„AŞTEPT SCUZE, D-LE TISMĂNEANU!” Scrisoarea deschisă a lui Florin Dobrescu.
SCRISOARE DESCHISĂDomnule Vladimir Tismăneanu,
Într-un dispreţ total faţă de spiritul sfintei sărbători a Crăciunului, pe timpul căreia deseori şi ostilităţile armate se suspendă pe câmpul de luptă, aţi înţeles să loviţi încă o dată în ceea ce poporul acesta greu încercat iubeşte şi respectă.
Şi pentru că dl Bjoza nu vă era de ajuns, aflu că aţi extins atacul şi la adresa subsemnatului. Mai mult decât atât, crezând că aţi demonstrat ceea ce era de demonstrat, aţi anunţat că aşteptaţi scuze.
Domnule Tismăneanu, e firesc ca orice popor să respecte şi să iubească pe cei care şi-au sacrificat ce au avut mai bun pentru libertatea şi demnitatea lui. Domnul Octav Bjoza este unul din zecile de mii de îndrăzneţi care s-au ridicat împotriva dictaturii instaurate de agenţii celei mai criminale utopii, printre care şi părinţii dvs.. Pe care poporul acesta nu-i iubeşte.
Ei bine, domnule Tismăneanu, aşa este. Am apărut deseori alături de dl Octav Bjoza şi asta mă onorează. În calitate de secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu (înfiinţată de colaboratorii apropiaţi ai eroului din Munţii Făgăraşului) şi – o vreme – responsabil cu imaginea unei alte organizaţii a deţinuţilor politici (FRFDPLA), desfăşor – pe banii şi timpul meu, nu ca d-ta pe sinecure grase – activităţi susţinute pentru promovarea memoriei rezistenţei anticomuniste din România, fenomen unic ca amploare şi durată în toată Europa de Est. Şi este firesc să mă interferez în aceste activităţi cu instituţii şi ONG-uri de profil, între care şi AFDPR. Ce este rău în toate acestea?
De asemenea, mi-a plăcut să mă implic şi în politică. Într-un plan cu totul separat de activitatea civică, m-am alăturat Partidului „Totul pentru Ţară”, reînfiinţat în 1993 de vechi militanţi ai Mişcării Legionare, ca formulă politică democratică, încadrată în paradigma pluripartită a României postdecembriste şi militând pentru instaurarea reală a statului de drept şi integrarea ţării noastre în structurile occidentale. Şi întreb din nou: ce este rău în opţiunea mea politică?Pentru cultura dvs. generală vă fac cunoscut că, în septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă în procesul prin care, la sesizarea Institutului Elie Wiesel, Procuratura ceruse dizolvarea noastră sub acuzaţia de fascism, antisemitism, xenofobie şi activitate contrară ordinii de stat. Nimeni nu a putut produce împotriva noastră nici măcar o probă. Nu s-a găsit în 20 de ani de activitate o singură declaraţie cu caracter antisemit sau contrară democraţiei şi statului de drept. Instanţa a constatat că activitatea noastră a fost ireproşabilă sub aspectul acesta. Şi mai mult, a constatat – pe baza unui bogat fond documentar prezentat de noi – că asumarea unei descendenţe legionare nu poate fi considerată fascism. Iar TPT continuă să activeze legal, instanţele decizând caracterul nostru democratic.
Şi atunci vă întreb, domnule Tismăneanu: unde este vina dlui Octav Bjoza în faptul că apărem alături în anumite contexte? Cu atât mai mult cu cât dl Bjoza nu a participat la nici o activitate a TPT, întâlnirile noastre având loc exclusiv în cadrul unor manifestări cultural-civice.
Vă declaraţi consternat de interferenţa d-lui Bjoza cu anumiţi exponenţi ai Mişcării Legionare?! Păi asta e în firea lucrurilor, şi iată de ce. Legionarii au reprezentat peste 70% din efectivele foştilor deţinuţi politici, cam aceeaşi pondere revenindu-le şi în structurile rezistenţei armate. O confirmă statisticile penitenciarelor din anii comunismului, dar şi foşti ofiţeri ai Securităţii, între care generalul Pacepa, pe care îl respect în mod deosebit pentru lovitura de graţie dată comunismului românesc. Era firesc deci ca în închisori, oameni precum Octav Bjoza, care nu au făcut niciodată altă politică decât cea anticomunistă, să se interfereze cu legionarii. Iar comportamentul moral ireproşabil şi toleranţa manifestate de legionari nu sunt relatate doar de dl Octav Bjoza. Numeroşi autori ai memorialisticii de detenţie relatează acelaşi lucru, fără ca ei să fii aparţinut Mişcării Legionare. Dau doar două exemple, semnificative prin notorietatea lor: Ion Ioanid, redactor la Europa Liberă şi autorul „Închisorii noastre cea de toate zilele”, precum şi Nicolae Steinhardt. Acesta din urmă, evreu fiind, se arată deseori, în jurnalul său, impresionat de comportamentul legionarilor, evidenţiind caritatea manifestată de Valeriu Gafencu („Sfântul Închisorilor” cum îl numeşte chiar el) care a cedat streptomicina sa unui alt deţinut TBC-ist, evreu. În ce-l priveşte pe Ion Ioanid, deşi nu a fost niciodată legionar, a rămas un apropiat al „verzilor”, ani de zile trimiţând din Germania donaţii Partidului „Totul pentru Ţară” (voi proba cu chitanţe din arhiva TPT).
Era la fel de normal ca şi după 1989, oameni neimplicaţi politic, precum Octav Boja, să se interfereze cu legionarii în activitatea dedicată foştilor deţinuţi politici. Un caz concret este Ion Gavrilă Ogoranu, legionar notoriu, al cărui eroism şi statură morală au impresionat personalităţi ale vieţii publice româneşti care l-au apreciat. Dl Bjoza a avut o relaţie deosebită cu Ogoranu. Şi este absolut firesc să fie aşa, dată fiind calitatea oficială a lui Bjoza. La fel, o colaborare fructuoasă a avut dl Bjoza cu oameni precum Constantin Iulian şi Gheorghe Jijie, la rîndul lor legionari, cu care a muncit împreună pentru transformarea Fortului 13 Jilava în memorial al crimelor comunismului.
De unde atâta exclusivism, domnule Tismăneanu? Aşa ai învăţat în Statele Unite?! Noi ştim că peste ocean legionarii refugiaţi au fost ocrotiţi de autorităţile americane, beneficiind de toată libertatea de exprimare. Mai mult, preşedinţi precum Harry Truman au preţuit contribuţia legionarilor la lupta pentru liberate şi democraţie. Majoritatea voluntarilor paraşutaţi de aviaţia militară SUA în anii 1950 în România comunistă au fost legionari. Ei au probat prin jertfa lor supremă sinceritatea convertirii Mişcării Legionare la democraţia de tip occidental, proclamată de Horia Sima în „Destinee du nationalisme” (1951, Paris). Preşedintele Nixon a intervenit personal la Ceauşescu în favoarea lui Ion Gavrilă Ogoranu, iar Ronald Reagan nu s-a sfiit să primească în Biroul Oval un legionar notoriu precum preotul Gheorghe Calciu.
Aşadar, domnule Tismăneanu, cred că dvs ne datoraţi scuze, mie şi colegilor mei. Pentru că ne-aţi plasat în zona „exclusivismului, xenofobiei şi intoleranţei”, când de fapt instanţele judecătoreşti ne-au absovit de aceste acuzaţii infame.
Dar nu mă amăgesc că voi primi aceste scuze. Şi nu voi apela la instanţe pentru calomnie. Dvs., domnule Tismăneanu, nu sunteţi cu nimic mai prejos decât părinţii dvs.
Ştiu, o să răspundeţi cu texte de genul: „copiii nu trebuie judecaţi după faptele părinţilor”. Ori cu argumentul că aţi emigrat în SUA, unde v-aţi specializat în istoria comunismului.
Nu, domnule Tismăneanu, nu despre asta e vorba. În ultimă instanţă, dvs. sunteţi produsul nomenklaturii comuniste, căreia tatăl dvs a aparţinut. Teroristul comunist Leon Tismeniţki, agentul trimis de URSS să destabilizeze statul român şi apoi să instaureze aici bolşevismul, prin teroare şi crimă, v-a asigurat o copilărie de vis în cartierul protipendadei roşii, într-o vreme în care oameni ca Octav Bjoza erau exterminaţi în lagărele de la Canal, iar Ion Gavrilă Ogoranu rezista în Munţii Făgăraşului cu arma în mână împotriva tovarăşilor criminalului dvs. tată.
Când porţi un astfel de nume, ar trebui să-ţi fie jenă să emiţi judecăţi şi să te manifeşti cu condescendenţă într-o Românie în care încă nu s-au deshumat toate victimele Comunismului. Şi lor, acestor victime, le datoraţi scuze, domnule Tismăneanu.
Eu sunt unul din cei care cred că aţi părăsit România nu ca urmare a sentimentelor anticomuniste, ci mai degrabă din oportunismul speciei umane căreia aparţineţi şi dumneata şi tatăl dumitale şi Silviu Brucan şi Petre Roman şi Alexandru Florian. Nu, domnule Tismăneanu, nu mă refer la evrei, aşa cum vă veţi grăbi să credeţi. Eu am învăţat să nu judec şi să nu condamn colectiv o comunitate umană pentru fărădelegile comise de unii din reprezentanţii ei, aşa cum înţelegeţi dvs. să procedaţi cu legionarii. Eu am cunoscut evrei de o calitate deosebită. Bunicul meu a salvat un evreu de la deportare în timpul războiului (pot da relaţii). Eu am înţeles că voi nu reprezentaţi spiritul poporului evreu, ci exemplare ale degenerării sale. În fond, şi dvs şi tatăl dvs. şi Saul Brukner şi Neulander v-aţi lepădat de religia străbunilor voştri şi aţi înţeles să vă dedaţi la cele mai abjecte crime împotriva umanităţii. Exact ca fasciştii pe care-i huliţi. Da, d-le Tismăneanu, eu mă refer la categoria comuniştilor, a celor fără Dumnezeu, indiferent de etnia pe care au reprezentat-o.
Veţi protesta împotriva includerii dvs, a lui Petre Roman şi a lui Florian în rândul criminalilor cu care părinţii voştri s-au înhăitat acum 7 decenii?! Păi exact aşa puneţi voi problema cu noi, în ura voastră totalitară de care nici măcar democraţia americană nu v-a putut lecui.
Da, domnule Tismăneanu, eu cred că aţi plecat în SUA într-un moment în care şi oligofrenii înţelegeau că utopia roşie instaurată de părinţii dvs. a eşuat şi că va ajunge la groapa de gunoi a Istoriei. V-am dat exemplul lui Brucan pentru că şi el este un exponent al comunismului, unul cu mâinile pătate de sângele lui Maniu şi al lui George Brătianu, care după Revoluţie poza în cel mai mare democrat, dându-ne, printre citate in english, lecţii de democraţie şi capitalism. „N-aşa?!” Aveţi voi un spirit de orientare care vă învaţă să schimbaţi corabia cu o nonşalanţă vecină cu cinismul. Cam aşa aţi înţeles şi dvs. să procedaţi gudurându-vă pe lângă Ion Iliescu, pentru ca apoi să vă găsiţi un loc cald şi o sinecură în camaraila lui Traian Băsescu. Nepuntinţa de a vă plia şi în graţiile noii administraţii, precum şi resentimentele politice faţă de unii actuali consilieri prezidenţiali sunt singurele motive pentru care aţi recurs la a lovi nedrept într-un om nevinovat.
Octav Bjoza nu a fost niciodată legionar. Mie şi multora din ai mei ne-a împărtăşit dezacordul lui total cu doctrina Mişcării Legionare, stârnind chiar nemulţumirea unor legionari. Octav Bjoza nu a făcut niciodată politică. Cu o singură excepţie: momentul cînd seniorul Corneliu Coposu i-a cerut să intre în PNŢcd. Avea nevoie de el în teritoriu, iar Octav Bjoza nu l-a putut refuza. Dar după moartea lui Coposu, nu a mai făcut nici un fel de politică.
Aţi lovit pe nedrept într-un om căruia îi datoraţi, dacă nu respectul cuvenit unui erou, măcar condescendenţa ce trebuie s-o manifeste un elogiator al lui Ceauşescu în faţa unui luptător anticomunist.
Dar lovindu-l pe Octav Bjoza, aţi reuşit să vă puneţi pe nimicnicia în adevărata lumină. În faţa staturii demne a uriaşului Bjoza, publicul românesc a putut vedea pigmeul în goliciunea lui sufletească. Pentru că, dincolo de titlurile şi sinecurele agonisite în mod oportunist, pentru români asta veţi rămâne întotdeauna. Şi dvs şi tatăl dvs.. Nişte pigmei.
Florin Dobrescu
Bucureşti, 28.12.2014