Quantcast
Channel: Arhiva Românilor
Viewing all articles
Browse latest Browse all 1341

Un vot direct în bot (5)de Cornelyu Munteanu

$
0
0

 Sursa https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2024/12/22/un-vot-direct-in-bot-5/

Un vot direct în bot (5)

Azi, miercuri, 18 dec. 2024. Iată că după ce a stat ascuns aproape două săptămâni, în culise adică, acolo de unde se trag sforile, să nu înțelegeți altceva, omul de la Cotroceni a ieșit la rampă să ne explice cum devine chestia cu anularea alegerilor. Prima întrebare care i s-a pus a fost cumva de așteptat, pentru că se apropie scadența, indiferent ce decizii se vor lua la Înalta Poartă de la Bruxelles, întrebarea deci, a fost, citez: „Faceți pe cineva culpabil?”, întrebare inutilă, evident, că doar nu vă închipuiți că o să-și facă mea culpa acum, când zilele-i sunt numărate, de mandat prezidențial vreau să spun, nu altceva, la care omul a ținut să ne explice ce și cum, citez din nou: „Nu fac pe nimeni responsabil, pentru că intervenția a fost atât de subtilă și atât de complexă încât practic mare parte din ce s-a întâmplat a fost găsit după primul tur al alegerilor; nu tot. Au fost unele chestiuni care au fost observate dar, din păcate, situația și legile nu au fost suficienteși o să vă spun imediat de ce. Bunăoară, a fost un candidat care și-a făcut o campanie excesivă, care susține că a costat zero – nu crede nimeni, dar așa s-a declarat – pe o rețea socială. Pe rețele sociale, campaniile sunt frecvente, toată lumea își face campanii pe rețele sociale, dar acele rețele au obligația ca atunci când sunt alegeri să marcheze candidații. Se numește să îi dea un tag, un semn. Și atunci când nu mai este voie să facă campanie, rețeaua să oprească orice campanie. Biroul Electoral Central a somat acea rețea – TikTok – să oprească campania, că s-a terminat campania. Rețeaua a ignorat solicitarea BEC și astfel campania a continuat sâmbătă și duminică numai pe acest candidat, pentru că pentru ceilalți s-a aplicat regula și nu au mai avut campanie. Este o încălcare gravă a legislației electorale.” Zic și eu – trebuia amendă, așa cum prevede legea, nu anularea alegerilor. Și nu este câtuși de puțin gravă, precum falsificarea voturilor, bunăoară. Nu mai vorbesc de restul candidaților, în speță Elena Lasconi și Marcel Ciolacu care și-au făcut campanie cu nerușinare până la închiderea urnelor. Tot atunci, omul a pronunțat cuvântul magic – RUSIA, oripilând turma de idioți, care imediat au ținut să ne aducă aminte ce bine era în „epoca de aur”, pe când nu eram dependenți de ruși și ne și plătisem datoriile. (Nici una nici alta, dar asta e versiunea oficială, pompată prostimii din ’89 încoace.) Deși, sunt nevoit să repet, în cele cinci rapoarte ale serviciilor „secrete” era doar vorba de „actori statali” (și non-statali) – nu ni s-a explicat despre ce este vorba, așa, la deruta prostimii, orișicât, cum am remarcat deja, Rusia nu era denumită în clar. Citez din elucubrațiile tolomacului: „Noi știm ce s-a întâmplat, dar cum am spus, este extrem de complicat după proceduri diplomatice să arăți cu degetul și să spui: voi ați fost. (…) Din felul în care s-a acționat, din modul în care s-a distribuit pe TikTok, conturi pe TikTok din Rusia, atacuri concomitente asupra sistemului electoral din România. Un atac de o asemenea amploare nu poate veni decât din partea unui stat. (…) În zona de servicii, astfel de modele se cunosc și noi știm că a fost Rusia”, a spus Klaus Johannis. Să vedem pe cine mai va da vina la viitoarele alegeri – posibil pe romulani sau klingonieni. Mai mult, neghiobul a repetat cuvânt cu cuvânt cele de mai sus la Bruxelles, în fața plenului adunării, să știe tot omul cum își face de cap dl. Putin pe plaiurile mioritice. Ce s-a întâmplat de fapt? O altă ipoteză ar fi că nu Rusia l-ar fi săltat pe dl. CG, ci tocmai „serviciile” – pentru a compromite puterea actuală, chestie care le-ar fi ieșit pe deplin. Ca și cum nu ar fi fost suficient de compromisă, vorbesc de „partidele pro-europene” – altă diversiune mârșavă, adică PSD, PNL, USR și UDMR. Ca să fie tacâmul complet, după Ciolacu și Ciucă, apoi Ciolacu și Bolojan, acum se vehiculează numele altor doi distruși – Dan Șucu și Crin Antonescu. Lipsesc doar Dacian Cioloș și Emil Boc – ca un DOP, ca să fie tacâmul complet. Iar useriștii mențin propunerea Elena Lasconi, care deja se comportă ca un președinte de țară. Atâta doar că n-o prea ajută mintea, cât despre facies, mers și ținută nici nu mai are rost să vorbim. Nu mai amintesc de cei care au contestat la CCR primul tur al alegerilor. Iată ce spunea alt neghiob cu fața sclipind de inteligență, un anume Septimius Pârvu, de la Expert Forum, un ONG soroșist de apartament, citez: „Deși înțelegem că unii candidați pot cheltui mai puțin decât alții, este neverosimilă desfășurarea unei campanii care să nu implice niciun fel de servicii – chiar și realizarea unor filme postate pe Tik Tok ar trebui să se realizeze cu încheierea unor contracte de servicii. Reamintim și că nu este permis ca un candidat să producă materiale în regie proprie. (Pe asta de unde a mai scos-o?) Este o situație neobișnuită ca un candidat care a obținut peste 20% din voturi să declare că nu a adus niciun ban în campanie și nu a cheltuit nimic.” Perfect de acord, atâta doar că ăsta este cel mult un delict fiscal (chiar neghiobul spune că este o situație neobișnuită si atât) care se sancționează în cel mai bun caz cu confiscarea banilor nejustificați – asta prevede legea– (nu și când e vorba de candidați independenți, care își finanțează din bani proprii campania și care nu trebuie să dea nimănui socoteală de unde au banii și cât cheltuiesc, iar DIICOT se poate interesa cel mult de proveniența banilor) nu cu anularea alegerilor, care nu numai că nu au fost falsificate, dar s-a procedat și la renumărarea voturilor, operațiune care a costat alte câteva milioane de euro și care a confirmat că nu a fost nici o fraudă, ci doar un număr mic de voturi atribuite (greșit sau voit intenționat – nu s-a stabilit clar) unui candidat, voturi destinate altuia, operațiune care însă nu a condus la schimbare ordinii rezultatelor votului. Iar tolomacul ăsta încearcă să ne demonstreze contrariul, cum că negrul e alb și albul e negru. Deși am demonstrat că legea nu prevede nimic în acest caz, când candidatul nu ia bani de la buget și mai mult, este treaba ANAF, nu a CCR. Mai mult, pe linkedln omul nostru figurează ca marele expert internațional în monitorizarea alegerilor, mai precis expert în bună guvernare și procese electorale. Și asta, pe când biata noastră țărișoară duce lipsă de tractoriști, tranșatori-ciontolitori de carcase de bou și mozaicari-faianțari „fixători” de marmură, nu mai vorbesc de căpșunari și sparangheliști, ia de te uită ce meserii își aleg oarece unii!

Azi, 21 dec. 2024, ziua în care malacul trebuia să elibereze locul. Seara la știri lovitură de teatru – dl. CG a fost de fapt finanțat de PNL. Mai auzisem câte ceva de pe la prânz pe fluxurile de știri. Între timp, cum era de așteptat, dezmințiri și contra-dezmințiri. Nu știu exact care e adevărul, cert este că banii au fost dați de PNL, din banii contribuabilului adică, pentru plata unei firme, care să facă publicitate electorală partidului. (Nu lui Ciucă.) Firma ar fi contactat o serie de influenceri care, spun ei, nu s-au ținut de treabă și au făcut publicitate camuflată dlui CG. Că au fost cei de la PNL proști iar influenceriișmecheri – nici că mai contează. Alta este problema, anume CĂ NU A FOST RUSIA& Co. Unde au fost dom’ le actorii „statali și non-statali” descoperiți de serviciile care, vezi-doamne, nu și-au făcut treaba cum trebuie, a căror decapitare era cerută vehement de blonda șleampătă fostă guristă la proteve? Unde sunt dom’ le legionarii și neo-legionarii? Unde sunt mercenarii înarmați cu unghiere și pile de unghii, opriți în trafic pe când se apropiau de Capitală să dărâme prin lovitură de stat tânăra noastră democrație? Unde sunt dom’ le alea trei milioane de euro, cheltuite zilnic pe tiktok de către dl. CG, despre care vorbea acel individ cu figura sclipind de inteligență, Dan Șucu? Toată campania mârșavă dusă zi de zi și ceas cu ceas de televiziunile și slugoii aserviți puterii s-a dus de râpă. Cum vor mai apărea în fața telespectatorilor figuri odioase precum Mihai Gâdea – cap de mop, Cosmin Prelipceanu – cap tractor și foanfa Liliana Ruse? Nu mai vorbesc de atâția și atâția politologi de ocazie – Florin Negruțiu, Cristian Pârvulescu, CTP, Ioan Stanomir, ba chiar și Băse, cu intelectualii lui, Pleșu, Liiceanu & Co. Adrian Papahagi care mai ieri cerea „neutralizarea” tuturor celor care nu sunt de acord cu ei, precum subsemnatul? Stați liniștiți – se vor șterge de căcat la gură, după care vor mai lua un polonic – de fecale asortate, nu de altceva – ca și cum nu ar fi zis nimic. Problema e că mass-media, presa de fapt, cea care se presupune că ar trebui să fie câinele de pază al democrației s-a dat cu puterea pe bani buni, furați [și] de la mine. Nu ar fi nimic, asta se întâmplă de decenii bune, numai că acum chiar a sărit peste cal și cred eu, și-a pierdut complet credibilitatea. În România este și mai rău ca în alte țări, pentru că românul din fire este extrem de sceptic și egoist, așa că odată credibilitatea pierdută, cam kaput, adică ați belit vorba aia măi tovarăși ziariști, ca să nu se înțeleagă altceva. La fel ca și cu partidele. După ’90 poporul român, care nu prea știe el istorie, dar are o memorie colectivă foarte bună, transmisă de bunici copiilor și nepoților, a mai dat o șansă țărăniștilor, deși toată istoria PNȚ a fost plină de erori politice grave. Oamenii au repetat erorile trecutului – vă reamintesc câteva – acel nefericit restitutio in integrum, acel nenorocit concordat cu Vaticanul, problema bisericilor greco-catolice – așa că au fost rapid măturați de votul popular. La fel se va întâmpla și cu PSD și PNL, cu tot pro-europenismul lor. Adică nu a fost suficient un tur de scrutin anulat după model Guineea Bissau (sau Burkina Fasso) – atâta doar că lipseau tancurile pe străzi, ca în ’89, ca să nu se mai prezinte cu toate gloabele la prezidențiale, mai ales că toată lumea asta așteaptă, să vadă care pe care. Și mai ales pe cine vor mai acuza că l-a băgat înainte pe dl. CG, deși rezerve sunt, de exemplu Trump și Musk sau Bezos și Soroș sau de ce nu, Putin și Kim. Iar dacă nu, extratereștrii. Mai vedem noi care pe care. Dar în nici un caz cu Bolojan, Nicușor, Paleologu, Funeriu, Antonescu, Șucu, etc. Cât despre mass-media, exact ce am spus, kaput. Acum câteva zile, un cunoscut influencer, Makaveli, le-a spus, citez: „…voi trebuie să înțelegeți că v-ați creat un dușman, invizibil, care este peste tot – este vorba de online, unde voi nu mai aveți putere – temeliile televiziunilor sunt rase, televiziunile nu mai produc bani, (…) nu noi – pleava societății – am tăiat salariile și pensiile…” Nu mai spun de anunțul privind soția dlui Gâdea. Makaveli i-a dovedit nemernicului în mod genial aș spune, devenind un adevărat erou național, că atunci când e să vorbești pe unul de rău se poate foarte bine ca ăla să fie mai tare-n cioc ca tine. Priviți imaginea din titlu, despre care am vorbit deja. M-am uitat și eu la filmările de la proteste – nu știu ce erau – pro-LGBTQ, pro-Israel, anti-HOLOCAUST, #REZIST, homosexuali, ANTIFA – habar nu am, după cum nu cred că chiar credeau acele orori de pe pancarte. Poate erau chiar plătiți, cine știe? Orice e posibil. Un lucru este însă cert – este rezultatul dureros de palpabil al „activității” televiziunii și mai ales, a educației primite în școală. România educată a lui Johannis. De asta se luptă păpușarii care manevrează toate aceste porcării din umbră să scoată religia din școli, să bage educație LGBTQ, pro-homosexuali, anti-fascistă (nu și anti-imperialistă, că intră în conflict cu amerlocii) globalistă, ecologistă, într-un cuvânt cioclopedică, vorba lui Caragiale – adică holocaust plus omagiu găozului și câte și mai câte. Așa că nu e de mirare că la două zile, în America, se mai supără pe viață câte unul, ia pușca de asalt și se pune să-i ia la omor. De ce credeți că dacă ar avea o pușcă, nenorocita din imagine nu i-ar face dlui CG ce scrie pe pancartă? A scris-o – deci a gândit-o, nu i-a pus nimeni markerul în mână. Din cercetările inițiale, pentru că s-a cerut intervenția parchetului, se pare că ar fi fost o grupare pro-LGBTQ. Dacă e așa, și-au ales greșit ținta. Mă rog, au ales-o prin deducții logice – repet, urăsc sintagma asta – adică știți D-vs, CG e cu Putin, iar Putin nu-i iubește pe homosexuali, etc. La fel și restul de nenorociți. Mai menționez unul, de care am mai amintit pe aici, un individ cu față de vânzător de loz în plic din epoca de tristă amintire, un anume Sabin Gherman, extrem de activ pe youtube, care cerea cel puțin închisoare pe viață pentru CG & Co. Nu exagerez, asta cerea acel boanghen– cap de oaie, pentru înaltă trădare. Vezi „editorialul” – Georgescu a pus România în cel mai mare pericol din 1940 încoace, – mai sunt și alte câteva, cel puțin zece, cu aceeași tematică și la fel de virulente, în care bovideul interpretează cum vrea el legile, mai că nu cere să declarăm război Rusiei, după ce evident, cei ca subsemnatul vor sfârși în fața plutonului de execuție. Atâta doar uită, că noi avem nervii mai tari ca ei, în caz de ceva vom ști ce e de făcut cu astfel de gunoaie umane, epuizate de masturbare și droguri. Da, dacă nu ați realizat oroarea, mai priviți o dată imaginea. Toată turma isterizată de alde Papahagi, Pleșu și Liiceanu, intelectualii neamului. Când eram de vârsta lor îi disprețuiam la rândul meu pe cei isterizați de Beatles, Joplin, Morrison – dar mă rog, era o chestie benignă, ăia nu cereau moartea nimănui, ba chiar cereau oprirea războiului din Vietnam. Ăștia de azi sunt și răi și pe deasupra, aceiași care cereau spitale în loc de catedrale. Nu mai zic nimic. Mai vedem noi ce și cum și mai ales, care pe care. Problema, așa cum am spus, este pierderea credibilității în instituțiile statului și mai ales a așa-zisei prese libere [presă liberă – un eufemism sinistru]. Ia uite ce scria un idiot cu nume parcă predestinat, despre care am mai amintit pe aici, Cătălin Tolontan, care nu scapă ocazia să preia și el trimiterea la ruși și la Partidul Comunist Chinez, citez: „Ca aliat puternic al NATO, sprijinim România în lupta pentru integritatea alegerilor sale. Condamnăm manipularea de către Putin a TikTok, controlat de Partidul Comunist Chinez (PCC), pentru a submina procesul democratic din România. Lumea trebuie să conștientizeze amenințarea gravă la adresa democrației reprezentată de manipularea TikTok de către Rusia pentru a submina societățile noastre libere”. Altă minciună mârșavă, tiktok– Europa e controlat de o societate din Irlanda, că PCC nu are altă treabă decât să controleze cui îi dă muie Makaveli pe TikTok. Alta – Cristian Tudor Popescu, scriitor și gazetar, vorbă să fie:„Acest domn nici nu ar fi trebuit să ajungă să participe la turul 1 al alegerilor prezidențiale. Toate aceste informații despre domnul Georgescu și campania lui pe TikTok, care au fost desecretizate – nu știu când au fost obținute, dar este de presupus și ar fi fost de datoria organelor, respectiv SRI și SIE, să obțină aceste informații în campania electorală, când se întâmplau aceste lucruri, când apărea acel fenomen clar sărit din cadru, ieșit din comun, pe TikTok, cu lansare și coordonare de pe Telegram, canal rusesc”. Mai notăm un neghiob și mergem mai departe, vorba lui Creangă, atâta doar că ăsta e congenital. Ce ilegalitate s-a comis, măi cap de mort? Mai mult, idiotul leagă scăderea acțiunilor de la bursă de „fenomenul” CG, chestie discutată deja. Altul, cu nume de alogen, un anume Vasile Ostaciuc, contributor – alt termen odios – la republica.ro, citez: „Scorul electoral obținut la primul tur al alegerilor prezidențiale de către un candidat cu concepții stranii asupra politicii, economiei, dar și a teoriilor științifice unanim acceptate a inflamat întreaga societate. Exceptând propria masă de susținători având un număr variabil și practic necunoscut, întreaga societate a ajuns la concluzia că un asemenea președinte al României este de neacceptat. Cu (aproape) orice preț”, încercând astfel să justifice lovitura de stat. Despre restul – teorii stranii, concepții alăturea cu drumul, etc… am discutat deja, nu mai revin. M-a frapat însă sintagma întreaga societate, cu alte cuvinte noi toți, ăștia care suntem contra sistemului, nu neapărat cu dl. CG, precum subsemnatul – nu existăm, suntem un soi de non-persoane, niște neica-nimeni – pleava mizerabilă a societății, cum zicea acel nemernic de Gâdea – CAP DE MOP, sau trădători de țară, persoane care pot să-și ia un bilet și să se care, cum zicea acea nemernică, tot cu nume neromânesc – Lasconi, și care trebuie rapid neutralizați, cum zicea acel jeg uman care răspunde la numele de Adrian Papahagi. Da, chiar voiam să mă mut în Portugalia, am suficienți bani, că aici nu mai e de trăit. Venitul minim impus prin lege în Portugalia pentru a obține rapid rezidența pe termen nelimitat și eventual cetățenia este de 870€, iar cu +1.200 o duci binișor. Ce mă nedumerește pe mine este cum de au pus botul la așa baliverne javre râioase cu ștate vechi de serviciu precum Gâdea sau CTP? O ultimă urmă de bun-simț, milimetrică acolo, măcar să-i fi făcut să se întrebe – și dacă totuși nu a fost așa?– mai ales că și ei trăiesc în România, la porțile Orientului, unde orice este posibil. Ai zice că tot Caracalul s-a mutat în mass-media. (Nu fac aluzie la Marius Tucă, un jurnalist cât se poate de onest, care se pare, este printre primii care și-au pus această întrebare.)

Problema care se pune acum este – ce-i de făcut? Grea întrebare. Cea mai bună soluție este ca USR și AUR să treacă peste orgolii și bălăcăreala din campanie și să pună de o moțiune de cenzură pentru demiterea lui Johannis. Cât mai repede cât treaba e caldă. Să se ducă draq în Germania și să ne scutească. Eu cred că ar putea chiar să-l bage la pârnaie pentru subminarea democrației. Să-i arunce Carmenuța chiftele cu praștia peste gard. Măcar de ar învăța ceva poporul român din toată treaba asta, să nu vedem data viitoare vreun candidat chinez sau nepalez. Sunt convins că și în partidele așa-zise pro-europene sunt destui care vor să-i facă de petrecanie lui Johannis. După care mai vedem, indiferent cine va fi președinte interimar. Ideea e ca alegerile să aibă loc cât mai repede, de asta este necesară cât mai rapida eliminare a lui Johannis, pentru că are tot interesul să tergiverseze cât mai mult programarea alegerilor prezidențiale, aud că se vorbea inițial de iunie sau iulie, chestie pe care sub nici o formă nu o pot accepta. Cu cât mai repede cu atât mai bine, imediat după demiterea lui Johannis. Dacă se face imediat după Anul Nou, în 24 ianuarie, o zi cu adânci semnificații pentru români, putem avea alegeri prezidențiale, dacă se revine asupra deciziei CCR. Nu știu cine va ieși, dar cele mai mari șanse le are dl. CG, iar dacă „pro-europenii” se vor prezenta cu Dan Șucu sau Crin Antonescu, sunt șanse mari ca dl. CG să iasă din primul tur. Mai departe e simplu – guvern AUR, cu restul suveraniștilor și cu ce mai culeg de la USR și restul partidelor (să vedeți câți o vor întoarce ca la Ploiești, cum că ei de la pașopt luptă pentru democrație și libertate – pardon! – echilibru și verticalitate) după care curățenie generală și răfuiala cu cei care ne-au mâncat timp de 35 de ani, ceva gen noaptea sf. Bartolomeu. Primul care a cârmit-o – cum altfel? – jigodia de Adrian Papahagi, făcându-se că uită cum acum o săptămână cerea neutralizarea celor ca subsemnatul, repede, până nu fugim în Rusia. Visez, îmi mai permit și eu câteodată, dar cine mai știe? De 35 de ani tot aștept răfuiala finală. (Sfârșit.)

PS. Sunt nevoit să revin, pentru că în urma loviturii de teatru privind finanțarea campaniei electorale a dlui CG se vehiculează ideea cum că dânsul va fi oricum oprit din cursa prezidențială în urma așa-ziselor sale declarații controversate – pe schemaȘoșoacă. Înainte să trecem la treabă, să precizăm că în cazul Diana Șoșoacă, o doamnă care nu-mi este câtuși de puțin simpatică, a fost un uriaș abuz al CCR pentru că 1. Nu intră în atribuțiile CCR să aprobe sau să respingă candidaturi, ci a AEP. 2. Scoaterea din cursa electorală a dnei Șoșoacă s-a făcut în afara unei decizii judecătorești, CCR neavând atribuții de tribunal. 3. Momentul în care s-a făcut a fost abuziv și ilegal, după validarea candidaturii dnei Șoșoacă de către AEP, din nou un precedent periculos, care a obișnuit cumva lumea cu abuzul, așa că în cazul CG ar putea fi o continuare cât se poate de firească a interminabilei serii de abuzuri a CCR. (Desființarea pensiilor speciale e neconstituțională, dar anularea votului valid a +2 sau chiar 9 milioane de cetățeni e constituțională, ar fi cele mai bune exemple.) Revenind la oile noastre, cum se spune, dl. Andrei Pleșu, unul din capetele luminate ale neamului, a acordat un interviu euronews (post de radio la origini parcă, oricum nu contează) în legătură cu surpriza din primul tur al alegerilor prezidențiale, pe când dl. Johannis nu desecretizase încă celebrele rapoarte. Ei bine, dl. Pleșu s-a declarat perplex de cele întâmplate, afirmând că această uriașă surpriză (candidat necunoscut pe locul 1) nu se poate datora decât serviciilor secrete (scăpate din mână de președinte, asta nu a mai spus, dar lasă să înțeleagă) la care reporterul l-a întrebat retoric cum au putut românii vota un om care face astfel de declarații – urmează enumerarea acestora, aproape corect, fără deformări tendențioase cum a făcut tot restul mass-media. Atunci să vedem, în ordine – 1. Ucraina e un stat inventat, 2. România ar avea mai multe de câștigat dacă ar întreține relații mai bune cu Rusia, 3. Putin este un președinte care-și iubește țara, 4. Scutul de la Deveselu este o rușine diplomatică, 5. Șansa României este înțelepciunea rusească și în fine, 6. CZC și Mareșalul Antonescu sunt eroi – ultimul citat fiind trunchiat, dl. CG a spus că „sunt eroi pentru poporul român”, ceea ce este cu totul altceva, după cum vom vedea imediat. Le vom lua imediat la analizat pe toate șase, dat fiindcă l-au stupefiat pe acest odios pachiderm unsuros, care a lustruit hemoroizii tuturor celor care s-au perindat pe la Cotroceni, fie ei Ion Ilici Iliescu, țapul Emil Constantinescu, Băsescu Petrov și acum dulapul Johannis. Gura gânditorului cu șoriciul gros adevăr grăiește – afirmând în final că problema este că a ieșit cine nu trebuie, punându-și mari speranțe în dezvăluirile pe care le așteaptă de la CSAT. Acum, să le luăm în ordine, succint. 1. Ucraina e un stat inventat. Hai să vedem cum devine chestia. De când există Ucraina și de când există Rusia? Din câte știu eu, Ucraina din 1991, iar Rusia din 862, o bagatelă acolo. Să mai întreb cui i-au aparținut străvechi teritorii românești – ținutul Hotin, Bucovina de Nord, ținutul Herța, județele Cahul, Ismail și Bolgrad, Insula Șerpilor, ostroavele Dunării? Mi se va spune că ni le-au luat rușii. Foarte bine – atunci de ce nu ni le-au returnat ucrainenii în 1991? Aud? Și la fel au procedat cu estul Poloniei – Pocuția și Galiția, cu Ucraina subcarpatică și câte și mai câte, Crimeea e cel mai bun exemplu, teritoriu care și-a declarat independența înaintea Ucrainei. Nouă din cele zece cele mai mari orașe ale Ucrainei sunt înființate de Ekaterina a II-a. Rușii și nu ucrainenii au luptat pentru Crimeea, Odesa, Sevastopol, Harkov, care sunt orașe create de ruși, populate cu ruși, apărate de ruși în războaie devastatoare. Numai în războiul Crimeii au murit +720.000 de ruși. Nu ucraineni și nici altcineva. Cum se numește un astfel de stat – creat artificial, pe hârtie, dacă nu inventat, plăsmuit, imaginat – cum vreți să-i spuneți? Un stat care înainte de începerea războiului avea uriașe „minorități” – rusă, românească, maghiară, poloneză? – lipsite de ukronaziști de anumite drepturi fundamentale precum limba maternă, să nu uităm, că e foarte important, uneori, precum în cazul românilor, și de credința strămoșească. 2. România ar avea mai multe de câștigat dacă ar întreține relații mai bune cu Rusia– ce e aiurea aici? Adică ar fi mai bine dacă am fi în război cu Rusia, că eu nu înțeleg altceva? Am mai fost odată între 1941-44 și am văzut ce a ieșit. (În 22 iun. 1941, când cu ostași vă ordon, treceți Prutul, Ion Antonescu își pregătea deja calul alb cu care să intre triumfal în Moscova și după exact 1.167 de zile rușii intrau în București.) Ce e rău în a cultiva relații de prietenie cu un stat? Mai ales cu care ai încheiat un tratat de prietenie în 2003 și pe care l-ai încălcat fără motiv, în mod mârșav aș spune eu, nu degeaba nemții, dar și mulți alții ne socotesc trădători înnăscuți. Cu atât mai mult cu cât, am mai arătat aici, datorăm rușilor 1,5 x 0,9 x 17,53 = 23,66 miliarde de dolari, care în dreptul internațional este casus belli. Mă rog, dacă scădem cele 4 miliarde – tezaurul revendicat de neghiobii de azi, în frunte cu fosta ministreasă deja, Luminița Odobescu, tot mai rămân 19,66, care nu-s de colea. 3. Putin este un președinte care-și iubește țara – cumva dl. Putin urăște Rusia? Sau ar trebui s-o urască? Să spunem că Rusia de azi este creația dlui Putin. Prin ’90-91, pe când eram cercetător științific principal la IFIN Măgurele, la Dubna, cercetătoare în fizică atomică cu câte 2-3 doctorate, se culcau sau ofereau o felație rapid, la botul calului carevasăzică, (în WC-ul cantinei de protocol) oricui le dădea o supă din capete de hamsii, așa ajunsese Rusia datorită consilierilor americani în domeniul privatizării și trecerii la economie de piață, consilieri aduși de Elțîn. Amintesc că pe atunci, mulțumită altui deștept școlit de europeni, despre Petre Roman este vorba, pe când fabricile se dădeau pe nimic (am negociat la un moment dat cedarea unei hale imense aparținând uzinelor Neferal, contra a trei telefoane mobile, pentru cei trei directori, moment în care mi s-a oferit bonus o macara turn contra unei sume echivalente a 100 RON de azi) – mai explicit – cumpărai luni un cartuș de țigări și cu aceiași bani cumpărai sâmbătă un pachet, pe când se susținea că industria românească e un morman de fiare vechi. (Centrala de la Cernavodă e cel mai bun exemplu.) Numai și ștergerea a 5 zerouri de la coada leului spune exact unde ne-a dus politica dictată din afară, vă reamintesc dacă ați uitat cumva. 4. Scutul de la Deveselu este o rușine diplomatică– cea mai disputată declarație, care a oripilat milioane de neghiobi. Tuturor celor care m-au interpelat pe tema asta le pun următoarele întrebări – nu trebuie să-mi răspundă mie, ci lor înșiși. Se simt mai în siguranță cu capabilități nucleare pe teritoriul țării – la Deveselu mai precis? Mai ales că dl. Putin a precizat în repetate rânduri că Deveselu va fi prima țintă în caz că atacul cu rachete asupra teritoriului Rusiei continuă, iar conform noii doctrine nucleare a Rusiei, adusă la aproape același nivel cu cea a SUA (care își rezervă dreptul de a ataca nuclear pe oricine nu-i convine) – replica poate fi și nucleară. Amintesc – rachetele de croazieră Scalp, ATACMS, etc. sunt dirijate de avioanele AWACS, țintele sunt reperate de sateliții NATO, planul de zbor este făcut de specialiștii NATO, ucrainenii sunt chiar degeaba în această ecuație. Altă chestie – eficacitatea reală a sistemelor anti-rachetă de la Deveselu este de 66%, două (rachete) din trei adică, plus că și numărul de rachete e limitat, ca și la sistemele PATRIOT. Mai mult, rușii dispun de rachete hipersonice practic invulnerabile la orice sistem anti-rachetă actual. Alta – de ce nu au acceptat sistemul de la Deveselu – Turcia, Grecia, Bulgaria? Mai ales că s-a spus că este destinat să contracareze rachetele lansate din Iran, ca și cum noi am avea vreun diferend cu statul islamic? Sigur, sunt convins că Deveselu a fost prețul plătit pentru admiterea noastră în NATO, că nu aveau ei nevoie de răcani ca alde Ciucă, dar și de tancuri și avioane obosite. Dar președintele, într-o conjunctură favorabilă – precum capitularea necondiționată a Ucrainei, ar putea cere retragerea progresivă a sistemului anti-rachetă de la Deveselu, numai să vrea– asta este problema. Ei bine, dl. CG dorește asta sau cel puțin eu așa sper. Rămâne doar ca fiecare să-și răspundă în sinea sa, dacă e mai bine cu arme nucleare pe teritoriul României. Eu personal mă tem (ca și Trump de altfel) ca ucrainenii și acoliții lor, disperați că pierd războiul, să nu distrugă podul de peste strâmtoarea Kerci. Rușii au înghițit scufundarea navei Moskva, dar asta n-o vor mai înghiți și aș fi în stare să pariez că replica va fi o lovitură nucleară asupra bazei de la Deveselu, chestie care ar trebui să-i dea oricărui român de gândit. Nu mă interesează ce va urma, al treilea sau al patrulea război mondial, ci că americanii sunt departe, iar noi suntem aici, cât de curând vecini cu rușii. 5. Șansa României este înțelepciunea rusească– nu știu ce a vrut să spună dl. CG cu această frază eliptică și nici dânsul nu a explicat prea multe. Orișicât, zic și eu – doar nu cea ucraineană – de înțelepciune vorbesc, să ne ferească D-zeu de așa „înțelepciune” care a distrus o țară și a nimicit un popor. Să precizăm, extrem de important, chestie pe care reporterul cu pricina, în mod cât se poate de mârșav, nu a explicat-o, este că declarația a fost făcută cu puțin înaintea declanșării așa-zisei operațiuni speciale a Rusiei în Ucraina. Presa aservită regimului a explicat-o prin aceea că „Rusia nu trebuie să facă nimic, are deja agenții de influență locali care joacă perfect rolul de idioți utili”. (La Simion și Târziu se refereau, pe atunci dl. CG era aproape necunoscut.) Dacă e să iau contextul de atunci, cred că dl. CG a vrut să spună că, spre deosebire de România, Rusia apără pe cei de etnie rusă oriunde ar fi. Comparați vă rog, cu cei care au votat cu dl. CG sau se presupune că au votat, (precum subsemnatul, care în realitate, spun sincer, am votat cu Simion – pe motiv că este singurul cu studii liceale și universitare pe bune dintre candidații cel mai bine cotați) care sunt invitați să se care, ba mai mult, dl. Papahagi cerea chiar neutralizarea lor, un eufemism pentru lichidare fizică. Nu contează că pedeapsa cu moartea nu există în constituție, o introducem și o aplicăm retroactiv „dușmanilor poporului” – apoi vor găsi alde Papahagi, Pleșu, Liiceanu & Co justificări, nici o problemă, că de-aia sunt mari „filosofi” carevasăzică. În fine – ultima, privindu-i pe CZC și Ion Antonescu. Vorbesc acum ca istoric, ca unul ce mi-am consacrat 20 de ani din viață perioadei istorice de după primul război mondial – nici unul din ei nu este erou, din perspectivă istorică și politică vorbesc, pentru simplul motiv că proiectele politice ale amândurora au eșuat lamentabil, forțele de opoziție fiind mult prea puternice. În plus, al doilea a înhămat țara într-o aventură pentru care am plătit, plătim și vom plăti. Am amintit mai sus de datoria de război față de ruși, care nu se șterge, e acolo – pusă bine la păstrare – și ea va fi repusă pe tapet dacă ne obrăznicim, așa cum a făcut Maria Zakharova, când am făcut scandal cu tezaurul. Repet, datoriile dintre state nu se șterg, decât dacă creditorul decide asta. Nu trebuie decât să căutați pe net legile prin care se plătesc pensii urmașilor și urmașilor urmașilor evreilor omorâți de Antonescu. Dar și rudelor sașilor și șvabilor deportați de statul român la reconstrucția URSS, majoritatea – nota bene– în minele din Donbas, că deh – ukrii erau boieri pe atunci. Alta este problema, anume că dl. CG a spus că cei doi sunt considerați eroi de poporul român. Nu de către dânsul, așa cum în mod perfid a lăsat reporterul să se înțeleagă. Și nu e așa? În 2006, în urma inițiativei unui post tv, inspirat de un format de import de succes, a fost alcătuit un “top” al “marilor români”, în care, printre fotbaliști, soliști de muzică ușoară și diverse persoane de notorietate dubioasă, Ion Antonescu figurează pe locul 6, între Richard Wurmbrandt (sic! locul 5, n-am auzit de el, habar nu am cine e, orișicât după nume e alogen, sigur nu e român) și Mircea Eliade, (locul 7) încă o dovadă, dacă mai era necesar, că în școală nu se învață istorie ci se face propagandă. Iar CZC ocupă locul 22, între fotbalistul Mirel Rădoi și Nicolae Titulescu. După cum nu exclud nici oarece “manevre” de sorginte ideologică și propagandistică totodată, pentru a introduce anumite persoane în acest top, alături de Eminescu, Carol I și Brâncuși, pentru că altfel nu-mi explic ce caută în acest clasament un personaj precum Gregorian Bivolaru (locul 20) sau un anume János (zis Iancsi) Kőrössy (53), de care mărturisesc că aud pentru prima dată, deși de mai bine de cinci decenii sunt un împătimit al jazz-ului. (Nici pe Spotify, nici pe Tidal nu l-am găsit, în timp ce sunt playlist-uri complete cu Corul Armatei Roșii și muzică patriotică nord-coreeană, nu mai vorbesc de Tzancă Uraganu’.) Chiar și așa, să nu fi avut minoritatea maghiară alt personaj reprezentativ? Printre atâția sportivi – Iolanda Balaș bunăoară. Orișicât, ăsta e rezultatul, așa a considerat, statistic să zicem, poporul român, iar toate acestea se pot schimba prin educație, nu prin propagandă, că n-are cum să se situeze neamul lui aleargă după mingeînaintea unui lider politic care a creat istorie, care a creat o doctrină, chiar dacă să zicem, pe primul l-au aclamat mai mulți decât pe al doilea. Chestiuni mai greu de înțeles pentru unul ca Pleșu & Co. Tot pe euronews, altă jigodie și nulitate patentată, prezentat când scriitor când filosof – nu e nici una nici alta, ci un biet scrib mizerabil de așa-zise eseuri – tot chibițăreală despre ce au scris alții, despre Gabriel Liiceanu este vorba, se face că nu vede lovitura dată democrației, ce zic eu lovitură? orice principiu constituțional călcat în picioare, odată cu anularea dreptului constituțional de a alege (pentru cetățeni) și de a fi ales – pentru dna Șoșoacă, nu vede milioanele din banul public, cheltuite pentru promovarea unui răcan făcut general la apelul bocancilor, care tremură și transpiră când trebuie să exprime vreo idee, și o blondă analfabetă cu studii dubioase și școala proteve de dat din clonț, nu vede corupția sistemului – nu o vede pentru că se înfruptă din ea, nu vede nulitatea intelectuală a celor puși să ne reprezinte – în schimb îi dă cu Rusia și revenirea la comunism în cazul în care dl. CG ar deveni președinte, cum că în acel caz nu ar mai putea să se exprime liber – ce pana mea să exprime acest slugoi scremut al puterii? Cum se teme el că vom reveni la comunism, comunism care nu i-a permis lui, marele nul, să-și scrie operele. Am avut răbdarea să-l ascult o jumătate de oră făcând teoria fricii de totalitarism și cum bietul de el, marele gânditor – va fi nevoit să-și ia catrafusele (banii din bancă, adică, deloc puțini) și să plece din țară. Pagubă-n ciuperci, o nulitate mai puțin din mulțimea de nulități, drum bun, cale bătută, du-te-n pana melcului de jigodie bătrână! unde n-ar fi exemplul contagios. Te găsiși tocmai tu să dai lecții unei laureate de premiu Nobel! Dar el, ca și restul, cu Cărtărescu, Perjovschi, Patapievici și Pleșu în frunte, rămân pe metereze și dau din clanță – pentru că aici e țâța de la care sug, că poporul român, cu gena iobăgiei adânc încrustată în ADN, tace și suportă multe, până odată când se umple paharul și dă cu toți de pământ.

PPS. Întrebați care ar fi fost opțiunea lor de vot pentru turul al doilea alegerilor prezidențiale, în cazul în care turul întâi nu ar fost anulat de CCR, 7% dintre cei chestionați spun că nu s-ar fi prezentat la urne, 5% declară că ar fi anulat votul sau ar fi votat în alb, iar unul din 10 respondenți nu știu ce ar fi făcut sau nu răspund. Alți 29% ar fi votat cu Elena Lasconi, candidatul USR, în timp ce 48% i-ar fi dat votul candidatului independent Călin Georgescu. Votanții Elenei Lasconi sunt preponderent persoane cu studii superioare, care locuiesc în orașe, în Moldova, care au o percepție pozitivă cu privire la direcția României, și care la alegerile parlamentare, votează cu USR, PNL și PSD. Lui Călin Georgescu i-ar fi acordat votul, în proporții mai ridicate decât media, tinerii și cei cu vârste de cel mult 50 de ani, persoanele cu educație scăzută, cei care locuiesc în mediul rural, respondenții care au o percepție negativă cu privire la direcția actuală a României, dar și cei care votează AUR și POT. Mai vedem noi în martie, măi băieți. Un singur om, Călin Georgescu, contra întregului sistem – președinte, guvern, parlament, partide așa-zise pro-europene, CSAT, AEP, BEC, CCR, CNA, SRI, SIE, BOR, etc., mass-media slugă a puterii, așa-ziși formatori de opinie, etc. Două vechi proverbe spun că dacă tăceai, înțelept rămâneaiși că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Dacă ziceau după turul întâi, ei, uite-gata, un accident cu candidat necunoscut – se mai întâmplă – hai să uităm și să ne concentrăm pe turul al doilea, poate că blonda șleampătă creația proteve ar mai fi avut o șansă. Cu tot efortul absolut tuturor instituțiilor statului, am uitat să menționez Pompierii, Poșta Română, adăposturile pentru maidanezi și Casa de Asigurări de Sănătate, de a distruge imaginea dlui CG, nu au reușit decât să îndârjească lumea. Cum spuneam, mai vedem noi pe 23 martie, (ulterior a fost împinsă tocmai în 4 mai) sper ca data să fie cea finală. Unii se mai agață de ideea că dlui CG i se va interzice participarea la alegeri. Nu știu ce să spun, din moment ce ăștia sunt în stare de orice, dar eu cred că dacă până acum n-au reușit să-i facă dosar penal, greu de crezut că vor găsi oarece în continuare și cred că și staff-ul dlui CG va fi mai atent la detalii, pentru a nu da prilej mass-mediei de speculații. La fel cum este clar că dacă nu au reușit să scoată vreo dovadă privind implicarea rușilor sau așa-zisele declarații controversate, de aici încolo, slabă speranță. După cum mă îndoiesc că cei care au votat cu dl. CG și le-a fost anulat în mod dictatorial votul, vor vota acum cu Elena Lasconi, Crin Antonescu sau Nicușor Dan. Răbdare și tutun! Ne vedem pe 18 mai la țepe măi băieți pro-europeni, deși sunt în stare să pariez că CG va ieși din primul tur, din 4 adică. Muie cu moto-coasa, sistemului! Ce am scris mai sus este un pamflet și trebuie considerat ca atare.




Etichete: , , , ,

7 răspunsuri to “Un vot direct în bot (5)”

  1. Alex-Cristian Rogojan Says:

    Pe tot circuitul noii lovituri de stat, abuzul a fost acoperit de hârtii de la un ghișeu la altul și presărat cu prostii bubuitoare. Au fost căutați spioni ruși și au dat de legionari, au vrut să ne arate extremismul de dreapta pro-rus și au găsit militari cu contract ai statului francez. Ca, într-un final, să dea peste un document care arată că liberalii îi plăteau reclama lui Georgescu de pe TikTok. Acum, n-au încotro, și presupun că vor trebui să acopere cu alte hârtii pocinogul, poate printr-o celebră erată că alegerile de formă se pot relua, acum că „s-a găsit tiktok la peneleu”. Dar democrația de la groapă nu se mai întoarce, fără ceva care să semene cu o revoluție.

  2. AL Says:

    Tin sa va semnalez aparitia unei noi carti la editura Polirom. Fara legatura cu articolul de astazi dar in legatura cu articolele despre Mircea Eliade din alta perioada. „Secrete, minciuni si consecinte” se numeste si autorul reuseste mizeria de a-i pune cumva in carca lui Eliade asasinarea lui Culianu. Eliade era mort de 6 ani dar nu conteaza, este autorul moral sau ceva de genul asta iar fantomatica „extrema dreaptă din România interbelică” este mana invizibila care bla-bla-bla.

    Bogdan Herzog are cateva articole pe blogul personal pe acest subiect, Ion Coja a batut si el saua sa priceapa „institutia” si nu poti sa nu le dai dreptate cand, dupa 33 de ani, cineva isi continua programul de maculare a celor doi savanti romani. Si nu poti sa nu te intrebi daca sunt 100% conform cu originalul cartile lui Culianu publicate de Polirom.

    • Cornelyu (Corneliu Munteanu) Says:

      Cartea cu pricina, care mi-a fost semnalată încă de la apariția ei în SUA, carte care mi-a venit și mie după o săptămână m-a determinat să lansez un proiect, deocamdată doar în faza de documentare, dar care va demara după anul nou, o istorie a defăimării lui Eliade. Stați liniștit că nu mor caii când vor câinii. Mizeria de carte a a fost extrem de elogios prezentată în mass-media românească de o nulitate patentată, un anume Eugen Ciurtin, director al unui fantomatic institut de cercetare cu cinci angajați.

  3. Levi Says:

    Vedem după 20 ianuarie dacă schimbările de conducere ale imperiului ne vor fi favorabile. Totuși nu prea văd de ce administrația Trump ar opri hoția din colonie deoarece sunt probleme extrem de mari la ei , au nevoie de bani ca de aer.

  4. Alex-Cristian Rogojan Says:

    Apariție carte Daniel Focșa: „Prăbușirea dictaturii regale. 3-6 septembrie 1940”
    Am primit pe e-mail:

    Daniel Focșa, Prăbușirea dictaturii regale. 3-6 septembrie 1940, Editura Eikon (colecția “Universitas”, seria “Istorie”), București, 2024, 124 pagini, 4 planșe cu imagini.

    ISBN 978-606-49-1257-2

    “Erodarea imaginii regelui Carol al II-lea a progresat o dată cu gafele, greşelile şi crimele pe care în final le-a înfăptuit, spre sfârşitul domniei şi al regimului.

    Răbufnirea din primele zile ale lunii septembrie 1940 era previzibilă. Întreaga propagandă, de-a lungul unui deceniu, paradoxal, nu a făcut decât să pregătească – prin supra-saturare – reacţia produsă după prăbuşirea regimului. Domnia lui Carol s-a sfârşit, nu mai puţin aventuros decât a debutat, printr-o fugă din ţara în care a lăsat, finalmente, un gust amar.” (Daniel Focșa)

    „Nu ne cunoaștem decât din scris și de pe Facebook, dar cu toate acestea l-am perceput ca pe un om extrem de civilizat, posesorul unei educații impecabile, generos, rafinat și aflat departe de zumzetul detestabil al „bisericuțelor” specifice lumii culturale din România. Așa cum se și definea undeva, Daniel Focșa este un istoric „independent”, termen prin care eu am înțeles că este vorba despre un personaj apreciat, dar în egală măsură incomod, pe care acele medii academic-universitare care dau tonul în prezent, îl mențin oarecum în afara perimetrului lor. Total ostil corectitudinii politice, Daniel Focșa este un intelectual de nuanță conservatoare (lipsit însă de orice exagerări sau aberații șovin-radicale), un gânditor creștin asumat și echilibrat, și în egală măsură un admirator al acelei Europe bătrâne și elevate, pe care spiritele superficiale de paradigmă neomarxistă ar numi-o „reacționară”, fără a clipi din ochi. În cea mai nouă carte a sa, Daniel Focșa ne readuce în prim-plan reacția societății, a elitei politice și (mai ales) a presei din România, vis a vis de alungarea de la Putere a regelui Carol al-II-lea, la începutul lui septembrie 1940. Aparent, despre acest subiect s-a scris foarte mult și s-ar putea umple cu ușurință, o uriașă încăpere. Cu toate acestea, în spatele citatelor din presa timpului, descoperim talentul de veritabil regizor al autorului, care prin intermediul acestor adevărate montaje mass-media, ne oferă o micro-radiografie a metamorfozelor spiritului public românesc. Un seismograf care se mișcă necontenit și care nu generează întotdeauna istoricului, surprize plăcute. Ziariști sau politicieni (care până mai ieri înălțau osanale monarhului răsturnat de la Putere) devin peste noapte cei mai zeloși critici ai săi, excepțiile fiind rare. (…) Bref: o carte care reconfirmă atât vocația de istoric perspicace, dar și de înzestrat condeier al lui Daniel Focșa, un om care ar merita din plin să facă parte, fie din componența unei Facultăți de Istorie, sau al unui Institut de cercetare, de profil. Măcar pentru seriozitatea, onestitatea și pasiunea cu care își abordează subiectele, dar și pentru ceea ce a scris și publicat până acum, în contrast cu atâtea figuri academico-universitare, snoabe, închipuite, penibile, de o sterilitate științifică și o mediocritate intelectuală exasperantă.” (prof.univ.dr. Cristian Sandache)

    Cuprins:

    Introducere

    I. Imaginea regelui Carol al II-lea și adversarii ei. Septembrie 1940

    II. În culisele Palatului Regal

    III. Schimbarea regimului politic reflectată în presa centrală

    1. Carol al II-lea, marele vinovat
    2. Camarila, responsabilă de dezastrul țării
    3. Un antisemitism virulent în paginile „Neamului Românesc”
    4. Condamnarea morală a lui Nicolae Iorga
    5. Cazul ziarului “România”
    6. Cuziștii
    7. Liberalii și țărăniștii
    8. Șubredul apogeu al Gărzii de Fier
    9. Noua domnie

    Bibliografie

    CARTEA POATE FI PROCURATĂ DE AICI, DAR NU NUMAI:

    Editura Eikon:

    Librăria Bizantină (București)

  5. Cornelyu (Corneliu Munteanu) Says:

    OK. Sunt chestii știute. Exact cu asta mă ocup acum. Voi lua cartea. Mă incită titlurile, pentru că exact asta am studiat zilele astea, cum a reflectat presa cele două catastrofe. Nu am observat să fie prea incisivă, decât după abdicare și cu voie de la stăpânire, asta este mai important. Unul din primele decrete ale lui Antonescu a fost numirea unui om nou la cenzură, vreau să spun că încă din 4 sept. Antonescu avea de gând să instituie dictatura, spre deosebire de Sima, care voia alegeri libere, chestie intuită de Maniu chiar atunci, dar care nu a mișcat un deget. Știau comuniștii ce știau când l-au băgat la pârnaie cu tot restul de lideri țărăniști. Adică am un partid care exista de facto, cu cel puțin 600.000 de membri și nu miști un deget, chipurile să nu te uzezi politic și să nu-ți legi numele de cedări teritoriale și lași la cârma țării un iresponsabil megaloman, mulțumindu-te să protestezi cu scrisorele concepute la Capșa, cu care Antonescu s-a șters la cur. La Odesa rușii ăia bețivi, bolșevici, care furau tot ce puteau cum s-a spus acum că au furat boilere, centrale de apartament și mai știu eu ce, au omorât 4.599 ofițeri din cei 4.821 existenți în controalele armatei române, respectiv 95,39%., record unic în istoria militară a omenirii, în urma căruia orice om cu caracter, adică Antonescu împreună cu tot marele stat major, trebuiau cu toții să-și tragă un glonț în cap.

  6. Alex-Cristian Rogojan Says:

    Aceasta e imaginea unei națiuni intrată în disoluție. Poza a fost oferită chiar de Poliția Română, în scop publicitar. Instituția a luat o pauză de la vânat legionari și oameni pe care să-i aducă la secție pentru postări pe internet. Agenții ei, plătiți de la buget, au fost detașați să facă muncă voluntară pentru niște corporații internaționale multi-milionare, cărora să le instruiască gratuit angajații cum să meargă pe bicicletă și scuter prin București, Cluj și alte orașe.

    Intervenția a venit după ce s-au confruntat cu un fenomen, care i-a îngrijorat: zecile de accidente, soldate cu șase morți și 23 de răniți, în care au fost implicați livratori, care se deplasează haotic, după regulile din Mumbai, Karachi sau Dhaka.

    Pentru binele capitalismului, mă gândesc că agenții ar putea ține cursuri gratuite și pentru alte firme. De pildă, învățând angajații din restaurante și patiserii să se spele pe mâini, pe cei de pe șantiere să mânuiască mistria, și tot așa.

    Ziarista progresistă se lamentează că statul român aduce sute de mii de oameni din Asia și Africa „fără o strategie de integrare”, scăpând cu glas tare, partea care trebuia să rămână o surpriză pentru anii următori. Și de aici, articolul curge înspre clasica învinovățire a țărilor europene, care nu fac destul pentru a se schimba să devină mai familiare celor abia sosiți.

    Și apoi urmează cântatul pe coarda emoțională a compasiunii. Unul se plânge că a fost înjurat în trafic, altul că nu e obișnuit cu șinele de tramvai în țara lui. Și în general se descurcă greu fără indicații în limba maternă și cu câteva vorbe rupte din engleză.

    Problema e de ce importăm sute de mii de necalificați, semi-analfabeți, care văd prima dată șine de tramvai? Care-i strategia din spatele acestei ample acțiuni de transformare națională!?

    Aici nu e vorba de drama lor ca oameni sărmani, care își caută norocul cum pot, pe unde apucă. Săraci sunt circa 5 miliarde pe glob din cele 8 ale planetei. N-avem nimic de împărțit cu ei, nu-i desconsiderăm, dar nici nu-i putem lua pe toți, care visează să devină europeni sau americani, că au văzut filme, reclame sau poze de la cei plecați înaintea lor. Nu cu ei avem o problemă, ci cu politicienii noștri, care concep astfel de strategii distrugătoare pe termen lung, care au eșuat peste tot unde au fost încercate.

    Nu e o problemă de circulație, e o problemă de destin național. Și ce dacă vor învăța să meargă corect pe bicicletă, să oprească la treceri și să dea prioritate!? Nu mă interesează că vom avea cei mai buni șoferi srilankezi, sau dacă va ajunge cald hamburgerul corporatistului, care nu se poate ridica de pe scaun să-și ia un sandviș. Mă interesează dacă va mai exista o țară a românilor, peste o generație, peste două, peste trei.

    Am văzut la alții unde duce drumul ăsta. Acum patru ani, era o modă între polițiștii americani și englezi să se așeze în genunchi, ca să-și ceară simbolic iertare că au „privilegiile omului alb”. Zeci și zeci de ani de eforturi și îndoctrinare, de pedepsire a exprimării pentru a nu ofensa și a impune toleranța cu forța, și niciodată nu e suficient. Mereu mai au ceva de făcut societățile gazdă, mereu nu oferă cadrul perfect pentru tradițiile altor culturi, pentru familiile poligame, pentru femeile îmbrobodite, pentru bărbații cu turban, mereu mai e ceva de pus la punct pentru utopia multiculturală.

    La televizor vedem că Trump urcă migranții în avioane militare și îi trimite înapoi acasă. Pentru prima dată, Occidentul nu ne mai e dat ca exemplu obligatoriu de urmat instantaneu. Guvernanții nu mai simt reflexul să facă ce văd la americani în secunda doi, cu explicația că „așa fac țările civilizate” sau „suntem țară membră NATO”… Când îi apucase umblatul în fundul gol la parade, atunci era imperios necesar să facem imediat la fel.

    De ani de zile cheltuim zeci de miliarde de euro pe înarmare, ca să nu fim invadați. Ni se spune că ăsta e cel mai mare pericol, pentru care ne pregătim împreună cu toate țările aliate. Pentru asta plătim oameni în uniformă, să ne apere. Să ne ofere „siguranță și încredere”. Când colo, oamenii în uniformă oferă cursul scurt de integrare, ca stewardesele lecții de înot cu vesta gonflabilă.

    Dar stați liniștiți, autoritățile ne informează că se iau măsuri. Firmele traficante de colonizatori vor fi obligate să îi doteze cu veste reflectorizante și lumini. De ce să ne oprim aici, mă întreb? De ce să nu le dăm și uniforme?

    Dacă putem importa în masă bicicliști și șoferi, pe care îi calificăm la locul de muncă, de ce nu putem face și polițiști din ei? Ce prejudecăți rasiste ne împiedică să nu le dăm uniforme, șapcă, fluier și pistol!? Durează câteva ore în plus să le ținem și câteva ore de tir în poligon, dar economiile făcute la buget cu salariile lor ar fi colosale! Le arătăm pe ce butoane să apese, după ce boschet să așeze mașina și-i punem la radar. Dacă tot le explicăm regulile de circulație, pe cei care prind mai repede, îi trimitem în intersecții.

    Dacă acceptăm că țările sunt doar niște societăți comerciale, guvernate de principiul eficienței, nu avem niciun argument să nu extindem înlocuirea și la alte categorii, nu doar la cei mai vulnerabili dintre muncitori. Dimpotrivă, suntem obligați să extindem rețeta pe scară largă, pentru a înlocui militarii cu mercenari mai ieftini și politicienii cu hoți mai puțin lacomi.

    https://hotnews.ro/marele-mister-al-circulatiei-haotice-a-livratorilor-asiatici-din-bucuresti-a-fost-lamurit-doar-ne-au-dat-bicicletele-si-ne-au-spus-go-1886426


Viewing all articles
Browse latest Browse all 1341