Cum e să „inventariezi” tradiția și de ce IA reprezintă un univers al magiei? Întrebări fără răspuns? Ba nu, răspunsurile ni le oferă Varvara Buzilă, directoare adjunctă a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Tot de la ea aflăm de ce tradițiile trebuie revitalizate, unde putem privi cum se face tizicul, dar și de ce nu trebuie să cumpărăm fețe de masă făcute de chinezi? Acum un an, în Registrul Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial au fost înscrise peste 500 de elemente, între care legende, colinde, poveşti, hore și altele. În acest mod nici o țară nu ar putea să le declare ca fiind ale sale. E un prim pas al legalizării acestei moșteniri adunate de ani de zile. Este o dovadă că ținem la doine, balade, că le cântăm, că păstrăm rețetele culinare, că avem tehnicile noastre de țesut, de brodat. Folcloriștii cercetează, scriu cărți, pun în valoare tradiția noastră, iar politicile culturale leagă efortul cercetătorului de conștiința socială. Politicile UNESCO au văzut partea vulnerabilă a tradiției, că se pierde și vor să îi dea a doua răsuflare prin generațiile de azi. Moștenirea imaterială trebuie scoasă de pe raft.
E complicat să inventariezi un domeniu important – tradiția, în care s-a lucrat mii de ani. E o mare responsabilitate, un proces contabil, total nespecific unui cercetător, care mai degrabă scrie zeci de pagini despre colinde. Trebuie să scrii totul într-o frază, pe înțelesul tuturor. În registru trebuiau să se regăsească trei componente:
• ce am avut de veacuri și s-a pierdut.
• ce avem, dar e în pericol din cauza globalizării și nu doar. De exemplu, am avut ritualuri de chemare a ploii, dar în ultimii 20 de ani se practică doar în scenă. Noi putem avertiza societatea că unele elemente se pierd. Dacă sunt oameni care zic ,,pe noi ne doare că dispar anumite obiceiuri”, ei pot contribui la revitalizarea acestei moşteniri la care sunt, de drept, parte.
• elementele care au rezistat și pe care lumea le respectă. Avem hramul satului, al orașului, cu multe mutații, ce-i drept, dar niciodată tradițiile nu au fost închistate. Se joacă nunţi, se practică obiceiul înmormântării, se prepară bucate şi băuturi tradiţionale.
Trebuie să explicăm societății aceste lucruri, dar nu-i putem impune nimic.
Multe obiceiuri sunt pe cale de dispariție pentru că gândirea unor persoane este stăpânită de verbul ,,a distruge”, așa încât o tradiție care a rezistat milenii, nu prea rezistă în ultimele două decenii. E vremea marilor încercări, sunt actualizate multe modele culturale și oamenii își pierd echilibrul. Venim dintr-o societate totalitară, cu instrumente ideologice, care au negat orice tradiție. Tot ce însemna tradiție era considerat de regim ca depăşit. Acum avem posibilitatea de a alege și nu știm ce să facem. Alte țări, bine așezate, țin ca cu dinții la modele lor culturale, drept că nu au trecut prin acest diabolism sovietic, destrugător de orice fel de tradiție seculară.
Totul depinde de oameni. Am participat la o nuntă unde mirii, invitații au venit în costume naționale, deci ei se identifică cu această istorie. Ce poate fi mai important ca nunta omului? Când tinerii fac ceva pentru cultură, eu îi admir.
Este îmbucurător faptul că mai sunt oameni preocupați de păstrarea tradițiilor. Se produce un echilibru între ceea ce moștenim și ceea ce transmitem, nu fără ajutorul acelor care stăpânesc intrumente de apărare a patrimoniului din cadrul universităților, agențiilor. Avem puțini cercetători moldoveni care studiază cultura noastră. N-au fost cercetate temele majore ale culturii tradiţionale: aşezările umane, modul de gospodărire, activitățile de bază, locuinţa, la care se munceşte atât de mult pentru construirea şi reconstruirea ei și atâtea altele. Avem mult de lucru, avem multe cărți de publicat.
Societatea are nevoie de cărți eficiente, cu logică și rigurozitate științifică. Avem datorii. Lucrăm ținând cont de evaluări critice (ce s-a făcut și ce nu, ce s-a făcut bine și mai puțin bine, ce a rămas de făcut), de recuperări științifice şi de racordări la performanţe. Cercetarea care lucrează pentru spiritul social trebuie susținută.
Festivalul este o formă socială în care se regăsește dorința de manifestare artistică şi valorică a mai multor persoane. Festivalul Iei este un prilej oportun ca societatea să aibă un spațiu unde să-și etaleze frumusețea, meșterii să poată să-și prezinte şi să descopere etaloanele ei. Avem o colaborare cu doamnele, domnișoarele din mass media, care ne-au susținut. Ele au mărturisit că Ia deschide un univers al magiei, pune în valoare personalitatea lor. Am avut 19 Ii, dar le-am dăruit, lumea vine, le cere. Îmi place că le pot împrumuta. Mi-au rămas trei costume, însă nu se țin de mine, îmi aparțin și în același timp sunt ale lumii.
De asemenea, la 24 iunie – la Muzeu am celebrat Sărbătoarea Universală a Iei. Ne-am solidarizat cu cei care țin la tradiții. Sunt acei care propun on line descifrări ale iilor. Meșterul poate accesa și, în funcție de proporții, tipare, creează, chiar dacă variază. Cine știe să facă această dozare, realizează lucruri frumoase. Dacă i-am da o sarcină concretă unui meșter popular de a realiza o copie, nu ar putea – e altă mână, altă inspirație, altă pânză. Când își propune să facă un costum pentru un interpret de folclor, meşterul trebuie să fie fidel tradiției. Însă atunci când are o comandă să realizeze costume pentru personalul unui local cu tradiții, nota de personalitate crește. Cultura tradițională oferă tiparul, restul paoe fi modelat în spiritual tradiţiei.
Noi trebuie să susținem producătorii autohtoni, să cumpărăm obiecte fabricate de meșteri de acasă, pentru că produsul lor este manual, irepetabil, însă nu este apreciat pe măsură și mulți dintre ei nu rezistă. Spre exemplu, în loc de fețele de masă sau şerviţele produse de chinezi sau turci am putea să procurăm aceleaşi obiecte de la un meșter popular. Când așterni o astfel de față de masă, întreaga casă devine sărbătoare, e o horă a purității, iar oamenii au altă poftă de a se reuni în jurul mesei.

La evenimentul Noaptea Cercetătorilor vor fi expuse piese reprezentative din patrimonial muzeal – covoare, costume populare, ceramică. Propunem publicului cărțile şi revistele noastre și un show al imaginilor fotografice şi al filmelor realizate de muzeu (cum se acoperă o casă cu stuf, cum se face tizicul – un combustibil local, cum se umblă cu colindatul în zilele noastre, dar și altele).
Foto: Arhiva Personală