Turnesolul palestinian
E monstruos ce sa intimpla cu palestinienii. Dar nu am ce adauga aici despre aceasta tragedie. Nu vreau nici sa analizez argumentele celor doua parti care se confrunta acolo. Observ insa oripilat reactia lumii la aceasta situatie. Ca si alte cazuri (criza din Algeria, Cecenia, Columbia, Afganistan etc) reactia mondiala la represiunea palestinienilor releva starea societatii actuale , a Omului nou occidental, ca un turnesol. Omul nou nu mai este sensibil la tragedii si nedreptati, s-a tocit dupa atitea revelatii oribile si apeluri zadarnice venite din toate colturile lumii si ale istoriei. Moda revoltei pentru durere si nedreptate a trecut. Omul emancipat stie ca nu se poate face nimic , ca aceasta e conditia umana. E maturizat , trecut dincolo de simplificarile care deseneaza contururi intre bine si rau. E fericit cind nu e el in epicentrul unui cutremur sau in gura unui vulcan noroios. Eventual mimeaza proteste de complezenta. Stie unde sa se opreasca, daca latra. Este atit de manipulabil, atit de conditionat de masina de propaganda (televiziune, presa "mainstream") caci consimte in secret la asta. Se simte in siguranta intre "oamenii de bine" care dicteaza "gindirea corecta". A obosit sa se intrebe sau sa conteste. Rolul lui Sisif il sperie, al lui Don Quijote ii stirneste dispret , al lui Isus ii rafineaza sireteniile. Nu misca in front , nu scruteaza dincolo de perdele de fum, nu vrea sa stie ce nu trebuie stiut. Se complace intr-o farsa care ii permite o liniste si bunastare relativa. Esuat pe partea buna a lumii, recunoscator dresorilor sai, e multumit ca i se construieste o constiinta convenabila rolului alocat. Functioneaza. De ce ar scurma in conul de umbra informational sursele "obscure" care exprima gindul celor de pe partea cealalta , revoltatilor izolati sau a victimelor rezistente? Nu conteaza daca conditia sa e rezultatul unui complot coerent de dezinformare sau a unei degradari generalizate (intretinute sau accidentale) a instinctului de adevar. Important e ca isi invata lectia constiincios , reactioneaza corect si nu pune probleme. Daca e intelectual, a invatat sa-si controleze efuziunile umanitare, sa si le canalizeze conform cerintelor si paradigmelor la moda. Micile nebunii ale adolescentei revolutionare sint o etapa depasita. Cind arunca o nostalgica privire spre idealul comunist, reuseste sa nu vada genocidul din Est, modul in care Vestul foloseste "experienta" ca sperietore si nevoia de repunere frontala a problemei politice. Dreneaza un spoi de rezistenta spirituala in reviste si congrese in circuit inchis. In afara tarcului academic, e inofensiv. Inteligenta sa e valorificata acum in intelepciunea necesitatii intelese. E o masina perfectionata de dedus cum trebuie gindit la un moment dat pentru a nu iesi din sicronism cu sistemul. Nu-l mai tulbura nici macar disperarea unui popor care a ajuns sa practice sinuciderea in cascada ca sa-si afirme setea de libertate. Odinioara ar fi numit asta eroism si rezistenta , acum accepta placid denuntarea "terorismului" celor ce nu executa sentintele zdrobitoare de supunere, nu se resemneaza in fata demonstratiei de forta. In loc sa se simta implicati de dirzenia rezistentilor, participa ritual la denuntarea ceruta de stapini- intrind in corul domesticitilor uniti din toate tarile. Accepta suspect de usor ideea unui razboi simetric intre victime si calai, intre ocupanti si ocupati, intre stapini si slugi. Accepta ceea ce vechile generatii de intelectuali nu ar fi acceptat nici in vis. Emanciparea isi arata coltii. Nu-l deranjeaza faptul ca guvernul care "gereaza" societatea si in numele lui se comporta in acest dosar (ca si in altele) cu elocventa nesimtire si rea credinta. Nici ca teoriile cetoase despre existenta unor grupari de interese finaciare, a unor enorme retele invizibile de putere care ar domina jocul politic mondial- sint confirmate de efectele vizibile zi de zi. Nu simte nici ca se pregateste cenzurarea lui stalinista, amplificarea jupuirii sale prin taxe care vor alimenta razboie supapa, in care va fi nevoie si de carne de tun. Nici ca traieste dintr-o economie de cazino, bazata pe speculatii sfidatoare, pe jocuri de cuvinte si hirtii, pe vinzare de vint sub adapostul fortei, pe o consumatie frenetica si distrugatoare a celor DE SUS alimentata cu saracia si represiunea celor DE JOS. Ii este chiar teama ca jocul de poker care acopera cu fum jocul de putere s-ar putea strica amenintindu-i "standadul de viata". Acesta e omul occidental , mini-cetateanul scos in evidenta de turneoslul palestinian.
Ioan Rosca, 14 iunie, 2002
Această situație comentată de Ioan Roșca are rădăcini adânci. Compromisurile politice din perioada anilor treizeci, dintre Germania și Rusia sovietică, colaboraționismele din țările ocupate, dintre 1939 și 1944 ca și cele de după 1945, din ambele Europe, duc spre motivații similare.
Au existat totuși oameni politici și evrei liberi chiar în Franța postbelică care nu s-au lăsat striviți și au exprimat poziții clare privitoare la politica Statelor Unite în raporturile cu statul Israel, De Gaulle, Mitterand, Jacob Cohen, de pildă.
<iframe width="560" height="315" src="//www.youtube.com/embed/KO_1rdBzPJ4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>