Domnului Director al ziarului Dreptatea
![Pogromul de la abator]()
URMEAZA 36 semnaturi ai functionarilor Abatorului Capitalei (Bucuresti)
De la ivirea sa pe scena politica, dar mai ales de la venirea sa la putere, Partidul Comunist Roman a confiscat si istoria.
Toate evenimentele in care P.C.R. era implicat sau doar contemporan, erau interpretate in lumina intereselor partidului.
Revolutia ne-a restituit si istoria.
Acum avem din nou dreptul sa ne scriem istoria asa cum a fost, având un singur criteriu, adevarul. In aceste fmprejurari este
cu atât mai regretabild amploarea care s'a dat comemorårii rebeliunii legionare si pogromului antievreiesc din Ianuarie 1941,
puterea politica pronuntându-se asupra acestui eveniment si etichetându-l, in conditiile in care istoricii sunt departe de
a-si fi spus ultimul cuvânt.
Am ascultat pâna acum doar punctul de vedere al unei pozitii. Sâ-l ascultam si pe al celeilalte. Publicam asadar si opinia unui
om care a facut parte din conducerea Miscarii Legionare si care deci cunoaste evenimentele din interior. Credem ca poate
suscita discutii menite sâ ne conduca la aflarea adevarului.
Redactia
21 IANUARIE 1941
PUNCTUL DE VEDERE AL UNUI LEGIONAR
de Simion Ghinea fost membru in Secretariatul Miscarii Legionare
Publicat in Express Magazin Nr. 4 30 Ian.- 5 Febr. 1991
Cuvintul redactiei: PUNCTUL DE VEDERE AL UNUI LEGIONAR
de Simion Ghinea fost membru in Secretariatul Miscarii Legionare
Publicat in Express Magazin Nr. 4 30 Ian.- 5 Febr. 1991
O INSCENARE:
MASACRUL DE LA ABATOR
Doi ani mai târziu, ne-ani întâlnit in aceeasi celula la Ocnele Mari: eu ca legionar, Pandrea ca "tovaras de drum imbecil" (expresia lui Pandrea). Ii citisem cartea si l-am intrebat, ce surse a folosit cu privire la evreii ciopârtiti si spânzurati in cârlige la Abatorul din Bucuresti in zilele "rebeliunii"?
Mi-a raspuns, din cartea "Pe margiunea prapastiei", despre care mult mai târziu am aflat ca fusese îmtocmita de Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret de Informatii (S.S.L). Asta aveam s'o aflu, a precizat Pandrea, cu putin timp inainte de arestare, de la medicul sef al Abatorului."
Petre Pandrea il cunoscuse pe doctor in casa lui Lucretiu Patrascanu, aflând cu aceasta ocazie ca pe la sfirsitul lui Noiembrie 1940, doctorul fusese vizitat la birou de o echipa de politisti "misteriosi", care i-au cerut voie sa fotografieze anumite "aspecte" din incinta abatorului. Medicul a fost contrariat: Ce sa fotografieze si de ce? Dar dupa doua luni avea sa deslege misterul, vazând fotografiile din infama culegere de minciuni, trucaje si calomnii menite sa-i discrediteze pentru totdeauna pe legionari in tara si strainatate. Povestea cu abatorul, asa cum a spus-o Pandrea, a circulat prin toata inchisoarea.
Zece ani mai târziu m'am intilnit iar cu Pandrea, de data asta la inchisoarea din Aiud-si din nou l-am rugat sa reia povestea cu abatorul, de fata fiind printul Ghica si Petre Tutea. Sa presupunem totusi ca versiunea din "Pe marginea prapastiei" nu cade pe temeiul doar al celor relatate de Pandrea.
Se impun atunci de la sine citeva intrebari:
1. Cum de n'a fost implicat nici un legionar in abominabila crima de la Abator? Repet: nici unul! Si ma refer la legionari calificati ca atare, nu la acursurile mahalalei, care in fmprejurari tulburi, precum cele pe care le traia Bucurestiul, puteau pune camasa verde pentru ca, la adapostul ei, sa intre prin casele oamenilor pasnici sa fure si chiar sa ucida. Antonescu a fost necrutator cu legionarii, care platisera cu singele lor detronarea regelui nebun Carol al II lea si prin asta inlesnisera înscaunarea lui Antonescu la putere, in ziua de 6 Septembrie 1940. Sute si mii de tineri au luat drumul temnitei, unii pentru vini imaginare. Altii au fost executati. Dar, inca odata, nici unul pentru cele intimplate la Abator. Nici un legionar, in 1941, nu a fost acuzat de crime fata de evrei.
2. Cum de au avut timp legionarii, in zilele de cumpana ale rebeliunii, cind se juca viitorul lor politic, chiar viata lor, cum de au avut timp si ce motive au avut pentru a se deda la devastarea magazinelor si caselor evreesti?
3. Cum de n'a fost transformat acest loc pângarit - abatorul - într'un sanctuar, intr'un simbol al holocaustului, ca Auschwitzul, de pilda, dupa 23 August 1944? Cum de se vorbeste despre un "pogrom de la Bucuresti" abia acum, dupa 50 de ani?La prima intrebare se poate raspunde usor. Nu evreii reprezentau pentru legionari pericolul mortal, ci putchul militar din ziua de 21 Ianuarie 1941, al carui autor era generalul Antonescu, sprijinit de o putere straina, respectiv Germania lui Hitler. Caci numai cu asentimentul acestuia Antonescu a trecut la actiune, fapt care nu-l onoreaza.
Sa vii la putere sau sa vrei sa ramii la putere cu ajutor strain, e cea mai mirsava abdicare de la demnitatea ta de român. (Asta am invatat-o de la Corneliu Codreanu).
La celelalte intrebari las sa dea raspuns persoane mai calificate. Acest raspuns va trebui sa cuprinda rezultatele minime ale anchetei penale: numele victimelor si ale faptuitorilor, stiut fiind ca nimic nu a
împiedecat, la momentul respectiv, desfasurarea unei anchete penale amanuntite.
Dimpotriva, autoritâtile erau foarte interesate in dezvaluirea completa a crimelor legionare. Au facut-o? Daca nu, de ce?
Express Magazin
Spulberarea unei legende
Nr. 87, 25 Martie 1992
POGROMUL DE LA ABATOR
Prof. Dr. Radu Iftimovici
Introducerea redactiei: Articole din presa ultimului timp si emisiuni speciale de televiziune, urmarite de foarte multi, au adus in atentia publicului larg un subiect din istoria noastra contemporana asupra caruia planeaza înca multe semne de întrebare qi destule necunoscute.
Este vorba de rebeliunea legionara din 21-23 Ianuarie 1941, dramatic si final punct al "mariajului" dintre generalul Ion Antonescu si extrema dreapta din România acelor ani.
Desi cunoscut in esenta lui din surse documentare indubitabile, faptul istoric amanuntit comporta o serie de aspecte care, înainte de a fi luate ca atare si trecute in manuale ca adevaruri inexorabile, va trebui sa mai existe false pudori si reticente paguboase in afirmarea clara si deschisa a oricarui adevar. Chiar daca acesta nu ne convine.
In acest spirit, publicam in numarul de fata articolul remis redactiei de dl. Radu Iftimovici, medic veterinar, doctor in microbiologie si profesor. Colaboratorul nostru este autor de carti si articole privand istoria medicinei si a biologiei, fiind, totodata, primul specialist din Rasaritul Europea caruia UNESCO i-a decernat (în 1991) prestigiosul premiu "Kalinga" pentru merite deosebite in popularizarea cunostintelor stiintifice. Pasionat de istorie, dr. Iftimovici propune astfel specialistilor si tuturor celor interesati de subiect, un punct de vedere care, zicem noi, merita a fi luat in seama. Este vorba de asa zisa tragedie a masacrarii, la abatorul din Bucuresti, a unui grup numeros de evrei in însângerata iarna a anului 1941.
Mistificarile lui Ehrenburg
Pentru ilustrare, sâ dam mai jos cuvântul unui mare mistificator, Ilya Ehrenburg. Abia sosit in România anului 1945, acesta scria: " Toti isi aduc aminte de zilele de groaza cînd legionarii rupeau oamenii in bucati si-i spânzurau la abator", (în România, Bucuresti, Edit. Cartea Rusa, 1945, p. 91). In 1947 relua fraza, comentând-o lacrimogen: "In Bucuresti, legtionarii sfisiau oamenii in bucati, atârnau fete tinere (sic) de cârligele abatorului", (Drumurile Europei, Bucuresti, Editura Cartea Rusa, 1947, p. 16). In aceeasi 'carte, Ehrenburg continua: 'Daca într-adevar antisemitismul este limbajul international al fascistilor, trebue sa recunoasten ca fascistii ronâni au studiat foarte bine acest limba. Invatatura a început de mult, iar politica diferitelor guverne românesti dintre anii 1922 si 1934 nu poate fi numita decât o politica de pogromuri.
De la asasinatele izolate si persecutii neorganizate, fascistii au trecut la asasinatele in masa.
Aproape o jumatate de milion de evrei au fost asasinati in lagarele de concentrare."
Aratând ca aceste fapte sunt rodul tinerii poporului român in intuneric, I. Ehrenburg se întreaba patetic:
"Oare unde se adapostesc cei mai înversunati adversari ai poporului ?"
Raspunsul e uluitor: "Printre profesorii universitari". Deci mâna libera lui Nicolski si Draghici sa-i extermine în temnite si la Canal pe acei "Oribili" profesori universitari români. La conferinta de la Atheneu din 1945, "marele" scriitor sovietic a spus lucruri foarte asemanatoare cu acestea. El a fost aplaudat frenetic de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Savulescu, s.a., pe care I. Ehrenburg îi remarca, de altfel, ca find .. "saminta buna a culturii românesti". Despre asa zisul "masacru de la abator" aflam pareri recente chiar in Express Magazin (Nr. 29/1991, p. 10). Se vorbeste astfel de victimele înhumate la cimitirul Giurgiului, "evrei omorîti de legionari si agatati in cârligele de la abator". Dl Sandu David, presedintele Uniunii Asociatiilor de Scriitori din statul Izrael, scrie si dânsul despre acele vremuri, "când 200 de evrei erau dusi la abator". etc.
Daca nu md însel, câtiva scenaristi, scriitori si regizori români, au folosit viziunea pogromului de la abator in opera lor (Marin Preda, Sergiu Nicolaescu, s.a,).
O dezmintire necunoscută
Era deci foarte firesc, tinind cont de propagarea in opinia publica a vestii despre masacru, ca inca In 1946, anul câtorva aspre procese ale "criminalidor de razboi", procuratura sa se ocupe si de odiosul pogroM de la abator.
Zis si fâcut: directorul din 1941 al abatorului, dr. veterinar Aurel Naghel, excelent practician, este luat pe sus si dus la interogatoriu.
Prin fata procurorului, a ostililor si temutilor acuzatori publici si asesori populari, încep sa defileze zeci de salariati ai abatorului. Faptele sunt întoarse pe toate fetele, se cauta neapArat vinovati sau tapi ispasitori, dar... surpriza!
Dr. Aurel Naghel este declarat OFICIAL NEVINOVAT (gânditi-va, in acea epoca neagra), iar procuratura este silita sa inchida filele dosarului "Abator". Stupefiant! Dintre cei audiati, doar macelarul evreu-maghiar Horvath crede in pogrom, dar el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, un evreu de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca n'a existat masacru. Firesc, in timp ce Segal, muncitor cinstit, nu-si dorea sa fie altceva decât tinichigiu, Horvath se vroia "director". Si nu peste mult timp a ajuns si director tehnic, ajutat de un anume Dr. veterinar Ilie Marinov (devenit Marinescu), vâr primar cu tov. ministru Voinea Marinescu, activist temut si destructiv intre medicii veterinari români.
De altfel, chiar inainte de a începe defilarea ca martori in dosarul "Pogromul de la abator", numerosi angajati ai abatorului Bucuresti au initiat si semnat o nota de protest impotriva mistificarii, a materialelor calomnioase pe aceasta tema din presa P.C.R., adresata ziarului Dreptatea, purtând titlul: "O noapte de groaza la Abator". Intre semnatari, oameni de recunoscuta probitate morala, prezenti in abator fn acele zile: dr. vet. Dumitru Adamovici, dr. vet. Vasile Ionescu, conf. dr. vet. Aurel Lupu, dr. vet. Lazar Ureche, dr. vet. P. Nistor, tehnicienii si functionarii Elena Bolonta, Jana Stefănescu, Emilia Mirica, Magdalena Georgescu, E. Pavelescu, Z. Sai, si multi altii. Facsimilul acestui protest, care contine inca o pagina de semnături in afara de cea pe care o publicam, a fost inaintat la epoca data ziarelor Universul si Dreptatea, dar nu a fost publicat deoarece foarte curind aceste publicatii au fost reduse la tacere.
Ce s'a intâmplat de fapt la Abator ? Câtiva dintre cei prezenti atunci acolo mi-au relatat exactaceleasi fapte. In acea "noapte de groaza", câtiva necunoscuti (pe care unii îi asimileaza legionarilor) au
împuscat pe cheiul Dâmbovitei unul sau doi oameni (dupa, altii trei), foarte posibil evrei, din care unul, s'a aflat ulterior, era contabil la parfumeria-laborator Legraine. Sub amenintarea pistoalelor, portarul abatorului i-a lâsat pe agresori sa intre cu o micâ masina in incintâ. Criminalii au patruns in sala de taiere si au aruncat in canalul mare care ducea apele uzate în Dimbovita sinistra încarcâturâ (era vorba de un cadavru sau trei), apoi asasinii au fugit. Portarul l-a anuntat imediat pe director (Dr. A. Naghel), care la rândul lui a alarmat procuratura. Dimineatâ cadavrul (sau cele trei cadavre) au fost pescuite din canal în prezenta autoritatilor. Asta a fost tot. Actele exista, probabil. De ce nu cautam acest dosar? Nu se poate sa nu existe. Nu se poate sa se fi pierdut procesele verbale ale anchetei din 1946, care l-a scos pe dr. Naghel din culpâ si care nu a nominalizat alti vinovati sau martori oculari.
O intrebare fireascâ: cum si mai ales cine a avut interesul sa prezinte crima unor rasisti scelerati drept un veritabil pogrom antievreiese? Din pacate aici nu putem face decit simple
presupuneri : poate Siguranta, credinciosii Maresalului (Cristescu ?), dornici să-i compromită pe legionari. Poate cercuri ostile intereselor noastre nationale (si as numi NKVD-ul sau serviciile inteligente ale Aliaților). Destul ca aceastâ grava calomnie la adresa poporului român a prins si este abil utilizata si in zilele noastre.
Cum pot încheia eu, obisnuit cu rigorile demonstratiei stiintifice, acest articol? Cerînd tuturor martorilor care au vazut cadavrele celor ucisi atârnînd in cârligele abatorului bucurestean, "sa iasa in fata". Sa descrie cu amanunte ceea ce au vazut. Sa ne convinga ca au avut acces în abator in timpul anchetei procuraturii lui Antonescu. Daca au fost salariata ai abatorului, sa-si decline cu responsabilitate functia. Ii vom cauta în statele de functiune care, din fericire, se pastreaza. Sa ne convinga de faptul ca zecile de semnaturi de pe protest sunt ale unor mincinosi.
Este evident ca' nu se scrie istorie pe vorbe, pe zvonuri, pe calomnii. Doresc sa vad martori oculari, care sa ma convinga de realitatea pogromului.
Eu, domnilor, am aruncat manusa. Cine o ridica?
DESMINTIREA CERUTA DE MEDICII VETERINARI SI FUNCTIONARII ABATORULUI
DOMNULE DIRECTOR,
Ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" cum si brosura speciala "O noapte de groaza la abator", publica în ultimul timp sub titluri senzationale articole prin care e afirma ca in Abatorul Capitalei au fost masacrati evrei, in masa.
In virtutea dreptului de aparare, pentru restabilirea adevarului si pentru apararea prestigiului institutiei din care facem parte va rugam sa binevoiti a insera in coloanele ziarului Dvs urmatoarele:
"DESMINTIRE
Subsemnatii medici veterinari si functionari ai abatorului Capitalei luind cunostinta de articolele publicatede ziarele "Romania Libera""Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in Abatorul Capitalei au fost ucisi evreisi de campania ce se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si pe oamenii ce o servesc,dam cea mai categorica desmintire afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca fapteleenuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei."
Domniei Sale
Domnului Director al ziarului Dreptatea
URMEAZA 36 semnaturi ai functionarilor Abatorului Capitalei (Bucuresti)