Numele lui Eminescu scris cu 10 000 de brăduți pe Dealul Comja, în 1939…
În vara anului 1939 (când se împlineau 50 de ani de la moartea poetului nostru național), la comanda generalului Pion (Georgescu Pavel Ioan), Divizia 20, formată din 20.000 de soldați, au plantat pe Dealul Comja („poarta cea mare de intrare în Ardeal”) din Seini, județul Maramureș, 10 000 de brăduți, scriind pe versantul de sud-vest al vârfului Comja, cu litere majuscule uriașe, din specii rășinoase de silvestru și molid, numele lui EMINESCU. Fiind la graniță de județe, de fapt primele litere E.M.I.N. se aflau pe teritoriul județului Satu Mare, iar restul literelor E.S.C.U. erau în județul Maramureș. Inscripția se putea vedea de către localnici sau trecători atât din gară, cât și din piața Seiniului. Lungimea inscripției este de 116 m, iar lățimea de 32 de metri, cel mai bine aceasta fiind văzută din avion. Mărimea unei litere este de 24/12 metri, iar grosimea și distanța dintre litere este de patru metri. Spre comparație, este de menționat că literele mult mai celebrului însemn hollywoodian au o înălțime de doar 13,7 metri.
În timpul războiului, brazii au ars într-un incendiu de pădure, dar primele litere E.M.I.N. (care se aflau pe teritoriul județului Satu Mare) au fost replantate la scurt timp. Restul literelor E.S.C.U. (din județul Maramureș) au crescut singure, ca prin miracol. Vântul a purtat mirabila sămânță a molizilor și numele poetului a renăscut, cumva. Dealului Comja i se mai spune „Dealul lui Eminescu”. Istoria acestui monument este, așa cum am spus, strâns legată de numele generalului Georgescu Pion, care a fost comandantul Diviziei 20 Infanterie de la Târgu Mureș și a condus lucrările de construire a liniei de fortificații „Carol II” la Poarta Someșului din Seini. Generalul a condus „Planul Maramureș”, de apărare a graniței de nord a României împotriva nemților și a hortyștilor. Poarta Someșului era un punct strategic important, iar punctul de comandă al diviziei a fost instalat la Seini, pe Dealul Comja, la 650 metri altitudine. Scopul planului era acela de a opune rezistență împotriva pătrunderii inamicului prin Poarta Someșului. Pe lângă efortul militar depus, generalul Pion a manifestat vădite preocupări culturale, printre care construirea Bisericii Ortodoxe din Seini și construirea celui mai mare monument din țară, dedicat lui Mihai Eminescu, acest uriaș înscris ce împodobește Dealul Comja, „Dealul lui Eminescu”.
Generalul Pion a explicat cel mai bine motivul pentru care a ridicat acest monument natural imens în memoria luceafărului poeziei românești. „Expresiunea cea mai înaltă a poeziei românești trebuie să se bucure de un decor, de un spațiu nemărginit, de o contemplare înfocată, de aceea eu i-am căutat locul, la înălțime, pe muntele Gutinului, acolo într-un loc special, în defileul Someșului, acolo în poarta cea mare de pătrundere în Ardealul nostru, la răsărit de Seini, și așa i-am determinat literele pe teren ca să se vadă numele lui scris întreg până în apusul îndepărtat. Această glorie a neamului, a adâncurilor rezervelor noastre sufletești, fecund și generos, trebuia legat de pământul țării și eu am făcut-o prin brazi. Bradul este dintre arborii pământului cel mai îndrăzneț, cel mai armonios, și dintre acei arbori ce nu se încovoaie, rămâne drept și e gata să protejeze piscurile pe care crește. Neperitoare fiind opera lui Eminescu și cinstirea lui trebuie să fie la fel!”, a scris generalul Pion, într-o scrisoare, potrivit istoricului Porumbăceanu. Noua administrație instaurată în Ardealul de Nord în cel de-al Doilea Război Mondial a ars și a tăiat brazii Eminescu, a făcut tot ce se poate ca inscripția să nu mai fie vizibilă. Cu toate acestea, în locul lor au răsărit mesteceni și s-a mai văzut din scris.
În 1955 generalul s-a întors să își vadă opera și a căzut în genunchi, spunând: „Acest monument va trebui să se păstreze fiindcă Eminescu ne-a veșnicit. El rămâne chiar dacă neamul o pieri”. Timpul și-a lăsat amprenta asupra păduricii. În 1964, localnicii au mai plantat 2.500 de molizi și pini și au mai curățat zona. În urmă cu zece ani s-au mai făcut plantări. Astăzi, pădurea este în proprietatea orașului Seini și în administrarea Direcției Silvice Maramureș. Grupuri de iubitori de poezie mai urcă vara în drumeții, când mai sunt vizibile marcajele de trasee montane. Din satelit însă orice curios poate descoperi inscripția de la marginea pădurii, dar descifrabile sunt doar literele EMIN. Iar terminația ESCU se pierde în pădure și întinșii Carpați care încep din această poartă a Ardealului. În fiecare an, de 15 Ianuarie (Ziua Națională a Culturii și ziua marelui poet), asociațiile de montaniarzi , adică munteni, organizează pelerinaj la acest monument pentru cei care cinstesc memoria marelui om și scriitor-poet venind aici și recitind din opera sa. (G.V.G.)