După douăzeci de ani
Pe 3 decembrie 2004, Curtea Supremă a Ucrainei a anulat rezultatele celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale și a ordonat repetarea lui. Al doilea tur fusese, spuneau observatorii internaționali citați de imparțiala Wikipedia (https://en.wikipedia.org/.../2004_Ukrainian_presidential...), afectat de falsificarea votului în unele regiuni și în anumite moduri:
”Conform legii electorale a Ucrainei, pentru alegerea președintelui se folosește un sistem în două tururi, în care un candidat trebuie să câștige majoritatea (50% sau mai mult) din toate voturile exprimate. Primul tur de scrutin a avut loc pe 31 octombrie. Deoarece niciun candidat nu a primit mai mult de 50% din totalul voturilor exprimate, pe 21 noiembrie a avut loc un al doilea tur de scrutin între cei doi candidați cu cele mai multe voturi, Iușcenko și Ianukovici. Potrivit rezultatelor oficiale ale Comisiei Electorale Centrale anunțate pe 23 noiembrie, al doilea tur de scrutin a fost câștigat de Ianukovici. Cu toate acestea, rezultatele au fost contestate de Iușcenko și de susținătorii săi, mulți observatori occidentali susținând că alegerile au fost fraudate. Evenimentele ulterioare au dus la o criză politică în Ucraina, cu proteste pașnice pe scară largă, supranumită «Revoluția portocalie», cerând o reluare a alegerilor din turul doi. La 3 decembrie, Curtea Supremă a Ucrainei a declarat nevalide rezultatele turului doi din 21 noiembrie 2004 și a ordonat repetarea turului de scrutin.”
*
Cine citește articolul mai departe observă cu ușurință că modul în care Ianukovici ar fi falsificat alegerile seamănă extrem de bine cu modul în care Joe Biden și Partidul Democrat din SUA au câștigat alegerile în 2020 și au vrut să le conducă în 2024:
"Observatorii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au declarat că al doilea tur de scrutin «nu a îndeplinit standardele internaționale», iar observatorul electoral de rang înalt al SUA, senatorul Richard Lugar, l-a numit un «program concertat și puternic de fraudă în ziua alegerilor». Între cele două runde ale alegerilor, s-au înregistrat creșteri dramatice ale prezenței la vot în regiunile care îl susțineau pe Ianukovici, în timp ce regiunile care îl susțineau pe Iușcenko au înregistrat aceeași prezență la vot sau mai mică decât cea înregistrată în primul tur. Acest efect a fost cel mai pronunțat în estul Ucrainei și în special în bastionul lui Ianukovici, regiunea Donețk, unde s-a înregistrat o prezență la vot de 98,5% – cu peste 40% mai mult decât în primul tur. Potrivit observatorilor electorali și investigațiilor post-electorale, activiștii pro-Ianukovici au călătorit prin țară și au votat de mai multe ori în absență. Unele grupuri dependente de asistența guvernamentală, cum ar fi studenții, pacienții din spitale și prizonierii, au fost sfătuite să voteze pentru candidatul guvernului. Au fost raportate multe alte presupuse nereguli, inclusiv burdușirea urnelor cu voturi false, intimidarea la cabinele de vot și un număr mare de noi alegători care au apărut pe listele electorale – numai în Donețk, încă o jumătate de milion de alegători au fost înregistrați pentru al doilea tur de scrutin. Ianukovici a câștigat toate regiunile, cu excepția uneia, în care s-au observat creșteri semnificative ale prezenței la vot. Ulterior, Curtea Supremă a Ucrainei a stabilit că acest lucru s-a datorat de fapt falsificării pe scară largă a rezultatelor".
*
La alegerile prezidențiale din România lui noiembrie 2024 nu s-au semnalat nereguli de acest fel, și totuși Curtea Constituțională a României a decis anularea rezultatelor din turul 1 al alegerilor și contramandarea turului al 2-lea al alegerilor prezidențiale. Mica revoluție pastelată de 3500 de oameni din București potențată de încrederea Departamentului de Stat – condus de Anthony Blinken – în instituțiile statului român care apără democrația anulând voturile a milioane de oameni a dus la suprimarea alegerilor prezidențiale. Așa cum s-a întâmplat și la referendumul care consfințea demiterea lui Traian Băsescu în 2012, când vizita unui emisar al Secretarului de Stat Hillary Clinton a dus la anularea de către Curtea Constituțională a votului a 7,4 milioane de români. Se pare că Partidul Democrat crede, ca Anthony Fauci, care ne spunea că el întruchipează știința, că întruchipează democrația. Dacă Fauci e știința, atunci nu mai avem nevoie de metode științifice de căutare și dovedire a adevărului. Iar dacă Democrații întruchipează democrația, atunci nu mai avem nevoie de voturile poporului. E democrația pe autopilot, ca o dronă.
*
Rezultatul direct al acestei anulări a rezultatelor alegerilor este că, după câte suntem anunțați, Klaus Werner Johannis rămâne, fără a fi reales de popor, Președinte al României. În chiar luna decembrie, când comemorăm instaurarea comunismului prin forțarea abdicării Regelui Mihai în 30 decembrie 1947, ne trezim cu instaurarea unui Președinte neales de nimeni pe durată nedeterminată. K.W. Johannis se află acum în (im)postura lui Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, care din mai 2024 este președinte de facto al Ucrainei, după ce a suspendat alegerile din cauza războiului cu Rusia.
Cu alegerile anulate și condusă de un președinte ales de nimeni, perpetuat în post prin fiat juridic și executiv, România începe să semene într-adevăr cu o țară ca afară, și anume cu Ucraina, unde posturile de TV, presa și liderii opoziției au fost reduși la tăcere sau închiși. În România au apărut brusc, odată cu succesul în primul tur al lui CG, specialiștii în fascism care trei ani de zile au tăcut cu desăvârșire când a fost vorba de sprijinul acordat Slavei de Azov sau au legitimat acest sprijin. La noi, acum, experții au declarat fascist orice: interesul pentru independența energetică a României, interesul pentru mica proprietate țărănească sau industrială, pentru micile ferme, pentru familie, pentru educație. E fascist să propui organizarea unei burse a energiei la București sau a unei burse a cerealelor la Brăila. E fascism să-ți iubești țara și limba. În genere, e fascism să calci în orice fel pe urmele strămoșilor tăi, să urmezi modele care au dat rezultate în istoria României, să-ți prețuiești patrimoniul cultural, natural și economic. Cei care își iubesc țara sunt declarați inamici ai României. Doar cei care își umilesc, schimonosesc sau vând țara și oamenii ei sunt cu adevărat patrioți.
*
Democrația presupune dreptul oricui de a greși. Democrația presupune dreptul poporului de a greși în alegerea unui conducător pentru că votul presupune că poporul care a votat va trage și ponoasele sau foloasele votului. Democrația reală responsabilizează. De aceea, poporul care identifică soluții iluzorii la probleme concrete este infinit mai puțin periculos decât elitele care identifică soluții concrete la probleme iluzorii. De decenii bune, elitele globale se ocupă doar cu identificarea de soluții reale la probleme iluzorii cum ar fi climate change, agenda woke sau salvarea democrației și statului de drept în Ucraina sau Afganistan. Identificarea de soluții la aceste probleme care nu există presupune uriașe inginerii sociale, alunecări de teren economic, deplasări de mase tectonice de populație, eliminarea patrimoniului etic și cultural al civilizației Occidentale și al umanității civilizate în general (și în Asia se fac încercări de dislocare a normalității). Sau moartea a milioane de civili nevinovați în cursul unor războaie cinice. E vorba de crime pentru care nu plătește nimeni.