Este important de menționat că sursa primară a informației privind numărul exact de victime a fost dificil de stabilit din cauza condițiilor de cenzură și manipulare a datelor în perioada imediat următoare evenimentelor. După căderea regimului Ceaușescu, au existat diverse controverse și evaluări diferite ale numărului real de victime. În perioada imediat post-revoluționară, autoritățile au avut tendința de a subestima victimele și de a manipula datele privind numărul acestora.
Totok a făcut parte dintr-un grup de cercetători și jurnaliști care au încercat să adune informații din diverse surse (martori oculari, documente, relatări ale supraviețuitorilor etc.) pentru a ajunge la o estimare cât mai precisă. Totodată, Totok a fost critic cu privire la modul în care autoritățile române de la acea vreme au gestionat și prezentat informațiile legate de victimele Revoluției din 1989.
Sursele oficiale și raportările din acea perioadă au fost contradictorii, iar numărul total al victimelor din Timișoara a continuat să fie subiect de dispută mult timp după evenimente. De exemplu, raportul final al Procuraturii Generale din România a estimat un număr de 70-75 de morți, în timp ce altele surse indicau un număr mai mare. De asemenea, cercetările ulterioare și diverse analize ale arhivelor și documentelor de atunci au dus la modificarea acestui număr în funcție de noi dovezi.
Prin urmare, deși sursele oficiale și cele ale unor cercetători precum William Totok au menționat cifre aproximative, numărul exact al victimelor rămâne dificil de stabilit cu precizie, iar sursele primare nu sunt întotdeauna fiabile datorită contextului de cenzură și dezinformare din perioada regimului comunist.