Peștera Coiba Mare, o cavitate unicat în Europa
![]()
Impresionantul portal (74m latime, 47 m inaltime) al Coibei Mari inundat aproape complet in urma topirii rapide a zapezii intr-o iarna calda, unde temperatura a urcat intr-o singura zi la + 10 grade C. Coiba Mare este cel mai mare portal (intrare) de pestera din România, la "egalitate" cu Cetățile Ponorului.
In 1975 Clubul de speologie "Z" din Oradea, sub conducerea presedintelui, Liviu Valenaș, a reluat cercetările, de data aceasta pe baze moderne, plus a topografiat precis toate "cotloanele" uriasei cavitati. La cercetari au mai participat Gheorghe Drimba, Elly Valenas, Emil Silvestru (ultimul devenit ulterior cercetator profesionist la Institutul de Speologie din Cluj - si apoi reprofilat pastor baptist in SUA, inca o dovada asupra criteriilor de angajare la acest institut finantat de Academia Română), Horia Mitrofan, Nicolae Sasu, Gábor Halasi, Florin Paroiu, Ion Bele, Gheorghe Brijan, Ovidiu Cuc, Nicolae Paul etc. Surpriza uriasa a fost descoperirea unui mare si unic in Europa labirint freatic fosil suspendat, derivat din sala de la intrare, aproape 4 km de tuburi freatice au fost topografiate de Liviu Valenas et comp. In dreapta salii a fost urcat, pe o diferenta de nivel de +121 m Marele Tobogan, extrem de periculos din cauza mondmilchului.
![]()
LIVIU VALENAS
Impresionantul portal (74m latime, 47 m inaltime) al Coibei Mari inundat aproape complet in urma topirii rapide a zapezii intr-o iarna calda, unde temperatura a urcat intr-o singura zi la + 10 grade C. Coiba Mare este cel mai mare portal (intrare) de pestera din România, la "egalitate" cu Cetățile Ponorului.
Pestera Coiba Mare se afla in centrul Muntilor Bihor, in catunul de moti Casa de Piatra, la altitudinea (baza portalului principal) de 1.000 m. Initial intrarea a purtat numele de Casa de Piatra, de unde deriva numele actual al cătunului moțesc, poate cel mai pitoresc din toata Europa (cine nu crede, sa faca o vizita acolo, să se convingă singur).
Coiba Mare, cunoscuta din timpuri imemoriale, a fost cercetată superficial (ca de obicei) prin anii 1950 de o echipa a Institutului de Speologie din Cluj (echipa la care s-a raliat si Marcian Bleahu), care au parcurs uriașa sala de la intrare si activul principal, delimitat de doua sifoane. Lungimea topografiata (stil "pana gâstei") de "profesionistii" din Cluj + Marcian Bleahu, platiti din banii statului, a fost de numai 1.000 m. Au și declarat pestera "terminata" si "relativ neinteresanta" (?!).
In 1975 Clubul de speologie "Z" din Oradea, sub conducerea presedintelui, Liviu Valenaș, a reluat cercetările, de data aceasta pe baze moderne, plus a topografiat precis toate "cotloanele" uriasei cavitati. La cercetari au mai participat Gheorghe Drimba, Elly Valenas, Emil Silvestru (ultimul devenit ulterior cercetator profesionist la Institutul de Speologie din Cluj - si apoi reprofilat pastor baptist in SUA, inca o dovada asupra criteriilor de angajare la acest institut finantat de Academia Română), Horia Mitrofan, Nicolae Sasu, Gábor Halasi, Florin Paroiu, Ion Bele, Gheorghe Brijan, Ovidiu Cuc, Nicolae Paul etc. Surpriza uriasa a fost descoperirea unui mare si unic in Europa labirint freatic fosil suspendat, derivat din sala de la intrare, aproape 4 km de tuburi freatice au fost topografiate de Liviu Valenas et comp. In dreapta salii a fost urcat, pe o diferenta de nivel de +121 m Marele Tobogan, extrem de periculos din cauza mondmilchului.
In schimb, in stanga salii, intr-o explorare si dezobstructie solitara, Liviu Valenas a reusit sa penetreze in Galeria Ursilor, un alt tobogan spectaculos, unde s-au descoperit resturi impresionante de Ursus spelaeus si cele mai frumoase "piei de leopard" din Europa (depuneri reziduale de argila pe calcar). Tot in stanga marii sali de intrare (lunga de 95 m, lata de 74 m) a fost descoperit Marele Tunel, lung de 37 m, tub freatic perfect eliptic, unic in Europa.
In 1978, in cadrul unei alte expeditii a Clubului "Z", primul sfufundator-speolog din Romania, Florin Paroiu, a reusit sa faca jonctiunea cu Pestera Coiba Mica, explorata pentru prima data in 1973 de Liviu Valenas si Ion Bele (Institutul de Speologie din Cluj + Marcian Bleahu, au declarat in 1956 pestera "impenetrabila"?!), Coiba Mica find ponorul sistemului. In 1979 Nicolae Sasu (Clubul "Z") impreuna cu o echipa poloneza, au dezobstruat o alta intrare in Coiba Mica, in prezent sistemul avand patru intrari (2 in Coiba Mica, 2 in Coiba Mare). In fine, in 1978, Liviu Valenas, intr-o ascensiune foarte dificila pe un perete lunecos de 20 de m, a reusit sa depaseasca sifonul terminal din Coiba Mare, din pacate dupa numai 50 m parcursul a fost barat de un alt sifon profund. In 1983, intr-o expeditie de scufundare organizata tot de Clubul "Z" din Oradea, scufundatorul militar maghiar, Laszlo Czako, s-a scufundat in sifonul terminal din Coiba Mare, constatand rapid ca este imposibila orice avansare din acest punct, din cauza straturilor succesive de busteni, carati pana aici de viiturile catastrofale. Ca fapt divers, Institutul de Speologie din Bucuresti a instiintat imediat Securitatea lui Nicolae Ceausescu, "pentru ca o echipa de militari maghiari, sub conducerea lui Liviu Valenas personal, a efectuat o aplicatie militara clandestina in Romania" (acte CNSAS). Probabil ca sa fure Ardealul pe sub apa...
In 1983 sistemul Coiba Mica-Coiba Mare a atins o lungime topografiata (de Liviu Valenas) de 6.200 m si o denivelare de 136 m (-91; +45). In vara anului 1989 Securitatea si Uniunea Tineretului Comunist (prin BTT) au incredintat Cercului de speologie "Focul Viu" din Bucuresti "sarcina" sa recarteze (?!) sistemul, pentru a demonstra ca, "Liviu Valenas", tradator de patrie, este si un impostor speologic" (acte CNSAS). Tabara, larg finantata, a fost amplasata langa magazinul satesc din Casa de Piatra si in afara de incontinue partide de alcool si sex in cort, a sfarsit in fiasco - "sclavii" desemnati sa "recarteze" pestera s-au dovedit absolut incapabili de acest lucru. In total s-au dus, atunci, din banii statului RSR, aprox. 100.000 de lei pe apa Sambetei. Poate ar trebui recuperati acum, daca tot exista un DNA.
Resurgenta marelui sistem hidrogeologic este Izbucul Tauz (850 m alt.), aflat la o distanta aeriana de 2,9 km de Coiba Mica. De mentionat ca si intreg platoul carstic Vartop de la Casa de Piatra se dreneaza in subteran, prin Coiba Mare, tot in Izbucul Tauz, denivelarea potentiala este de aproape 500 m (585 m socotind si cota de -85 m din Izbucul Tauz).
Prima scufundare in Izbucul Tauz a efectuat-o acelasi Florin Paroiu in 1978, nereusind insa sa depaseasca primul sifon. In 1983, "in aplicatia militara maghiara clandestina in Romania" (op. cit. Institutul de Speologie din Bucuresti - acte CNSAS), Laszlo Czako et comp. au depasit primul sifon (L: 47 m, A: -13 m), au debusat intr-o sala impunatoare si apoi a urmat al doilea sifon, in continua panta descendenta de 30 de grade, cota atinsa fiind de - 47 m (lungime 120 m), record national! Dupa asa numita "Revolutie" din 1989, scufundatori, de data aceasta din Polonia, au reluat dificila explorare si au atins in acelasi sifon -85 m, alt record national, nu au reusit insa sa debuseze la suprafata. Din pacate explorarea Tauzului s-a soldat cu doua accidente mortale: un scufundator din Polonia a murit, probabil intoxicat, chiar la cota minima de -85 m, iar al doilea polonez, antrenandu-se pentru Izbucul Tauz in Germania, a murit intr-un lac in aceasta tara, intr-o scufundare de mare adancime.
Prima scufundare in Izbucul Tauz a efectuat-o acelasi Florin Paroiu in 1978, nereusind insa sa depaseasca primul sifon. In 1983, "in aplicatia militara maghiara clandestina in Romania" (op. cit. Institutul de Speologie din Bucuresti - acte CNSAS), Laszlo Czako et comp. au depasit primul sifon (L: 47 m, A: -13 m), au debusat intr-o sala impunatoare si apoi a urmat al doilea sifon, in continua panta descendenta de 30 de grade, cota atinsa fiind de - 47 m (lungime 120 m), record national! Dupa asa numita "Revolutie" din 1989, scufundatori, de data aceasta din Polonia, au reluat dificila explorare si au atins in acelasi sifon -85 m, alt record national, nu au reusit insa sa debuseze la suprafata. Din pacate explorarea Tauzului s-a soldat cu doua accidente mortale: un scufundator din Polonia a murit, probabil intoxicat, chiar la cota minima de -85 m, iar al doilea polonez, antrenandu-se pentru Izbucul Tauz in Germania, a murit intr-un lac in aceasta tara, intr-o scufundare de mare adancime.
Sistemul Coiba Mica-Coiba Mare, un sistem unic in Romania, dar si in Europa, are inca un potential urias, dar avansarea este posibila numai prin scufundari subacvatice, in conditii extreme.
LIVIU VALENAS