Victor Roncea Blog
„Adevarul ramane, oricare ar fi soarta slujitorilor sai"– Gh. I. B.
l Florin Oproiescu mă anunţă că are informaţii sigure de la Ministerul Învăţămîntului că la întîlnirea de ieri a reprezentanţilor UDMR cu ministrul adjunct Attila Pálfalvi s-a cerut şi a fost aprobată separarea claselor române de cele maghiare la liceele „Papiu Ilarian” şi „Bolyai Farkas”. Hotărîrea ar fi fost luată în lipsa reprezentanţilor cadrelor didactice române din Tîrgu-Mureş. Nu a fost consultat Inspectoratul şcolar judeţean iar delegatul trimis în numele UDMR, inspectorul şcolar Ernest Farkas, nu a informat corect Ministerul. Trăiască politica faptului împlinit!
18 ianuarie 1990
Sînt informat ca la şedinţa de ieri (de parcă eu aş putea filma ieri!) cadrele didactice române de la Liceul „Bolyai” au respins, în plenara consiliului profesoral, ideea de separare pe criterii etnice ca străină idealurilor Revoluţiei din decembrie. Aceasta e poziţia oficială. În particular mi se explică, de fapt, că deranjează maniera sau, mai bine zis, lipsa de manieră cu care sînt trataţi profesorii şi elevii români dintre care unii s-au simţit, încă din clasa întîi la acest liceu, „ca nişte leproşi”.
19 ianuarie 1990
178 de elevi maghiari de la „Papiu” şi „Bolyai” care pînă acum au urmat, nesiliţi de nimeni, cursurile în limba română , să treacă în clase de limba maghiara. Chiar şi elevi din clasa XII-a, cu riscul de a-si compromite bacalaureatul şi admiterea! Întrebare: cine incită şi de ce? Oricum, indiferent de răspuns, prin formarea a 7 noi clase maghiare elevii români vor trebui să plece.
23 ianuarie 1990
Bucureşti
Îi informez pe colegii de la redacţia maghiară despre ce se întîmplă în şcolile din Tîrgu-Mureş, despre încercarea de a da afară peste noapte elevii români de la liceul „Bolyai”, despre faptul că elevii maghiari de aici au aruncat cu bulgări de zăpadă în profesorii români, etc. Atît Boros Zoltan cît şi Simonfi Katalin resping „de plano” ceea ce le relatez. Intervine colegul Fuzesi care confirmă spusele mele. Cei doi sînt încurcaţi. Le propun ca, împreună cu redacţia social-educativă, să organizăm o masă rotundă cu intelectuali români şi maghiari pentru clarificarea poziţiilor şi intenţiilor. Sînt de acord. Petrovici, redactor-şef la „social-educativ” şi Vartan Arachelian găsesc ideea foarte bună.
24 ianuarie 1990
Dl. Ivanovici din partea FSN îmi mijloceşte o întîlnire cu prof. Dumitru Mazilu, prim vicepreşedinte al Consiliului FSN, de altfel cunoştinţa mai veche. Atacat violent de „România Libera”, domnul profesor pare deprimat. Asculta destul de absent ceea ce ii relatez: atmosfera din Mureş şi Harghita, date complete, nume, situaţii. Găseşte buna ideea cu masa rotunda. Îl căută pe Domokos Geza la telefon, nu-l găseşte. Mă trimite la domnul Bitay Odon – şeful comisiei pentru naţonalităţi a FSN-ului. Ii relatez situaţia de la Liceul „Bolyai”. Îmi răspunde textual: „Da, am stat de vorba cu generalul Scrieciu şi mi-a spus ca elevii români au scris pe zidul liceului „VA OMORÎM DACĂ NE DAȚI AFARĂ”. N-am prezenta de spirit să mă ridic şi să plec fără sa-l salut.
27 ianuarie 1990
Ştirile după unii, după alţii zvonurile, despre atrocităţile din zona Odorheiului circula tot mai insistent. Doua lucruri certe: mai mulţi intelectuali români, îndeosebi profesori, au plecat de aici. Pe de alta parte, Odorheiul Secuiesc riscă să sufere un fel de blocadă economica.
29 ianuarie 1990
La emisiunea în limba maghiară, Ministrul adjunct Palfalvi – bine cunoscut nomenclaturist – ilustrează cu succes principiul „Itt es most” – Aici şi acum. Nu e singurul. După revoluţie cam toata lumea vrea să obţină ceva „aici şi acum”, sau cum se spunea în urmă cu 2000 ani „hic et nunc”. Se pare că „marile idei” se reîntîlnesc peste milenii. Oricum, lucrul dracului psihologia umană…
30 ianuarie 1990
Elevii maghiari de la liceul „Bolyai” au intrat în grevă. Vor separarea imediată.
31 ianuarie 1990
Miercurea Ciuc. Intervin la Procuratura judeţeană . Lucrurile par să se lămurească. Cel puţin pentru mine. în 22 – 23 decembrie n-a fost vorba atît de uciderea unor miliţieni pentru ca erau români – de altfel, din cei 6 – 2 erau maghiari – cît de lichidarea lor ca simbol al autorităţii statului român în aceste locuri. Doamna procuror Maria R. (soţul român) îmi spune că mulţi colegi n-o mai salută. La întrebarea: „Cum s-a putut întîmpla în zona Odorheiului ceea ce s-a întîmplat? „ mi se răspunde: „toţi erau convinşi ca „itt lesz magyar vilag” – „aici va fi lume ungurească”.
Va urma
(*) Karoly Kiraly
Prim-secretar PCR Covasna, Membru al CC. La sfârșitul anilor 70 este prins într-un flagrant delict cu Ana Dukas, acriță din SF. Gheorghe, de către soție, româncă. Scandal, își dă demisia din CC. Este contactat de serviciile ungare, joacă cartea de disident. Director de întreprindere lîn Caraș-Severin, apoi la Tg. Mureș la Fabrica de conserve. Evident, cade pe tehnică, avea microfoane și la toaletă.
Încearcă să mondializeze problema Transilvaniei.
În 1981 adresează un memoriu ONU și altul Conferinței de pace și Securitate în Europa de la Paris în care se cerea sprijinul celor două foruri internaționale în vederea înființării Republicii Socialiste Transilvania, care urma să devină membră a „comunității Statelor Socialiste.
Apud Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan, Spionajul ungar în România Ed. Elion 2006, p. 180
Foto Dorin Suciu: Codrin Prisecaru, EvZ
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (II)
 March 19th, 2010  VR  7 Comments »

•
Share
Tweet
Pin
• Email
2 februarie
Atmosfera tensionată între, nu cred ca greşesc dacă scriu, cele două tabere. Românii se simt descurajaţi şi abandonaţi. Presa centrală tace sau, în cel mai bun caz, e ambiguă. „România liberă” pro Smaranda Enache. Florina mă roagă să ne înapoiem la Bucureşti.
5 februarie
„La commedia e finita.” Telexul de la minister decide separarea şcolilor după criterii etnice. Poate e mai bine aşa…
7 februarie
Filmez la Sala Polivalentă şedinţa de constituire a Vetrei Româneşti… Atmosferă foarte fierbinte. Extrem de tranşant discursul domnului Zeno Opriş. Prin contrast, mă face să mă gîndesc la Theodor Roosevelt: „Speak gentley and carry with you a big stick”. „Vorbeşte blînd dar poartă cu tine o bîtă mare!” După numai patru ore reacţie violentă a postului de radio Kossuth.
8 februarie
Mitingul elevilor români în curtea liceului „Bolyai”. Se scandează: ”Nici măcar în comunism nu era separatism”, „Bolyai e al tuturor chiar şi a românilor”, „Sîntem fraţi, nu ne separaţi”, „Sîntem de naţionalitate copii”. Interviu cu profesoara Ildiko Badescu. Foarte ponderata: cei din familii mixte se situează de obicei la extreme din complexe etnice sau pentru că el, copilul se identifică, probabil, ca şi în cazul sexului psihic, exclusiv cu unul dintre părinţi. Interesant de cercetat. 9 februarie Miting în faţa „Primăriei judeţene”. Oribila creaţie lingvistică! Cei trei miniştri, domnii Stănăşilă, Demeny, Palfalvi a fost schimbat pentru forţarea separării, sînt copios fluieraţi şi huiduiţi de elevii români, ca şi Stamph. Sentimentul de frustrare al copiilor a atins intensităţi imprevizibile. Am fost martor la o scenă în care elevii şi-au alungat părinţii cu vorbe care sunau cam aşa: „Plecaţi acasă, ăsta e mitingul nostru, n-aţi fost în stare să faceţi nimic pentru noi!”. Aceleaşi lozinci şi sloganuri ca şi în ziua precedentă. Filmez… E difuzat interviul împăciuitor cu Ildiko Bădescu. Atît eu, cît şi Fuzesi şi domnişoara Bădescu, primim telefoane injurioase şi de ameninţare. „O să va spînzurăm, bestii ce sînteţi!”.
10 februarie.
Marş tăcut al maghiarilor. Cu o carte şi o lumînare în mînă. Organizare extraordinară. Coloana uriaşă condusă prin radiotelefon. Circa 80 – 90.000 de persoane venite special, mi se spune cu mîndrie, din trei judeţe: Mureş, Harghita, Covasna. O singură greşeală: toate lozincile, cu o singura excepţie, cea din capul coloanei, sînt în limba maghiară. De fapt, cui se adresează mitingul dacă nu autorităţilor române şi românilor? Efect psihologic covîrşitor. Sînt intimidat şi chiar speriat. Filmez. În final, rugăciune reluată în cor de mulţime şi discurs rostit de Sütö András.
Încerc să privesc fără prejudecăţi la fostul „chiriaş” al părinţilor mei daţi afara din casă pentru ca strălucitorul ex-reprezentant al realismului socialist din „obsedantul deceniu” să aibă condiţii optime de creaţie, să poată tăia porcul pe parchetul de stejar din sufragerie şi să-şi îmbunătăţească tirul în vederea participării la vînătorile ştabilor Regiunii Autonome Maghiare trăgînd cu puşca asupra candelabrelor din casă. Dacă a minţit domnul Gălaţianu Vasile, locatarul de la demisol care ne-a relatat toate orgiile distinsului cărturar, mint şi eu. Oricum, urmele de pe parchet mai există şi acum.
11 februarie
Intră pe post în aceeaşi emisiune a „Actualităţilor” reportajele din 9 şi 10 martie. Proteste din partea UDMR Mureş: cum am îndrăznit să comit blasfemia de a pune mitingul elevilor români alături de marşul tăcut? Le dau numărul de telefon al celor din redacţie. „Gafa” a comis-o domnul T. Brateş. Să-l înjure şi pe el. Dau numărul de telefon şi celor care mă ameninţă anonim. Apare la TVRL Domokos Geza care demonstrează că elevii români au fost manipulaţi şi deplînge făţărnicia (sic!) elevilor români din Tîrgu-Mureş care au îndrăznit să susţină ca sînt de naţionalitate copii. Despre făţărnicia marşului tăcut sau despre scopurile sale de intimidare, nimeni, nici o vorbă.
14 februarie
Ni se arata un articol al domnului Kiraly Karoly în „Romániai Magiar Szó” în care se demonstrează că maghiarii trebuie să rămînă maghiari, neavînd nimic în comun cu minciunile dacice, etc. Îmi amintesc cum l-au aclamat românii pe 22 decembrie….
18 februarie
Zavera din Bucureşti nu e imitată la Tîrgu-Mureş. Mă mir!
22 februarie
Bucureşti. Vorbesc cu domnul Răzvan Theodorescu, noul preşedinte al RTVRL. La şedinţa cu corespondenţii judeţeni îi povestesc despre situaţia de la Tîrgu-Mureş si-i propun organizarea unei dezbateri. Colegul V. Costin mă susţine. R.T. îmi demonstrează că acum e ineficient şi prea tîrziu. Mă tem ca are dreptate.
Colegii protestează că acaparez discuţia .
25 februarie
Campania electorală din Ungaria se apropie de apogeu. Cea mai ieftină metodă de a-ţi convinge alegătorii este că îmbrăţişezi cauza „poporului maghiar” din Transilvania.
27 februarie
Cineva a profanat statuia lui Avram Iancu din centrul oraşului, mînjind ceva indescifrabil cu vopsea roşie pe soclu. „Persoana rezonabilă” din 12 ianuarie, Kincses Elod, demonstrează cu logica avocăţească că românii au făcut-o. (Pica bine cacofonia din fraza anterioară.) Românii, pentru care Avram Iancu e un mit, simbolul naţional al românilor ardelean, un Dumnezeu!!! Orice român s-ar teme că i se usucă mîna dacă ar face aşa ceva.
A plecat la Bucureşti o delegaţie care va înmîna preşedintelui Ion Iliescu un dosar privind situaţia din Tîrgu-Mureş precum şi notele de turnătoare la Securitate ale dnei Smaranda Enache, directoarea Teatrului de păpuşi, fostă activistă de partid, care acum militează înfocat pentru separarea elevilor din şcoli!
Va urma
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna martie 1990 (III)
 March 19th, 2010  VR  2 Comments »

•
Share
Tweet
Pin
• Email
5 martie
Teribil de tendenţioase emisiunile TV de luni ale redacţiei maghiare. Boros Zoltan face un joc inconştient de periculos. Nici Radio Tîrgu-Mureş în limba maghiară nu rămîne dator. Florina îmi povesteşte că în primele zile după emisiunile de luni nu te mai poţi înţelege cu elevii maghiari. Vrea să plecăm la Bucureşti.
8 martie
Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau 11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd şcoala şi speriind elevii români din clasele I – IV. Elevii şi profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.
10 martie
La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui Bălcescu. „Vatra Românească” protestează.
12 martie
Începe la IMF Tîrgu-Mureş greva studenţilor maghiari. Au posibilitatea de a da concurs de admitere în limba maternă, dar vor locuri separate la admitere. Fac cursuri în limba maghiară, dar vor ca şi lucrările practice precum şi practica medicală s-o facă tot în limba maghiară precum şi afilierea IMF Tîrgu-Mureş la o Universitate „Bolyai”.
13 martie
Filmez greva. Studenţii maghiari stau pe scările institutului înfofoliţi în paturi cu o carte în mînă. Pe pereţi lozinci în limba maghiară. Au apărut foarte prompt reporteri străini, occidentali. Mulţi vorbesc maghiara. De exemplu, cei din Olanda…
15 martie
Miercurea Ciuc. Mă întîlnesc la ora 9 cu Nicolae Melinescu, coleg de redacţie venit din Bucureşti. Intenţionează să facă un reportaj la Ciumani cu constructorii de căsuţe de vacanţă în perspectiva cumpărării uneia. Surpriză pe drum. Începînd cu ieşirea din Miercurea Ciuc şi terminînd cu Ciumani lîngă Gheorgheni – toate satele au abordat tricolorul maghiar roşu-alb-verde. Sute şi sute de steaguri. Drapelul românesc doar pe clădirile oficiale. Coborîm din maşină, examinăm steagurile. Toate identice ca mărime, pînză de calitate, întrebăm, rîzînd cam galben dacă n-am fost cumva peste noapte ocupaţi de Ungaria şi noi nu ştim?
Este vorba, ni se explică, de aniversarea a 142 de ani de la revoluţia maghiară de la 1848. Rotundă cifră! Filmăm la Ciumani. La întoarcere oprim la Ciceu. Dinspre gară răsună din difuzoarele puse la maxim imnul de stat maghiar. La Miercurea Ciuc aflăm de la colegii de la „Adevărul Harghitei” că la monumentele lui Bălcescu şi Petofi din centrul oraşului în ciuda regulilor de protocol, primul a fost arborat drapelul maghiar.
16 martie.
Ne întoarcem la Tîrgu-Mureş. Ora 18. La intersecţia din cartierul Tudor Vladimirescu lume adunată. În cursul zilei, a avut loc un incident la farmacia nr. 28. Informaţii confuze: n-au vrut să servească un bătrîn pentru ca vorbea româneşte, s-a arborat o lozincă şi drapelul maghiar, oamenii se contrazic. Cert este că sînt iritaţi. N-am făcut niciodată paradă de românism, dar şi eu mă simt jignit.
Ora 20. În apropierea locuinţei mele de pe B-dul 1 Decembrie 1918 o maşină marca „Trabant”, condusă de un maghiar, intră în plină viteză în coloana de români, care, cu steaguri tricolore, se îndreaptă spre centru. Sînt rănite 14 persoane, una foarte grav. Trabantul e răsturnat şi i se dă foc. Demonstraţie în fata căminelor studenţeşti. Se scandează „Trăiască, trăiască, trăiască Ardealul, Moldova şi Ţara Românească”.
Aflu de la televizor că pastorul Tőkés, care cu vreo lună înainte a declarat că a fost „oprimat de limba română”, cere preşedintelui Bush să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate. Mă îndoiesc că, în felul acesta, cineva va obţine vreodată clauza minorităţii celei mai favorizate pentru maghiari…
17 martie.
Miting de protest al studenţilor români împotriva perturbării activităţii IMF prin greva studenţilor maghiari. Filmez. Incident în cursul mitingului ţinut la Polivalentă, de fapt o provocare. A fost imobilizat un individ cu un cuţit în mînă în timp ce încerca să înjunghie un participant.
Împreuna cu Adrian Popescu, fotoreporter la Agenţia Reuters îl căutăm la Politie pe şoferul Trabantului kamikaze. Se numeşte Nagy Samuel. Faţă neomenească, tumefiată groaznic. Pretinde că era beat. Incoerent, se contrazice mereu. Aflu că a existat şi o Dacie albă cu nr. 1-MS-5122 care i-a fugărit pe demonstranţi în seara zilei de ieri. De unde atîta ură?
19 martie
Miting românesc în faţa „primăriei judeţene”. După ceea ce se scandează, iţi dai seama de starea de spirit care s-a închegat. „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!”, „Limba română să fie stăpînă!”, „Iliescu nu uita şi Ardealul-i ţara ta!”. Se cîntă Hora Unirii. E clar că, după ce au fost jigniţi şi speriaţi de evenimentele din 15 şi 16 martie, acum se simt frustraţi şi abandonaţi. De altfel, starea asta e mult mai veche. Filmez. Reacţii de furie. Intru în sediu. Filmez din balcon. Mulţimea cere demisia lui Kincses Elod, membru al Comitetului judeţean CPUN, cel care, prin tertipuri avocăţeşti, a încercat să demonstreze că românii sînt profanatorii propriilor lor simboluri naţionale. K.E. încearcă să vorbească. E huiduit minute în șir. Cumplită ipostază! Pînă la urma e silit sa-şi dea demisia. Scot filmul din aparat. O maşina specială pleacă cu el la Bucureşti.
Seara, în timp ce aştept să intre materialul pe post, aflu de la Lucian Rusu, fotoreporter, de incidentele de la sediul partidelor. Lucrurile sînt destul de neclare. Lucian n-a putut fotografia, au vrut să-i facă aparatul praf. Îmi povesteşte că Sütö András a fost bătut de un grup de țărani veniți de pe Valea Gurghiului. Mi se pare foarte grav. Creat deliberat sau nu ca om politic, este un scriitor talentat și pentru maghiari el a devenit un simbol.
Filmul cu mitingul împotriva lui Kincses nu este difuzat. Sînt dezamăgit. Probabil şi Kincses e dezamăgit. Îmi dau seama cît de dezamăgiţi sînt participanţii la miting care m-au văzut filmînd. Din nou politica struţului.
Va urma
EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).
 March 20th, 2010  VR  3 Comments »

•
Share
Tweet
Pin
• Email
20 martie
N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20 martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina mea fotogramă cu fotogramă.
În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la „primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt” dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.
Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…
Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş”, nu greşesc prea mult.
Situaţia a devenit explozivă după ora 15 cînd românii, aflînd ceea ce se întîmplă, s-au adunat în partea de jos a centrului oraşului, despărţiţi de masa compactă de maghiari doar printr-un cordon firav de poliţişti care se țineau de mână.
Ajutat de prietenul şi colegul Dorin Borda, ziarist la „Cuvîntul Liber”, m-am instalat cu aparatul de filmat şi magnetofonul în camera 504 a Hotelului Grand, camera în care locuia ziaristul Gabriel Huideş de la ziarul „Opinia” din Iaşi. Împreună am fost martorii a tot ceea ce s-a întîmplat. În jurul orei 17 au sosit țăranii de pe valea Gurghiului şi a Mureşului, ridicînd numărul românilor masaţi în faţa primăriei municipiului pe treptele catedralei mici ortodoxe şi în partea hotelului la circa 1500 – 2000 de persoane. Tabăra maghiară – nu găsesc alt termen – număra cam 15.000 persoane. Urcat în picioare pe pervazul ferestrei am filmat confruntarea, la început verbală – dintre cele doua părţi care se insultau și huiduiau reciproc. Reporterul irlandez era cazat la camera 709. Ulterior mi s-a relatat că ar fi filmat de pe terasa de la etajul 11.
În jurul orei 18 cordonul de poliţişti a fost rupt. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că el a fost rupt de români. Vreo 200 – 300 de persoane, venite din spatele „primăriei județene” pe strada Tineretului, s-au îmbulzit în românii, pe care doar șirul debil de polițiști, care se țineau de mână, îi despărțea de maghiari. Peste puțin timp, acesta a cedat. Dar tot pentru a respecta adevărul trebuie arătat că românii au căzut într-o teribila capcană. Maghiarii erau de 10 ori mai mulţi, iar rezultatele cercetărilor ulterioare demonstrează că mare parte dintre ei erau bine pregătiţi pentru confruntare. Faptul că numărul românilor răniţi grav a fost de peste trei – patru ori mai mare decît cel al maghiarilor confirmă logic raportul de forţe.
Au urmat acele scene halucinante, scena atroce cu linșarea omului cu pulover verde, filmate, atît de reporterul irlandez, cît şi de mine. Atunci am plîns pentru a doua oară după revoluţie. Am plîns de furie neputincioasă, poate cel mai îngrozitor sentiment pe care îl poate încerca un om.
Am plecat, de fapt am fugit, din hotel, înainte de sosirea țiganilor maghiari din cartierele Valea Rece și Rovinari, care au făcut prăpăd. Au năvălit în camera de unde filmasem și l-au bătut crunt pe ziaristul Gabriel Huideș. Armata, care a intervenit cu întîrziere, a despărţit cele doua tabere printr-un cordon de transportoare blindate. Apoi au venit secuii de pe valea Nirajului. Au devastat hotelul Grande și mai mulți artiști de muzică populară care locuiau în hotel au fost molestați. Autbuzele cu care veniseră țăranii de pe valea Gurghiului au fost incendiate, iar aceștia bătuți la sânge.
Am trimis pelicula – 3 casete – la Bucureşti. După developare, prima casetă s-a dovedit a fi bună, a doua filmată pe lumina scăzută – întunecată dar acceptabilă, cea de-a treia mult subexpusă –neutilizabilă. După vizionarea în masa de montaj de către Teodor Brateș, acesta a decis să nu se difuzeze, iar cineva a scris pe cutia cu peliculă IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU-MUREȘ – Filmul există şi astăzi, păstrat în loc sigur, şi va asigur că imaginile nu sînt deloc blînde. „Blîndeţea”, ca să nu-i spun altcumva, eventual laşitate sau prostie, este atributul exclusiv al celor care, în acele zile, dar şi acum, se fac că nu înţeleg sau preferă să nu înţeleagă ceea ce s-a întîmplat şi continua să se întîmple în Ardeal. Filmul n-a intrat niciodată pe post. Din cauza unei – prefer să cred – bîlbîieli redacţionale – nici măcar nu s-a amintit că Televiziunea Română a fost prezentă la faţa locului.
Minunat prilej pentru o anumită parte a presei de a blama şi înjura televiziunea – acest fetiş naţional. Este vorba de acele ziare care n-au catadixit să trimită în teren un reporter şi care, dacă televiziunea ar intra în grevă două săptămîni, ar trebui să-şi înceteze apariţia din lipsă de surse de informaţie şi comentarii. Am plecat la București la data de 30 martie și am insistat să se difuzeze pe post acel film, dar am renunţat la rugămintea domnului profesor Ion Mânzatu, vicepreşedinte al CPUN, care, în prezenţa d-lor Răzvan Theodorescu, președintele Televiziunii Române Libere, şi Al. Stark, mi-a explicat că acele imagini nu ar face decît să înrăutăţească o situaţie pe cale de stabilizare ș.a.m.d. şi să îngreuneze activitatea comisiei de anchetă al cărei preşedinte era. În aceeași idee nu s-a difuzat nici caseta cu ruinele bisericuţei ortodoxe din Valea–Iobăgeni, monument istoric de pe vremea lui Mihai Viteazu, incendiată în noaptea de 20 martie.
Ce a mai urmat? Folosirea cu succes a acelor imagini şocante din filmul reporterului irlandez – îndeosebi cele în care românul Mihailă Cofar din Ibăneşti este maltratat – pentru dezinformarea cu succes a opiniei publice internaţionale: nefericitul cu pulover verde, căzut la pămînt, lovit fără milă, a fost prezentat ca student maghiar care manifesta pentru înființarea unei facultăți în limba maghiară la IMF. Care de fapt exista de două decenii… Urmărind imaginile, ca o tragică ironie, se vede clar că Mihăilă Cofar este izbit în cap cu o placardă pe care scrie Bolyai Egyetem – Universitatea Bolyai!
Ulterior, am aflat de la dna Rodica Sabău, la acea vreme recepționer la hotelul Grand, că reporterul irlandez care a filmat ciocnirea din 20 martie a sosit cu o zi mai devreme, că a plătit în avans pentru o singură zi, cerând chitanță, și că a insistat să fie cazat într-o cameră la ultimul etaj, cu vedere spre stradă. A fost cazat la etajul 7, dar a cerut cheia de la terasa de la etajul 11, de unde se pare că a filmat. Concluzia se impune: reporterul a venit la „pont”, anunțat că în data de 20 martie va avea loc ceva dinainte programat. Oare de cine?
Cred că nici nu mai trebuie să amintesc de către cine a fost orchestrată şi continuă să funcționeze acea campanie de denigrare a României pentru care evenimentele de la Tîrgu-Mureş au constituit primul episod dintr-un scenariu bine pus la punct. Gyula Horn, în aceea vreme ministrul de externe al Ungariei şi pastorul László Tőkés au încercat şi au reuşit încă din acele zile să acrediteze, cu prilejul unor reuniuni internaţionale, ţinute la Lisabona şi, respectiv, la Geneva, ideea că la Tîrgu-Mureş a avut loc „un pogrom” (!) împotriva populaţiei maghiare. Ridicol şi odios. Ridicol pentru că, după cum bine se ştie, chiar dacă românii au avut şi ei partea lor de vină atunci, în 20 martie, ei au fost de cel puțin cinci ori mai puţini decît maghiarii şi, de fapt, ei au fost cei bătuţi şi umiliţi, ei au avut morţii şi răniții cei mai numeroşi. Odios pentru că alături de Matyas Szuros – pe atunci preşedintele Ungariei, Gyula Horn a fost unul dintre politicienii care a încercat în mod fraudulos să-şi întărească poziţia politică.
NB – după începerea oficială a campaniei electorale din Ungaria, prin organizarea pe teritoriul României, la Satu-Mare şi în „secuime” a comemorării din 15 martie – scînteia care a aprins butoiul cu pulbere.
Am avut apoi şansa să particip la mai multe întîmplări şi evenimente care mi-au format unele convingeri. Am asistat la Conferinţa Naţională a UDMR ţinută la Oradea, la sfîrşitul lui aprilie, unde am urmărit cu interes nu numai atmosfera desfăşurării – relevantă şi ea – dar mai ales lupta pentru putere dintre vechea gardă a nomenclaturiştilor în frunte cu Domokos Geza, Karoly Kiraly et co., niste dulci copii faţă de lupii tineri conduşi de Szocs Geza, viitorul senator în Parlamentul României, cel care a avut neobrăzarea ca, într-o apariţie pe postul naţional de televiziune, să vorbească despre unirea Ungariei de Vest cu Ungaria de Est, adică Ardealul!
Am filmat sediul poliţiei din Miercurea-Ciuc devastat sălbatic în data de 13 iunie şi am cunoscut calvarul intelectualilor români de pe acele meleaguri.
Am avut ocazia, cu ocazia cercetărilor întreprinse de comisia parlamentară asupra acelor evenimente, să am în mînă acte oficiale, emise de prefectura judeţului Harghita, prin care se decidea maghiarizarea masivă a numelui instituţiilor, şcolilor, străzilor. La Gheorgheni, de pildă, strada Cloşca urma să devina strada Fogarossy Mihaly iar la Odorhei strada 1 Decembrie 1918 – strada Szigeti (Insulei) utca. Actele erau emise pe data de 2 iulie – deci după ce Parlamentul hotărîse deja că ziua naţională a României va fi 1 Decembrie.
Am văzut şi am filmat în judeţul Harghita monumente profanate ale armatei române. Am văzut şi am filmat monumente ale maghiarilor morţi în războaie duse împotriva românilor, monumente care purtau însemnele armatei maghiare, coroana Sf. Ştefan, Stema Ungariei şi chiar basoreliefuri cu Transilvania înglobată în harta Ungariei Mari, de care nu s-a atins nimeni de-a lungul anilor şi nici acum..
Am aflat de naşterea în ţara vecină a fundaţiei „Pro Transilvania” şi am asistat neputincioşi la dezinformarea opiniei publice internaţionale de către agenţia MTI (în privinţa pretinsei încălcări de către România a embargoului împotriva Irakului) şi de BBC (în toate privinţele). Fapte care descalificau sau ar trebui să descalifice profesional un ziarist şi agenţia de presă la care lucrează.
Am văzut stupefiat, prezentată la televiziune, acea infamă carte revizionistă, „Transilvania, prezent și viitor”, elaborată în limba engleză între cele două războaie mondiale de propaganda horthystă și pe coperta căreia Ardealul apărea înconjurat de o coroană de sîrmă ghimpată. Cartea apărută în traducerea, nici mai mult nici mai puţin, decît a preşedintelui Ungariei – Arpad Goncz! Asta după ce cu puţin timp înainte fuseserăm acuzaţi că ținem neapărat să comemorăm 50 de ani de la Dictatul de la Viena – că nu vrem să iertăm, că nu vrem să uităm!
Am iertat şi vrem să iertăm pentru ca istoria nu trebuie să fie otrava popoarelor, dar nu putem şi nu trebuie să uităm, nu numai pentru că istoria este memoria popoarelor, ci, mai ales, pentru că prea des marile tragedii ale neamului acesta şi ale neamului omenesc s-au născut din uitare şi nepăsare.
Smulgerea din trupul României în urmă cu 50 de ani a unei bucăţi însîngerate a fost vindecată de Istorie dar, din păcate, odiosul Diktat se mai adăposteşte în unele creiere întunecate. Pentru care Istoria seamănă cu un disc uzat, învîrtit de un patefon, al cărui ac sare înapoi pe acelaşi şanţ cu o periodicitate de o jumătate de secol. Cred că este cazul să le reamintim că se înşeală!
Decembrie 1989 – aprilie 1990
Epilog la Operatiunea Târgu Mures. O Plângere Penală niciodată finalizată, “gratie” gălăgiosului PSD de azi, urmașul FSN. DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU
 March 20th, 2010  VR  3 Comments »

Plîngerea penală împotriva dlui Sütő András si altii, făcută de către generalul maior(r) Ion Scrieciu:
Către Procuratura Generală Bucureşti,
Dl Procuror general ROBU,
Subsemnatul, parte vătămată, SCRIECIU ION. general maior (r) domiciliat în Tg.-Mureş, judeţul Mureş, B-dul 1 Mai nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vă înaintez prezenta PLÎNGERE PENALA împotriva D-lui SÜTŐ ANDRAS, domiciliat în Tg.-Mureş, str. Mărăşeşti nr. 36, precum şi împotriva unui grup de persoane care au fost implicate în evenimentele ce s-au petrecut în Tg.-Mureş în zilele de 15—20 martie 1990.
Din grupul sus menţionat fac parte următorii:
1. Király Károly — din Tg.-Mureş; 2. Kincses Elod — din Tg.-Mureş; 3. Jakabfi Attila din Tg.-Mureş; 4. Tokes Laszlo; 5. Tokes András; 6. Veres Estera — de la Fabrica de mănuşi Tg.-Mureş; 7. Un grup de aproximativ 200 de oameni din comunele Sărăţeni – Sovata, condus de ing. Biro Imre de la fabrica „Electromureş” din Tg.-Mureş; 8. Fosta conducere a UDMR; 9. Conducerea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr din Tg.-Mureş; 10. Alte persoane înarmate cu bîte, topoare, furci, cuţite, lanţuri, bile, sticle incendiare, aduse cu autovehicole din localităţile apropiate (Sîngeorgiu de Mureş — de la cetăţeanul Nagy Odon).
Vă rugăm ca după cercetarea probelor în cauză, să dispuneţi trimiterea în judecată a persoanelor susmenţionate, pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:
1. insfracţiunea de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din cp. săvîrşită numai de învinuitul Sütő András;
2. infracţiunea de instigare publică şi apologie a infracţiunilor, prevăzută în art. 324 cp. (instigare a populaţiei maghiare împotriva populaţiei române).
3. infracţiunea de profanare de monumente, prevăzută de art. 319 cp. (Avram Iancu, N. Bălcescu, biserica din Iobăgeni).
4. infracţiunea de ultraj cu violenţă, prevăzută de art. 239 cp. (lovirea şi rănirea ofiţerilor care participau la oprirea conflictului).
5. infracţiunea de instigare la genocid, prevăzută de art. 357 lit. „a” şi „b” cp. (4 morţi, 245 răniţi).
6. infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 al. 4 cp. (4 familii de cetăţeni români din Sovata).
7. infracţiunea de distrugere în paguba avutului obştesc, care a avut consecinţe deosebit de grave (cîteva milioane de lei), prevăzută de art. 321 al. 3 cp. (hotel „Grand”, maşini incendiate, alte instituţii).
8. infracţiunea de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi-prevăzută de art. 247 cp. (alungarea românilor din instituţii, a copiilor români din şcoli, a organelor de ordine).
9. infracţiunea denumită „acte de diversiune”, prevăzută de art. 163 cp. (incendierea unor mijloace de transport).
10. infracţiunea de sabotaj, prevăzută de art. 164 cp. (ocuparea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr).
11. infracţiunea de furt de arme şi muniţii şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 208 al. 1, 224 cp., 279 cp.
12. infracţiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută da art. 162 al. 2 cp. (ocuparea prin forţă a sediilor CPUN — judeţul Mureş şi Poliţiei din Judeţul Harghita).
13. infracţiunea de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 189 cp. (sechestrarea subsemnatului în sediul CPUN. timp de 16 ore).
14. infracţiunea de ţinere a unui miting neautorizat. Pretenţiile civile le voi formula la timpul oportun.
MOTIVE
Vă înaintez prezenta plîngere penală, ca urmare a acuzaţiilor grave, calomnioase, pe care mi le aduce dl. Sütő András.
Precizez de la început că plîngerea mea nu se adresează populaţiei maghiare din România, ci are drept scop aducerea în faţa justiţiei a unui grup de extremişti maghiari, care în perioada 22 dec. 1989 — 21 martie 1990, sprijiniţi puternic din afara ţării, au făcut mult rău, atît românilor cît şi maghiarilor din Ardeal, aducînd mari prejudicii statului român şi tinerei democraţii.
În perioada amintită, făcînd parte din CFSN şi apoi din CPUN, judeţul Mureş, am îndeplinit funcţia de prim-vicepreşedinţe, iar după cooptarea lui Király Károly în organul central, pe aceea de preşedinte al CPUN judeţean Mureş.
In această, funcţie, împreună cu membrii consiliului şi biroului judeţean al CPUN, am depus eforturi deosebite pentru a menţine un climat de bună înţelegere şi cooperare cu reprezentanţii populaţiei maghiare şi pot să afirm că, la o bună parte din membrii consiliului, de origine maghiară, am găsit spirit de conciliere, toleranţă, răbdare şi înţelepciune.
Din păcate, nu aceeaşi înţelegere au arătat-o numiţii Sütő András, Király Károly, Kincses Elod, Jakabfi Attila, Tokes András, alţi membri din fosta conducere a UDMR, care deţineau, şi unii mai deţin încă, funcţii de conducere în UDMR sau în organele de stat.
În acest context, numitul Sütő András, care deţinea funcţia de preşedinte UDMR a avut rolul principal în instigarea populaţiei maghiare împotriva statului român.
Precizînd că luptă pentru „drepturile naţionalităţii maghiare”, grupul citat a instigat grupuri de extremişti ai minorităţii maghiare din Tg. Mureş la săvîrşirea infracţiunilor arătate mai sus.
În cursul acţiunilor întreprinse, participanţii, înfierbîntaţi de alcool şi înarmaţi cu bîte, răngi etc, au lansat lozinci ca: „Moarte românilor!”, „Jos statuia lui Avram Iancu” „Români părăsiţi Tîrgu-Mureşul, Gheorgheniul, Miercurea-Ciuc, altfel veţi plăti cu viaţa!” etc. Aceste acţiuni au fost pregătite cu mult înainte de 22 decembrie 1989, iar după 22 decembrie 1989; planul a fost pus în aplicare, desfăşurîndu-şi acţiunile în toată amploarea lor.
În luna decembrie 1989, un post de radio din SUA a transmis un mesaj al emigraţiei maghiare din SUA, din care reţinem: „Ardealul trebuie luat:
• pe calea tratativelor;
• prin federalizare;
• prin forţa armelor”.
În jurul datei de 1 februarie 1990 Király Károly a făcut o declaraţie în CPUN, pe cît de provocatoare pe atît de instigatoare şi ameninţătoare: „La Tîrgu-Mureş situaţia este explozivă. Poate să degenereze în lupte armate: maghiarii fac grevă la „Bolyai”: agitaţia între maghiari o fac foştii activişti şi securiştii”.
După această dată, Király Károly se „internează” în spital la Budapesta, de unde conducea acţiunile grupurilor din Ardeal. De trei ori pe săptămînă circulau curieri care duceau informaţii la Budapesta şi aduceau de acolo instrucţiuni — pentru grupurile de luptă. Nu întîmplător, dl. Veresstoy Attila, la Conferinţa UDMR a afirmat că „de minoritatea maghiară a deplâns că disensiunile etnice din Tg. Mureş nu au degenerat în război civil”. Iar dl. Szocs Geza a pretins, în aceeaşi conferinţă a TDMR: „Cerinţa de a vedea în evenimentele de la Tg.-Mureş nu o înfrîngere, ci o victorie, nu un sfîrşit, ci un început”.
Aceste declaraţii ameninţătoare au afectat puternic starea de spirit a populaţiei române. Luînd la cunoştinţă şi de actele barbare săvîrşite de extremiştii maghiari în judeţele Harghita şi Covasna, mulţi români au intrat în panică. S-au pus întrebări dacă statul român poate să-i protejeze împotriva acestor terorişti. Multe familii şi-au exprimat intenţia să părăsească judeţul.
Pe 10 martie, UDMR a ţinut un miting neautorizat în faţa sediului UDMR unde a vorbit Sütő András. În cuvîntul lui, a făcut chemări instigatoare, antiromâneşti, către populaţia maghiară. în ziua de 20 martie — în jurul orei 10 — în piaţa mediului judeţului au venit în jur de 12000—15000 de manifestanţi maghiari. Cereau „drepturi” şi rechemau prezenţa în faţa lor a domnului Iliescu. Le-am cerut să trimită în sediu o delegaţie. După sosirea delegaţiei, împreună cu o parte din membrii biroului, am început discuţiile. Între timp, la capetele străzilor au apărut grupuri de manifestanţi români şi, în jurul orei 12,00. au început primele ciocniri.
Forţele de ordine, circa 100 de poliţişti, care iniţial erau plasaţi între demonstranţi, s-au retras.
Precizez că nu cunosc cine a chemat pe manifestanţii români. Din balconul sediului am făcut apeluri prelungite către manifestanţii români să se retragă, după care să se retragă şi manifestanţii maghiari.
La ora 14,00, grupuri de maghiari înarmaţi cu bîte au forţat sediul CPUN şi l-au ocupat. Erau conduşi de Kincses Elod si de Jakabfi Attila. Tot personalul din sediu a fugit. Personal, am rămas la post în legătură directă cu preşedintele, cu ministrul apărării naţionale şi comandantul garnizoanei Tg. Mureş.
Din balconul sediului, Kincses Elod, Jakabfi, Veres — făceau apeluri: „Aici şi acum”! „Acum ori niciodată!” „Ţigani murdari de hodăceni şi de la Vatra”, „Maghiari nu plecaţi că vin secuii!” etc.
În biroul în care lucram, eram păzit de cîţiva bărbaţi cu topoare şi de trei femei, din care una se numea Veres (de la Fabrica de mănuşi). Mi s-a spus că nu pot pleca, că dacă mor ei mor şi eu. Să aduc repede armata.
Primele subunităţi ale armatei au realizat dispozitivul pe 20 martie la ora 18, în scopul de a separa pe combatanţi. Forţele suplimentare, trimise de M.Ap.N., au sosit pe 21 martie ora 02,00, iar dispozitivul de apărare al sediului a fost realizat pe 21 martie la ora 6,00. în timp ce vorbeam la telefon, una din femei asculta convorbirea (vezi caseta video). în acest timp, cei care au pătruns în sediu au început să baricadeze uşile de la intrare, precum şi uşile care comunicau către coridoare. Cei de afară au început să construiască baricade în jurul sediului.
În jurul orei 18,00 au încercat să pătrundă în sediu col. Rădulescu, de la CPUN, şi lt. col. Chelaru, de la Ministerul Apărării Naţionale. Ambii ofiţeri au fost molestaţi şi loviţi, primind lovituri grave la cap şi pe corp, ca urmare fiind internaţi în spital. Pe 21 martie, ora 10, a fost înjunghiat maiorul Solovăstru Oliviu, de către un extremist maghiar. La ora 21,15, în 20 martie au sosit de la Sărăţeni, Sovata 4 autobuze şi 3 turisme; au parcat în spatele Liceului „Al. Papiu Ilarian” şi au debarcat aprox. 200 de persoane, înarmate cu bîte şi răngi. S-au organizat pe grupuri de luptă şi s-au îndreptat spre centrul oraşului. Erau conduse de inginerul Biro Imre de la fabrica „Electromureş” şi de unchiul acestuia. Aceştia au cutreierat oraşul pînă la ora 4,00, în ziua de 21 martie, cînd s-au retras. Ing. Biro a declarat: „Am învins pe români”
Unul din autobuze a fost oprit de o patrulă militară condusă de lt. col. Oprea. În urma acţiunilor acestui grup şi a altor grupuri au fost ucise 4 persoane şi rănite 245.
De asemenea, au fost provocate daune în avutul obştesc la Hotel „Grand” şi la alte instituţii, în valoare de cîteva milioane lei.
Evenimentele de la Tîrgu-Mureş au fost precedate de acţiuni teroriste duse împotriva populaţiei române din judeţele Covasna şi Harghita care s-au soldat cu morţi şi răniţi, incendierea caselor unor cetăţeni români din Sovata, alungarea românilor din întreprinderi şi instituţii, precum şi a elevilor români din şcolile mixte.
În localităţile din jurul municipiului Tîrgu-Mureş la intrări şi ieşiri, maghiarii au instalat pichete de pază care să nu permită intrarea în oraş a românilor; la Sîngeorgiu de Mureş pichetul instalat a oprit maşini şi i-a maltratat pe cetăţeni.
La multe întreprinderi din oraş şi în localităţi apropiate, maghiarii au confecţionat arme artizanale, în podurile unor instituţii şi în pivniţe erau depozitate sticle incendiare.
Alte date doveditoare ale săvîrşirii infracţiunilor arătate mai sus. se găsesc în dosarul întocmit de organele de Poliţie ale judeţului Mureş, de organele Procuraturii Judeţene Mureş şi Procuraturii militare. De asemenea, Poliţia Judeţului Mureş dispune de o casetă video pe care au fost înregistrate secvenţe în care se recunosc şi alte persoane participante direct la săvîrşirea infracţiunilor.
CERERE SPECIALĂ
Dat fiind faptul că judecătorii şi procurorii din Tg.-Mureş de naţionalitate română sînt permanent ameninţaţi direct sau indirect de către grupurile de extremişti maghiari, rog să delegaţi procurori din alte judeţe care să ancheteze. Cu onoare,
General — maior (r) ION SCRIECIU
În sprijinul acestei „PLÎNGERI” sînt sute de declaraţii documente şi imagini din care rezultă clar caracterul “puciului” pregătit şi organizat din timp pentru formarea triunghiului de forţă iredentist maghiar, în inima României, pentru a se ajunge dinăuntru la regiunea autonomă maghiară, impusă de varianta Stalin-Groza, variantă care era totuşi mai bună decît „varianta Molotov-Kadar”, care doreau să autonomizeze tot Ardealul şi ulterior să ducă la desprinderea întregii Transilvanii de la pieptul mamei străbune România!
Roncea.Ro
Vezi si
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (II)
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna martie 1990 (III)
EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).
Epilog la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala niciodata finalizata, “gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN. DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU