România jefuită PAS cu PAS: Fondul Proprietatea, cea mai mare țeapă trasă românilor

June 13, 2015, 11:26 pm

≫ Next: Ioan ROȘCA. Ce idei legionare sînt interzise şi de ce?

≪ Previous: Interviu cu Radu Preda, președinte executiv IICCMER despre proiectul legii care condamnă Mișcarea Legionară: Nu putem fi extremiști în raport cu extremele!

România jefuită PAS cu PAS: Fondul Proprietatea, cea mai mare țeapă trasă românilor, în care a fost direct băgat fostul ambasador american Mark Gitenstein

Borfașul internațional Mark Gitenstein! Un mare ticălos trimis în țara hoților la furat pas cu pas, protectorul clanurilor de mafioți si trădatori ai României care trebuie arestati! Dacă aveţi răbdarea şi bunăvoinţa să urmăriţi pas cu pas cele șase clipuri video, veţi înţelege adevărata miza a acestor tâlhari de la est la vest şi cum jefuiesc România la braţ cu ticăloşii care ne conduc ţara indiferent de culoarea politică la pachet cu instituţiile statului obediente şi corupte. Materialele text prezintă doar o parte infimă din dedesubturile şi jefuirea sistematică a României , banii sifonati de la FMI, resurse energetice,zăcăminte minerale,etc. …

Fondul Proprietatea, cea mai mare țeapă trasă românilor, în care a fost direct băgat fostul ambasador american. “Oameni care trebuie sa ia despăgubiri, trebuie să îi dea lui Oltean şi lui Cocos 30% că altfel nu iese nicio despăgubire? Aşa e cinstit? Bani, bani. Actiuni la Fondul Proprietatea pe care le vinzi imediat. SUTE DE MILIOANE DE EURO. Care eşti cinstit sa le dai 30% lui Oltean si lui Cocoş?”, spunea Gigi Becali. (31 iul. 2012)!!!

Prof. Mircea Cosea arata ca asistam la o vanzare la taraba si, de fapt, la subminarea economiei nationale.(VIDEO)
Minciuni electorale, cresteri de taxe, taieri salariale, imprumut FMI 20 miliarde euro sifonati(Peste “teapa” cu bonuri de trezorerie SUA trasa de tandemul Basescu-Isarescu, a venit o alta teapa, de circa 8 miliarde de euro, data de ex- premierul Boc de data acesta, care a avut drept scop multumirea firmelor capusa controlata de acolitii politici, bunavointa acestora fiind absolut necesara pentru pastrarea puterii).
————————––
– Implicarea lui Mark Gittenstein în cazurile Microsoft și Fondul Proprietatea
– Acuzatii grave de tradare nationala: BASESCU SI BNR au falsificat impreuna cu Jeffrey Franks datele macroeconomice pentru a se realiza acordul cu FMI – sursa: inpolitics.ro
– Ipoteza soc! Romania a taiat pensiile si salariile pentru a finanta S.U.A.!

De ce nu se mai dezlipește fostul ambasador SUA, Mark Gitenstein, de România- Implicarea lui Gitenstein în cazurile Microsoft și Fondul Proprietatea (DOSARE GRELE!)

================

“Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…”

x x x

“Confirm că din cele 4 miliarde de euro care s-au dat în acțiuni la Fondul Proprietatea sau în cash, cel puțin 2 miliarde au plecat în lipsa unor documente care să ateste dreptul persoanelor la astfel de despăgubiri. S-a recunoscut că acele executări au fost nelegal făcute. Din nefericire, e greu de recuperat banii”

X X X

Cel puțin 4 miliarde de euro au fost până acum mătrășiți prin combinațiunea inventată de ticălosul agent maghiar Tăriceanu, fotomodel bisexual la bază.

Implicarea uneia ca Alina Bică, șefa DIICOT și a multor alți șmecheri legați strîns de servicii, Udrea, Niro, Secu etc în dosarele retrocedărilor pe sprânceană, la mișto, arată nivelul de top al corupției.

Doar în 2013 de exemplu, anul în care Mark Gitenstein a fost numit în conducerea Fondului Proprietatea, o mie de cesionari de drepturi litigioase aleși pe sprânceană au încasat despăgubiri de 1,5 mld. euro în timp ce zecile de mii de proprietari de drept aşteaptă compensațiile ce li se cuvin de ani și ani de zile.

===================

George Avram Actualitate, 14 ianuarie 2014

Fostul ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein, nu vrea să se dezlipească de România.

Mark Gitenstein a devenit consilier special al companiei Astra Asigurări, deținută de Dan Adamescu. Contractul de consiliere a fost semnat la Washington, cu firma de avocatură Mayer Brown unde Mark Gitenstein a revenit după încheierea mandatului de ambasador SUA la Bucureşti, scrieZiarul Financiar.

Asta după ce a devenit, imediat după expirarea mandatului de ambasador, șef la Fondul Proprietatea, considerat de unii analiști cel mai mare tun din istoria României.

Cu ce se ocupa Gitenstein când era ambasador

În timpul mandatului, Gitenstein a făcurt o serie de declarații controversate, de la susținerea procurorilor generali Daniel Moraru și Laura Codruța Kovesi în funcții pe viață, indiferent de ce spune legea în România, la avertismente date protestarilor din Piața Universității care manifestau împotriva regimului Băsescu. Nu văd pe nimeni pe acoperiș ca să vă împuște, este una dintre cele mai surprinzătoare declarații făcute de Gitenstein în calitate de ambasador.

Și mai grav este faptul că în timpul mandatului său de ambasador al SUA a criticat guvernele că nu vând pachete de acțiuni de la companiile energetice de stat.

Surpinzător, după ce aceste pachete de acțiuni s-au vândut, iar Fondul Proprietatea le-a cumpărat, Gitenstein a devenit șef la Fondul Proprietatea.

Fondul Proprietatea este o societate de investiţii de tip închis creată în scopul despăgubirii persoanelor ale căror proprietăţi au fost confiscate abuziv de statul comunist şi sunt imposibil de retrocedat în natură.

În 2005, statul a pus această avere sub formă de pachete de acţiuni la cele mai valoroase companii din România (20% din Petrom, 15% din Romgaz, 20% din Hidroelectrica, 15% din Transgaz, etc.) în Fondul Proprietatea al cărui scop era să-i despăgubească pe foştii proprietari ale căror active au fost confiscate de regimul comunist.

Din controversă în controversă

Iată că lui Mark Gitenstein nu-I ajunge locul din conducerea Fondului Proprietatea, devenind consilier special al companiei cu capital românesc Astra Asigurări, lider pe piaţa locală de asigurări, cu afaceri de circa 200 milioane de euro.

Contractul de consiliere a fost semnat la Washington, cu firma de avocatură Mayer Brown unde Mark Gitenstein a revenit după încheierea mandatului de ambasador SUA la Bucureşti. El a fost ambasador SUA din 2009 până în 2012.

În calitate de consilier special pentru Astra Asigurări, Mark Gitenstein se va ocupa de strategia de dezvoltare externă a companiei şi de o posibilă listare pe bursa de la New York sau de la Londra. Compania s-a extins şi pe pieţele externe în ultimii trei ani prin deschiderea de sucursale în Ungaria şi Slovacia, dar şi prin vânzarea de poliţe în Norvegia sau America Latină.

Dan Adamescu, om de afaceri controversat

Patronul cu care colaboarează acum fostul ambasador SUA este unul destul de controversat.

Dan Adamescu se situează pe locul doi în clasamentul Forbes al celor mai bogați români.

Printre ultimele sale afaceri, cea de la Oțelu Galați, este și una controversată. Aşa se fac averile în România: Dan Adamescu, „investitorul“ care a venit la Oţelul pentru a scoate milioane de euro de la club. Schema unei „ţepe“ uriaşe, au titrat jurnaliștii după preluarea Oțelului.

Iată ce scria ziarul Adevărul imeidiat după preluare:

Investitorul care a luat, n-a dat!

Ajuns acţionar principal la Oţelul Galaţi prin firma TNG Group, Adamescu a avut o interpretare personală a cuvântului „investitor“. Adică nu numai că n-a adus niciun ban la club, dar a început să golească toate conturile clubului.

Cum? A dezvăluit tot Marius Stan: „S-a încheiat un contract de asigurare cu Astra, în valoare de 4 milioane de euro! Patru milioane! Oţelul e, practic, cel mai asigurat club din România, atât de asigurat că se apropie de faliment!“.

http://www.expresmagazin.ro/de-ce-nu-se-mai-dezlipeste-fostul-ambasador-sua-mark-gitenstein-de-romania/

Vine un nou ambasador american…

Bravo.

Sperăm să ne ajute să-l trimitem pe celălalt la pușcărie, alături de Alina Bica, Udrea, Cocoș, Niro….

Se împute treaba teribil, cum spuneam și mai jos, americanii ne trimit, finally, ambasador – ceea ce e grav e că de data asta nu e homosexual, provine din servicii, a umblat prin locuri cam nașpa, gen Afganistan și deja a dat o tură pe aici, de control.

Io speram să fie Chuck Norris, la ce probleme avem de gestionat cu rușii.

…fostul ambasador e băgat deja pe niște biznizuri penale rău de tot, pe Fondul Proprietatea, după ce i-a lins și supt ciorapii rusofilului Gioană, până i-au ajuns în amigdale.

S-a dovedit – via wikileaks, că Ambasada americană de la București habar n-a avut de cele trei vizite secrete ale lui Geoană la Moscova, în avans.

Practic, Mark Gitenstein a susținut direct o combinațiune rusească, ceea ce în mod normal ar trebui să-i prilejuiească cel puțin un accident – mai ales că de șmecher ce era mai mergea și pe contrasens la noi în Romanika, ca în bantustan.

Dacă americanii nu-l accidentează, eu abia aștept să-l văd în cătușe la DNA și de altfel am să fac tot ce-mi stă în putință să probez jurnalistic și nu numai implicarea unor cadre corupte din servicii în combinațiunile sulfuroase legate de afacerile Fondului Proprietatea, cea mai mare țeapă trasă românilor, în care a fost direct băgat fostul ambasador american.

Fondul Proprietatea s-a creat pentru ca românii să fie jefuiți încă odată, după ce au fost jefuiți și beliți de nemți sovietici. Samsarii de certificate de proprietate i-au deposedat a doua oară pe cei deja prejudiciați de statul comunist.

Cel puțin 4 miliarde de euro au fost până acum mătrășiți prin combinațiunea inventată de ticălosul agent maghiar Tăriceanu, fotomodel bisexual la bază.

Familia mea se numără printre cele jefuite de comuniști. Evident n-am recuperat nimic, de niciun fel.

Începând din 29 septembrie 2010 Fondul a intrat pe mâna unor super “americani”, numai unul și unul, curați ca lacrima. Administratorul unic este Franklin Templeton, iar Elliott Associates este cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea – șefi sunt niște distinși domni, coleguții lui Gitenstein, alde Singer și Greenberg (pe bune așa se numesc ei, n-am inventat io, ca să zică lumea că-s antisemit).

În 2011, o hotărâre emisă de guvernul Emil Boc a permis Crinuţei Dumitrean, fosta șefă ANRP să decidă cine va primi cu prioritate cele 36% din acţiunile Fondului Proprietatea pe care le mai deţinea Ministerul Finanţelor dacă erau invocate „cazuri medicale, cazuri sociale etc“.

Hotărârea de guvern i-a permis fostei şefe a ANRP, numită de PD-L, cum partid de guvernare, din nou, să decidă cine primeşte cu prioritate, ilegal desigur, la șmen, acţiuni evaluate la 640 de milioane de euro.

Din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a ANRP au făcut parte, în 2011, şi fostul preşedinte al ANRP Crinuţa Dumitrean, deputatul PDL Cătălin Florin Teodorescu, deputatul UDMR Marko Attila, Sergiu Diacomatu, fost membru PMP, devenit preşedint PNL Sector 1, şi Remus Virgil Baciu, toţi foşti vicepreşedinţi ai ANRP, precum şi Oana Vasilescu.

Fondul s-a ales cu mega proprietăți.

Active cheie din portofoliu: centrala de cărbuni de la Turceni a CE Oltenia, centrala Hidroelectrica de la Porţile de Fier din Drobeta Turnu Severin, a treia cea mai mare hidrocentrală din Europa, reactoarele nucleare ale Nuclearelectrica de la Cernavodă, care împreună produc aproximativ 20% din totalul energiei consumate anual în România, Romgaz (producător de gaz) şi Transgaz (transportator de gaze) care operează în Mediaş, centrul industriei de gaze din România.

Acest Fond și prietenii rusofilului Gitenstein influențează major piața energiei din România.

Și nu doar piața energiei.

Proprietati de miliarde de euro au fost trecute de la Stat la Fond.

Sub pretextul asigurării masei credale pentru despăgubirea celor care au fost jefuiți de

sovietici. În realitate averea a fost transferată unui Clan nenorocit de ticăloși via Alina Bica de la DIICOT și zeci de alți complici și apropiați ai Clanului țigănesc/evreiesc Cocoș – Bittner – Petrache – Udrea – Ponta…

– declarația lui George Băeșu, președintele actual al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), care a declarat recent la Tv ca cel puțin 2 miliarde de euro ale Fondului Proprietatea au fost acordate pentru “despăgubiri”, fără documentele necesare acestei proceduri.

“Despăgubirile acordate prin acţiuni la Fondul Proprietatea, au fost o modalitate de sifonare a banilor public, banii s-au dat, în absenţa unor documente care să ateste veridicitatea titlurilor de proprietate iar Sistemul prin care Fondul Proprietatea a fost devalizat a fost creat de Monica Macovei, pe vremea când era ministru de Justiţie”, mai susţine același George Băeşu.

Deci cel puțin 2 miliarde s-au dat unor persoane fără drept, cel mult 4 miliarde. Și asta este doar o secvență. Să vedeți ce urmează.

Citiți mai jos:

Activele din Fondul Proprietatea
(extras din Pachetul de Legi pentru Reglementarea Juridica a Proprietatii si Reforma in Justitie propus de Guvernul Romaniei)

Descrierea activelor ce vor fi transferate la Fondul “Proprietatea”

De la Ministerul Economiei si Comertului si OPSPI se vor transfera

următoarele participatii:

1.1 – 15% din CN Transelectrica Bucuresti SA

1.2 – 15% din SNTGN Transgaz SA

1.3 – 10% din SC Petrom SA

1.4 – 15% din SNGN Romgaz SA

1.5 – 12% din SC DGN Distrigaz Sud SA

1.6 – 12% din SC DGN Distrigaz Nord SA

1.7 – 20% din SC Hidroelectrica SA

1.8 – 20% din SN Nuclearelectrica SA

1.9 – 12% din SC Electrica Moldova SA

1.10 – 12% din SC Electrica Oltenia SA

1.11- 12% din SC Electrica Dobrogea SA

1.12- 12% din SC Electrica Muntenia Nord SA

1.13- 12% din SC Electrica Muntenia Sud SA

1.14 – 12% din SC Electrica Banat SA

1.15 – 12% din SC Electrica Transilvania Nord SA

1.16 – 12% din SC Electrica Transilvania Sud SA

1.17 – 15% din SC Complexul Energetic Turceni SA

1.18 – 15% din SC Complexul Energetic Craiova SA

1.19 – 15% din SC Complexul Energetic Rovinari SA

1.20 – 10% din SC Oil Terminal SA

1.21 – 10% din SC Conpet SA

1.22 – 100% din creanta detinuta destatul roman la Krivoirog

De la Ministerul Finantelor Publice se vor transfera urmatoarele:

2.1 – 20% din Compania Nationala Loteria Romana SA

2.2 – 20% din Compania Nationala Imprimeria Nationala SA

2.3 – 9,9% din SC CEC SA

2.4 – sumele obtinute din valorificarea creantelor externe detinute de statul roman asupra urmatoarelor tari: Sudan, Siria, Mozambic, Libia, Republica Guineea, Republica

Centrafricana, Congo, Nigeria, Somalia, Tanzania, Irak, Republica Democrats

Congo, Republica Democrats Coreeana, Cuba, Republica Mongolia si Sudan

(cu creanțele astea e o intreaga daraveră, spre exemplu fondul Donegal International a primit de la guvernul României, datoria Zambiei contra sumei de numai 4 milioane de dolari, apoi a acționat Zambia în judecată cerând 40 de milioane $ și obține în 2007 de la Zambia 15 de miloane de dolari. Bună șmecherie…)

De la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei se vor transfera urmatoarele

participatii:

3.1 – 20% din SC Romtelecom S.A.

3.2 – 25% din Compania Nationala Posta Romana S.A

De la Ministerul Transporturilor,Constructiei si Turismului se vor transfera urmatoarele
participatii:
4.1- 20% din Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa “CFR Marfa” SA
4.2- 20% din Societatea de Administrare Active Feroviare “SAAF” SA
4.3- 20% din Societatea Comercialade Transport cu Metroul Bucuresti “Metrorex” SA
4.4- 20% din Compania Nationala” Aeroportul International Henri Coanda” SA
4.5- 20% din Societatea Nationala”Aeroportul International Bucuresti Baneasa – Aurel Vlaicu” SA
4.6- 20% din Societatea Nationala “Aeroportul International Constanta” SA
4.7- 20% din Societatea Nationala “Aeroportul International Timisoara-TraianVuia” SA
4.8 – 20% din Compania Nationala “Administratia Canalelor Navigabile” SA Constanta
4.9- 20% din Compania Nationala “Administratia Porturilor Dunarii Maritime” SA Galati
4.10- 20% din Compania Nationala “Administratia Porturilor Dunarii Fluviale” SA Giurgiu
De la Agentia de Valorificare a Activelor Statului se vor transfera urmatoarele participatii:
5.1- 37,808% din SC Electroconstructia Elco Pitesti SA
5.2- 70% din SC Bemo Beius SA
5.3- 18,249% din S.C.Diverprest Oradea S.A.
5.4- 1,682% din SC Fabrica de Scule Rasnov SA
5.5- 10,947% din SC Mecon Brasov SA
5.6- 79,052% din SC Nitrosere Fagaras SA
5.7- 79,052% din SC Pensiunea Pastravarie Floarea Reginei (EdelweissHotel) SA
5.8- 70% din SC Carom Asigurari Bucuresti SA
5.9- 17,365% din SC Centrofarm Bucuresti SA
5.10- 12,124% din SC FECNE Bucuresti SA
5.11- 9,769% din SC Gerovital Cosmetics Bucuresti SA
5.12- 6,519% din SC Laromet Bucuresti SA
5.13- 68,322% din SC Prestari Servicii Bucuresti SA
5.14- 78,972% din SC Primcom Bucuresti SA
5.15- 70% din SC Procas Bucuresti SA
5.16- 15,172% din SC Romatel Bucuresti SA
5.17- 35,449% din SC Romconsuc Bucuresti SA
5.18-100% din SC Societatea de Strategic pentru Piata de Gros SA
5.19- 20% din Societatea Nationala de Petrol si Gaze Petrogaz Bucuresti SA
5.20- 42,795% din SC Telerom Proiect Bucuresti SA
5.21- 30,652% din SC Tricodava Bucuresti SA
5.22- 20% din SC World Trade Center CCIB Bucuresti SA
5.23- 33,000% din S.C. Bat Service Buzau S.A
5.24- 48,035% din S.C. Cerealcom Buzau S.A
5.25- 5,354% din S.C.Comcereal Fundulea S.A.
5.26- 45,374% din S.C. Autopilotaj (scoala de soferi amatori) Resita S.A.
5.27- 5,963% din S.C. Bega Minerale Industriale (expl. min. aghires) Aghiresu S.A.
5.28- 11,364% din S.C. Comcereal Cluj -Napoca S.A
5.29- 4,330% din S.C.Electroconstrctia Elco Cluj-Napoca S.A.
5.30- 39,999% din SC Turdapan Turda SA
5.31- 8,194% din S.C. Big Trade Constanta S.A.
5.32- 54,545% din S.C. ConexCordial Constanta S.A.
5.33- 6,632% din S.C. Coral Mod Mangalia S.A.
5.34- 7,108% din S.C. Restaurant Cherhana Constanta S.A.
5.35- 2,684% din SC Santierul Naval Constanta SA
5.36- 46,914% din SC Vitacom Sf. Gheorghe SA
5.37- 4,755% din SC Mechel Targoviste SA
5.38- 21,599% din S.C. Mechim Titu S.A.
5.39- 6,144% din SC Otelinox Targoviste SA
5.40- 67,700% din S.C. Multiprestservice Craiova S.A.
5.41- 7,378% din S.C.Retizoh Craiova S.A.
5.42- 5,560% din S.C. Semrom Oltenia Craiova S.A.
5.43- 37,675% din SC Alcom Galati SA
5.44- 5,144% din S.C. Cerealcom Giurgiu Giurgiu S.A.
5.45- 10,031% din S.C. Comcereal Miercurea Ciuc S.A.
5.46- 6,153% din S.C. Comixt Miercurea Ciuc S.A.
5.47- 59,998% din S.C. Astoria Deva S.A.
5.48- 95,148% din S.C.Comtom Tomesti S.A.
5.49- 13,821% din S.C. Familial Restaurant lasi S.A.
5.50- 21,568% din S.C. Fortus lasi S.A.
5.51- 30,429% din SC Frigocarne lasi SA
5.52- 9,850% din SC Danubiana Popesti Leordeni SA
5.53- 3% din SC Petrom Aviation Bucuresti SA
5.54- 12,324% din SC Studiourile Media Pro Buftea SA
5.55- 37,389% din SC A Con Baia Mare SA
5.56- 39,599% din SC Comar Baia Mare SA
5.57- 9,638% din S.C.Marlin Ulmeni S.A.
5.58- 40,617% din SC Forsev Dr.Tr.Severin SA
5.59- 10,076% din S.C. Mecanoenergetica Gura -Vaii Drobeta Turnu Severin S.A.
5.60- 38,869% din SC Severnav Dr.Tr.Severin SA
5.61- 7,691% din SC Azomures Targu Mures SA
5.62- 7,967% din SC Carbid-fox Tarnaveni SA
5.63- 69,949% din S.C. Comsig Sighisoara S.A.
5.64- 8,744% din S.C.Grand Targu Mures S.A.
5.65- 17,489% din S.C. Salubriserv Targu Mures S.A.
5.66- 7,176% din S.C. Zamur Targu Mures S.A.
5.67- 15,996% din SC Commetex Piatra Neamt SA
5.68- 18,171% din SC Alro Slatina SA
5.69- 7,559% din S.C.Chimtex Bals S.A.
5.70- 1,690% din S.C. Ciocirlia Ploiesti S.A.
5.71- 15,429% din SC Palace Sinaia SA
5.72- 2,586% din SC Petrotel Lukoil Ploiesti SA
5.73- 5,106% din SC Elcond Zalau SA
5.74- 20,029% din S.C. Antrepriza Constructii Barbu Satu Mare S.A.
5.75- 22,521% din S.C. Bentoflux Satu Mare S.A
5.76- 42,611% din SC Miorita Satu Mare SA
5.77- 6,814% din S.C.Resib Sibiu S.A.
5.78- 39,999% din SC Transilvania – Com SA
5.79- 7,622% din SC Cetatea Suceava SA
5.80- 71,896% din SC Alcom Timisoara SA
5.81- 2,804% din SC Bega Pam Timisoara SA
5.82- 15,620% din SC Remat Timis Timisoara SA
5.83- 5,131% din SC Piese-auto Tulcea SA
____
citez la urmă din explicatiile juridice oferite de specialiști, pentru a înțelege și neofiții corporatiști din multinaționale ce dau lecții despre “capitalism”, cum s-a operat jaful, cu legea în mână, cică:
“modalitatea de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, în situaţia în care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din actul normativ amintit, dispoziţiile sau deciziile emise de entităţile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire în natură şi prin care s-a propus acordarea de despăgubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Analizând dosarul de despăgubire prin prisma legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor proceda la numirea unui evaluator autorizat în vederea evaluării imobilului a cărui restituire s-a cerut.

Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnată valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reţinându-se valoarea stabilită de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despăgubire spre reevaluare. Procedura se finaliza prin emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pe numele persoanelor îndreptăţite a unui titlu de plată sau titlu de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce nu depăşeau 500.000 lei şi a unui titlu de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce depăşeau pragul de 500.000 lei. De menţionat că, în situaţia în care Comisia constata că bunul a cărui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natură, respingerea cererii de restiuire în natură fiind nelegală, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.

Modalitatea de restituire prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost caracterizată de lipsa unor termene clare în care instituţiile abilitate să îşi îndeplinească obligaţiile legale (fapt ce a fost condamnat de către CEDO nu numai în hotărârea pilot dar şi în alte cauze, precum Faimblat contra României) dar şi de lipsa unor sancţiuni eficiente aplicabile în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor. Această deficienţă, grefată pe neimplicarea autorităţilor angrenate în procesul de retrocedare, alături de o aşa-zisă lipsă a disponibilităţilor financiare, reiterată continuu, dar niciodată dovedită, a dat naştere la un număr exorbitant de litigii, repetitive, aflate pe rolul instanţei europene.”

___

Din acest viespar împuțit și-au tras bănetul toti profitorii Sistemului, iar miniștrii Justiției și reprezentanții ministeriali și de partid ce au făcut parte din Comisiile de evaluări au avut o legătura directa cu Marea Mânărie.

Jefuirea patrimoniului românesc, încă odată, pentru vecie și transferarea averii ce aparținea celor în drept, români, altora, unor venetici, fără drept, fără acte fără nimic.

Veneticii sunt la guvernare…dintotdeauna.

(Am sesizat recent o postare a unui tănăr corporatist super șmecher dintr-o multinațională sau așa ceva, ce se dorește cam anonim. Scrie interesant pentru un anonim. Zice că a fost la o întâlnire cu viitorul ambasador american și au vorbit vrute și nevrute despre ce va fi și cum va fi.

Tema principală – corupția clasei politice actuale. Tânărul anonim probabil nu prea are goaglă în mediul sau exclusivist și nu a aflat de marele scandal al ultimei perioade ce este legat exact de mânăriile din jurul Fondului Proprietatea.

În locul său l-aș fi întrebat din prima pe noul ambasador, aparent puternic bobinat pe tema corupției – în cât timp ne poate ajuta să-l inculpăm pe fostul ambasador american, filorus după cum s-a văzut pe cazul Geoană, și intromisionat la vârful unui vast mecanism de jaf – utilizând desigur pârghiile corupției dar și influența sa directă de diplomat, încălcând vădit normele diplomatice, care or fi alea.

Așadar bun venit noului ambasador, primul heterosexual se pare, și anticorupt maxim, nu ca ceilalți de până acum, clone ale femeii cu barbă…(sau poate ne vine o femeie totuși, sper, io aș numi-o pe colega de birou a lui Laura Codruța Kovesi, o distinsă americancă căreia i-am publicat cândva CV-ul, să crape inima în Macovei, apropo de fișă profesională pe bune)

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/667-vine-un-nou-ambasador-american

Acuzatii grave de tradare nationala: BASESCU SI BNR au falsificat impreuna cu Jeffrey Franks datele macroeconomice pentru a se realiza acordul cu FMI – sursa: inpolitics.ro
2. Ipoteza soc! Romania a taiat pensiile si salariile pentru a finanta S.U.A.!

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei post-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta. SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine. Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă. Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.

Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de top, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine. În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.

Ce conțin, însă, declarațiile în cauză? Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI. Prima dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.

Extras din declarația lui Stan: ”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale. Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.

Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică. Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României. O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.

În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.

Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale. A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.

Extras din declarația lui Stan: ”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai “democraţiei”, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS. Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii “legalişti” au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.

Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană. Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.

Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate. Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe. Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.

Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.

Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”. În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub control interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.

Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.

Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulțumirii”. Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă? Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)

Ipoteza soc! Romania a taiat pensiile si salariile pentru a finanta S.U.A.!

Economistul Constantin Cojocaru: Romania a taiat pensii si salarii si s-a imprumutat la FMI pentru ca a imprumutat SUA, cumparand titluri de trezorerie americane. In plus, fostul guvern Boc a alimentat generos conturile firmelor capusa care au pus borduri Bechtel-style. Bonus: TOP-ul datornicilor la FMI. Romania, pe prima pozitie!!!

Economistul Constantin Cojocaru a facut senzatie la postul de televiune TVR afirmand, nici mai mult nici mai putin, ca adevaratul motiv pentru care Romania a ajuns sa aiba o datorie externa uriasa, (90 de miliarde de euro, din care jumatate acumulata numai in ultimii doi ani) la care se adauga decizia Guvernului de a taia din salarii si pensii, ar fi cumpararea de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR) de titluri emise de trezoreria SUA, in valoare de multe miliarde de euro. Practic, prin cumpararea acestor titluri, Romania a imprumutat SUA, gaura rezultata astfel fiind “umpluta” tot pe ruta SUA, adica printr-un imprumut la Fondul Monetar International (FMI), la presiunea bancilor private. In cazul in care aceasta informatie este adevarata, ar fi interesant de aflat care a fost motivatia pentru care Romania “a optat” sa imprumute SUA.

Sa fi fost vorba de vreun santaj din spectrul politicii externe, de o comanda “pe linie ierarhica” catre tandemul Mugur Isarescu/ Traian Basescu sau pur si simplu a fost vorba doar de o simpla mita, ca multe altele cu care au fost obisnuiti “politicienii” nostri in ultimii 20 de ani?!

Dupa aceste scamatorii, Presedintia si Guvernul au iesit la rampa si au spus romanilor ca nu mai sunt bani pentru pensii si salarii, aceasta nefiind nimic altceva decat o manipulare ordinara, in opinia lui Cojocaru.

Peste “teapa” cu bonuri de trezorerie SUA trasa de tandemul Basescu-Isarescu, a venit o alta teapa, de circa 8 miliarde de euro, data de ex- premierul Boc de data acesta, care a avut drept scop multumirea firmelor capusa controlata de acolitii politici, bunavointa acestora fiind absolut necesara pentru pastrarea puterii.

“In anul 2009, veniturile statului roman au depasit cu mult necesarul de 34-35 de miliarde de euro pentru acoperirea pensiilor si salariilor. La aceste cheltuieli s-au adaugat 2,5 miliarde de euro in serviciul datoriei publice facuta de fostul premier Tariceanu. Restul sumelor din veniturile statului pe 2009, aproximativ 8 miliarde de euro s-au dus toate pe bordurile firmelor capusa. In aceste conditii este evident ca lui Boc nu i-au mai ajuns banii pentru pensii si salarii si a imprumutat 10 miliarde de euro. Numai ca acest imprumut a fost facut pe termen scurt, cu scadenta in 2010, asa ca Guvernul a trebuit sa retrurneze acesti bani. Deci, 10 miliarde de euro reprezentand rate si dobanzi. Si uite asa a ajuns Boc sa taie salariile bugetarilor, sa taie pensile, sa mareasca TVA”, a aratat Cojocaru.

Economistul a adaugat ca a depus inca din 2010 in Parlament un proiect de lege prin care ar fi fost evitata taierea pensiilor si salariilor. Proiectul a fost, insa, respins tacit.

“Economia pe care a facut-o guvernul Boc prin taierea pensiilor si salariilor era de doar 2 miliarde de euro pe an. Eu am propus prin proiectul depus in Parlament sa luam 2 miliarde din rezerva BNR si sa acoperim gaura data de Boc. Am depus acest proiect in luna iunie 2010 . Nici macar nu a fost luat in discutie iar acum, evident, este vetust ”, a conchis Cojocaru adaugand ca, in cazul in care proiectul ar fi fost adoptat ar fi fost evitate aceste “adevarate drame umane”.

El a sugerat ca initiativele luate de guverne pentru “corectarea” bugetului fac parte dintr-o campanie concertata de pauperizare a poporului roman.

TOP-ul datornicilor la FMI. Romania ocupa, de departe, prima pozitie. Datoria Romaniei, de 9,8 miliarde euro, reprezinta a sasea parte din totalul imprumuturilor acordate de FMI la nivel mondial

Iata cum a ajuns Romania printre cele mai indatorate tari din lume la FMI (vezi TABEL),multumita trioului Basescu-Isarescu-Boc.

Cu toate astea, ne mai paste un acord cu Banca Mondiala si FMI. Opriti acesti criminali pana nu apuca sa amaneteze si viitorul stranepotilor vostri!!! Inactivitatea o sa usture rau de data asta!

↧

Ioan ROȘCA. Ce idei legionare sînt interzise şi de ce?

August 21, 2015, 10:42 am

≫ Next: Șerban Milcoveanu despre Iuliu Maniu și relația acestuia cu C.Zelea-Codreanu

≪ Previous: România jefuită PAS cu PAS: Fondul Proprietatea, cea mai mare țeapă trasă românilor

M-am referit pînă acum la efectul legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului comunist şi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaţilor după 1989- protejînd moştenitorii criminalilor care s-au îmbogăţit din pradă. Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaştere şi reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntării ocupantului sovietic). De faptul că pedepsirea "antisemiţilor", "naziştilor","fasciştilor", "legionarilor" s-a făcut deja, prin genocid juridic, şi deci, ni se impune azi să criminalizăm pe cei care îşi declară simpatia pentru nişte români vinovaţi (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic. Am semnalat că legea încalcă flagrant Constituţia, nu numai la nivelul individual al libertăţii de opinie, exprimare şi asociere, dar şi la acela colectiv al independenţei României democratice- condiţie incompatibilă cu dictarea legilor dinafara cetăţii.

Pentru a nu periclita numitorul comun al revoltei faţă de încălcarea drepturilor cetăţeneşti şi interesului naţional, am lăsat deoparte pînăacum latura politică a problemei, potenţial generatoare de polemici. Dar ca să nu creadă adepţii prezentului fără adîncime că această dezbatere nu-i priveşte, trebuie abordată şi această latură, fără timidităţi impuse de corectitudinea politică pe cale de a depăşi în eficienţă terorea practicată de regimul comunist. Este important să cercetăm care idei, atitudini şi fapte ar putea fi reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca "fasciste" sau "legionare"- ca să intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe lîngă acela de a impune agenda condamnării holocaustului în dauna aceleia a pedepsirii genocidului comunist.

Aparenţa obsesiilor faţă de trecut camuflează agenda care ne vizează frontal prezentul şi viitorul. Pericolul real pentru alianţa răpitorilor ţării noastre este să adoptăm atitudini neconvenabile faţă de cotropitorii externi, combinaţi cu uzurpatorii interni ai statului român. Sesizîndriscul ca naţionalismul să determine rezistenţă faţă de procesul colonizării devastatoare a României, inginerii coştiinţelor masei încearcă să ne intimideze, delegitimînd/paralizînd etosul naţional, instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o ţintă aparentă-adevăratul scop este combaterea acelor idei care ar putea deranja ocupaţia actuală a României, în numele faptului că sînt similare cu concepţii care au dus la tragedii- în interbelic.

Ca să revelăm această manevră a legiuitorilor, să pornim de la extrase din textul legii:

"[]Art.2. []prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob [] Art.3 a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.[] Art.5 [] şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.[]Art.6 [] (3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Atenţie maximă la fragmentul: "schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist". E un fel de lapsus, care trădează plenar intenţiile liberticide. Nu e vorba deci numai de combaterea xenofobiei şi urii etnice- obiectiv umanitar care ar fi de înţeles (deşi nu cu forcepsul trebuie apărat). Ci de cuminţirea plebei din colonie, ca şi cum lanţurile normelor existente nu ajungeau. Dacă ne vom opune mafioţilor sau ocupanţilor care ne subjugă, satelizează, distrug sau umilesc, vom dovedi eventual naţionalism extrem, prin trimitere la atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context istoric puţin înţeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul putînd fi considerată cum vrea de către fiecare, inclusiv de judecătorii care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte şi idei.

Să ne amintim deci cîteva dintre ideile celor care sînt astăzi declaraţi în bloc criminali, împreună cu toate ideile lor, pentru că e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste idei să fie ţinta vie a promotorilor din umbră a legii:

1. Ideea ca resursele ţării (pămîntul în primul rînd) nu trebuie să cadă în mîna străinilor şi că naţionalităţile conlocuitoare (îndeosebi cele venite decurînd şi neasimilate) nu trebuie să domine viaţa socială, economică, culturală, politică. Aceasta fiind motivaţia principală a antisemitismului din epocă, legionarii declanşînd un fel de război civil pentru această cauză. Şi l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate părţile beligerante. Nu ştiu cîtmai contează dacă le dăm sau nu (în vreo măsură) dreptate- pentru ce au gîndit sau făcut atunci. Întrebarea actualizantă este: cui foloseşte azi ca ideologia naţionalistă să fie pusă azi la sîlpul infamiei (orice putînd susţine că a devenit "extremistă"), ca "antisemitismul" să fie condamnat la Bucureşti în timp ce "antiromânismul" nu este (şi nici pomeneală ca să fie incriminat la Tel Aviv) ?

2. Ideea că pătura politică a timpului era fatal coruptă, că lucra pentru interese proprii sau străine şi nu pentru cei pe care pretindea că îi reprezintă, deci că democraţia era o farsă. Să presupunem că legionarii s-ar fi înşelat în evaluarea situaţiei din interbelic, că politicienii români cu care s-au războit atunci au fost nişte patrioţi, pe care legionarii nu i-au înţeles, încît le-au deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnă asta că, pentru că a fost legionară, e veşnic greşită (azi, de exemplu?) ideea că democraţia/reprezentarea devine uşor farsă, că trebuie incriminată teza că politicienii capturează/uzurpă statul pentru a controla eficace populaţia prinsă în capcană- în interesul păturii exploatatoare/profitoare?

3. Ideea că românii trebuie să fie sudaţi într-un stat organic, să definească un corp naţional coerent, sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista disoluţiei şi cotropirii. Putem respinge această viziune ca gregară sau totalitară- mai ales dacă sîntem adepţii libertăţii, alterităţii, nonconformismului (cum sînt eu, de exemplu). Dar interzicerea unei astfel de viziuni "integriste" nu poate decît conveni celor care ar dori dispariţia organismului românesc în magma "europeană" sau mondială. Culmea fiind că denunţăm "fascismul"într-o epoca în care dominaţia absolută a statelor asupra populaţiilor victimă a devenit normă de civilizaţie.

4. Ideea că românul adevărat este obligatoriu creştin şi statul trebuie să susţină activ o credinţă de referinţă poate deranja pe aceia care vor să fie trataţi camaradereşte de concetăţeni, indiferent de orientarea lor religioasă. Dar cine poate judeca - în contextul unei epoci rămase în urmă-aspiraţia la omogenitate metafizică a unui neam supus atîtor vicisitudini morale şi unei presiuni "progresiste" distrugătoare de identitate? Denunţarea "fundamentalismului creştin" de către cei care susţin "excepţionalismul evreiesc" fiind incongruentă şi dubioasă. Cine are interesul săstîrnească antisemitism cenzurînd cultul martirilor în bisericile în care românii îşi caută azi sensul/refugiul?

5. Ideea că marile cauze trebuie plătite cu sacrificii, că puterea trebuie înfruntată bărbăteşte, că eliberarea cere luptă, atunci cînd acţiuneaantisistem se loveşte de aparatul juridico-represiv. Oricine poate deplînge/condamna ca inoportună/nocivă ridicarea legionarilor împotriva puternicilor vremii lor. Dar dacă însăşi ideea de război contra uzurpatorilor statului, de mişcare de eliberare, este pusă la stîlpul infamiei- atunci aşa zisul reglaj al conturilor cu istoria are alt scop: criminalizarea revoltei faţă de mafiile care acaparează statul. Acesta este evident rostul pentru care în această lege este penalizată "recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice"- o atitudine pe care legionarii ar fi compromis-o în veci.

6. Ideea că România trebuie să se alăture imperiilor în ascensiune, aparent cîştigătoare, aparent purtătoare a unor valori similare celor considerate benefice pentru noi. S-a dovedit deja cît a fost ea de perdantă- faţă de Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de poziţie vasală ar însemna să nu ne mai gudurăm josnic pe lîngă imperiul american - noul nostru stăpîn vremelnic. Cine vrea să prelungim capitularea din 1944, asumînd în continuare fără crîcnire propaganda învingătorilor noştri (pînă la pragul de a nu-i deranja, reproşîndu-legenocidul comunist) şi agenda lor imperialistă, trebuie să o lase mai moale cu aplecarea nazistă sau fascistă a legionarilor, zdrobiţi de unAntonescu-aliat cu Hitler şi apoi de un PMR/PCR- aliat cu Stalin.

7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deşi grav compromisă de regimul comunist, nu poate nici ea fi incriminată- ca principial nocivă. Poate că e mai demn să munceşti un timp gratis decît să fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina excesivă ne poate irita, dar nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea unor proiecte. Ca să nu mai vorbim de ideea cultivării muncii şi cinstei- drept criterii de promovare în societate, pe care aş vrea să văd cine o va declara vinovată. Şi mai sînt multe "idei legionare", cum ar fi denunţarea individualismului, mercantilismului,speculei- care sînt manifest adecvate actualităţii- deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.

8. În fine, "deasupra deasuprelor", să incriminăm poziţia consecventă a legionarilor faţă de comunism, plătită atît de scump? Nici pe acest subiect nu putem spune că au avut dreptate ? Să dăm satisfacţie urmaşilor celor care i-au măcelărit pe legionari, pentru că au opus rezistenţă instalării comunismului? Pentru ce, pentru cine? Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de răsturnări a adevărului- ne dau fiori.

Păpuşarii lumii de azi încearcă să ne dicteze trecutul ca să nu scăpăm către un alt viitor. Cei care recomandă supuşilor să adere la ideologiastăpînilor pot fi presupuşi agenţi ai acestora.

Aş dori să ni se explice care sînt ideile legionare ce trebuie eradicate, încît să nu poată fi actualizate - pentru că sînt socialmente nocive (şi nu pentru că ar deveni arme contra sistemului care ne degradează patologic).

Explicitarea concepţiilor, ideilor şi faptelor incriminabile- ca legionare- este strict necesară nu numai pentru predictibilitatea juridică ci şi pentru predictibilitate politică. Trebuie să ştim ce fel de concepţii, idei şi fapte doresc de la noi cei care au puterea să ne dicteze legile. Şi pentru a ne putea conforma precis şi pentru a ne putea opune precis.

Ioan Roşca, 20 august 2015

Sursa http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2015-8

↧

Șerban Milcoveanu despre Iuliu Maniu și relația acestuia cu C.Zelea-Codreanu

August 24, 2015, 2:41 am

≫ Next: Ion Antonescu, Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu [29 octombrie 1942]

≪ Previous: Ioan ROȘCA. Ce idei legionare sînt interzise şi de ce?

Sursă: Citatul este decupat din cartea doctorului Șerban Milcoveanu (pag. 90,91,92) intitulată Memorii (19291989)- mici contributii la ISTORIA POLITICA A ROMANIEI CONTEMPORANE, relatari ale unui martor al epocilor si participant la evenimente, Editia a II-a cu fotografii. ISBN 978-973-1750-82-8. A fost lansată de editura PĂMÂNTUL, Pitesti, in 2008, când Milcoveanu avea 97 ani, cu prefata scrisă de Dr. Rebecca Haynes, University College London, School of Slavonic and East European Studies (tradusa in limba română de Raul Cârstocea)

« După ce Iuliu Maniu a făcut cunoştinţă cu delegaţia, i-am cerut permisiunea să-i vorbesc despre scopul nostru. I-am spus : „Avem informaţii sigure că regele Carol al II-lea are intenţia de a institui dictatura personală şi că pregătirile în armată şi poliţie sunt foarte înaintate. Aceasta înseamnă că începe războiul civil dintre Stat şi Naţiune, care înainte de a distruge România ne va omorî pe noi, tineretul universitar, aflat în prima linie a frontului. Venim la Excelenţa Voastră cu rugămintea de a scăpa Ţara dintr-un asemenea dezastru şi de a ne salva vieţile, care încă n-au adus societăţii ce putem să-i aducem. Există o desăvârşită disponibilitate de înţelegere din partea domnului Comeliu Zelea Codreanu şi din partea Mişcării Legionare şi în mod respectuos vă adresăm rugămintea să faceţi un front comun al tuturor partidelor din opoziţie pentru apărarea libertăţii, democraţiei şi Constituţiei". Nu am vorbit decât trei minute şi Gh. Ciorogaru a mai vorbit un minut, drept completare.
Iuliu Maniu ne-a ascultat cu vădită atenţie şi cu toată seriozitatea, apoi ne-lP* vorbit dânsul, fără întrerupere, mai mult de trei ore. A pronunţat lucruri atât de extraordinare, încât în tăcerea noastră absolută s-a putut auzi între frazele sale minusculul zgomot al muştelor în zbor. A fost marele moment solemn al vieţii noastre, al celor opt lideri studenţeşti şi al gradului legionar Gh. Ciorogaru.
Primul moment solemn trăit de mine a fost în Iunie 1927 când terminam ci. a Vi-a la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Prim-ministrul Ionel I. C. Brătianu în curtea Colegiului Sf. Sava sărbătorea cu foştii săi colegi 40 de ani de la terminarea studiilor liceale. Directorul Colegiului, profesorul Ştefan Pop, şi profesorul de istorie I. S. Floru l-au rugat să intre în clase şi să ne spună câteva cuvinte. In clasa noastră, a Vi-a, Ionel I. C. Brătianu a pronunţat trei fraze care pot fi considerate Testamentul său politic : „Timp de o mie de ani, idealul nostru a fost pe orizontală, să ne readunăm provinciile istorice şi să întregim Patria în graniţele ei etnice. Acum Idealul nostru Naţional este pe verticală, să construim o Românie care să justifice în faţa omenirii dreptul românilor de a poseda, de a administra şi de a valorifica acest pământ strămoşesc, parte din teritoriul continentului european. Dumneavoastră sunteţi aici pentru a învăţa şi pentru a vă pregăti să înfăptuiţi acest nou ideal pe verticală al Neamului Românesc". Numai trei fraze, dar care ne-au spus totul ! Pentru noi toţi, pe atunci elevi de liceu, au fost trăirea celui mai solemn moment din vieţile noastre.
Revin la trăirea celui de al doilea moment solemn al vieţii mele, ajunsă prin îngăduinţa lui Dumnezeu la vârsta de 97 de ani.
Cluj-Napoca (sic!), dimineaţa de 12 aprilie 1937, Casa Bianu. Audienţă la Iuliu Maniu, de faţă cu consilierul său politic, Zaharia Boilă.
încerc să rezum cât se poate de succint imensitatea ideilor şi gândurilor pronunţate de Iuliu Maniu în monologul lui de peste trei ore. „Vă cunosc şi vă urmăresc cu atenţie. Vă cunosc de când dumneavoastră, Legionarii, eraţi Mişcarea Studenţească de la 10 decembrie 1922. îl urmăresc cu atenţie pe şeful dumneavoastră, domnul Codreanu, încă din octombrie 1924, de la atentatul de la Iaşi. Vă cunosc şi cunosc ce ne aproprie, ca Patrie comună, şi ce ne desparte, ca politică şi strategie. Şi noi, naţionaî ţărăniştii, ştim că Maiestatea Sa Regele intenţionează şi pregăteşte instituirea dictaturii. Aceasta ar fi o nenorocire pentru toată lumea şi chiar pentru Maiestatea Sa, care astfel n-ar face decât să coboare de pe tron pentru a se face un simplu politician. Sunt de acord că trebuie să prevenim acest dezastru printr-un front comun al întregii naţiuni, care să apere Constituţia şi democraţia. Dacă această necesitate naţională ne apropie unii pe alţii, în schimb există trei lucruri fundamentale care ne deosebesc. Cum Naţiunea este suverană, singură în drept să ne judece şi singură în drept să decidă, socotesc că aceste trei diferenţe
dintre dumneavoastră şi noi trebuiesc bine cunoscute şi trebuiesc spuse public înainte de a încheia vreo înţelegere chiar numai momentană.
Primul lucru care ne deosebeşte este atitudinea faţă de democraţie şi dictatură. Dumneavoastră, legionarii, nu v-aţi pronunţat de partea democraţiei şi, cel puţin până în prezent, păreţi a fi pentru dictatura populară de jos în sus. Cunosc diferenţa dintre dictatura personală, care nu poate fi decât imorală şi care întotdeauna aduce corupţia, şi dictatura populară, care poate fi morală şi constructivă la început, dar care nu poate decât degenera în imoralitate şi abuzivitate prin lipsă de opoziţie cu funcţie de cenzură. Noi, naţional ţărăniştii, suntem pentru democraţie şi numai pentru democraţie. Democraţia n-are promptitudinea şi iuţeala dictaturii, dar va fi morală şi constructoare în viitor, pentru că de la început nu dezminte moralitatea şi constructivitatea. Democraţia este regimul social-politic cu cele mai puţine lipsuri şi defecte şi, în plus, este singurul regim care practică autoeducarea naţiunii pentru continuă autoguvernare în viitor. Este generos şi este bine să dai peşte înfometaţilor, dar este mult mai generos şi mult mai bine să le dai undiţe şi să-i înveţi a pescui singuri.
Ca atare, noi naţional ţărăniştii ne strigăm încă odată apartenenţa la democraţie şi încrederea în democraţie ; iar dumneavoastră Legionarii sunteţi aşteptaţi de Naţiune să vă definiţi atitudinea în această problemă a antagonismului dintre democraţie şi dictatură.
Al doilea lucru care ne deosebeşte este orientarea în politica externă a României. Eu şi PNŢ suntem şi rămânem pentru alianţa cu marea Franţă şi cu marea Anglie, care au ajutat la fondarea Statului Român Modern şi care în războiul mondial ne-au ajutat cu întregirea Naţională din 1918. în această problemă a alianţei cu Franţa şi Anglia noi nu facem nicio concesie şi nu acceptăm nicio tranzacţie. Dumneavoastră legionarii sunteţi pentru alianţa cu Germania, chiar naţional-socialistă sau tocmai pentru că este naţional-socialistă, şi pentru alianţa cu Italia, chiar dacă este fascistă. Naţiunea este Suverană şi, înainte de a decide, trebuie să cunoască şi să fie informată pentru care motive sunteţi pentru alianţa cu Germania şi Italia şi nu sunteţi pentru alianţa cu Franţa şi Anglia. Eu personal socotesc că nu sunteţi pentru unicul motiv al principiilor directoare naţional-socialiste sau fasciste. Ca atare, Naţiunea aşteaptă să vă definiţi public orientarea de politică externă.
Al treilea lucru care ne deosebeşte este atitudinea faţă de violenţă. Dvs. credeţi societatea a fi încă junglă şi, ca atare, la violenţă răspundeţi cu violenţă şi aplicaţi legea talionului, care este inversul creştinismului. Noi naţional ţărăniştii suntem creştini şi rămânem creştini atât în sentimente şi gânduri, cât şi în decizii şi fapte. Când suntem loviţi, noi răspundem cu acceptarea suferinţei şi cu răbdare în Dumnezeu. Urmăm ce ne-a învăţat Isus Hristos, ca la o pălmuire pe un obraz să întoarcem capul şi să oferim celălalt obraz pentru pălmuire. Poporul român supravieţuieşte de 2000 de ani mulţumită înţelepciunii care îl învaţă superioritatea răbdării şi superioritatea speranţei. Naţiunea aşteaptă de la dumneavoastră o clarificare, dacă mai sunteţi sau nu mai sunteţi pentru politica de a răspunde cu violenţă la violenţă, aşa cum aţi făcut până acum."
Am rezumat ceea ce am înţeles şi memorat din discursul de peste trei ore al lui Iuliu Maniu în dimineaţa de 12 aprilie 1937, la Casa Bianu din Cluj-Napoca.
La terminarea discursului, a urmat o lungă tăcere. Iuliu Maniu a socotit a fi suficient ceea ce ne-a spus. Iar noi, cei 9 studenţi legionari, eram atât de emoţionaţi, încât nu uşor am realizat efortul trecerii de la tăcere la vorbire. Ne-am ridicat în picioare şi am mulţumit lui Iuliu Maniu pentru cele pronunţate cu generozitate de dânsul şi definitiv intrate în gândirea şi simţirea noastră.
Iuliu Maniu a fost omul cu cea mai mare capacitate de a convinge. în timp ce eram în picioare şi ne pregăteam să-1 salutăm, dânsul mi-a prins braţul stâng cu mâna şi, strângând, mi-a spus privindu-mă drept în ochi : „împreună vom face lucruri mari şi frumoase pentru Ţară".
Deschid o paranteză şi îndrăznesc a formula o observaţie făcută de mine în anii 1946-1947. luliu Maniu avea o deosebită încredere în tinerii intelectuali proveniţi din Vechiul Regat şi o dovadă sunt ing. Gh. Popescu-Botoşani, pe care în 1944 1-a numit şeful Tineretului Naţional Ţărănist, şi diplomatul Grigore Niculescu-Buzeşti, pe care îl pregătea să-i fie succesor la conducerea Partidului Naţional Ţărănesc.
La audienţă a asistat păstrând tăcerea secretarul său politic, Zaharia Boilă, şi sper ca dânsul să fi consemnat în scris mai mult decât relatez eu din memorie, după peste 70 de ani de la eveniment.
Am plecat din casa Bianu fără a putea rosti vreun comentariu şi păstrând în continuare tăcerea. în sufletele noastre s-a născut regretul că, înainte de plecare, nu îngenunchiasem şi nu-i sărutasem mâna. într-adevăr, timp de patru ore am fost în faţa unui Sfânt atât al religiei creştine, cât şi al Naţiunii Române. Marile democraţii ocidentale n-au avut apreciere şi s-au comportat nedrept cu luliu Maniu, dar aici între Carpaţi şi Dunăre luliu Maniu este şi rămâne însuşi sufletul naţional românesc.
Împreună cu Gh. Ciorogaru ne întoarcem la Bucureşti şi-i raportăm lui Corneliu Zelea Codreanu ce-am auzit şi ce am memorat din discursul de peste trei ore al lui luliu Maniu. Corneliu Zelea Codreanu a ascultat cu maximă încordare. Apoi a luat o coală de hârtie şi a scris pe verticală cele trei diferenţe : a) democraţie-dictatură, b) Anglia-Franţa şi Germania-Italia şi c) violenţa şi non-violenţa. Dânsul a privit în tăcere şi îndelung hârtia cu cele trei deosebiri dintre dânsul şi luliu Maniu şi, la plecarea noastră din birou, încă o mai privea cu atenţie. Opinia mea, de om care 1-a cunoscut în intimitate pe Corneliu Zelea Codreanu, este că atunci, în 1937, dânsul a schimbat cu 180 de grade tactica şi strategia Mişcării Legionare. Jumătate din această schimbare a fost determinată de Ionel I. Moţa, al cărui testament politic îndeamnă să se treacă de la combativitatea ca scop în sine la martirajul născător de viaţă nouă. Iar cealaltă jumătate din schimbarea opiniilor politice a fost determinată de contactul personal cu Iuliu Maniu, care 1-a convins pe Corneliu Zelea Codreanu să se depărteze de totalitarism şi să se apropie de democraţie. Ce au făcut între 15 septembrie 1940 şi 23 ianuarie 1941 nu toţi, ci unii legionari a fost după chipul şi asemănarea lui Horia Sima, nu după chipul şi asemănarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
Un mic episod de la finalul acestei etape nr. 2.
La începutul lui mai 1937, luliu Maniu a plecat în Occident să convingă Anglia şi Franţa de două lucruri : primo - să nu-şi dea acordul nici Franţa şi nici Anglia pentru suprimarea democraţiei şi instituirea dictaturii de către regele Carol al II-lea ; secondo - să păstreze încrederea în naţiunea română şi să creadă în posibilitatea convertirii tineretului naţionalist la Statul de drept şi la democraţia politică. Pentru a-1 ajuta pe Iuliu Maniu în demersul său pe lângă marile democraţii occidentale, în ziua de 2 iunie 1937 i-am trimis din Bucureşti la Paris, cu semnătura mea de preşedinte al Studenţimii Creştine Române, o telegramă cu exact textul necesar : „Abia acum, d-le preşedinte Iuliu Maniu, înţelegem câtă dreptate aveţi în toate problemele despre care ne-aţi vorbit". Telegrama a fost tipărită în 5 000 de exemplare şi difuzată ca manifest în toată România.
Înainte de trimiterea telegramei, mai exact la 18 aprilie 1937, Corneliu Zelea Codreanu ne-a sfătuit să popularizăm în rândurile tineretului universitar cele auzite şi memorate în cursul audienţei acordate de luliu Maniu.»

↧

Ion Antonescu, Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu [29 octombrie 1942]

August 25, 2015, 12:25 am

≫ Next: Constantin COJOCARU. APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ. Legea 217/2015 trebuie abrogată

≪ Previous: Șerban Milcoveanu despre Iuliu Maniu și relația acestuia cu C.Zelea-Codreanu

«Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.
Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.
Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.
Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.
În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia
de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.
În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale,
exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.
Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,
în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:
Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.
Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public;
„concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră
şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.
*Atentie aici:*
Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

* * *

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.

Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.
Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.
Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.
Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.

Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi.
V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America.
Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.
Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?
Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie.
Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.
Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia.
Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului,
acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura,
în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale
şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei,
ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.
Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.
Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.
Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.
Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui.
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.
Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi,
pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.
Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral,
a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora
şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.»

↧

Constantin COJOCARU. APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ. Legea 217/2015 trebuie abrogată

August 25, 2015, 12:34 am

≫ Next: Clădirea unei alternative! Actiuni pentru Eliberarea Romaniei - AER

≪ Previous: Ion Antonescu, Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu [29 octombrie 1942]

APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ

Legea 217/2015 trebuie abrogată

Zilele trecute, m-am întâlnit cu domnul Ioan Roşca, la solicitarea acestuia, care mi-a prezentat îngrijorările sale legate de intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2015, cunoscută şi sub denumirea de „Legea antilegionară”, şi m-a rugat ca, în calitatea pe care o am, aceea de Preşedinte al Partidului Poporului, să sesisez Curtea Constituţională împotriva acestei legi, vădit antiromânească şi vădit neconstituţională.

Domnul Roşca mi-a sugerat să urmăresc intervenţiile sale la unele posturi de televiziune, pe această temă. I-am urmărit intervenţiile televizare şi l-am felicitat pentru modul în care a încercat să apere drepturile legitime şi constituţionale ale românilor.

Din păcate, zbaterile domnului Ioan Roşca şi altor români oripilaţi de prevederile acestei monstrozităţi legislative nu au nici cea mai mică şansă să oprescă punerea lor în practică, atâta timp cât rămân în picioare prevederile actualei Constituţii şi ale sistemului juridic construit în baza acesteia.

a) se pronuntă asupra constituţionalitătii legilor, ÎNAINTE de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţţii celor doua Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

Curtea Constituţională a României s-a pronunţat, deja, asupra mai multor excepţii de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti de cetăţeni ai României. Prin Deciziile sale nr. 67/2005, 293/2006, 37/2009, Curtea Constituţională a României a stabilit că prevederile respectivei ordonanţe NU CONTRAVIN Constituţiei.

Iată, ce spun articolele 4, 5 şi 6 din ordonanţa la care fac referire Deciziile Curţii Constituţionale.

Titlul OUG nr. 31/2002 este „Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”

Introducerea cuvântului LEGIONAR, în titlul legii, imediat după cuvântul FASCIST, se datorează faptului că, în cei 13 ani de aplicare a prevederilor OUG 31/2002 nu s-a putut demonstra, cu argumente ŞTIINŢIFICE, JURIDICE, că Mişcarea Legionară din România a avut un caracer fascist, rasist sau xenofob. Aşa s-a ajuns la concluzia că este nevoie de incriminarea acestei mişcări printr-o lege adoptată de un parlament incompetent şi iresponsabil, care se sustituie puterii judecătoreşti, încălcând Constituţia.

Soţii Ceauşescu sunt singurele persoane condamnate, în România, pentru săvârşirea infracţiunii de GENOCID. Acum, în anul în care a dost adoptată şi promulgată Legea 217/2015, ştim cât de corect, de legal, a fost procesul prin care cei doi au fost judecaţi şi asasinaţi.

Principalele obiective ale adoptării OUG nr. 31/2002, devenite şi mai evidente după adoptarea Legii 217/2015, sunt următoarele:

Legea 217/2015 este o lege nedemocratică şi antiromânească. Ea trebuie abrogată. Odată cu întregul sistem juridic creat în baza Constituţiei adoptată în 1991 şi revizuită în 2003.

Dacă nu îi oprim NOI, autorii Legii 217/2015, ca şi ai Legii 15/1990, ai legilor privatizărilor, restituirilor şi retrocedărilor, vor merge şi mai departe şi ne vor pricopsi cu legii tot mai aberante.

Am urmărit şi urmăresc, în contimuare, lansarea de către domnul Ioan Roşca o unei petiţii online de strângere de semnături pentru susţinerea cererii domniei sale adresată Avocatului Poporului în vederea sesizării Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea acestei legi. Am şi semnat această petiţie.

Iată ce prevede articolul 146 din Constituţia României referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale legate de constituţionalitatea legilor:

”ARTICOLUL 146

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

………………………………………………………………………………………………………………………………………..d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; EXCEPŢIA de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi DIRECT de Avocatul Poporului.”

Deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatorii şi nu există situaţie în care Curtea să fi revenit asupra vreuneia din deciziile sale.

„Art. 4 – (1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 5 – (1) Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 6 – Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.”

Iată şi ce spun Articolele 29, 30 şi 31 din Constituţia României:

„ARTICOLUL 29 – LIBERTATEA CONŞTIINŢEI

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

ARTICOLUL 30 – LIBERTATEA DE EXPRIMARE

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

ARTICOLUL 31 – DREPTUL LA INFORMAŢIE

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.”

Nu este nevoie să fii doctor în drept constituţional ca să constaţi că cele trei articole din OUG nr. 31/2002 sunt în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei României. Este suficient să poţi citi şi să ai bun simţ.

Actuala Constituţie a României este o farsă, care nu permite poporului să exercite puterea politică, suveranitatea naţională. Puterea a fost furată de cei care controlează statul, de oligarhi. Poporul român nu poate să adopte sau să abroge o lege strâmbă, aşa cum poate, de exemplu, poporul elveţian.

Legea 217/2015 modifică titlul actului normativ, care devine “Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist, sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni DE GENOCID, CONTRA UMANITĂŢII ŞI DE CRIME DE RĂZBOI.”

Modificarea titlului se transmite, apoi, în tot textul actului normativ.

Caracterul criminal al oricărui regim politic, al oricărei mişcari politice nu poate fi stabilit decât printr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti. Nu prin lege. Şi nici prin declaraţii politice, fie ele şi în faţa Parlamentului ţării.

Prezenţa lui Ceuşescu în dezbaterea şi în conştiinţa publică, cu bunele şi relele lui, a devenit deosebit de primejdioasă pentru asasinii lui, pentru autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi ai regimului politic mafiot, cleptocratic, antiromânesc, impus ţării de atunci încoace.

9.1. Ascunderea adevărului despre cauzele care au dus la apariţia Mişcării Legionare în România şi despre rolul jucat de această mişcare în istoria României;

9.2. Ascundrea adevărului despre lupta dusă de Mişcarea Legionară împotriva oligarhiei evreieşti din România interbelică;

9.3. Ascunderea adevărului despre lovitura de stat din 23 august 1944 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;

9.4. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în instaurarea regimului comunist în România;

9.5. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de cominterniştii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul comunist;

9.6. Ascunderea adevărului despre comportamentul poporului şi statului român, condus de Ion Antonescu, faţă de evrei, în timpul celui de al doilea război mondial;

9.7. Ascunderea adevărului despre rolul transnaţionalilor evrei în lovitura de stat din 22 decembrie 1989 şi despre consecinţele acesteia asupra istoriei poporului român;

9.8. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în instaurarea regimului cleptocratic postcomunist;

9.9. Ascunderea adevărului despre rolul jucat de transnaţionalii evrei în genocidul antiromânesc săvârşit de statul cleptocratic postcomunist;

9.10. Împiedicarea judecării şi condamnării celor care se fac vinovaţi de genocidul antiromânesc din ultimii 70 de ani;

9.11 Împiedicarea luptei poporului român pentru abolirea regimului politic cleptocratic instaurat în România de către autorii loviturii de stat din decembrie 1989.

Putem să-i oprim.

Îi invit pe toţi românii de bună credinţă să ne UNIM şi să parcurgem, împreună, următorii paşi către libertate şi demnitate :

11.1. Participarea Partidului Poporului la alegerile locale şi parlamentare din anul 2016, cu candidaţi competenţi, care nu au ocupat funcţii de conducere în statul român şi nici funcţii de conducere în partidele care au participat la guvernarea ţării, persoane care s-au remarcat ca luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor;

11.2. Câştigarea alegerilor parlamentare;

11.3. Adoptarea Constituţiei Cetăţenilor;

11.4. Începerea construcţiei statului organic, cu adevărat democratic, românesc;

11.5. Trimiterea în judecată şi condamnarea celor care se fac vinovaţi de subminarea economiei naţionale şi de genocidul antiromânesc;

11.6. Începerea construcţiei economiei democratice..

Constantin Cojocaru

21 august 2015

↧

Clădirea unei alternative! Actiuni pentru Eliberarea Romaniei - AER

August 25, 2015, 1:07 am

≫ Next: Petre Romoșan. Cum să distrugi paşnic o ţară prea pașnică

≪ Previous: Constantin COJOCARU. APEL LA SOLIDARITATE NAŢIONALĂ. Legea 217/2015 trebuie abrogată

De ce nu avem Acţiuni pentru Eliberarea României (AER)

Cîteva posibile explicaţii pentru faptul că nu se ridică o forţă politică antisistem autentică, de 22 de ani, oricît de mare ar fi nevoia. Grupate pe categorii, începînd cu piedicile puse de adversarii eliberării sau create prin degradarea naţiunii, continuînd cu erorile promotorilor ei, apoi cu slăbiciunile beneficiarilor ei, şi în final cu obstacole ridicate de condiţia umană.

A. Rezistenţa celor ce vor să ne menţină captivi

A1. Piedicile puse de la vîrf de găştile care au uzurpat instituţiile statului, paraziţii fiind concurenţi în lupta pentru privilegii dar uniţi împotriva anticorpilor politici. Puterea mafiei îmbogăţite , care foloseşte prada acaparată de la victime drept capital regenerabil, ca mijloc de cîştigare a meciului "democratic", întru evitarea controlului averilor şi confiscării celor ilicite, după o eventuală sentinţă, după o eventuală anchetă, după o eventuală răsturnare de regim.

A2. Poziţia retrogradă a păturii funcţionăreşti. Rezistenţa ocupanţilor instituţiilor neepurate şi fagocitate birocratic de nulităţi obediente, paraziţii lucrînd contra interesului public: în administraţie, fisc, poliţie, etc. Evitarea "lustraţiei" reale, aduse la zi, a deparazitării instituţiilor de cei care au participat pînă azi la distrugerea României. Dacă responsabilii şi beneficiarii Tranziţiei s-ar declara discriminaţi astfel, s-ar impune cercetarea şi judecarea lor, pentru a fi daţi afară penal - ceea ce îi sperie şi mai tare.

A3. Lipsa de transparenţă, justificată prin protecţia vieţii private sau a secretelor "clasificate", care acoperă răufăcătorii. Blocarea accesului la documentele demascatoare, dezorganizarea şi rătăcirea premeditată a arhivelor păzite de... Ministerul de Interne. Accesul privilegiat al uzurpatorilor puterii la informaţii. Pentru supuşi- interdicţii şi spionare. Pentru stăpîni- confidenţialitate... pentru acte de interes public. În numele interesului naţional, nu ştim niciodată la timp cum e trădată ţara chiar de cei care "o apără"... de cetăţeni. "[] Este neapărat necesară cooptarea unor oameni din sistem care au acces la date şi informaţii concrete: Ministerul de Finanţe, Banca Naţională, Curtea de Conturi, DNA, etc. etc. [] şi am unele rezerve că persoane din aceste instituţii, care s-au bucurat de avantajele postului, vor dori să colaboreze cu societatea civilă pentru crearea unei alternative" (Ileana Andersson). Altfel spus, cheile sînt la ei în buzunar.

A4. Rezistenţa caracatiţei securisto-comuniste care guvernează din umbră, schimbînd doar păpuşile temporare de pe scena politică, îşi termină rolul de etapă. Activitatea antidemocratică şi infracţională a unor Se(cu)RIşti, şi atîtor "servicii" parazitare, care, în loc să apere interesele colective ale celor de la care le vine salariul (e drept , distribuit de stăpînii momentului), sprijină afacerile criminale şi susţin reţeaua de şantaj reciproc care a paralizat penalizarea infractorilor şi coordonat. privatizarea lagărului (a se vedea Marius Oprea - "Moştenitorii securităţii").

A5. Farsa luptei dintre ramurile FSN-ului securicomunist (USL, PDL şi sateliţi) - care au ocupat tot spectrul politic, pe măsluita axă "dreapta/stînga". "Rotativa" prin care populaţia, sătulă de garnitura n=n-2, relegitimează garnitura n-1=n-3... Migraţia electorală facilitind procesul de năpîrlire continuă..

A6. Infiltrarea, intimidarea, sabotarea, deturnarea şi satelizarea formaţiunilor care s-au jucat de-a opoziţia, compromiţînd încrederea în alternativă şi democraţie. Confiscarea sau anihilarea PNTcd, PNL, PSDR, CDR, AC, PAC etc.

A7. Diversiunile de gen PRM, PNG sau PPDD- care compromit tocmai revolta pe care pretind a o susţine, determinînd publicul să nu mai creadă în rezistenţă, după atîtea pseudo-bătălii penibile. Mesajele antisistem fiind astfel banalizate, asociate cu vulgaritatea, gestionate tocmai de cei contra cărora ar trebui luptat. Revoltaţii fiind captaţi, luaţi sub control, pentru a nu deveni periculoşi.

A8. Propagarea ideii că nu poate exista alternativă şi boicotarea încercărilor de a lansa una. Banaliştii care chibiţează continuu meciul între ramurile feseniste şi deplîng efectele Tranziţiei Criminale "nu observă" cauza principală, faptul că alegem continuu "răul mai mic" pentru că nu se ridică o alternativă. Printre motive fiind şi prevederile legale care împiedică creşterea noilor formaţiuni, discriminînd independenţii si partidele mici- încît să nu se poată ridica alternative eliberatoare, spărgînd monopolurile.

A9. Inerţia mentalităţilor şi intereselor fesenisto-comuniste larg diseminate. Dorinţa multora de a nu da socoteala pentru ce s-a întîmplat în aceşti 22 de ani, de a-şi ascunde crimele, delictele, greşelile sau pasivitatea, de a scăpa de pedeapsă, rămîne cu prada, de a fi trataţi cu respect sau a se privi fără jenă în oglindă . Cei care se simt cu musca pe căciulă propovăduind pornirea de la zero, uitarea trecutului. Mai ales moştenitorii averilor jefuite, care pretind că nu au legătură cu părinţii lor ("autorii" lor - juridic).

B. Deturnarea sau descurajarea prin diversiuni, provocări, farse, falsuri

B1. Diversiunea şi teama de diversiune. O nenorocită combinaţie de credulitate si suspiciune - alternînd păgubos. După ce au crezut toţi demagogii, mulţi creduli au trecut la neîncredere oarbă. Ca şi cum nu ar exista discernămînt, verificare, observarea activităţii trecute a cuiva, judecarea poziţiilor publice, etc. De atîta frică de provocatori, cîrtiţe, falsuri - nu se mai încrede nimeni în nimeni. Ar fi altceva dacă activiştii s-ar raporta la programe precise, care nu lasă loc jocului sinuos. Dar liderii demagogi nu fac asta, folosind platforme de maximă vaguitate, care nu obligă la nimic si nu permit verificarea promisiunilor.

B2. Armata răspîndacilor şi postacilor folosiţi pentru intoxicarea mediilor sociale şi împiedicarea înfiripării unei atitudini antisistem coerente nu este înfruntată corespunzător. Fac ce vor acoperitorii cu brum a semnalelor utile. De la grupurile de adolescenţi care vin pe la porţi în campaniile electorale, la marea de pauperi dispuşi la orice pentru un bacşiş sau un mic privilegiu. Inclusiv la a sparge capul cui li se spune. De la cumpărarea alegătorilor cu pixuri, umbrele, ulei, etc şi a susţinătorilor cu privilegii proporţionale cu serviciul, se ajunge firesc la controlul secţiilor de vot şi falsificarea alegerilor.

B3. Efectul pervers al nemulţumirii legitime a populaţiei, pe care unii o exploatează întru nostalgie pentru epoca comunistă, ca şi cum nu de acolo se trage actuala nenorocire, nu activiştii şi securiştii au devenit actualii patroni- vînzînd ţara. Confuzia fiind sporită de doctrinarii de serviciu, care ascund că "dreapta" apară teoretic oligarhia roşie, iar stînga... o apără practic. Efect parşiv al confiscării denunţării crimelor regimului "comunist"- de către propaganda pentru exploatare capitalistă. Consens între ideologii de toate culorile: să declare că s-au dovedit utopice năzuinţele curate ale comuniştilor romani... Dacă s-ar înţelege că a fost vorba de ocupaţie URSS genocidară continuată cu lagăr de muncă, vopsit cu lozinci egalitare, ar fi de rău...şi pentru propagandiştii capitalismului sălbatec şi pentru campionii lui de Tranziţie: nomenclatura securicomunistă.

B4. Deturnarea atenţiei spre piste false, cultivarea teoriilor socio-politice de bodegă/tarabă/compartiment/cancan : trădări imaginare care acoperă pe cele reale, salvarea prin dictatură militară, reinstaurarea comunismului sau a regelui Mihai (şi moştenitoarelor sale), etc.

B5. Îndemnurile la compromis, colaborare, consens, cuminţenie, la iertarea călăilor, la evitarea confruntărilor, şi chiar la iubirea agresorului, făcute de mentorii de serviciu, de banaliştii politici, de laşii- paralizaţi de frica de violenţe, sau de capii bisericii complice – necurăţite de colaboraţionişti, infestate de paraziţi în sutană şi folosită de putere pentru a menţine masele în întuneric.

B6. Iluzia "revoluţiei apolitice" miraculoase, care să schimbe brusc natura umană. Cei scîrbiţi de circul "politic" cred că el se datorează numai "forţelor răului"-concrete nu şi forţei sale generice. Nu observă în istorie cum au fost confiscate răsturnările. Că eliminarea unei caracatiţe strecurată la cîrma, nu duce automat la însănătoşirea corpului social. Că înlocuitorul statului poate degenera similar (corporaţiile de-abia aşteaptă). Că a face propagandă împotriva politicianismului este tot politică şi că un nou regim nu poate evita nevoia de program de reorganizare, de metodă pentru a se ajunge la noul regulament, la o nouă fiziologie. Şi că emergenţa are limite, nu numai planificarea.

B7. Confuzia dintre instituţii şi persoanele sau grupările care le ocupă (uzurpă), care face ca luptătorii pentru însănătoşirea statului cangrenat de pegră să fie etichetaţi ca "anarhişti". Sau ca, criticii parazitării structurilor naţionale să fie acuzaţi că "fac rău ţării", adică …. anticorpii civici să fie anihilaţi, ca să nu deranjeze dăunătorii. De aceea nici nu prinde teren nici ideea proceselor "în regres", prin care statul "comitent" ar putea recupera cîte ceva de la "prepuşii" vinovaţi.

B8. Falsitatea aşa zisei "reprezentări", care a transformat democraţia în farsă. Nimic neputînd para cumpărarea celor votaţi de cei cu bani mulţi şi interese mari. Aleşii decid invers decît vor alegătorii! E foarte slab promovată democraţia reală, puterea cetăţeanului. Nefolosirea infrastructurilor tele-informaţionale adecvate democraţiei directe: sisteme de vot, de sondaj, de verificare a reprezentării (daca aleşii votează aşa cum vor cei care i-au mandatat). Absenţa contractului politic şi răspunderii pentru guvernare, care permite orice înşelăciune. Referendumul e folosit rar şi impropriu (nu pentru lucruri ca: privatizarea devastatoare, legea Cojocaru, cedarea resurselor pe nimic străinilor, aderarea la Europa, scut antiracheta si soldaţi în Afganistan şi IRAQ, Reunificarea, funcţionarea Curtii Constitutionale, politica fiscală, împrumuturile împovorătoare, etc).

B9. Activitatea unor grupuri de interese şi societăţi secrete, de tipul masoneriei, care urmăresc dirijarea ocultă a societăţii. Pe lîngă asocierea în grupuri care exploatează pe cei care participă la societate ca indivizi neînhăitaţi, funcţionînd şi solidarizarea emergentă a celor care au de profitat din întreţinerea unor reguli inechitabile. Conspiraţia implicită a profitorilor solidari, vizibilă prin efecte, fiind interesată de compromiterea vigilenţei civice, prin răspîndirea unor teorii primitive ale complotului.

C. Funcţionarea antijustiţiară a justiţiei

C1. Intimidarea criticilor şi denunţurilor împotriva abuzurilor şi "ingineriilor", prin procese pentru calomnie, defăimare, etc- tehnici de domesticire judiciară care au înlocuit şi în occident represiunea directă şi au amplificat parazitismul juridic. Ideologia atotputerniciei normelor legale, puse deasupra vieţii şi a binelui. Prezumarea unei legitimităţi absolute a legalităţii, chiar cînd e contrazisă de realitate. Nu mai avem acces personal la adevăr. El ar urma să fie stabilit numai la judecătorie, "prin sentinţă rămasă definitivă". Inclusiv că doi şi cu doi fac trei... Nu întîmplător, tocmai la noi nu s-a vorbit de "justiţia de tranziţie"- care ar fi permis curăţirea societăţii, după eliberarea de sub comunişti... dacă aceasta reuşea.

C2. Activitatea antijustiţiară a legislativului şi justiţiei criminalizate, in frunte cu Curtea Constituţională, ziduri contra emancipării cetăţenilor, maşinărie antisocială bazată pe formalisme invocate cu rea credinţă şi complicităţi sinistre, care protejează marii infractori şi împiedică pedepsirea vinovaţilor. Prestaţia lamentabilă, incorectă sau delictuală a legiuitorilor, judecătorilor , procurorilor, avocaţilor complici - formaţi de comunism şi Tranzitie. Selecţia putredă care formează casta venală a judecătorilor, avocaţilor şi notarilor.

C3. Invocarea complice a prescripţiei, pentru a scuti criminalii de pedeapsă, deşi se impunea aplicarea suspendărilor , întreruperilor, imprescriptibilităţii. Invocarea dolosivă a non-retroactivităţii , pentru a nu se putea corecta abuzurile şi face dreptate. Auto- amnistierea celor care s-au căţărat deasupra legii, folosind-o pentru jaf si crimă. Folosirea în continuare a experţilor juridici care au acoperit cu legi crimele regimului, dar "nu reuşesc" să conceapă legi corectoare.

C4. Faptul că nu a avut loc procesul comunismului şi nici procesul celor care l-au împiedicat după 1989. Prea puţini înţelegînd consecinţele asupra prezentului, că modul de formare a oligarhiei şi sărăcire a majorităţii este delictual şi contestabil, şi că tocmai de aici poate porni eficace delegitimarea stăpînilor de azi şi răsturnarea lor, în numele justiţiei (penale).

C5. Faptul că nu a avut loc procesul celor care au deturnat revoluţia din decembrie şi au organizat Contrarevoluţia FSN din 1990. Nulitatea absolută a măsurilor abuzive ale regimului ilicit- care decurge de aici- justificînd anularea operaţiunilor doar aparent legale prin care am fost lăsaţi fără ţară (privatizări, lichidări, retrocedări preferenţiale, etc). Deturnarea, satelizarea şi compromiterea grupurilor de "foşti revoluţionari"...

D. Neglijarea şi trădarea intereselor naţionale

D1. Determinarea plecării în străinătate, la muncă sau definitivă, a celor care nu au suportat condiţiile ingrate create în România, printre care şi mulţi oameni capabili, muncitori şi cinstiţi. Masivitatea exodului provocat de evoluţia patologică a societăţii româneşti, a creat o diaspora ce nu mai are aceeaşi percepţie si nici aceleaşi interese cu cei rămaşi - care se complac în compromisuri, văduviţi de forţele celor plecaţi - din care puţini se mai consideră în exil. Neglijarea românilor din diaspora, curtaţi numai pentru vot.

D2. Compromiterea naţionalismului sănătos şi legitim prin patriotism găunos - promovat de agenţii paraziţilor interni şi internaţionalism păgubos - promovat de agenţii paraziţilor externi. Escamotarea problemei integrării ţiganilor. Deturnarea tensiunilor cu maghiarii. Neînţelegerea reciprocă a ce se întîmplă de cealaltă parte a Prutului. Îndoctrinare pentru supunere slugarnică la orice Poartă şi competiţie între fanarioţii interni... pentru mărirea tributului. Filo-americanism mafiot - deşănţat, in competiţie cu filorusism mafiot - subteran. Filosemitism, acoperit cu legi anacronice anti-antisemite, în timp ce slujirea intereselor altor ţări e tolerată, deşi încălcă flagrant codul penal.

D3. Renunţarea la independenţa ţării, fără referendum, politica externă fiind privilegiul uzurpatorilor satului, pentru a elimina democraţia şi proteja oligarhia locală. Aceasta a folosit integrarea in Europa pentru a evita revolta internă (care ar destabiliza Europa, nu-i aşa?) şi a găsi piaţă de desfacere pentru sclavi, exploataţi local sau exportaţi. E mai uşor de furat federal: ce culegi dintr-o ţară prin taxare, distribui căpuşelor din alta şi reciproc. Cetăţenii nu-şi mai decid soarta, nu-şi mai organizează viaţa conform intereselor comunităţii, ci primesc ordine despre cum să trăiască de la Moscova, Washington, Bruxelles sau FMI. Aservirea neocolonialistă servind intereselor altora, pînă la a forţa participarea păguboasă şi ruşinoasă la confruntări imperiale. În timp ce de Reunificare vorbim tot în surdină....Presiunile dinafara, fiind făcute de complicii căpuşelor interne, similari şi solidari lor, profitorii externi fiind interesaţi în menţinerea pseudo-reprezentanţilor populaţiei, de la care pot obţine ieftin ce vor.

D4. Copierea unor forme fără fond din societatea occidentală, impunerea unor formule şi mode inadecvate nevoilor României, preluarea selectivă a ideilor de import - în avantajul păturii parazitare. În schimb, este evitată "integrarea de jos", contagierea cu ideile civice ale revoltaţilor europeni. Sîntem fraţi numai cu bancherii şi politicienii venali de aiurea nu şi cu victimele lor.

D5. Afilierea la "internaţionale" partinice, prin care se transmit ordine secţiilor din România, în schimbul asistenţei politice şi logistice, deturnînd politica internă de la rezolvarea optimă a problemelor cetăţii. Acelaşi lucru producîndu-se şi prin finanţarea din exterior a asociaţiilor civice satelizate. În schimb, prea puţine legături pe orizontală, cu grupările contestatare din lume.

D6. Lipsa de patriotism sau de curaj a conducătorilor armatei, parazitară de decenii, care, în loc să sară în apărarea poporului român capturat şi pe dinăuntru, a stat cu spatele la realitatea înrobirii sau chiar a protejat regimul ocupant şi Securitatea, în momente cheie. Deşi nu au avut activităţi patriotice, în afară de inundaţii şi recoltări, războinicii virtuali îşi arată muşchii doar cînd umilesc subalterni, ucid iniţiativa CADA, sau emit pretenţii materiale de pe poziţii de forţă.

E. Disfuncţii economico-sociale

E1. Jefuirea si pauperizarea populaţiei (care ar fi trebuit să devină proprietara acumulărilor din lagărul comunist, aşa cum propusese Constantin Cojocaru). Tranziţia criminală a constat în distrugerea economiei, întreprinderilor si agriculturii, vînzări şi privatizări banditeşti, cedarea ieftina a resurselor, devalorizarea monedei şi falimentarea băncilor. Aceste manevre au împiedicat formarea clasei de mijloc, democraţia economică, distribuţia sănătoasă a proprietăţii, creşterea numărului cetăţenilor demni.

E2. Mafiotismul financiar-bancar. Colonialismul speculatorilor şi cămătarilor ne-a adus în situaţia de sclavi fără libertate reală şi fără conştiinţa clară a condiţiei de victimă parazitată. Obscuritatea jocului financiar. La noi, puţini explică bine oamenilor schemele de jaf, pun probleme gen "CAFR" (adevăratul bilanţ al statului) sau "odious debt" (anularea datoriilor folosite împotriva poporului pseudo-reprezentat) sau luptă pentru un Audit naţional (cum a făcut-o Constantin Bulibaşa). Creditele împovărătoare fiind chiar lăudate, de cei care profită de înşelăciunile financiare, prezentate ca salutare.

E3. Contagierea cu valorile capitalismului de bişnitz sau casino, axat pe intermediere rapace sau cîştiguri speculative, a subţiat stratul celor ce produc şi a diminuat interesul pentru cîştigul pe merit. Generaţiile formate în spirit egocentric-mercantil ("pragmatic") sînt greu angrenabile în eforturi solidare, cărora nu le înţeleg rostul. Stratul tot mai gros al celor interpuşi între producători şi consumatori nu are interes pentru promovarea echităţii socio-economice.

E4. Distrugerea industriei (care a transformat ţara într-o piaţă de desfacere pentru importuri şi un bazin de forţă de muncă exportabilă ieftin) a subminat forţa muncitorimii, proclamată "clasă conducătoare"în socialism…. care executa fără crîcnire ordinele activiştilor, fiind formată întru "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc". Segmentată prin divizarea şi închiderea întreprinderilor mari (în timp ce afară erau la modă fuziunile), compromisă premeditat în 1990- cînd a fost folosită contrarevoluţionar, trădată de sindicate, muncitorimea a ieşit de pe harta rezistenţei.

E5. Distrugerea ţărănimii, agriculturii , vieţii satului - care a surpat fundaţia sănătoasă a societăţii româneşti. Lăsaţi de izbelişte în faţa televizoarelor, pradă mafiei satului şi a pieţelor, pseudo-reprezentaţi de "ţăranişti cu papion" sau "agrarieni" din nomenclatură , certaţi pentru că sînt auto-suficienţi, întorşi de pe la fabricile închise sau din Europa, ţăranii lipsesc din spaţiul contestaţiei, micşorîndu-i vigoarea şi legitimitatea.

E6. Conflictul de interese între cei care vor cît mai mulţi bani de la stat şi cei care vor să fie taxaţi cît mai puţin, care pune nemilos faţă în faţă cetăţenii, îi împinge dinspre fraternitate spre competiţie. Jefuirea fondurilor de pensii producind tensiuni inevitabile, amplificate de pretenţia unor caste la pensii speciale. Cei care sifonează bugetul nedorind schimbarea regimului de care profită, deranjîndu-i numai corupţia… din care nu au personal de cîştigat.

E7. Absenţa specialiştilor care ar fi trebuit să formuleze proiecte viabile. Numărul redus al economiştilor, juriştilor, inginerilor, medicilor, managerilor, etc - implicaţi în lupta civică sau implicabili într-o revoluţie politică. Ocuparea scenei publice cu "vectori de opinie" fără calificări practice: poeţi, critici literari, actori, fotbalişti, manechine, banalişti, etc.

E8. Agregarea socio-economica excesiva, cultul centralismului, monopolizării, corporatismului, mondializării contravin organizării vieţii la scară umană (socialitatea locală). Impunerea lui "big is wanderfull" (în locul încurajării comunităţilor şi firmelor mici, în care fiecare să se poată împlini) îngreunează şi emergenţa solidarităţii. Reduşi la posturi cvasi-robotice, în întreprinderi crescute monstruos , hăituiţi după salarii şi locuri de muncă, însinguraţi în metropole alienante, oamenii se găsesc şi înţeleg tot mai greu, intră tot mai dificil în rezonanţă.

E9. Raportul dintre Bucureştiul parazitar şi restul ţării, care împiedică dezvoltarea geografică armonioasă a vieţii economice, sociale, politice, culturale - atrofiază şi spaţiul contestaţiei. Concentrarea monopolistică a oportunităţilor în capitală nu favorizează emergenţa revoltei coerente de peste tot. Provincia a fost lăsată pe mîna baronilor judeţeni. Nu avem o cultură descentralizată a civismului. Huiduim spre personajele centrale la televizor, dar nu luptăm organizat cu mafia locală.

F. Slabiciunile rezistenţei: inconsecvenţă, dezbinare, dezorganizare, veleitarism, sărăcie

F1. Dezamăgirea şi lehamitea produse de înşelarea speranţelor, prin acţiuni eşuate, prost pregătite, rău conduse şi cu prea puţini participanţi. Agitaţiile bicisnice fiind percepute de publicul neiniţiat şi neimplicat ca încercări valide, care ar fi arătat imposibilitatea acţiunilor eficace, evadării din neputinţă. Uzura activiştilor reali, care s-au risipit în eforturi sterile, luptînd în van, în lipsa masei critice necesare, pe care nu au putut s-o agrege. Plătind şi faptul că nu s-au ocupat cu pregătirea schimbului, nu au ştiut să predea ştafeta.

F2. Absenţa unor lideri şi candidaţi cu calităţi multiple (cinstiţi, inteligenţi, culţi, muncitori, curajoşi, clari, consecvenţi, solidari, etc), a unor vîrfuri care să combată decadenţa. Pe fundalul falsei scări de valori creată de comunism şi de Tranziţie. Promovarea cultului unor "personalităţi" care nu fac nimic pentru nimeni. Uitarea celor care au plătit un tribut greu în interesul comunităţii (a se vedea singurătatea adevăraţilor rezistenţi anticomunişti sau a eroilor ca Nemeş, Chesaru, Gavrilescu, Costinaş, Rovenţu, etc.). Ura mediocrilor faţă de cei care s-au ridicat mai sus, a victimelor umilite împotriva celor demne.

F3. Dorinţa liderilor micilor formaţiuni care se iţesc ca ciupercile (apar iute şi cresc puţin) de a rămîne "fruntaşi la sat". În loc să facă apel la implicarea valorilor, ei le evită, ca să nu fie puşi în umbră. Pretind "poziţii" pe liste, atunci cînd negociază parteneriate, trădînd prin asta nu numai lipsa de realism (împart cioara de pe gard, îmbătaţi de propriile teorii şi iluzii) dar mai ales - că nu sînt mînaţi în primul rînd de interesul ţării.

F4. Intoleranţa endemică faţă de interese, opinii, obiective - diferite de cele proprii. Alergarea după un consens total - neavenit si iluzoriu. Intransigenţa fanatică, obtuză. Incapacitatea de a face compromisuri mici pentru cauze mari, dublată cu obiceiul de a face compromisuri mari pentru cauze mici.

F5. Exploatarea diferenţelor legitime de interese, viziuni şi ţeluri dintre nemulţumiţi. Învrăjbirea categoriilor care ar trebui să se sprijine în clădirea unei societăţi sănătoase. Lupta între "Noi muncim, nu gîndim " si "noi gîndim, nu muncim"- în locul preţuirii complementarităţii sociale, respectului reciproc dintre cei ce muncesc mai mult fizic, sau intelectual. Dispreţul "elitelor" pentru cei ce fac pîinea cu greu. Pizma oamenilor simpli pentru cei ce cîştigă pîinea uşor. În loc să se lupte pentru emancipare civică, prin răspîndirea înţelepciunii, se face propagandă pentru tirania "elitelor bune", ca reacţie la faptul că poporul dezeducat poartă vaporul unde vor manipulatorii săi.

F6. "Lipsa unui nucleu care sa deceleze in raport de conditiile reale socio-economice o linie directoare bine fundamentata si apoi coalizarea si cristalizarea unei elite de un bun nivel profesional civic si moral pentru concretizarea unor programe gata sa fie implementate la momentul oportun (fortuit sau creat)." (Ionuţ Ion) Grăbiţi să adopte soluţii miracol, puţini sînt interesaţi de cercetarea colectivă temeinică a problemelor, a obstacolelor de depăşit .

F7. Folosirea unor instrumente improprii de coordonare (ca facebook, un mediu de cooperare rudimentar, bun pentru intrarea în contact- datorită largii răspîndiri, dar care nu permite organizarea coerenta a unui dialog fructuos şi a unui fagure ideatic cumulativ). Necunoaşterea sau nefolosirea infrastructurilor adecvate coagulării rezistenţei distribuite (sisteme evoluate de matching şi cooperare, bazate pe intermediere semantică, etc.).

F8. Lipsa unei reţele de radio, televiziune si presă contestatară, explicată prin costurile uriaşe implicate, un fals pe care-l percep uşor ca inginer electronist, participant la introducerea televiziunii color şi a reţelelor de calculatoare. Nu e vorba de fapt de costuri şi de obstacole tehnologice, ci de monopolizarea mediei, bazată pe pasivitatea noastră, pe incapacitatea de a organiza o structură de informare alternativă.

F9. Mercantilizarea politicii, discriminarea crasă în favoarea celor care au bani, pentru a-şi promova interesele. Dar şi credinţa inoculată românilor, că nu se poate lupta decît cu bani mulţi, deşi atîtea naţii s-au dezrobit din revoltă nefinanţată.

G. Criza conştiinţei individuale şi colective

G1. Tare şi năravuri impregnate românilor de istoria lor nefavorabilă, statistic constatabile: inconsecvenţa, găunoşenia, agresivitatea, individualismul, răutatea, meschinăria, vanitatea, bîrfa, incapacitatea de a acţiona temeinic, curajos, coerent, generos, solidar, de a sprijini eforturile altora- în loc să tot inviţi pe ceilalţi sub steagul propriu.

G2. Fenomenul Piteşti generalizat. Degradarea în masă a conştiinţelor, datorită compromisurilor, "adaptării" la putreda societate românească. Numărul ridicat al celor care au făcut lucruri mai mult sau mai puţin reprobabile, tocindu-şi moralitatea, ca să se "descurce"şi nu au mare chef de răscolirea trecutului recent, de adevăr şi dreptate.

G3. Frica şi laşitatea infiltrate în oase. Clasicele "Nu mă bag, aştept să văd ce iese", "Apa trece pietrele rămîn", "Capul plecat sabia nu-l taie". Acoperite cu poze războinice de ocazie. Întrerupte cu scurte izbucniri de curaj, focuri de paie care mai mult întăresc Sistemul. Românii îşi trag pumni la birt şi se taie în cuţite repede, se desfigurează sau omoară la beţie şi scandal, îşi schilodesc copii şi nevestele, se trosnesc cocoşeşte la meci şi discotecă, dau cu ranga în studenţi dacă se iveşte ocazia, dar rar fac război cu stăpînii...

G4. Teama de schimbare, de tulburări, de riscuri, de mai rău - pe care o au cei care şi-au găsit un echilibru, o anumită bunăstare, poate chiar împlinire, în mijlocul catastrofei generale. Dacă măcar i-ar lăsa pe alţii, mai puţin mulţumiţi, mai curajoşi sau mai drepţi să îşi apere dreptul la viaţa la care aspiră.

G5. Superficialitate crasă, cu treceri ciclice de la isterie la pasivitate. Mitul omului de acţiune care nu are timp să se gîndească de ce face ce face. Mirajul grabei, viciul urmăririi actualităţii, fuga după rezultate imediate, fără abordarea problemelor de fond, atenţia îndreptată spre efecte neglijîndu-se cauzele. Pe de altă parte, decuplarea teoreticienilor sociali de realitatea imediată. În lipsa intervenţiei lor, ţara fiind îndreptată spre cu totul altă direcţie decît elucubrează unii în biblioteci, e drept- pentru bani.

G6. Atitudinea deconcertantă a "poporului", pentru eliberarea căruia care ar urma să se ducă lupta , disponibilitatea la domesticire, din cauza educaţiei precare şi a lipsurilor. Trebuind ajutate victimele, fără a le idealiza, ştiind că şi săracii pot fi laşi şi josnici, că se pot vinde ieftin şi trăda repede, că în 1907 au tras în ţărani… fiii lor încorporaţi. Evitarea trecerii de la umanism solidar şi exigent la populism sau gregaritate. Problema redutabilă de a nu fi dorit de cel pe care vrei să-l ajuţi, fapt care îţi surpă legitimitatea şi te obligă să te explici cinstit, pe înţelesul celor mulţi.

H. Pierderea războiului de sens

H1. Intoxicarea, manipularea, deturnarea, imbecilizarea, domesticirea- urmărite de media ocupată, care a preluat controlul minţilor telecetăţenilor şi pe care nimeni nu mai încearcă să o elibereze, sau contracareze eficient.

H2. Bombardarea cu gunoi informaţional şi kitch continuu, ca şi cum nevoia de ştiri cretine despre "VIP-uri" cretine ar fi fost cerută intens de publicul însetat de cretinizare. Stimularea interesului pentru trivialităţi, pentru indivizi în loc de ideile lor, pentru bîrfă şi atac la persoană, etc. Decăderea patologică în masă, prin contagiere de la ecrane si pagini toxice pentru minte, fiind premeditată.

H3. Distrugerea metodică a învăţămîntului (măsura eliminării concursurilor de admitere în facultăţi spunînd tot) . Deformarea intelectuală a noilor generaţii. Fabricarea diplomelor fără acoperire, pentru un val de "experţi"... semi-analfabeţi, suficienţi şi aroganţi. Dascăli second-hand vînzînd note. Răspîndirea dispreţului mitocănesc faţă de seriozitate, studiu, cunoaştere, profunzime, vrednicie.

H4. Trădarea intelectualilor , care simulează şi azi "rezistenţa prin cultură", emanînd cîte un comunicat găunos de protest bont, alergînd după chilipiruri, capital gratuit de imagine şi stăpîni generoşi. Dar care nu sînt capabili (şi nici doritori) să formuleze un proiect alternativ de societate, ca retur pentru pîinea pe care o consumă... ca să poată "crea".

H5. Conflictul între generaţii degenerat în prăpastie, care împiedică colaborarea dintre înţelepciunea experienţei şi creativitatea vitalităţii. În curînd nici promoţiile distanţate cu cîţiva ani nu vor mai putea comunica. Aici ne duce cultul recenţei, cancerul informaţional, televiziunea dizolvantă, neglijarea evoluţiei longitudinale a sistemelor, practica deficitară a explicaţiei sociale. Noii protestatari nu vor să ştie cum au fost zădărnicite eforturile predecesorilor lor, nu-i interesează nimic din trecutul din care le vin lanţurile. Vechii combatanţi nu sînt interesaţi de problemele actuale, au rămas ancoraţi în amintiri, nu-i interesează unde ajung ramurile copacului sădit odinioară.

I. Carenţe ale condiţiei noastre politice

I1. Complexitatea gigantică a problemei transdisciplinare a organizării mai bune a societăţii - care nu permite o rezolvare riguroasă. Politicienii şi ideologii minţind că au găsit soluţii, pentru a nu se instala panica, aflîndu-se ca societatea merge înainte fără busolă, împinsă doar de jocul intereselor celor puternici. Înţelepţii care ar putea ataca problema fiind specializaţi şi insularizaţi, cumpăraţi academic să nu se bage în joc, să nu lanseze o mişcare de revoluţionare a ştiinţei politice. Publicul larg, perplex în faţa labirinturilor conceptuale, neavînd acces la metode cum ar fi agregarea şi ierarhizarea ideilor, etc. În loc să se vadă simplitatea ca scop şi să se caute leac la complexitate, victima acesteia.. complică situaţia, folosind simplismul ca mijloc.

I2. Existenţa nenumăratelor temeiuri de dezacord, neînţelegere şi competiţie între oameni, cu atît mai variate cu cît o societate e mai mare şi evoluată. Contradicţiile inerente împiedică obiectiv şi subiectiv ajungerea la un numitor comun. Unii vor liberalizarea avorturilor sau a homosexualităţii sau a drogurilor sau a băuturilor - alţii interzicere. Unii cer prioritate pentru agricultură, alţii pentru industrie, sau turism. Stat religios versus stat laic. Coaliţie cu nu ştiu care putere fastă, sau integrare in UE, versus independenţă, sau regionalizare sau federalizare. Unii vor egalitate, alţii echitate, alţii libertate pentru competiţie prin orice mijloace. Folosirea bugetului pentru sprijinirea culturii sau învăţămîntului, sau mai curînd a sănătăţii, versus armatei sau Serviciilor. Unii vor prescriere şi amnistie, alţii pedeapsă si lustraţie. Etc. Etc. Etc. Şocaţi de constatarea acestor contrapuneri inevitabile, "oamenii simpli" se arată intoleranţi tribal faţă de opiniile sau interesele contrare-legitime şi nu înţeleg utilitatea unui protocol partajat de negociere a divergenţelor.

I3. Capcana alegerilor binare (între comunism şi capitalism, dreapta şi stînga, anarhie şi dictatură, violenţă şi supunere, "răul mai mic" etc - care ascunde multitudinea problemelor şi alternativelor. Superficialitatea extremă care domină judecăţile chibiţilor, văduvindu-i de perceperea nuanţelor, de înţelegerea modului în care ciuma şi holera fac capital... denunţîndu-se reciproc.

I4. Efectul contradicţiilor, ambiguităţilor, nedeterminărilor, demonetizării, versatilităţii limbajului- exploatat orwellian în războiul de sens, întru împiedicarea orientării coerente în spaţiul conceptelor. Compromiterea unor cuvinte ca: demnitate, rezistenţă, contestare, libertate, dreptate, adevăr, nobleţe, etc. Confuzii inevitabile, numeroase şi greu de depăşit, care fac ca un luptător pentru însănătoşirea statului să fie acuzat de "anarhism", un pasionat al organizării corecte a cetăţii să spună că… "nu face politică", un demagog să se joace uşor printre ideologii, etc.

I5. Criza valorilor, produsă de "descîntarea" socială, politică şi filosofică postmodernistă, efectul paralizant al lucidităţii sterile, lipsite de vitalitate creatoare. Cunoaşterea realităţii împinge la neimplicare. Cei profunzi, ştiind că falsificabilitatea produce falsificare, ies circumspect pe tuşă, terenul fiind invadat de entuziaşti fără busolă, naivi exaltaţi şi aventurieri superficiali. Nu găsim o cale de a combina energia generoasă cu inteligenţa aplicată.

I6. Condiţia umană precară, victoria animalului din om, atunci cînd supravieţuirea e pusă în pericol, se sparge pojghiţa ţesută de cultură, rapacitatea consumistă sufoca spiritualitatea şi comoditatea cronică învinge demnitatea. Conflictul dintre lupta individuală pentru existenţă, aspiraţiile sociale şi ţelurile spirituale. Care face ca visătorii să nu poată coopera uşor cu realiştii şi scepticii.

Notă:

Analizînd fiecare obstacol, suficient ca să ne pună beţe în roate, nu ne vom mai mira că nu am reuşit mare lucru în aceşti 22 de ani. Avem exact realitatea de care sîntem capabili şi nu putem micşora Everestul pe care ne visăm. Încercăm dezinvolt să intrăm într-o încăpere cu zeci de lacăte, fără măcar a sesiza că ele există. Ne irosim viaţa pentru a izbi cu capul în uşi ferecate, spărgînd cîte una la disperare, fără a şti cîte ne mai blochează drumul către ţel: găsirea unei metode eficace de ameliorare progresivă a condiţiei mane individuale şi colective.

E o problemă de un milion de ori mai complicată decît să faci un avion sau să demonstrezi teorema lui Fermat. Şi totuşi umanitatea nu pune la bătaie o armată de gîndiri conexate optim, care să o atace coerent, organizat, metodic. Pentru că profitorii exploatării nu ne lasă să aflăm cît e de complicată, încît să o abordăm adecvat. Vor să se spargă mai departe pe ţărmuri valurile încercărilor de rezolvare haotice, necorelate, simpliste , isterice, tragice. Să ne lăsăm prostiţi de cei care pretind a fi găsit formula magică, gîdilînd vanitatea omului din popor, ca să-l poată domestici mai uşor. Gospodinele, maneliştii, microbiştii şi bodegiştii degeaba ar aborda teorema lui Fermat şi construcţia unui avion, şi cu atît mai mult pe aceea, incomparabil mai grea a consolidării ştiinţei politice. Îi depăşeşte total, fără rest. Chiar şi 1000 de specialişti bine pregătiţi în nu ştiu care nişe de bibliotecă nu pot să o atace, fără un efort extrem de structurare a cercetării colective.

Cam asta e situaţia pe care vreau să o revelez. De ce? Sub nici o formă pentru a descuraja pe cei care caută soluţii pentru o lume mai bună. Ci pentru a-i preveni, încît să se poziţioneze corespunzător faţă de complexitatea problemei abordate şi să se organizeze în consecinţă. La ce bun să te iroseşti pe drumuri care nu duc nicăieri, numai ca să-ţi împaci conştiinţa că nu ai stat deoparte? Nu se pot cîştiga războaie pregătite prost, fără lucida urmărire a frontului, alergînd după mori de vînt, pradă elucubraţiilor şi umorilor.

Ştiu că pot irita, că unora nu le va conveni de loc să afle că încearcă să mute marea cu o linguriţă şi că promit miracole. Şi nici să realizeze că am ajuns in asemenea încurcătură, căzînd din speranţe deşarte în depresie paralizantă . Sîntem instinctiv mîndri de noi , de familia noastră, de grupul nostru, de naţia noastră … şi de specia noastră. Amestecul de aspiraţie, vitalitate, patimă, orgoliu, vanitate, ambiţie ne face să nu mai realizăm cît sîntem de mici faţă de imaginea pe care ne-am construit-o prin cultură în oglinda conştiinţei. Puţină smerenie… a umanului, nu ar strica. Ca să ne apucăm lucid de treabă e nevoie să ne percepem corect condiţia. Să nu ne vedem mai sus sau mai jos decît sîntem.

Nu avem cum rezolva o problemă prost pusă. Eu încerc doar să ajut la formularea ei, pe care nu mă simt de loc capabil să o şi rezolv, şi de aceea instig la un curent de formare a unor echipe de cercetare solidară, care să ştie ce şi de ce face. Cam atît mai cred că mai pot şi mai vreau.

Cu părere de rău pentru cei care nu vor considera această atitudine constructivă.

Fac ce îmi pare just, fără a mai aştepta să fiu sigur că nu mă înşel.

Ioan Rosca

↧

Petre Romoșan. Cum să distrugi paşnic o ţară prea pașnică

August 25, 2015, 2:27 am

≫ Next: Anonim 2015. Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece

≪ Previous: Clădirea unei alternative! Actiuni pentru Eliberarea Romaniei - AER

Cât valoreză, cât mai valorează azi relaţia politico-militaro-economică româno-americană ? Cum să o cântărim, cum să apreciem această relaţie ? Avem la îndemână câteva unităţi de măsură pe care le poate folosi oricine. După părerea multora, relaţiile americano-române nu pot fi mai valoroase decât oamenii publici, cei politici în primul rând, pe care establishment-ul american i-a susţinut, îi susţine în continuare, ba chiar i-a fabricat în România (indiferent de CV-ul lor până la preluare).

Cine sunt aceştia ? Sunt cunoscuţi de toată lumea : Traian Băsescu, Elena Udrea (candidata americanilor la preşedinţie, s-a spus), Mark Gitenstein, Emil Boc, Laura Codruţa Kövesi, George Cristian Maior, Florian Coldea, Mihai Răzvan Ungureanu, Duane Butcher, Cătălin Predoiu etc. Plus ziarişti înregimentaţi mai demult (din 90 deja !) sau mai recent, ONG-uri fără număr, brokeri singuratici etc.

Cei susnumiţi pe cât sunt de apreciaţi de partea americană, care nu e neapărat doar guvernul american propriu-zis (mai sunt neoconservatorii, băncile, Wall Street-ul, alte businessuri – aşa e la imperii !), pe atât sunt de detestaţi, huliţi de populaţia României. Din motive evidente, nu-i punem la socoteală pe adversarii lor politici. De altfel, şi aceşti adversari ai „proamericanilor” sau, mai larg, ai „prooccidentalilor” sunt la fel de detestaţi de populaţia tăcută a României, chiar dacă motivele sunt parţial diferite. Adică aceştia ar fi moştenitorii socialismului şi al unui anume naţionalism destul de emasculat, dar nu mai puţin „proamericani” şi „prooccidentali”, mari iubitori de ultraliberalism global ei înşişi.

Avem o problemă deci ? Da, şi încă una cât roata carului şi aparent fără soluţie. De la vizita la Bucureşti, în 2003, a celebrului general William Odom (fost şef NSA, printre altele) şi propulsarea pe post de candidat serios la preşedinţie a dubiosului marinar Traian Băsescu, distrugător al flotei României dar promovat surprinzător negociator PSAL în 1999 (pentru care competenţe ? acelea de distrugător al flotei ?), şi până la vizita ciudatului emisar al lui Hillary Clinton, Philip Gordon, care a infirmat (democratic ?) rezultatele referendumului de demitere a lamentabilului „proamerican” Băsescu Traian, drumul a fost lung şi catastrofal pentru România. (De menţionat că generalul William Odom a ţinut o conferinţă la Casa NATO la 18 martie 2003 şi i-a văzut pe toţi liderii politici majori din capitala României, inclusiv pe primarul Traian Băsescu, care nu se găsea iniţial pe agenda sa.)

Foarte probabil, americanii (şi aliaţii lor occidentali) s-au felicitat că au pus mâna pe o ţară mare şi bogată din Estul Europei fără să tragă vreun glonţ. Au fost suficienţi ziariştii, politicienii şi oengiştii aliniaţi (lumea îi cam cunoaşte) să le „facă moară-n cap” românilor pentru ca aceştia să şi creadă că, dacă nu devin urgent euro-atlantici (UE+NATO), va fi vai şi amar de capul lor : îi vor mânca imediat cu fulgi cu tot ruşii, ungurii şi turcii…

Decăderea vizibilă pentru tot poporul a întregii clase politice, dar şi cvasidispariţia presei, care a devenit stânjenitoare şi inutilă după ce a fost trădătoare, catastrofele repetate din justiţia de tip DNA (o jurisdicţie de excepţie impusă), umilirea sistematică a poliţiei (rămasă totuşi naţională) au adus România pe buza prăpastiei, cu tot mai dese speculaţii despre destrămarea statului român, cu pierderea Transilvaniei şi alte nenorociri.

Visul euroatlantic (UE+NATO) al românilor seamănă tot mai bine cu un teribil coşmar. Peste patru milioane din 23 de milioane de români s-au răspândit pe toată planeta, printre care şi cei mai buni tineri. Toată industria românească, plus flota, a fost făcută praf şi furată la bucată. Activele majore ale ţării au fost luate cu japca, prădate de puterile europene în schimbul aderării la fantomatica UE (combinatul de la Galaţi, Petrom, BCR şi celelalte bănci, pădurile devastate tot de austrieci etc.). Fosta Familie regală a fost reintrodusă de capetele încoronate europene (în numele a ce ?) într-o ţară cu Constituţie republicană, din care regele Mihai abdicase (forţat, ca la toate abdicările), şi i s-a restituit tot ce a vrut, fără să i se ceară înapoi ceea ce luase ilegal (tablourile lui El Greco etc.). Complicitatea unor prim-miniştri, corupţi sau doar necalificaţi (Năstase şi Tăriceanu), e dovedită cu documente publice. Aşa-zisa Casă regală a României, devenită de câţiva ani minge de fotbal în meciul politruco-oligarhic, n-ar greşi prea mult dacă s-ar intitula, după schimbările recente la succesiune, Casa Duda a României…

Democraţia venită din vestul Europei şi din America („democracy is coming to the USA”, Leonard Cohen) seamănă ca două picături de apă cu comunismul teoretic din anii ’50 al ocupantului rus. Adică nu ne-a ocupat pur şi simplu imperiul rus, ci noi am devenit, vezi Doamne, peste noapte, comunişti ! După cinci decenii de „comunism” falsificator, vom avea parte de 50 de ani de „democraţie” devastatoare ? Aşa se pare.

Petru Romoşan

↧

Anonim 2015. Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece

August 26, 2015, 12:28 am

≫ Next: George Damian. Ordinul lui Hitler referitor la legionari. Favorul făcut de Himmler lui Horia Sima

≪ Previous: Petre Romoșan. Cum să distrugi paşnic o ţară prea pașnică

«Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece, cei ce abandonează si se abandonează. Viaţa, se spune, e o continuă luptă, nu doar pentru supravieţuire, ci pentru vieţuire. În lupta asta, orice sacrificiu, de sine, e binevenit, orice luptă poate şi trebuie „luptată” ca să ajunga să fie învingătoare. Nu cei ce depun armele vor câştiga, ci cei ce se înarmează mereu și mereu, răbdători și convinşi de câştig. La urma urmei, cea mai frumoasă zi e cea pe care o traiesti, cea mai bună mâncare e cea pe care o mănânci si, de ce nu, cea mai răsunătoare victorie e cea pentru care lupţi. Cinstit, temeinic. Intre crez si victorie nu exista virgula. Doar continuitate. Si nu poate exista viitor fără trecut. Nu poţi construi sau aspira la un viitor fără aţi cunoaşte si fructifica trecutul. Fără de tăgadă, doar tu esti cel ce ţi-l cunoşti mai bine, il simţi, te înfăşoară, te apară si te ajuta să mergi înainte, spre ceva. Acel crez ca, de (încă) exişti e pentru ca atunci, cândva, în trecut, cineva a crezut ca va exista un viitor, mai bun si a luptat voit şi încrezător ca sigur va exista. Nu s-a temut, nu s-a îndoit. Ar fi ca si cum ai pleca la lupta fără nici o bază, fără nici un temei. Atunci spre ce aspiri? Viitorul ar trebui sa fie sinonim cu perfecţiunea. E drept, ea nu exista, dar aspiri spre ea. Îndreptând greşelile, ezitările sau naivităţile trecutului.
Prezentul e doar stadiul intermediar intre trecut si viitor. E doar un câmp actual de unde porneşti spre ceva, viitor, bazându-te pe altceva trecut. Hm, o alta treime! Ciudat cum, oricum am da-o şi-am suci-o, tot la treimi ajungem. Și-atunci de ce nu ne-am face sfânta cruce? De ce ne-am îndoi de victorie dacă trăim într-o perpetua treime? De ce intre trecut, prezent si viitor nu mai încape altceva? De ce nu înţelegem ca ele exista si se întrepătrund si depind unele de celelalte fără de tăgadă? …Fără de tăgadă…cum ar defini DEX-ul expresia asta, ori si asta o avea origini total străine?! Nu de sfânta cruce, prezenta pe străvechile stindarde de luptă ale acestui neam ar trebui sa ne fie teama, ci de stelele impuse si căzătoare. Vise straine si trecătoare. Nu-i habotnicie, ci reazem. Nu-i vis, deșert, ci speranţă. Idioţenia asta de lege nu trebuie revizuită, ci eliminată. Total şi pentru totdeauna, ca cei ce au impus-o să înţeleagă că exista o limită peste care nu pot şi nu trebuie să treacă. Punct.»

↧

George Damian. Ordinul lui Hitler referitor la legionari. Favorul făcut de Himmler lui Horia Sima

August 26, 2015, 3:12 am

≫ Next: Constantin Cojocaru SCRISOARE DESCHISĂ adresată Preşedintelui României

≪ Previous: Anonim 2015. Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece

Ordinul lui Hitler referitor la legionari. Favorul făcut de Himmler lui Horia Sima

Sursa : http://www.george-damian.ro/ordinul-lui-hitler-referitor-la-legionari-favorul-facut-de-himmler-lui-horia-sima-2190.html

Expresia „Garda de fier. Organizaţie teroristă de tip fascist” şi ideea că legionarii au fost protejaţii şi asociaţii naziştilor au devenit cumva axiome în istoriografie. Am găsit câteva documente care contrazic acest punct de vedere. De fapt este vorba de un întreg dosar alcătuit de subordonaţii lui Joachim von Ribbentrop în jurul fugii lui Horia Sima din Germania în Italia.

O poveste încă nebuloasă încercarea de fugă a lui Horia Sima din 16 decembrie 1942. Ministrul italian de externe Galeazzo Ciano nota cu acest prilej „A sosit în Italia Horia Sima, şeful legiunii româneşti. Pentru că a fugit din Germania, cu un paşaport fals, Himmler ne cere extrădarea lui. Din partea mea, l-am consiliat pe Duce să-l extrădeze, fără alte discuţii, cu atât mai mult cu cât prezenţa lui aici ne-ar crea probleme cu Antonescu. Apoi, una peste alta, un derbedeu mai puţin.” Nici italienii nu îi iubeau foarte tare pe legionari. Dar să vedem cum a hotărât Hitler să îi trateze, după ce Horia Sima a fost readus în Germania. (fotografiile documentelor le puteţi vedea la sfârşitul articolului). Pe scurt: naziştii i-au internat pe legionari în lagărele de concentrare de la Buchenwald şi Sachsenhausen (la Buchenwald în spatele sârmei ghimpate, iar Horia Sima la izolare, în lagărul de la Sachsenhausen).

ORDINUL LUI HITLER REFERITOR LA LEGIONARI

„Comunicare telefonică din 21.01.1943 din „Wolfschanze” (n.trad. Vizuina lupului, cartierul general al lui Hitler)

Referitor la: legionarii români

1. Cei 150 de legionari români care muncesc la uzinele Heinkel din Rostock rămân în continuare angajaţi ai uzinelor Heinkel. Totuşi nu vor mai fi trataţi de SS ca legionari români, ci ca refugiaţi politici cu drept de azil şi în cazul în care nu s-a întâmplat asta deja vor trebui să îşi aleagă un reprezentant pentru relaţia cu autorităţile germane. Acest reprezentant va trebui să comunice restului legionarilor că toţi legionarii de la uzinele Heinkel ar fi trebuit să fie internaţi într-un lagăr de concentrare după fuga lui Horia Sima. Însă acest lucru a fost anulat. În cazul în care unul dintre legionari va lua legătura cu România, direct sau indirect, toţi cei 150 de legionari de la Heinkel vor fi internaţi într-un lagăr de concentrare. De asemenea nu li se va permite nici un fel de activitate politică internă sau externă. În cazul unei evadări sau a unei plecări nepermise toţi legionarii vor fi internaţi într-un lagăr de concentrare.

2. Ce-a de-a doua grupă de aproximativ 150 de legionari care în prezent sunt internaţi în lagărul special Fichtenhain dependent de lagărul de concentrare Buchenwald rămân deţinuţi acolo în continuare, în spatele sârmei ghimpate şi sub pază severă, totuşi trebuie trataţi bine. Trebuie să li se aducă la cunoştinţă că încercarea de evadare sau activitatea politică fie şi din partea unuia singur dintre ei va avea urmări neprevăzute pentru toţi legionarii.

3. Cei 13 şefi ai legionarilor români, Iaşinschi şi ceilalţi, trebuie internaţi într-un alt lagăr în celule izolate. Trebuie să li se aducă la cunoştinţă că în cazul încercării de evadare sau a desfăşurării de activităţi politice ale unuia dintre ei vor fi predaţi cu toţii României.

4. Horia Sima şi adjutantul său Borobaru vor fi separaţi de ceilalţi legionari şi supravegheaţi sever.

5. Domnul ministru de Externe al Reichului va publica un comunicat de presă referitor la fuga lui Horia Sima şi va face o comunicare oficială Guvernului României prin trimisul von Killinger pentru a încheia în mod clar această afacere.

6. Domnul ministru de Externe al Reichului îl roagă prin intermediul Obergruppenfuhrer Wolff pe Reichsfuhrer SS (n.trad. – Heinrich Himmler) să emită un ordin către autorităţile subordonate lui prin care să interzică legăturile dintre legionarii români internaţi în lagăre şi cetăţenii români care pot circula liber, iar acestora din urmă să li se interzică să fie legionari sau să facă parte din partide politice. Reichsfuhrer SS crede că trebuie permise relaţiile cu cetăţenii români de sex masculin şi feminin (anume soţiile şi fiicele lor), ca şi cu delegaţiile economice şi militarii români.

„Wolfschanze”, 21 ianuarie 1943

(Dictat de Obergruppenfuhrer Wolff)”

TRATAMENT SPECIAL PENTRU HORIA SIMA

Heinrich Himmler îi scria personal lui Joachim von Ribbentrop pe 15 martie 1943 pentru a-i aduce la cunoştinţă îndeplinirea ordinelor lui Hitler şi a preciza că a dat ordin ca Horia Sima să aibă parte de un timp mai lung de plimbare – în condiţiile în care acesta era ţinut în izolare.

„Dragă Ribbentrop,

Horia Sima şi adjutantul său Borobaru se găsesc în prezent în lagărul de concentrare Sachsenhausen, deplin izolaţi în clădirea cu celule individuale.

Anexat îţi trimit un raport al Serviciului de Siguranţă al Reichului din 10.03.1943. Între timp am dat indicaţia ca Horia Sima să primească un timp mai lung de plimbare.

De asemenea îţi transmit o scrisoare trimisă de Horia Sima către Gruppenfuhrer SS Muller. Se înţelege de la sine că Muller nu a menţionat nimănui această scrisoare şi nu a dat ocazia ca ea să fie scrisă. Această scrisoare poate fi explicată prin poziţia fanatică şi inflexibilă a lui Horia Sima.

Vei înţelege că mă abţin de la orice comentariu sau poziţie faţă de această scrisoare.

Heil Hitler!

Al tău,

H. Himmler

Documentele de mai jos fac parte din dosarul „Aussenpolitischen Ubersichten” cuprins în arhiva lui Joachim von Ribbentrop. Arhiva aceasta a fost capturată de armata americană în 1945. Reproducerile documentelor au fost făcute de pe microfilm, Arhivele Naţionale, Colecţia Microfilme SUA, rola 261, cadrele 31419-31422 (ordinul lui Hitler referitor la legionarii din Germania) şi cadrul 31446 (scrisoarea lui Heinrich Himmler către Joachim von Ribbentrop)

P.S. Scrisoarea lui Horia Sima către Obergruppenfuhrer SS Muller şi întreaga intrigă din jurul acestei poveşti merită un studiu separat. Aici am vrut doar să arăt cât preţ puneau naziştii pe legionari. Scrisoarea către Ribbentrop este semnată manu propriade Heinrich Himmler.

: Hitler despre legionari pagina 1

: Hitler despre legionari pagina 2

: Hitler despre legionari pagina 3

: Hitler despre legionari pagina 4

: Himmler despre Horia Sima

↧

Constantin Cojocaru SCRISOARE DESCHISĂ adresată Preşedintelui României

August 28, 2015, 2:46 am

≫ Next: Liviu Vălenaș. Vechiul cimitir evreiesc din Ieud, Maramures

≪ Previous: George Damian. Ordinul lui Hitler referitor la legionari. Favorul făcut de Himmler lui Horia Sima

Vă rog să citiți acest text important selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Cu prietenie, Dan Culcer

U N I Ț I
SALVĂM ROMÂNIA

Constantin Cojocaru

27 August at 19:56

SCRISOARE DESCHISĂ
Adresată Preşedintelui României

Domnule Preşedinte,
În calitatea pe care o am, aceea de Preşedinte al Partidului Poporului, împreună cu colegii mei, urmărim, cu atenţie, modul în care vă îndepliniţi atribuţiile încredinţate de poporul român, prin Constituţia Ţării.
Am primit, cu mult interes, mesajul pe care l-ati adresat poporului cu prilejul Zilei Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, în care ne chemaţi “să ne amintim, cu pioșenie, de victimele regimurilor totalitare, instalate pe o mare parte din continentul nostru în secolul trecut”.
În mesajul dumneavoastră, ne aduceţi aminte că „Dispreţul față de lege și față de valoarea sacră a ființei umane a făcut posibilă existenţa unor regimuri criminale care au secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi. Victimele politicilor de exterminare iniţiate şi coordonate de regimurile național-legionar, antonescian şi comunist nu trebuie negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate și amintite.”
De acord că trebuie să ne amintim de victimile regimurilor politice criminale şi să le onorăm.
Dar,
1. Nu credeţi, Domnule Preşedinte, că, înainte de a ne cere nouă să nu negăm şi să nu minimalizăm victimile regimurilor politice criminale, ar trebui ca, Dumneavoastră, împreună cu celelalte autorităţi ale statului român, să luaţi măsuri prin care să aduceţi aceste regimuri politice criminale în faţa celei mai înalte instanţe judecătoreşti a statului român? Să aflăm şi noi, poporul roman, concret, cu probe incontestabile, cine au fost cei care au creat şi au condus regimurile politice criminale, cine sunt călăii şi cine sunt victimile lor. Cu nume şi prenume.
2. Nu credeţi, Domnule Preşedinte, că, în lista regimurilor criminale, care au “secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi”, ar fi trebuit să includeţi şi regimul politic postcomunist, instaurat în România prin lovitura de stat din decembrie 1989, care a “iniţiat” şi “coordonat” genocidul antiromânesc din ultimii 25 de ani?
Ştim că vă este cunoscut faptul că, în primul război mondial, au pierit 800.000 de români, iar în cel de al doilea război mondial alţi 500.000. Genocidul comunist a luat viaţa la 1.000.000 de români. În 1989. România avea 23,2 milioane de locuitori. Acum, mai are 20,0 milioane. Am pierdut 3,2 milioane de concetăţeni. Exclusiv datorită regimului politic criminal impus ţării, care a distrus economia naţională, a distrus milioane de locuri de muncă, a obligat jumătate din forţa de muncă să părăsească ţara, a destrămat milioane de familii, a făcut ca mii de copii să se sinucidă de dorul părinţilor şi mii de mame de dorul copiilor, a distrus sistemul de sănătate, astfel că sute de mii de copii nou născuţi mor din lipsă de medicamente şi îngrijire medicală. Lista poate continua. Crima există. Ea trebuie numai să fie prezentată instanţei de judecată.
3. Nu credeţi, Domnule Preşedinte, că, în lista regimurilor politice criminale ar fi trebuit să includeţi şi regimurile politice care au “iniţiat” şi “coordonat” genocidul din Irak, din Afganistan, din Libia, din Egipt, din Siria, din Ucraina şi alte ţări ale lumii, crime soldate cu secerarea a milioane de vieţi omeneşti? Nu credeţi că nici aceste victime nu ar trebui “negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate și amintite.”
4. În finalul mesajului dumneavoastră, prilejuit de comemorarea victimelor regimurilor politice criminale, GENOCIDARE, ne spuneţi că “trebuie să fim vigilenți și să PREVENIM acțiunile și inițiativele RADICALE, UTOPICE și EXTREMISTE, inclusiv de PE SCENA POLTICĂ, care reprezintă atacuri la statul de drept și la democrație”. Deci, INIŢIATIVELE politice radicale, utopice şi extremiste trebuie PREVENITE, deoarece ele reprezintă atacuri la DEMOCRAŢIE.
Pentru a înţelege mai bine această parte a mesajului prezidenţial, apelăm la DEX (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, elaborat de Academia Română). Iată ce găsim:
RADICÁL - Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale..
UTOPÍE - Concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date).
EXTREMÍST - Care depășește limitele normale, moderate.
A PREVENÍ - A face să nu se producă, recurgând la măsuri de precauție; a preîntâmpina.
Traducem, Domnule Preşedinte, că dumneavoastră, deci şi regimul politic pe care îl reprezentaţi, vă propuneţi să PREVENIŢI, adică să FACEŢI. SĂ NU SE PRODUCĂ, să INTERZICEŢI, deci, ca, pe scena politică românească, să se manifeste. INIŢIATIVE care preconizează REFORME ADÂNCI, SCHIMBĂRI FUNDAMENTALE, nici concepţii politice GENEROASE, nici iniţiative care depăşesc limitele normale, moderate. Adică veţi da liber numai la iniţiative politice care să nu schimbe regimul...... politic.
Ştim, Domnule Preşedinte, că vă sunt cunoscute şi Programul Politic al Partidului Poporului, şi Constituţia Cetăţenilor, şi Legea Cojocaru. Este, întra-devăr, un program politic RADICAL, care preconizează REFORME ADÂNCI, SCHIMBĂRI FUNDAMENTALE, un program GENEROS, realist, dar prezentat ca utopic de presa aservită, program care iese din chinga limitelor impuse de “corectitudinea politică”, adică de interesele clasei politice oligarhice.
Ştim că Programul Politic al Partidului Poporului este inamicul public numărul UNU al clasei politice care vă înconjoară. Nu suntem uitaţi nici cu prilejul unor zile comemorative.
Noi cunoaştem intenţiile dumneavoastră. Ele sunt scrise în programul cu care aţi câştigat alegerile prezidenţiale. Am atras atenţia asupra toxicităţii lor înainte de votul prin care aţi fost instalat în funcţie.
Este bine, însă, că, în diversele dumneavoastră ieşiri publice, le aduceţi aminte românilor ce îi aşteaptă. Dacă nu iau măsuri RADICALE.

Constantin Cojocaru
Preşedintele Partidului Poporului.
27 august 2015.

↧

Liviu Vălenaș. Vechiul cimitir evreiesc din Ieud, Maramures

August 28, 2015, 6:17 am

≫ Next: Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dârlău. Conferinţa "Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii"

≪ Previous: Constantin Cojocaru SCRISOARE DESCHISĂ adresată Preşedintelui României

Vechiul cimitir evreiesc din Ieud, Maramures

Foto: Liviu Valenas, 2015

In frumoasa localitate Ieud de pe Valea Izei din Maramures, o comuna atat de plina de istorie, pe dealul care domina Biserica din Deal (monument istoric din sec. XIV) se afla vechiul cimitir evreiesc, datand de aproape trei secole. El se afla in grija comunei, fiind imprejmuit cu un gard, o localnica, custodele cimitirului, deschide poarta oricarui curios. Ca toate vechile cimitire evreiesti din Bucovina si Maramures si cimitirul din Ieud nu este pazit (gardul fiind mai mult decat permisibil), insa nimanui din aceasta parte a tarii nu i-a trecut si nu-i trece prin cap, idem tuturor vizitatorilor de pretutindeni, sa profaneze acest loc de veci - o mare deosebire fata de situatia din Franta de pilda - inca o dovada in plus asupra caracterului tolerant al poporului roman, strain in general de sentimente antisemite.

Pentru a vizita acest interesant cimitir se poate urca poteca de la Biserica din Deal din Ieud sau traversa puntea pe Valea Ieudului de langa pensiunea Casa Traditiilor (str. Principala 794 A, Ieud, tel. 0040-763-768648), un veritabil (si) muzeu al artei populare maramuresene din Ieud. Din pacate cimitirul este neingrijit, fiindca Comunitatea Evreiesca din Romania este mai interesata sa se razboiasca cu un mort, maresalul Ion Antonescu, decat sa se ocupe de propriile cimitire istorice.

Foto: Liviu Valenas, 2015
Evreii au fost colonizati din Galitia de catre administratia austriaca a Maramuresului si Bucovinei, in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, respectiv sfarsitul secolului al XVIII-lea. In aceasta perioada au ajuns si la Ieud, pe Valea Izei, unde au constituit o comunitate relativ prospera, de modesti comercianti, carciumari si mici camatari. Ei s-au integrat in viata Ieudului si au convietuit in bune relatii cu majoritatea romaneasca a comunei, conflicte cu nuanta antisemita neexistand. Insa aceasta viata, aproape idilica, s-a terminat brusc odata cu Arbitrajul de la Viena din 1940, cand intreg Maramuresul istoric (cu majoritate de 85 % romaneasca) a trecut sub administratia maghiara. In 1944, dupa debarcarea, de facto, a amiralului Horthy de la putere, noul guvern maghiar, al "Crucilor cu Sageti", a luat decizia funesta sa-i trimita pe toti evreii din Ungaria, inclusiv cei din Transilvania de Nord, anexata in urma arbitrajului din 1940 (in istoriografia romaneasca cunoscut impropriu sub numele de "Dictatul de la Viena"), inclusiv cei din Maramures, direct la Auschwitz si astfel a disparut pentru totdeauna si o comunitate locala ieudeana.

Elie Wiesel, la 17 ani, proaspat eliberat de la Auschwitz.

Un evreu maramuresean, din Sighetul Marmatiei, este si laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel (n. la 30 septembrie 1928, Sighet), a carui familie a fost arestata si deportata la Auschwitz in 1944 de autoritatile maghiare. Singurul supravietuitor a fost copilul Elie. Multi nu cunosc faptul istoric ca, mai multi localnici maramureseni l-au contactat pe tatal lui Elie Wiesel (capul unei respectate familii evreiesti din Sighet) si i-au propus sa salveze familia lui in intregime, ascunzand-o in muntii din jur. I-au spus: "Domnule Wiesel, autoritatile maghiare o sa va aresteze in curand, cu toata familia impreuna si o sa va expedieze in Germania, iar de acolo nu veti mai avea scapare. Noi insa avem un plan, bine pus la punct, va ducem toata familia la o stana ascunsa in munti, pe care numai noi o cunoastem si va tinem acolo, cu toate cele necesare traiului, pana se termina razboiul. Germania deja a pierdut razboiul, mai mult de un an nu va mai dura, va rugam deci sa acceptati propunerea noastra". Insa batranul Wiesel a refuzat categoric sa fie salvat de romani. Le-a declarat maramuresenilor ca, "La urma urmelor el este maghiar, nu evreu, ma rog, maghiar-evreu si are toata increderea in autoritatile maghiare". Degeaba au incercat sa-i explice taranii maramureseni ca a fost poate maghiar pana in 1944, insa de aici incolo, pentru administratia maghiara, este numai si numai evreu si va fi arestat. Ceea ce s-a si intamplat. Poate patriarhul familiei Wiesel s-a gandit ca este mai bine sa se bazeze pe "corectitudinea" administratiei maghiare, decat pe niste valahi imputiti (büdös oláh), poate mancarea de la stana i s-ar fi parut putin kosher (un an de zile sa mananci numai mamaliga cu branza, slanina, cas si urda ar fi fost poate de nesuportat pentru familie), poate s-a gandit ca va trebui odata si odata sa deconteze intretinerea la stana, cine mai stie acum de ce a fost luata atunci, in acele zile tragice, o decizie atat de gresita, care a costat in final viata intregii familii, cu exceptia copilului Elie Wiesel. Iar el, reputatul savant de astazi, onorat de toate universitatile din lume, manifesta o ciudata amnezie: ataca incontinuu poporul roman si Romania, pentru presupusul Holocaust din Romania, inclusiv pentru tragedia produsa familiei lui, uitand, deliberat, ca familia lui a fost trimisa la Auschwitz de autoritatile maghiare, care ocupau nu numai Maramuresul, ci si toata Transilvania de Nord. Spre deosebire de mult hulitul Ion Antonescu, care nu a expediat absolut niciun evreu la Auschwitz, ramanand surd si orb, pana la sfarsit, la toate apelurile in acest sens facute de Adolf Hitler.

Elie Wiesel, in anii 2000.

LIVIU VALENAS

↧

Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dârlău. Conferinţa "Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii"

August 31, 2015, 1:34 pm

≫ Next: Liviu Vălenaș, MOCANITA DE PE VALEA VASERULUI. Munții Maramureșului

≪ Previous: Liviu Vălenaș. Vechiul cimitir evreiesc din Ieud, Maramures

Miercuri, 18 februarie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, a avut loc conferinţa „Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii”. Cu această ocazie, a fost lansată şi cartea „Faţa nevăzută a homosexualităţii” scrisă de Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dârlău. Alături de cei doi autori a mai vorbit şi prof. univ. dr. Pavel Chirilă, care semnează prefaţa cărţii apărute la editura Christiana.

↧

Liviu Vălenaș, MOCANITA DE PE VALEA VASERULUI. Munții Maramureșului

September 1, 2015, 3:15 am

≫ Next: CONFERINTA EXCEPTIONALA Virgiliu Gheorghe.

≪ Previous: Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dârlău. Conferinţa "Tulburarea identităţii de gen şi viitorul omenirii"

România pitorească: MOCANITA DE PE VALEA VASERULUI din Munții Maramureșului

Locomotiva "Elvetia" produsa la Resita in 1954, cu o putere de 150 CP, in dreapta o alta garnitura, tractata de locomotiva "Mariuta", produsa in Germania in 1910.

Trenul forestier pe ecartament ingust de 760 mm de pe Valea Vaserului este in prezent cea mai lunga linie de acest gen din Romania, cu o lungime de 46,4 km. Pe primii 21,6 km, pana in gara Paltinu, este foolosita si ca tren turistic. Datorita uriasei afluente turistice, care poate sa ajunga la 1.500 (!) de calatori pe zi, pornesc zilnic din gara CFF (Caile Ferate Forestiere) Viseul de Sus pana la 4 garnituri de tren, fiecare garnitura avand 8-10 vagoane de pasageri (unele importate din Elvetia - cele produse in Romania au luat, cu mai multi ani in urma, calea fierului vechi). CFF de pe Valea Vaserului dispune de 5 locomotive functionale, cea mai veche este produsa in Germania imperiala in 1910, iar cea mai noua este produsa in Romania in 1987, an in care s-a sistat la Resita si Reghin productia locomotivelor cu abur forestiere. In afara de aceste 5 locomotive linia mai dispune de alte cateva, care sunt in conservare in depou.

Locomotiva "Mariuta", produsa in Germania in 1910.

Calea ferata ingusta de pe Valea Vaserului este relativ recenta, fiind creata in Romania Mare in 1932 exclusiv pentru transportul lemnului. La origine a stat calea ferata ingusta dintre Borsa (unde se termina calea ferata cu ecartament normal de 1460 m) si Iacobeni din Bucovina. Aceasta linie, o mare performanta tehnica, a fost inaugurata de austrieci in 1915. Datorita pantelor extrem de mari (trenurile inguste trebuia sa escaladeze Pasul Prislop, la 1416 m alt.) trenurile au fost putin adecvate transportului materialului lemnos, iar traficul de pasageri s-a dovedit nerentabil, asa ca statul roman a decis, la inceputul anilor 1930, demontarea acestei linii si transportarea sinelor si a materialului rulant pe un nou traseu, cel de pe Valea Vaserului. Mocanita de pe Vaser transporta ocazional, pana in prezent, si lemne, de la capatul liniei pana la Viseul de Sus, fiind, din acest punct de vedere, singura linie de acest gen din Europa inca in functiune.

Reamintim ca Valea Vaserului, cu o lungime de 60 km, impreuna cu Valea Ruscovei, sunt cele mai mari vai interioare ale Muntilor Maramuresului, in prezent Parc Natural.

Interesul absolut urias, inclusiv in strainatate, pentru o calatorie cu trenul ingust de pe Vaser, demonsteaza inca o data iresponsabilitatea criminala a guvernantilor Romaniei de dupa 1989, care au gestionat direct distrugerea tuturor cailor ferate inguste din tara si trimiterea sinelor si a materialului rulant direct la fier vechi! In decembrie 1989 mai existau in Romania inca 3.000 km de cale ferata ingusta functionala. Trebuie totusi sa precizam ca distrugerea pretioaselor linii inguste a inceput inca de pe vremea comunismului, comunistii au declarat ca "dusmani ai regimului" nu numai calul, ci si micile locomotive si liniile ferate aferente. In prezent in Romania s-a repus in functiune adevarata mocanita (de la care a derivat, pe nedrept, numele si pentru celelalte cai ferate inguste) dintre Abrud si Campeni, in ideea prelungirii liniei pana la Campia Turzii, adica pe toata Valea Ariesului din Apuseni, iar in judetul Covasna secuii au pus in exploatare turistica, pe o lungime de numai 5,1 km, trenul ingust de pe Basca Mare de la Comandau. Toate aceste realizari au fost posibile exclusiv unor fundatii din Vestul Europei, guvernele de la Bucuresti demonstrand in continuare un dezinteres total fata de acest potential turistic urias al Romaniei.

In prezent calea ferata ingusta de pe Vaser este clasată monument istoric, cu cod LMI MM-II-a-B-21017.

text si imagini: LIVIU VALENAS

↧

CONFERINTA EXCEPTIONALA Virgiliu Gheorghe.

September 1, 2015, 3:39 am

≫ Next: Cezarina Condurache. Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente

≪ Previous: Liviu Vălenaș, MOCANITA DE PE VALEA VASERULUI. Munții Maramureșului

↧

Cezarina Condurache. Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente

September 1, 2015, 5:21 am

≫ Next: Smaranda Enache. Richard N. Coudenhove-Kalergi PAN-EUROPA

≪ Previous: CONFERINTA EXCEPTIONALA Virgiliu Gheorghe.

Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente

Am citit zilele trecute un text semnat de dl Alexandru Florian în revista Timpul – „O lege pentru o societate civilă nepregătită?”. Din momentul în care legea 217 a început să fie dezbătută şi comentată în media, dl Florian, dar şi domnii Vainer, Cioflâncă, Climescu etc au susţinut că în ciuda scandalului generat în mod gratuit de către legionari, legea 217 nu este una antilegionară, nu este una antiromânească, nu este una procomunistă şi nu este o lege a cenzurii... Cu toate astea dl Florian face o declaraţie profund antidemocratică, ca să nu mai spun lipsită de inspiraţie.

„Legea a avut şi are ca obiectiv redarea corectă a memoriei Holocaustului în spaţiul public. Pentru aceasta, având în vedere realitatea, legiuitorul a considerat necesar să prevină şi să limiteze, cum altfel prin interdicţiidacă societatea civilă nu are reacţii?, memoriile concurente. Pe acelea care, direct sau indirect, întinează memoria Holocaustului: negaţionismul, eroizarea lui Ion Antonescu, a simbolurilor sau elitei fasciste etc.În 2015, completările au în vedere: definirea instituţională şi a simbolurilor legionare ca fiind fascismul din România. De asemenea, deşi drama evreilor şi romilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este parte a Holocaustului european, pentru mai multă precizie acum se defineşte Holocaustul din România.”

Aşadar pentru că societatea românească nu doreşte să integreze în memoria sa publică Holocaustul, la un nivel care să convină INSHR, statul român a acţionat în favoarea memoriei Holocaustului prin interzicerea memoriilor concurente. Incredibil, deşi e clar pentru toată lumea că istoria este scrisă de cei aflaţi la putere, nu mă aşteptam să ni se spună în faţă că ni se falsifică istoria după bunul plac al legiuitorului. Memoria publică este de fapt o memorie corectă politic modelată de învingători în funcţie de interesele de moment.

Acestă acţiune profund antidemocratică este identică cu cea impusă de regimul comunist care a rescris istoria României pe calapod sovietic şi a încercat să îi remodeleze memoria publică.Cum au făcut asta? Păi cum o face şi astăzi legea 217 : istorice, luptătorii anticomunişti, armata română, burghezia şi ţăranii neobedienţi au fost aruncaţi în temniţe sau executaţi în munţi şi pe uliţele satelor. Au fost ponegriţi în fel şi chip din 1944 până în 1989. Au fost scoşi din biblioteci (nu doar din cele publice dar şi din cele personale), le-au fost dărâmate monumentele, au dispărut numele lor din instituţiile publice, le-au fost arestate familiile şi vecinii, le-a fost distorsionată toată viaţa astfel încât oamenii să îi scoată din memoria publică de voie sau mai ales de nevoie.

Le-au fost uneori ascunse trupurile executate fără condamnare ca să nu devină loc de închinare şi ascunse au rămas până astăzi când unii istorici, ca Marius Oprea sau Gheorghe Petrov încearcă să le identifice prin munţi sau gropi comune. Altora le-au dezgropat osemintele şi le-au făcut dispărute – cazul lui Ionel Moţa, Vasile Marin, Corneliu Codreanu. Spunea părintele Calciu „se vor lupta cu noi şi morţi”! Şi iată că avea mare dreptate, ieri au făcut-o comuniştii, astăzi o fac democraţii.

Oponenţii regimului comunist au fost scoşi din memoria publică prin teroare, prin minciună şi prin legislaţia punitivă. Astăzi acceptăm să se reia aceeaşi interdicţie şi mutilare a memoriei publice? Am stat 45 de ani sub întunericul comunist, am bâjbăit 25 de ani în postcomunism încercând să recuperăm câte ceva, răscolind printre minciunile şi resturile lăsate de bolşevici, ca acum să revenim brusc la interdicţie?

Atunci se dorea o memorie publică favorabilă comunismului, astăzi se vrea o memorie publică favorabilă Holocaustului. Cum se face că cei care astăzi trebuie interzişi pentru promovarea memoriei Holocaustului sunt exact aceeaşi oameni care au trebuit interzişi pentru promovarea memoriei bolşevice?Nu vi se pare înspăimântător?

Astăzi se produce o nouă mutilare a memoriei publice prin aceleaşi metode deja testate de comunişti, pe care „democraţii” le îmbracă în forme moderne potrivite secolului XXI. Teroarea nu mai ţine astăzi de duba neagră a Securităţii în care oponenţii regimului dispăreau noaptea fără urmă. Astăzi teroarea se impune prin social media - scrii ceva pe facebook, te vede SRI-ul şi te trezeşti cu dosar penal. Sau se mai poate întâmpla şi aşa: eşti primar la Sighet, primeşti un telefon şi nu îi mai acorzi titlul de cetăţean de onoare lui Aurel Vişovan. Şi ulterior printr-o recomandare corect politică i se dă jos şi placa comemorativă din liceul Dragoş Vodă.

Minciuna s-a tehnologizat şi ea şi se propagă pe internet înveşmântată în ambalaj de adevăr istoric, astfel oricine încearcă să o combată este demascat ca „neolegionar” sau „anticomunist nedemocratic”. Cât priveşte interdicţia, ea nu mai vine în numele socialismului, ci în cel al democraţiei. Interdicţiei i se spune acum „lege a toleranţei”.

Voi face o paranteză. Vreau să vă vorbesc despre un exemplu de minciună acceptată aproape unanim la nivel istoric şi politic. Pe site-ul dedicat Pogromului de la Iaşi (pe care nu îl neg, nu îl contest şi nici nu îl minimalizez, în mod evident) există o serie de fotografii ale „făptaşilor”. Această categorie a „făptaşilor” este împărţită în două subunităţi: „decidenţi” şi „agresori”. Subcategoria „agresori” nu conţine nicio imagine, însă cea a „decidenţilor” are numeroase fotografii. Între ele apare şi Horia Sima şi Nicolae Iorga! Subliniez că vorbim despre un site dedicat strict Pogromului de la Iaşi, nu pogromurilor în general, nu cadrului politico-social premergător acestui pogrom etc. Nu există nicio legendă care să sugereze că fotografiile ar putea reprezenta altceva decât pe „făptaşii decidenţi” ai acestui Pogrom.

Cum puteau Sima şi Iorga să fie decidenţi în cazul Pogromul de la Iaşi care a avut loc la finele lunii iunie 1941?! Horia Sima împreună cu regimul legionar fusese înlăturat de la guvernare de către Generalul Antonescu în ianuarie 1941, legionarii erau fie întemniţaţi, fie vânaţi. O parte din ei părăsiseră ţara, între aceştia şi Horia Sima care se afla în iunie 1941 cu domiciliul obligatoriu în lagărul de la Berkenbrück, Germania. Aşadar, cum putea Horia Sima să fie decident faţă de Pogromul de la Iaşi? (decident = persoană fizică sau juridică înzestrată cu putere de decizie).

Despre Nicolae Iorga ce să mai zic? Era mort încă din 1940, asasinat, aşa cum se ştie, chiar de nişte legionari. Ce caută poza lui Iorga în categoria „făptaşi decidenţi” ai Pogromului de la Iaşi? Şi vedeţi, vă rog, despre ce poză este vorba! Dintre toate pozele lui Iorga a fost aleasă o fotografie a cadavrului său! Pozele nu sunt însoţite nici de nume şi nici de explicaţii suplimentare. Poate Iorga nu e de fapt Iorga, iar Sima nu e Sima şi interpretăm imaginile subiectiv şi nedemocratic.

Domnule Cioflâncă, dacă aveţi dovezi, legaţi-i pe cei doi de alte pogromuri, asasinate, jafuri, agresiuni etc comise împotriva evreilor, dar faceţi astfel încât să se potrivească şi datele istorice, Sima să fie la putere (sau măcar la locul faptei), iar Iorga să fie în viaţă! Sau dacă vreţi neapărat să îi legaţi de Pogromul de la Iaşi, schimbaţi-le încadrarea, numiţi-i „autori morali” aşa cum Alexandra Sidorovici îi considera pe ziariştii naţionalişti autori morali al crimelor de pe front. Mă mir că nu am găsit pe site-ul Pogromului şi fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu (mort din 1938) sau de ce nu, a lui Mihai Eminescu în categoria asta de făptaşi decidenţi. (vedeti aici http://www.pogromuldelaiasi.ro/)

Aceasta este o modalitate clară de a deforma memoria publică. Dar să trecem mai departe. Care sunt memoriile care concurează cu cea a Holocaustului şi de ce trebuie interzise? Legea 217 loveşte în memoria eroilor militari, memoria anticomunistă şi în memoria sfinţilor închisorilor.

Memoria eroilor militarieste suprimată în mare măsură prin criminalizarea şi interdicţia cultului persoanelor vinovate de „crime de război” şi „crime împotriva umanităţii”. Păi aşa cum am tot scris, vorbim aici despre elita armatei române! Au fost judecaţi pentru aceste delicte, în procese instrumentate de Tribunalele Poporului, generali, colonei, ofiţeri, soldaţi. Numărul generalilor întemniţaţi de comunişti este uriaş: 107 dintre care 47 au fost exterminaţi în temniţe. Acum pot fi scoşi din memoria publică şi din spaţiul public graţie acestei legi. Avem şcoli, străzi, licee, plăci comemorative, busturi închinate acestor oameni. Le vom arunca la gunoi pentru că românii îi cinstesc drept eroi şi prin asta memoria Holocaustului nu stârneşte reacţiile dorite în societatea civilă?

Memoria anticomunistăeste acum condamnată la uitare pentru că cei care au luptat în munţii erau în mare parte legionari sau fraţi de cruce. Singurii luptători anticomunişti admişi sunt cei care nu au fost legionari. Ne va da INSHR opinie competentă în acest sens pentru fiecare partizan în parte? Eroismul şi anticomunismul acestor oameni reprezintă o realitate, au luptat împotriva comunismului, au plătit cu viaţa sau cu mulţi ani de temniţă şi tortură, iar astăzi sunt şi ei „anticomunişti nedemocratici” şi trebuie scoşi din memoria publică ca să facă loc Holocaustului? Să îl decupăm pe Ogoranu, pe Nicolae Ciolacu sau pe Spiru Blănaru din galeria rezistenţei anticomuniste ca să facem loc altor eroi impuşi printr-o lege a unei „alte memorii”?

Memoria sfinţilor din închisorieste poate cea mai competitivă. Deşi necanonizaţi sunt una dintre categoriile recente ale sfinţilor români din toate timpurile şi toate locurile. Anual numărul pelerinilor care se apleacă asupra mormintelor lor, care le cinstesc moaştele, icoanele şi mai presus de toate mucenicia, creşte necontenit. Mai mult, în ultimii ani unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe îi consideră şi numesc public drept „sfinţi” pe aceşti foşti deţinuţi politici. Şi aici realitatea este că marea majoritate a acestora sunt legaţi de Mişcarea Legionară: Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, Virgil Maxim, George Manu, Pr Iustin Pârvu, Pr Gheorghe Calciu, Pr Ilie Lăcătuşu – provin din rândurile structurilor legionare. Evident că nu asta i-a făcut sfinţi, dar nici nu s-au dezis de Mişcare. Aşadar reprezintă un pericol uriaş pentru memoria Holocaustului care nu poate concura în faţa societăţii civile cu cei consideraţi a fi sfinţi. Aşadar îi aruncăm şi pe ei la gunoi şi încercăm limitarea cultului de care se bucură ca să facem loc memoriei Holocaustului.

Unde sunt valorile democratice? Unde este libertatea de exprimare, de conştiinţă, de libertate religioasă? Unde sunt toate valorile democraţiei pe care dl Florian susţine că le apără şi pe care susţine că legea 217 le promovează? Unde? În interzicerea memoriilor concurente?

Dl Florian s-a exprimat şi anterior în legătură cu memoria publică dezaprobând promovarea patriotismului şi a eroismului în spaţiul public. Iată câteva citate din „Memoria publică și capcanele actului de justiţie. Schiţă pentru o teorie a spaţiului public în tranziţie”- http://www.sferapoliticii.ro/sfera/180-181/art23-Florian.php

„Construcţia memoriei pe spaţiul public este un act deliberat de asumare și promovare a unor valori prezumate a fi purtătoare de legitimitate, continuitate, exemplaritate. Într-un cuvânt, simbolurile construite în acest spaţiu sunt creatoare de modele. Societatea modernă și cea postmodernă au o „poftă crescută“ pentru mobilarea spaţiului public cu obiecte care să performeze valori precum patriotismul, valorile naţionale, eroismul statului-naţiune, exemplaritatea elitei politice, culturale sau știinţificeetc. De la plăci memoriale la ansambluri monumentale, de la studii și cărţi, la conferinţe sau emisiuni media, indivizii primesc mesaje creatoare de respectabilitate cu referire la o persoană sau alta, apreciate ca având o contribuţie semnificativă la identitatea sau etosul societăţii respective. Se construiește astfel o reţea comunicaţională cu rolul de a promova ceea ce instituţii publice, ong-uri sau persoane private consideră ca fiind naraţiuni eroizante, modelatoare de comportamente.”

Mai mult, a dat şi soluţia prin care aceste valori, despre care înţelegem că nu ii sunt pe plac, pot fi eliminate din spaţiul public:

„Există însă perioade în istoria societăţii când mari fracturi generează rescriererea memoriei colective și implicit a celei publice. Revoluţiile, restructurările instituţionale nu răstoarnă numai ierarhii, birocraţii, practici, ci şi valori, mentalităţi sau memorii. Se întâmplă că ceea ce ieri aparţinea memoriei bune astăzi să devină memorie rea și invers.”

Ce face dle Florian legea 217? A existat o mare fractură în societatea româneacă în 2013 când s-a iniţiat acestă modificare legislativă? A existat vreo revoluţie sau vreo restructurare instuţională majoră a statului român care să justifice modificarea radicală a memoriei publice? Ogoranu, Gafencu, Vulcănescu care ieri erau în memoria bună au fost mutaţi cu de-a sila în memoria rea. Legea 217 este o lovitură aplicată statului de drept din România, lovitură pe care dvs. o consideraţi normală şi afirmaţi în scris că este necesar să interzicem unele memorii în favoarea altora! Că unele suferinţe trebuie promovate în detrimentul altora. Asta nu este un atac asupra democraţiei? Asta nu este de fapt o revoluţie prin care încercaţi dărâmarea unei memorii peste care să ridicaţi o alta? E o revoluţie făcută din pix, o asasinare morală a celor deja asasinaţi fizic de comunism.

„În societăţi democrate mature, cu reguli asumate şi funcţionale, memoria expusă pe spaţiul public este, în cea mai mare parte, un discurs care se structurează pe valorile democraţiei: libertatea de expresie, respectul diversităţii şi al principiilor umaniste etc. Cu alte cuvinte, valori sau persoane ce au slujit sub ideologii şi regimuri politice antiumane, arbitrare, totalitare nu îşi găsesc contextualizări triumfaliste pe spaţiul public. În același timp, memoria oficială a statului, cea a grupurilor sociale sau a individului, în expresia lor publică, se rescrie cu fiecare ocazie, impulsionată sau timorată de politic, legislaţie, reglementări sau norme. Dar şi de decizii ale justiţiei.”

Aşadar valorile democraţiei: libertatea de expresie, respectul diversităţii şi al principiilor umaniste sunt valabile doar atâta timp cât respectă o corectitudine politică impusă. Şi dacă oamenii nu sunt suficient de „educaţi” să înţeleagă că nu este corect politic să cultive persoane sau valori dintr-o anumită ideologie îi supunem interdicţiilor legislative. Vi se pare normal şi necesar ca oamenii să fie timoraţi prin politică, legislaţie şi justiţie atâta timp cât memoria Holocaustului îşi poate înlătura concurenţa?

Ceea ce dl Florian pare să nu ştie, sau nu doreşte să ştie, este faptul că au existat evrei în România şi după Holocaust(definit temporal prin lege între anii 1940-1944). Şi că o parte dintre aceştia au suferit cumplit în temniţele comuniste. Aceşti evrei fac parte din memoriile concurente pe care legea 217 le-a înlăturat. De ce alegeţi să îi condamnaţi la uitare pe aceşti evrei şi să îi protejaţi doar pe cei care au suferit strict între 1940 şi 1944? Suferinţa evreilor de după 1944 nu a fost suficient de puternică?

Memoriile considerate astăzi concurente Holocaustului nu i-au eliminat pe foştii deţinuţi politici evrei.Dimpotrivă, numele evreilor exterminaţi de regimul comunist nu au fost şterse de către deţinuţii politici legionari, ţărănişti etc. Aceştia nu judecă după calapodul dvs., dle Florian, şi nu doresc să monopolizeze suferinţa eliminând abuziv nişte fraţi cu care au împărţit un turtoi amărât şi un prici de închisoare.

Poate dvs. nu stiaţi că pe inscripţia Troiţei foştilor deţinuţi politici de la Târgu Ocna se află înscris şi numele lui Max Mozes şi că sub lista de nume stau scrise următoarele cuvinte „lor şi tuturor celor împreună cu ei neidentificaţi de noi”. Asta scriau „concurenţii” memoriei Holocaustului în 1991 când au înălţat troiţa. Poate dvs. nu stiaţi că în Aiud au suferit şi Louis Blank, Ovisei Felman sau Samuel Drescher; în Jilava au suferit şi Eduard Kaner, David Bernstein sau Seinhorn Rubi; la Mislea au pătimit şi surorile Annie şi Bopsi Samuelli etc.

Domnule Florian noi ştim aceste nume evreieşti şi multe altele alături de cele menţionate, şi stim că toţi aceşti oameni au suferit enorm de pe urma comunismului şi unii au plătit cu viaţa. Noi ştim asta nu de la INSHR, care nu s-a ocupat de memoria acestor oameni, ci ştim asta de la foştii deţinuţi politici legionari care i-au pomenit cu drag şi admiraţie în cărţile de memorialistică, cărora legea 217 doreşte acum să le impună un aparat critic.

Vedeţi ce ironică este situaţia? Dvs. consideraţi că toţi legionari sunt vinovaţi in corpore pentru crimele făcute de câţiva membri ai Mişcării Legionare. La polul opus legionarii îi consideră pe evreii cu care au împărţit celulele comuniste nişte fraţi ai lor, egali în suferinţă. Păi la Piteşti o parte din aceşti legionari au fost torturaţi în chip barbar de evreii Iosif Fuchs şi Ioan Steier. După logica dvs, ca pedeapsă pentru ce au făcut Fuchs şi Steier, legionarii ar fi trebuit să îi şteargă din memoria suferinţei carcerale in corpore pe toţi evreii. Iată că nu au făcut asta şi că îi pomenesc şi le promovează memoria. Şi atunci dle Florian, cine este anti-democrat şi cine duce politici anti-umane?

Niciodată nu am văzut la comemorările foştilor deţinuţi politici să participe şi evrei. De ce? Şi ei au avut morţi şi pătimitori în temniţe. De ce nu li se aduce cinstirea cuvenită de către comunitatea din care făceau parte? De ce nu s-au ridicat monumente dedicate memoriei lor? De ce nu participaţi alături de noi anual la comemorările deţinuţilor politici în faţa temniţelor şi a monumentelor închinate lor?

Domnule Florian, eu şi mulţi alţii ca mine „neo-legionari şi anticomunişti nedemocratici” demascaţi cu mare pompă de legea 217, noi vă cinstim morţii şi îi comemoram anual în public, chiar dacă dvs. uitaţi să o faceţi.Poate că facând şi dvs. acest efort de a străbate ţara şi de a vă pleca genunchi în faţa jertfei pe care au dat-o şi evreii în temniţele comuniste nu aţi mai fi avut nevoie de o lege care să încerce să impună forţat respect pentru memoria Holocaustului. V-aţi gândit vreodată că societatea civilă căreia legea 217 încearcă să îi amputeze memoria ar fi fost mult mai receptivă la suferinţele provocate de Holocaust dacă dvs. şi alţii nu aţi fi încercat să monopolizaţi suferinţa şi dreptul la memorie?

Mă opresc aici. Mai sunt şi alte aspecte interesante în articolul dlui Florian, dar despre ele voi scrie într-un articol ulterior. Tot atunci vom vorbi şi despre posibilităţile dlui Florian de a „impulsiona” ştergerea memoriilor concurente dincolo de actuala literă a legii 217.

Cezarina Condurache

↧

Smaranda Enache. Richard N. Coudenhove-Kalergi PAN-EUROPA

September 2, 2015, 12:47 am

≫ Next: Claudiu Târziu. Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

≪ Previous: Cezarina Condurache. Memoria Holocaustului interzice memoriile concurente

Richard N. Coudenhove-Kalergi

PAN-EUROPA

Prefaţă

Ar fi potrivit, credem, să-l prevenim de la bun început pe cititorul român care va deschide această carte că are de-a face cu o lectură fundamentală, indispensabilă pentru înţelegerea modului cum a luat naştere ideea de unificare europeană.
Pan-Europa, publicată la Viena în 1923, este, cronologic vorbind, cel dintîi manifest pro-european coerent. Pornind de la necesitatea reconcilierii istorice a naţiunilor europene şi oferind soluţii concrete de unificare a acestora într-o structură politică stabilă, bazată pe comunitatea de valori şi interese, Statele Unite ale Europei, autorul propune un program detaliat, menit să-i redea Europei strălucirea de odinioară şi capacitatea competitivă în concurenţa economică mondială, s-o doteze cu instituţii şi alianţe în măsură să preîntîmpine un nou război. Deşi nu lipsită de inerente accente utopice, judecăţi caduce şi avînturi romantice, această lucrare de dimensiuni modeste, marcînd o cotitură radicală în gîndirea politică europeană, nu şi-a pierdut nici astăzi din actualitate. Neobişnuită pentru epoca în care a fost scrisă, ea continuă să-l surprindă pe cititorul contemporan prin pertinenţa analizelor, cutremurătoare premoniţii şi luciditate prospectivă, putînd fi numită, pe drept cuvînt, piatra de temelie a construcţiei europene căreia îi sîntem contemporani

Este meritul lui Richard Coudenhove-Kalergi, supranumit şi „profetul Europei”, autorul la 29 de ani al acestei uimitoare lucrări, de a-i fi dat unificării europene un program concret. El însuşi european şi universal prin ascendenţă şi educaţie, descinzînd pe linie paternă dintr-o veche familie nobiliară din Brabant, unită cu o ramură aristocratică cretană, iar după mamă avînd sînge japonez, avea să primească în castelul copilăriei din Boemia o educaţie pe care, cu un termen actual, am numi-o interculturală. Un preceptor german, un profesor rus şi un altul albanez, o guvernantă franţuzoaică şi o alta englezoaică, o doamnă de companie unguroaică, personalul ceh, confereau domeniului familial o dimensiune multiculturală. Pregătirea pentru cariera diplomatică, la un celebru colegiu vienez, avea să-l aducă în contact cu colegi de toate naţiile şi confesiunile: „Printre noi, sînt germani şi unguri, polonezi şi cehi, italieni şi români, croaţi şi sloveni, sîrbi şi ucraineni.”, dîndu-i acea extraodinară deschidere spre alteritate pe care o emană întreaga sa operă.
sus

Pan Europa, scrisă după un război (primul) mondial pustiitor, ce a depăşit în oroare pînă şi cele mai sumbre profeţii, apărea într-un moment cînd, în ciuda lecţiei istoriei, naţiunile europene, animate fie de îngîmfarea victoriei, fie de fierea înfrîngerii, se pregăteau mai mult sau mai puţin conştient de o nouă conflagraţie. Nu proiectele de unire ale unui Dante sau Comenius, nici măcar spiritul democratic-umanist al Societăţii wilsoniene a Naţiunilor, ci demagogia populistă a urii de clasă a unui Stalin sau a urii de rasă a unui Hitler, naţionalismul şi revanşismul, mobilizau masele şi dominau discursul politic. În Introducerea Pan-Europei, contele Richard Coudenhove-Kalergi, nota printre altele, cu amărăciune: „Europa stă cu privirea aţintită înspre trecut, în loc să scruteze viitorul. Piaţa de carte este invadată de memorii. În dezbaterile publice, consideraţiile privitoare la originea războiului recent încheiat sînt mult mai numeroase decît cele vizînd prevenirea celui următor. Această eternă orientare spre trecut este principala cauză a declinului şi fărîmiţării Europei.” În bătrîna Europă bătea din nou vîntul discordiei cînd Coudenhove-Kalergi, o rara avis, cheamă tineretul la reconciliere şi unire, devotîndu-se el însuşi unei orientări pe atunci extrem de impopulare: „Tineretului european îi revine sarcina de a schimba această stare de lucruri. El este chemat să edifice, pe ruinele vechii Europe, o Europă nouă şi să înlocuiască o Europă anarhică printr-o Europă organizată.”

Debutînd într-un prim articol din 1922 în Neue Freie Presse, sub titlul „Die Europäische Frage (Chestiunea Europeană)”, „utopia europenistă” a lui Coudenhove-Kalergi avea să devină prin Pan-Europa un program concret de acţiune, la care aveau să se ralieze de la bun început, printre alţii, importante personalităţi politice (Thomas Masaryk, Engelbert Dollfuss, Aristide Briand, Karl Renner, Gustav Streseman, Nicolae Titulescu), culturale (Paul Claudel, Selma Lagerlöff, Thomas Mann, Miguel de Unamuno, Ortega y Gasset, Salvadore de Madariaga) şi ştiinţifice (Sigmund Freud, Albert Einstein). Datorită militantismului autorului său, Pan-Europa nu a rămas doar o teorie, ci a devenit în scurt timp o mişcare structurată, avînd comitete naţionale în majoritatea statelor europene, între care şi România. Totuşi, vocea echilibrată a Pan-Europei nu s-a putut impune în vacarmul interbelic. A fost necesară experienţa unui nou război, profeţit de altfel de Coudenhove-Kalergi, şi de o nouă generaţie de oameni politici providenţiali — Winston Churchill, Robert Schuman, Charles de Gaulle, Konrad Adenauer, precum şi de un Plan Marshall — pentru ca Pan-Europa să devină realitate.

Pan-Europa este structurată pe unsprezece capitole, simpla lor înşirare fiind edificatoare asupra dimensiunilor şi complexităţii acestui manifest-eseu. Sînt abordate toate „marile teme” care frămîntă încă şi azi reflecţia contemporană şi alimentează polemicile asupra Europei: rădăcinile europenismului, limitele sale geografice şi spirituale, adversarii şi aliaţii paneuropenismului, prevenirea unui nou război, naţiunea şi supranaţiunea, majorităţi şi minorităţi, Europa instituţională. Pentru Coudenhove-Kalergi, „conceptul de Europă provine dintr-un amestec de elemente geografice, politice şi culturale”, iar „noţiunea geografică de Europa nu corespunde nici celei culturale, nici celei politice”. Cu alte cuvinte, Europa este, înainte de orice, o comunitate de valori, o cultură şi o civilizaţie comune. Prin urmare, limitele ei geografice coincid cu limitele democraţiei de sorginte antică, ale „civilizatiei de tip creştin, ai cărei poli sînt individualismul elen şi socialismul creştin” .

Pentru Coudenhove-Kalergi, construirea Pan-Europei presupune identificarea precisă a adversarilor şi aliaţilor. Deşi geografic parte a Europei, Rusia comunistă nu este parte a spiritualităţii europene: „Bolşevismul a zguduit din rădăcini civilizaţia europeană importată de Petru cel Mare şi urmaşii săi. Promotorii ei au fost alungaţi sau lichidaţi”, de aceea „frontiera orientală a Europei cu Rusia constituie totodată limita orientală a comunităţii culturale europene.” De altfel, această opinie revine aproape obsedant, autorul nefăcînd nici un secret din neîncrederea sa funciară într-o Rusie „roşie sau albă” pe care o indică în mod prioritar ca potenţial adversar al unificării Europei: „Între 1915 şi 1919, totul s-a schimbat în Rusia, mai puţin pofta ei de expansiune. O poftă ce nu e legată de nici un partid, de nici o personalitate. În faţa ei au fost nevoiţi să se închine deopotrivă ţarul păcii, Nikolai, ca şi socialistul Kerenski.” (…) Istoria pune Europa în faţa unei alternative: ori, trecînd peste ostilităţile naţionale, se va uni într-o federaţie, ori va cădea victimă cuceririi ruseşti”.

Cu toate acestea, adversarii cei mai de temut ai unificării europene sînt în interior. „Cea mai mare piedică în realizarea Statelor Unite ale Europei este rivalitatea milenară a celor două naţiuni cele mai numeroase ale Pan-Europei: Germania şi Franţa”, în condiţiile în care „ura franco-germană este aţîţată artificial de secole din raţiuni politico-militare”. Politicii de forţă, inspirată de „aventurieri orgolioşi”, într-un nou război îi vor cădea victime ambele popoare: ”Din teribila criză în care se zbat acum, Germania şi Franţa vor ieşi ori europene şi aliate, ori, devorîndu-se reciproc, vor sîngera deopotrivă într-o feroce încleştare.” În consecinţă, Coudenhove-Kalergi face un apel dramatic în favoarea reconcilierii franco-germane, condiţie a unificării Europei şi menţinerii păcii. Primul pas, crede autorul în 1923, s-ar putea face printr-o uniune a cărbunelui şi oţelului şi crearea unei siderurgii europene…
Proiectului Pan-Europei i se opun cu înverşunare naţionaliştii-şovini („care vor agita pericolul deznaţionalizării”), comuniştii („care vor cere imposibilul, adică primirea Rusiei sovietice în federaţia europeană”), militariştii („deoarece unificarea europeană va face imposibil un nou război pe care aceştia şi-l doresc cu ardoare”), industriile protecţioniste („care îşi datorează supravieţuirea protecţionismului vamal, deoarece nu ar putea face faţă concurenţei”). De cealaltă parte sînt toţi aceia care, conştienţi de avantajele unificării, văd în aceasta posibilităţi nesperate: prevenirea unui nou război, protecţia împotriva unei eventuale invazii sovietice, dezarmarea, sporirea capacităţii concurenţiale în faţa industriilor americane şi extrem-orientale.
sus

Vederile lui Coudenhove-Kalergi asupra chestiunii naţionale sînt şi ele de actualitate. „Naţiunea, spune el, nu este o comunitate de sînge, ci una spirituală”, teoria purităţii de rasă fiind un mit, „dogma naţionalismului european.” Europa este un spaţiu de metisaj lingvistic şi rasial, frontierele statelor neavînd cum să coincidă cu cele ale limbilor şi etniilor. Pentru pacea Europei, chestiunea minorităţilor este primordială. După retrasarea frontierelor prin tratatele de pace de la Paris, toate noile state naţionale includ importante minorităţi. Oprimate de noile majorităţi, acestea se văd împinse „să-şi pună întrega speranţă în prăbuşirea noii lor patrii, în urma unui nou război”. Nerezolvarea chestiunii minorităţilor este o permanentă sursă de instabilitate. S-ar impune deci promulgarea unui „Edict de toleranţă care ar permite fiecăruia să-şi folosească fără îngrădire limba maternă în tribunale şi în relaţiile cu autorităţile, fără ca din această pricină să aibă de suferit vreun prejudiciu”.
Coudenhove-Kalergi concluzionează că prin trecerea de la anarhie, militarism şi naţional-şovinism la reconciliere, cooperare economică şi dezvoltare culturală, Europa şi-ar îndeplini datoria faţă de propriul destin şi ar deveni un pol de stabilitate a lumii. În alianţă cu Pan-America „ar fi pe lungă durată garantele de nezdruncinat ale unei dezvoltări paşnice a civilizaţiei mondiale”. Formarea Statelor Unite ale Europei este urgentă şi ar trebui să constituie prioritatea agendei politice a tuturor partidelor democratice.„Pentru a putea apare într-o zi pe harta politică, Pan-Europa trebuie mai întîi să prindă rădăcini în inimile şi sufletele europenilor.”

Aceste idei şi multe altele asemeni fac din lectura Pan-Europei un exerciţiu de aprofundare a conceptelor legate de construcţia europeană.Chiar dacă a avut soarta ideilor care îşi depăşesc epoca, trebuind să aştepte sfîrşitul celui de-al doilea război mondial pentru a deveni, din utopie, realitate, după căderea comunismului, împlinirea idealului pan-european este mai aproape ca oricînd. Există, în sfîrşit, un consens aproape general privind necesitatea integrării europene. Cu toate acestea, se mai aud, în cele două jumătăţi recent reunite ale continentului, voci care se opun preţului de plătit. Pentru ei, Coudenhove-Kalergi nota într-un capitol din Pan-Europa: „Polonia şi România sunt prea slabe ca să-şi asume în acest secol rolul istoric pe care l-au avut în secolul trecut, Prusia şi Austria, şi anume apărarea contra Rusiei a graniţei europene. De îndată ce Rusia îşi va reveni din catastrofa ei internă, nici Polonia, nici România, nici Cehoslovacia nu o vor putea opri din înaintarea ei spre Apus.”
Publicăm această lucrare în prima ei versiune în limba română cu convingerea că mesajul ei poate interesa şi astăzi publicul românesc. Autorul se referă în mai multe rînduri expres la România şi la Mica Antantă, considerînd-o, pe aceasta din urmă, un posibil sîmbure al Pan-Europei. Ideile lui Coudenhove-Kalergi ne pot ajuta să vedem mai clar locul nostru în construcţia europeană, să ne identificăm mai bine aliaţii şi să ne intuim mai bine adversarii. România se află ea însăşi în faţa acestei opţiuni, o opţiune care nu ţine de geografie, ci de un sistem de valori. Reconcilierea cu vecinii, opţiunea istorică pentru democraţie şi pluralism, respectul pentru alteritate, pot aduce României garanţia de a aparţine unui sistem de valori şi de securitate colectivă capabile să-i garanteze nu doar supravieţuirea, ci şi dezvoltarea de durată.
sus

Apariţia, la Tîrgu-Mureş (Marosvásárhely/Neumarkt) a acestei prime versiuni româneşti a Pan-Europei nu este întîmplătoare. În acest oraş transilvan a luat naştere cu şapte ani în urmă prima asociaţie pro-europeană din România post-comunistă, a cărei pledoarie pentru valorile europene a fost, credem, dintre cele mai consecvente. Nici momentul ales nu este întîmplător: se împlinesc în aceste zile 40 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, actul de naştere a Uniunii Europene, pe care o prevestea Pan-Europa şi 75 de ani de la primul manifest paneuropean al lui Coudenhove-Kalergi. România are de făcut faţă, în chiar aceste zile, provocărilor relative la aderarea la sistemul politico-economic şi de securitate euro-atlantic. Polemicile legate de această opţiune istorică sînt abia la început. Pan-Europa poate fi firul Ariadnei de care avem nevoie pentru a ieşi din labirint.

Smaranda Enache
Tîrgu-Mureş, mai 1997

CUPRINS

Prefaţă

Cuvînt înainte
I. Europa şi lumea

1.Declinul hegemoniei mondiale europene
2.Tehnica şi politica
3.Puteri mondiale în locul marilor puteri
4.Situaţia Europei în lume

II. Graniţele Europei

1.Graniţele geografice ale Europei
2.Graniţele istorice ale Europei
3.Cultura europeană
4.Pan-Europa

III. Europa şi Anglia

1.Mica Europă sau marea Europă?
2.Pan-Europa şi Anglia
3.Antanta britanico-europeană

IV. Europa şi Rusia

1.Elada ca avertisment
2.Pericolul rusesc
3.Pactul de garanţie european
4.Echilibru şi dezarmare

V. Europa şi America

1.Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei
2.Pan-America
3.Pan-America şi Pan-Europa

VI. Europa şi Liga Naţiunilor

1.Critica Ligii Naţiunilor
2.Pan-Europa şi Liga Naţiunilor
3.Reorganizarea Ligii Naţiunilor

VII. Pericolul unui război în Europa

1.Pericolul de război
2.Viitorul război
3.Pan-Europa şi pacea

VIII. Europa după războiul mondial

1.Eliberarea Europei de Est
2.Politica europeană şi economia
3.Pan-Europa şi Tratatul de la Versailles
4.Mica Antantă

IX. Germania şi Franţa

1.Problema centrală a Europei
2.Franţa la răscruce
3.Germania la răscruce
4.Şovini şi europeni

X. Problema naţională

1.Esenţa naţiunii
2.Naţiunea europeană
3.Naţiunea şi frontierele ei

XI. Calea spre Pan-Europa

1.Etapele dezvoltării Pan-Europei
2.Pan-Europa şi statele ei
3.Pan-Europa şi Partidele
4.Adversarii Pan-Europei
5.Uniunea Pan-Europeană

Un pionier al Europei

↧

Claudiu Târziu. Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

September 2, 2015, 12:58 am

≫ Next: Mircea Popescu. Modificare demografică a României

≪ Previous: Smaranda Enache. Richard N. Coudenhove-Kalergi PAN-EUROPA

Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

10 iulie 2014 de Claudiu Târziu

Sursa http://www.rostonline.ro/2014/07/un-autodenunt-al-lui-alexandru-florian/

Alexandru Florian, şeful Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, face un autodenunţ, în revista 22. Recunoaşte că a cerut eliminarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Piaţa Sf. Ştefan, din Bucureşti, dar se plînge că a fost „turnat” pentru asta la „media extremistă” (a se citi presa cu conştiinţă naţională şi demnitate). Recunoaşte că demersul său a fost făcut în baza condamnării lui Vulcănescu de către o instanţă comunistă, care s-a pronunţat în virtutea unei legi abuzive, impuse de regimul sovietic învingător în al doilea război mondial. Mai mult, susţine că un stat de drept trebuie să ţină cont de toate legile, indiferent de contextul în care au fost date şi în care au funcţionat, chiar dacă e vorba despre legile unui stat totalitar, care nu are nimic de-a face cu statul de drept! În opinia lui Florian, condamnările dictate de instanţele obediente regimului totalitar sînt valabile ca şi cele pronunţate în democraţie!

Pe de altă parte, cînd îi vine la socoteală, Alexandru Florian (fiul ideologului marxist Radu Florian, militant comunist din ilegalitate şi apoi susţinător fervent al regimului comunist criminal şi ilegitim – recunoscut ca atare de statul român, prin documente oficiale) condamnă legislaţia unei dictaturi, în speţă cea introdusă de regimul mareşalului Ion Antonescu privitoare la evrei. Pentru aplicarea acelei legislaţii este găsit vinovat şi Mircea Vulcănescu, în calitate de subsecretar de stat la Finanţe. Nu contează că unele dintre legi erau menite să protejeze statul român, ca, de pildă, cele referitoare la românizarea întreprinderilor patronate de evreii condamnaţi pentru sabotaj.

Florian îl acuză pe Mircea Vulcănescu şi că a fixat regulile după care evreii să plătească o taxă pentru că nu executau serviciul militar. Şi ignoră că, în vreme ce evreii din România plăteau şi scăpau cu viaţă, românii mureau cu sutele de mii pe front, fără posibilitatea de a se salva contra unei sume de bani. Aşa o discriminare!…

Dincolo de aceste lamentări nejustificate, Alexandru Florian pare să uite că Vulcănescu nu a fost condamnat pentru acţiuni antisemite, ci pentru participarea la “agresiunea împotriva Uniunii Sovietice”. A fost o condamnare politică, adică în temeiul unei ideologii, dictate de exponenţii unei alte ideologii, învingătoare într-un război!

Alexandru Florian îl mai găseşte vinovat pe Mircea Vulcănescu pentru că “principala sursă a spiritualităţii lui a fost primatul statului etnocratic”. Nu ar vrea cumva acest domn, plătit din banii statului român pentru a desfiinţa personalităţi-reper ale românilor, să acuze şi liderii statului Israel pentru viziunea lor politică eminamente etnocratică?

Nu în ultimul rînd, Florian îndrăzneşte să minimalizeze crimele comunismului, să pună între paranteze martiriul din puşcăriile comuniste şi realitatea că, printr-o suferinţă atroce, asumată şi îndurată creştineşte, mulţi luptători anticomunişti s-au sfinţit. De altfel, să nu uităm că el este cel care a cerut şi a obţinut retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, acordat post-mortem, lui Valeriu Gafencu, Sfîntul Închisorilor, şi că a încercat să maculeze memoria altor martiri şi eroi, ca părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă şi Ion Gavrilă Ogoranu.

În fine, cu astfel de discursuri croite pe dubla măsură şi izvorîte dintr-o patimă alimentată ideologic, Alexandru Florian lezează mai mult interesele evreieşti în România decît un antisemit veritabil. Antisemitismul este provocat de atitudini ca aceasta, îndreptate contra unor valori româneşti de căpătîi. Nici o naţiune nu poate îndura la nesfîrşit să-i fie batjocoriţi sfinţii, martirii, eroii şi marii intelectuali.

Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor (n. 1973, Bacău). Preşedinte al Asociaţiei “Rost” din Bucureşti şi director al editurii omonime.

↧

Mircea Popescu. Modificare demografică a României

September 3, 2015, 12:26 am

≫ Next: Peștele nu își dă seama ce este apa

≪ Previous: Claudiu Târziu. Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

2 Septembrie 2015

Printr-o declarație tranșantă, premierul Victor Ponta încearcă să se detașeze net și să-i invinuiască de populism pe cei care se exprimă fără echivoc pentru închiderea granițelor în fața valului de refugiați din țările lumii a treia (nu numai Siria, dar și Libia sau alte țări africane unde nu este război sau chiar din Sri Lanka).

În acest fel, domnul Victor Ponta ori nu înțelege urmările unei asemenea invazii în Europa și în speță în România, ori își pleacă grumazul fără pic de demnitate ascultând orbește ordinele primite de la „granzii” Europei.

Domnule Prim Ministru, oare chiar vă este greu să înțelegeți că prin aducerea unor populații total străine din punct de vedere mental și cultural, grevați viitorul națiunii, creind baza viitorelor ciocniri dintre civilizații chiar pe teritoriul României?
Vă este frică, sau nu considerați că este corect din punct de vedere politic să afirmați fără echivoc interesul României la reîntregire, dar acceptați fără crâcnire colonizarea impusă de ”superiorii” dumneavoastră din capitalele occidentale a unor populații total străine de caracterul nostru național.
Se pare că vă este extrem de ușor să acceptați schimbarea Istoriei prin ciopârțirea teritorială impusă după al doilea Război Mondial de Imperiul de la Răsărit, iar acum altă schimbare a Istoriei prin modificarea demografică impusă de Imperiul de la Apus.

Oare veți crea și pentru acești nou veniți locuri din oficiu în Parlamentul României?

Victor Ponta de astăzi nu se deosebește cu nimic de fostul președinte Traian Băsescu care ieri declara că România trebuie să renunțe la suveranitatea sa pentru a contribui la întărirea UE. Se pare că „eforturile” celor doi, combinate cu indiferența și inconștiența actualului președinte Klaus Iohannis duce România cu pași uriași în direcția transformării țării într-un fel de județ mărginaș al Europei.

Prin eludarea Art. 3 Par. (4) din Constituție: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.„, cel puțin Președintele României și Primul Ministru al României se află în situația de încălcare a prevederilor Constituției și, conform Art 95, Par (1) „În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarease i Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce impută.„.
Același lucru ar trebui aplicat și Primului Ministru.

Oricum, pentru primirea în masă a mii de refugiați care, printre alte probleme economice și sociale, vor schimba și structura demografică a României și vor transforma statul național într-un stat multinațional (altă încălcare a Constituției Art. 1, Par (1) ” România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.”, mult mai normal ar fi fost să fie întrebat poporul în cadrul unui Referendum.

Iar dacă politicul de toate nuanțele se complace în acest act de trădare al intereselor țării, poate, înainte de a fi prea târziu, se va coagula o mișcare cetățenească din care să facă și numeroasele organizații românești pentru a cere socoteală unei clase politice rămasă datoare românilor.

Sursa : https://mipopescu.wordpress.com/11-national/modificare-demografica/

↧

Peștele nu își dă seama ce este apa

September 3, 2015, 12:26 am

≫ Next: Cojocaru Constantin la Estrada TV - 03.09.2015

≪ Previous: Mircea Popescu. Modificare demografică a României

«Peștele nu își dă seama ce este apa (râul, lacul, marea) decât atunci când este scos din ea : nici noi nu știm ce este Patria decât când murim. Sau când simțim că moare ea.» Ion Dezideriu Sârbu, în Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, p. 100

↧

Cojocaru Constantin la Estrada TV - 03.09.2015

September 5, 2015, 1:12 am

≫ Next: Nicolae Trifon. De la dacopatie la albanopatie

≪ Previous: Peștele nu își dă seama ce este apa

Intervenția importantă a economistului Constantin Cojocaru, președintele Partidului Poporului. O soluție pentru România.

↧