Alexandru Florian, directorul general al Institutului Wiesel, declară în Observatorul culural nr. 245 din noimebrie 2004 : «Am fost in Sala Parlamentului, unde s-a desfasurat adunarea publica de Ziua Holocaustului din România. Președintele României a recunoscut fără nici o ezitare tragedia evreilor din România, precum și a romilor. De asemenea, a recunoscut responsabilitatea guvernului Ion Antonescu pentru cei peste 270.000 de evrei si peste 12.000 de romi din România care au murit in Holocaust. De altfel, mesajul președintelui României poate fi citit pe Internet la www.presidency.ro.»
Ceea ce interesează aici este o informație expediată în treacăt : «responsabilitatea guvernului Ion Antonescu pentru cei peste 270.000 de evrei si peste 12.000 de romi din România care au murit in Holocaust.» Cum doream să mă edific, în fine, asupra cifrei victimelor evree ale Holocaustului pe teritoriul României, am început să caut alte surse, cifra părându-mi-se, în comprație cu alte surse mai vechi, neașteptat de mică.
Toate cifrele emise de la 1945 încoace sunt, în mod normal, aproximații. Istoria trecea cau un tanc peste cadavre și nimeni nu a stat să le numere. De neînțeles este de ce la fiecare deceniu aceste cifre se schimbă, dar de fiecare dată sunt considerate indiscutabile (negate sau analizate doar de negaționiști), când de fapt nu cifrele au importanță ci motivațiile politice, umorale sau morale care au făcut posibile, într-o tabăra sau alta, omuciderea considerată ca soluție pentru conflicte vechi. Răzbunarea nu are sfârșit. Singurele surse indiscutbile, care reflectă o stare și nu neapărat numprul victimelor, sunt cele din arhivele germane depozitate de 50 de ani la Bad-Arolsen și devenite de câțiva ani accesibile cercetării. Constat că istoricii români ignoră existența acestor arhive. Deși interesul național i-ar îndemna să le studieze cu atenție. Pentru a participa la aproximare sau stablirea adevărului istoric, unul din scopurile istoriografiei.
E tot o chestiune de politică a Statului român. Atâta vreme cât acesta este reprezentat de prea multe cârpe și preșuri, nu se va schimba nimic. (dan culcer)
E tot o chestiune de politică a Statului român. Atâta vreme cât acesta este reprezentat de prea multe cârpe și preșuri, nu se va schimba nimic. (dan culcer)