Am avut prilejul să-l cunosc pe Ilie Lazăr în casa noastră din strada Donath, nr. 162, la Cluj, unde venise în vizită, invitat de părinții mei, probabil prin 1966. Se pare că existau relații de rudenie între cele două familii, probabil prin alianțe matrimoniale, pe linia Lenghel de Biserica Albă. Dan Culcer
Sursa : http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/1918:_marea_unire/un_roman_uitat,_ilie_lazar/2184/
Un român uitat, Ilie Lazăr
Articol preluat de pe blog-ul http://cristiannegrea.blogspot.de/
Noi ne-am obișnuit să privim la politicienii noștri și să ne zicem că niciodată în democrație nu am avut o clasă politică atât de coruptă, slabă și incompetentă. Metehne vechi, lucruri care se întâmplă și pe la alții, în democrațiile mai vechi și mai consolidate. Ne raportăm de cele mai multe ori la perioada interbelică pe care în subconștientul nostru o identificăm cu o adevărată epocă de aur, înainte ca regimul comunist să radă toate vârfurile intelectuale, politice, științifice și militare. Dar și atunci au existat cazuri și mari scandaluri de corupție, politicieni incompetenți și demagogi, inculți și mincinoși. Dar diferența majoră între cei de atunci și cei de azi este nu numai faptul că primii aveau clasă, stil, ca urmași ai unor familii boierești astăzi risipite de regimul comunist, dar mai aveau ceva, cel puțin fruntașii partidelor celor mai importante, respectiv cele care au jucat un rol în viața politică a țării. Este vorba de legitimitate. O legitimitate dată de activitatea și faptele lor din trecut, prin faptul că au luptat pentru țară cu arma în mână în războiul de reîntregire a neamului, că au fost apărătorii și propovăduitorii românismului în provinciile în care românii au fost împilați de secole, au sfidat autoritățile și au făcut închisoare sau au fost deportați pentru activitatea lor românească. În cadrul României Mari, ei aveau legitimitate, puteau cere votul cetățenilor români, cetățenii se simțeau reprezentați de ei, de aceștia care au fost un exemplu și model pentru români. De exemplu, George Brătianu, deși era fiul primului ministru, a făcut războiul pe front luptând la Oituz, Iuliu Maniu a organizat regimentele ardelenești din Viena în 1918, a fost printre cei mai importanți lideri ai românilor ardeleni, având un rol decisiv în organizarea adunării de la Alba Iulia și al unirii Transilvaniei cu România (vezi Revoluția din Ardeal și gărzile naționale române (I)), iar exemplele pot continua la nesfârșit.
Se poate face vreo comparație cu politicienii de astăzi? Nici vorbă. Primul președinte postcomunist al României a înțeles perfect această lipsă de legitimitate a noii clase politice. De aceea a încercat să-și prezinte permanent propria formațiune politică ca o emanație a revoluției din decembrie 1989, o forță creată din vâltoarea unei lupte revoluționare, împotriva regimului ceaușist. A mai încercat să-și atragă în partid dizidenții regimului comunist, atâția câți erau, precum și o serie de figuri publice populare și necompromise de comunism. Nu prea a reușit dintr-un motiv simplu, marea majoritate a politicienilor postdecembriști proveneau din cadre ale regimului comunist, stâlpi ai regimului de tristă amintire. După ce au trecut în neființă cei care ieșiseră din închisorile comuniste, au rămas doar aceștia, proveniți din rezerva de cadre a partidului comunist. Iar politicienii tineri sunt copiii lor, sau tineri care se apucă direct de politică, fără a avea succes într-o meserie proprie, sunt politicieni de meserie, gata demagogi, fără vreo realizare în viața profesională, sunt cei ce se ocupă doar cu politica. În regimul trecut era o denumire pentru aceștia, politruci sau activiști de partid. De unde ar avea ei legitimitate, cine să le-o confere, dacă activitatea și faptele lor anterioare intrării în politică nu au cum să o facă?
Ilie Lazăr (1895 - 1976)
Tocmai pentru a evidenția această diferență, m-am gândit să aduc în discuție cazul lui Ilie Lazăr, fost fruntaș țărănist, apropiat de Iuliu Maniu, insistând asupra faptelor care i-au conferit legitimitate pentru a candida și a fi ales, și mai puțin pe activitatea sa politică din perioada interbelică.
Incredibila viață a unui român adevărat
Ilie Lazăr s-a născut la Giulești, în Maramureș, în 1895, părinții săi fiind descendenții unor vechi familii românești din mica nobilime. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot și licențiat în drept, fost protopop al Sighetului, descindea din șapte generații de preoți. A crescut în tradițiile românești și ideile românismului pe care nu le-a abandonat niciodată, în ciuda persecuțiilor și anilor de închisoare de mai târziu. Liceul îl face la Sighet și Lugoj, unde intră în societatea aleșilor oameni de cultură români din acest oraș. Academia de drept o face la Sighet și la Cluj, unde este nevoit să se transfere din cauza șovinismului profesorilor unguri, care îl vedeau ca și ?agitator? pe acest tânăr care organiza serate și consfătuiri la care vorbea despre drepturile românilor și distribuia broșuri editate de asociația ASTRA. Odată l-a căutat un curier din partea unchiului său care l-a sfătuit să plece din județ, deoarece urma să fie arestat. A plecat la Lugoj pentru câteva luni și apoi a continuat studiile la Cluj.
Între timp este înrolat în armata austro-ungară, el alegând regimentul 8 infanterie honvezi de la Lugoj, pentru a sta cât mai mult în acel mediu curat românesc. Până și soldații și ofițerii de rezervă ai regimentului erau 80% români, iar propaganda continuă, mai pe ascuns, mai pe față, pentru cauza românească, în special prin intermediul ceaiurilor dansante, corurilor organizate și altele, era una din principalele activități ale lui Ilie Lazăr. Ca o curiozitate, aici îl va cunoaște bine și chiar îl va avea în subordine pe Petru Groza. Mai târziu, când Petru Groza va conduce fi printre cei ce conduceau țara, nu îi va fi deloc ușor lui Ilie Lazăr.
Războiul
Prima oară a ajuns pe frontul galițian, fiind în prima linie la 10 iunie 1916, în timpul ofensivei Brusilov, chiar în locul în care s-a rupt frontul. Compania în care era comandant de pluton a rămas cu 27 de oameni din 184, el singurul ofițer în viață, grav rănit la ambele picioare cu gloanțe dum-dum. A mai reușit să fugă și să se târască urmărit de cazaci vreo doi kilometri după care a căzut la pământ. Salvarea i-a venit de la prietenul său Maxim Radovan, care și el împușcat în piept, a reușit să oprească o căruță care să-l ducă în spatele frontului prăbușit. Trenul cu răniți se întorcea prin Sighet, a reușit să-și anunțe rudele care l-au așteptat în gară și unchiul său, Alexandru Lazăr, fost președinte de tribunal, însoțit de doi medici militari, îl iau aproape cu forța din tren și-l duc la spital, salvându-i picioarele sau chiar viața, cel stâng învinețindu-se și Ilie având dureri îngrozitoare. Ulterior este mutat la spitalul din Gyor, apoi prin intervenția episcopului la cel din Lugoj, apoi la Szeghedin. Ulterior este trimis la regimentul său pe perioada convalescenței. Dar și aici își continuă activitatea de propagandă românească, astfel că este retrimis pe front incomplet vindecat, cumva trebuia să i se închidă gura, ca și în cazul lui Iuliu Maniu, care a fost trimis pe front ca simplu soldat.
În cazul acestui rebel față de regimul austro-ungar, până și a doua plecare pe front a trebuit să fie marcată de evenimente. În Oroshaza, (în preajma intrării României în război, toate regimentele românești fuseseră mutate în Austria sau în Ungaria, cât mai departe de Ardeal) se țin discursuri în piața publică de către conducătorii regimentului în ungurește și germană, neînțelese de cei 90% soldați români. După ce compania pornește spre gară, orchestra începe să cânte ceardașuri ungurești, dar sublocotenentul Ilie Lazăr oprește muzică și ordonă soldaților să cânte ?Când de acasă noi plecăm?, o cântare ostășească românească, pe patru voci. Comandantul companiei, sublocotenentul Buckwald Odon, le interzice soldaților să cânte ?olahul?, adică românește, în limba valahilor. Ilie Lazăr nu cedează, Buckwald îl face agitator și lovește pe un soldat român, pe fruntașul Ilie Laz cu piciorul în burtă, Ilie Lazăr îl pune la punct, Buckwald îl face trădător, Lazăr se năpustește cu baioneta scoasă la el, alții îi despart, soldații români gata să sară și ei. Ofițerii unguri dispar, Ilie duce compania în gară și o aliniază pe peron, unde se încing dansuri și jocuri românești. Un ofițer român apare în gară și îi spune că în oraș s-a împrăștiat vestea că ?compania Ilie Lazăr s-a răsculat?. Apar ofițerii unguri din garnizoană, se parlamentează îndelung, până la urmă pleacă pe front. Pe front ajunge și la judecata Consiliului de Război de la Stray, pentru lovirea unui ofițer în fața soldaților. Treismuth Joseph i-a ordonat unui soldat român ceva și acesta nu a știut să-i răspundă în ungurește, la care acesta l-a înjurat ceva de genul ?D-zeul vostru de valahi?, Ilie Lazăr i-a cerut socoteală, acesta i-a făcut trădători și Lazăr i-a ars o palmă solidă în fața trupei. A fost trimis cu acte în regulă la judecată, s-a apărat singur vorbind timp de trei ore, dar primește o pedeapsă cu închisoarea de trei luni, dar care ar urma să fie executată după război. Plin de amărăciune, în amintirile sale lăsate ascunse pe la rude și publicate abia în anul 2000, Ilie Lazăr se întreabă dacă nu cumva cele trei luni de închisoare sunt cuprinse printr-o înțelegere dintre Petru Groza și unguri în cei 17 de ani grei care i-a executat sub comuniști.
Cernăuți
După căderea și disoluția frontului rusesc și pacea de la Brest Litovsk, Ilie Lazăr face parte din trupele de menținere a ordinii în județul Tulcin, regiunea Troscianetz ? Podoslki. Aici a aflat de unirea Basarabiei cu România, tot aici, prin septembrie, a început să-și pregătească dezertarea din armata austro-ungară. Erau complet izolați, germanii ocupaseră toate punctele cheie de cale ferată. Dar Ilie Lazăr nu dorea să dezerteze singur, ci împreună cu întreaga lui companie, care erau toți români afară de un sergent și de croitorul companiei. Și nu numai să dezerteze, dar să ducă compania și să se predea cu ea armatei române, cât mai aproape de Basarabia. A început pregătirea prin discuții nocturne cu gradații, apoi și cu soldații. Pregătirea a durat vreo două săptămâni, dar toți au fost de acord cu planul lui Ilie Lazăr.
Când a sosit momentul, la ora 12 noapte, Ilie Lazăr a dat alarma la companie, apoi într-o jumătate de oră au urcat cu toții în cele trei vagoane trase de o locomotivă care îi aștepta în gară. Lazăr mituise cu 27 puzi de grâu un mecanic și doi angajați la căile ferate ucraineni ca să-i ducă până la Moghilev. Trenul s-a strecurat pe tăcute din gară. Dimineața erau la Vaniarka, apoi la Smerinka, dar de acolo sunt dirijați de comandantul german al gării spre Kiev. Lazăr insistă, mituiește pe unul și pe altul, îi forțează pe cei trei ucraineni care conduceau garnitura să continue drumul, deși ei nu doreau să meargă mai departe, în sfârșit pleacă spre Moghilev. Aici gara e plină de gărzi civile care, văzându-i pe români înarmați, încearcă să-i dezarmeze. Ilie Lazăr coboară din tren împreună cu cinci gradați înarmați, având asupra lor și grenade. Îi anunță că sunt români și merg până unde vor întâlni armata română, iar dacă se va trage în tren după plecarea garniturii, va opri, vor coborî, vor înconjura orașul și îi va da foc. Gărzile ucrainene cedează și îi lasă să plece, în curând vor ajunge la Noua Suliță, la frontiera Bucovinei unde coboară. Soldații votează și acceptă propunerea lui Lazăr de a merge la Cernăuți, un marș de câteva ore, pentru că de acolo le va fi mai ușor să se întoarcă acasă în Ardeal, majoritatea soldaților fiind bănățeni.
Ajung în piața din Chișinău, aflând că orașul este ocupat la periferii și cazărmi de circa șapte sute de ucraineni înarmați veniți din Colomeea, Stanislau și Gniatin, în ideea de a realiza Ucraina Mare până la Siret. Ilie Lazăr își ține compania aproape când de el se apropie profesorul Sextil Pușcariu care se prezintă și le cere ajutorul până la sosirea armatei române împotriva ucrainenilor care au intrat în Casa Națională, au jefuit totul și pe fruntașii români vor să-i captureze și să-i ducă ostateci. Chiar și Iancu Flondor este ascuns la Mitropolie. Avioanele românești au aruncat manifeste în care spuneau că în patruzeci și opt de ore armata română va intra în oraș, respectiv divizia a 7-a a generalului Zadik. Ilie Lazăr se pune fără discuție la dispoziția fruntașilor români pentru a salva orașul, deși sunt depășiți în proporție de peste patru la unu. Lazăr pune la punct un plan, îi cere profesorului Sextil Pușcariu să-i aducă câțiva ofițeri români ce s-ar găsi prin oraș, care să-l ajute să deplaseze trupa pe străzile laterale în grupuri mici, într-un loc ca și o sală mare, unde să poată fi organizați și gata de intervenție, urmând să protejeze clădirile centrale și pe fruntașii români ce stăteau ascunși. Au sosit împreună cu Sextil Pușcariu locotenentul Stan, domnul Nicoară, frații Micinski și încă câțiva care au preluat grup după grup ducându-i la locul care va fi baza lor de acțiune.
Vestea apariției românilor în uniforme austriece, înarmați și organizați, s-a răspândit ca fulgerul, punându-i pe ucraineni pe jar. Dar jafurile lor s-au limitat la zonele periferice, neîndrăznind să se apropie de zona centrală pe care românii începeau să o controleze. În acea noapte au încărcat tot ce au putut, au stins luminile și au fugit în noapte cu ce pradă au reușit să ia. După aceea, până la sosirea armatei române, singura forță armată care va proteja viața și avutul cetățenilor din Cernăuți vor fi soldații din compania Ilie Lazăr. Încă de a doua zi, s-a trecut la ?preluarea imperiului? în Cernăuți. Iancu Flondor, împreună cu Ilie Lazăr și alți ofițeri români, au urcat într-o mașină, Ilie Lazăr călare pe motor cu steagul românesc în mână, și au înlocuit străinii cu români în toate clădirile oficiale, punând și santinele române. Tribunalul, Poliția, Primăria, Jandarmeria, toate au ajuns sub conducere românească. În locul generalului de jandarmi Fischer, mare asupritor de români, a și împușcat mai mulți în timpul mandatului său. În locul lui a fost pus locotenentul Dan. Fischer tremura de spaimă și îi promitea baronului Iancu Flondor supunere desăvârșită în limba germană.
Primul steag românesc pe Primăria din Cernăuți a fost pus după 174 de ani de către Ilie Lazăr și Nicoară. Entuziasmul românilor când au văzut fâlfâind tricolorul pe Primărie a fost de nedescris.
Apoi, Flondor, Lazăr și cei câțiva ofițeri au parcurs cu mașina cei 50-60 de kilometri spre sud, la generalul Zadik. Sunt întâmpinați de acesta și șeful lui de stat major, locotenent-colonelul Rovinaru într-o mică gară. Lazăr și Flondor îi invită să intre cât mai repede în oraș, deoarece populația este nerăbdătoare și mai există încă pericolul să fie atacați de ucraineni, dacă se vor întoarce cu forțe sporite și mai bine organizate. Generalul Zadik îi primește frățește, spunându-le că va intra în 14 ore în oraș, deoarece înaintarea trebuie făcută metodic, pentru a preîntâmpina surprizele.
Au revenit în oraș, a doua zi populația s-a strâns să întâmpina armata română, dar regimentul 29 Dorohoi condus de colonelul Gheorghiu s-a oprit la Ceahor, o suburbie a Cerbnăuților. Abia în ziua următoare a intrat cu forțe masive armata română în Cernăuți. Ilie Lazăr este invitat în mașina generalului Zadik alături de lt-col Rovinaru. Ajunși în piața din fața Casei Naționale, sunt întâmpinați cu urale și imnuri, cu o ploaie de flori de aproape întreaga populație a orașului. Generalul Zadik este luat pe sus în urale și este dus în interiorul arhiplin, unde așteptau intelectualii români bucovineni în înaltă ținută. La prezidiu, Iancu Flondor îl îmbrățișează pe general în uralele mulțimii spunându-i: ?Să-mi dați voie, domnule general, să vă îmbrățișez ca pe un frate dulce de care am fost despărțit 174 de ani!?.
Așa a fost intrarea trupelor române în Cernăuți, așa s-a ridicat primul steag românesc pe primăria din Cernăuți, de către Ilie Lazăr, la fel cum mai târziu, un alt mare patriot român, Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, mort în mod suspect într-un accident de circulație în anul 2000, va ridica primul steag românesc înlocuindu-l pe cel sovietic după mai bine de patruzeci de ani pe primăria din Chișinău, la 27 aprilie 1990.
La Alba Iulia
După vreo două săptămâni Ilie Lazăr pleacă acasă prin Borșa în Maramureș, unde participă la organizarea gărzilor naționale române. Alături de alți mari români maramureșeni, Vasile Filipciuc, Gheorghe Bârlea, Vasile Chindriș, Ion Bilțiu și mulți alții organizează comitetele și gărzile, tot timpul pe teren. Oficialitățile maghiare îl amenință și intervin pe lângă alții să-l potolească pe Ilie Lazăr, care a călcat în picioare, în plină adunare, tricolorul maghiar. Ucrainenii sunt organizați dincolo de Tisa de locotenenții Vorobetz și Mayer, aceiași pe care îi alungase din Cernăuți.
Ilie Lazăr este trimis delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, tot drumul a fost un triumf, o atmosferă sărbătorească de neuitat. În gara Ulmeni li se atașează vagonul cu badea Gheorghe Pop de Băsești, luptător pentru drepturile românilor mai bine de șaizeci de ani, cel care va prezida adunarea de la Alba Iulia. Primiți sărbătorește în toate gările, au avut altercații la Dej cu secui care se retrăgeau spre Ungaria și care erau gata să arunce cu grenade în tren, dar la Războieni a fost o altercație cu ungurii care au tras spre ei, murind atunci plutonierul Ion Arion și mai mulți fiind răniți. Ca reprezentant al plasei Șugătag din Maramureș, cu credențional, Ilie Lazăr a fost printre cei care au votat unirea cu România. Ședința o deschide octogenarul președinte Gheorghe Pop de Băsești, care după ce rostește ?acum, Doamne, slobozește pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea neamului românesc...? nu-și mai poate stăpâni plânsul și nici să conducă ședința. În prezența lui, Ștefan Cicio-Pop conduce lucrările mai departe, la ora 12 se ridică Vasile Goldiș și citește moțiunea, apoi Iuliu Maniu ține un discurs în care motivează hotărârile istorice. În fața poporului, pe locul în care au fost trași pe roată Horia și Cloșca, moțiunea și votarea au fost citite de episcopul ortodox Miron Cristea și greco-catolic Iuliu Hossu.
De la Alba Iulia, Ilie Lazăr pleacă cu prietenii săi bănățeni la Lugoj, unde chestiunea Banatului nu era încă lămurită și acesta fusese ocupat de trupele sârbe, fără să țină cont de aranjamente și linii de demarcație, inclusiv Lugojul fiind sub ocupația sârbă. Gărzile naționale române au fost dezarmate, materialul de război evacuat în Serbia și o mulțime de preoți și intelectuali au fost arestați și duși la Belgrad ca și ostatici, inclusiv părinții colegilor de liceu ai lui Ilie Lazăr, Aldan și Grozăvescu. Din fericire, au apărut și francezii din armata lui Franchet d?Esperey, cu care românii s-au înțeles mai bine, fiind nelipsiți de la petrecerile în cinstea lor organizate de lumea bună lugojeană. După o săptămână află că și el a fost luat la ochi de sârbi, deoarece era cam ?agitator?, și în pericol de a fi dus și el la Belgrad ca ostatic. Împreună cu prietenul său Frențiu, decide să plece la Sibiu și de acolo la București. Ajunși la Branisca lângă Ilia Mureșului, nu mai pot trece peste Mureș, acolo era linia demarcațională. Observă în gară o locomotivă și află că mecanicii sunt din Simeria, de dincolo de Mureș și ar fi și ei tentați să treacă. Lazăr le pune problema direct. Unitățile masive maghiare erau la Zam, locul de unde vor fi respinse de trupele române la 16 aprilie 1919. Când santinela nu era atentă, Frențiu și Lazăr sar în locomotiva care părea să facă manevre și trec înainte ca santinela ungurească să reacționeze, Ilie Lazăr plătindu-le o sută de coroane mecanicilor. Intră cu locomotiva în Deva și o predau trupelor române abia sosite.
În audiență la Brătianu
După două zile, la Sibiu, Ilie Lazăr urcă în trenul care ducea la București actul unirii de la Alba Iulia. Alexandru Vaida-Voievod, care îl cunoștea, îl prezintă pe Ilie Lazăr la toți delegații. la București, în Gara de Nord, li se face o primire entuziastă, guvern, armată, popor, și câte și mai câte. La masa de la restaurantul Carpați îl cunoaște și pe generalul Traian Moșoiu, viitorul comandant al trupelor din Transilvania până la sosirea generalului Mărdărescu la 14 aprilie 1919. Ilie Lazăr insistă pe lângă Vaida să pună la guvern problema Maramureșului istoric, de la nord de Tisa, lucru susținut și la adunarea de la Alba Iulia. Vaida îi aranjează prin Viorel Trifu, viitor ministru, o audiență la primul ministru Brătianu în chestiunea tratativelor de pace. Este primit de acesta acasă, în locuința sa din strada Lascăr Catargiu.
Așa ajunge Ilie Lazăr, la 23 de ani, să prezinte un memoriu asupra Maramureșului istoric marelui om de stat I. C. Brătianu, memoriu în care insista asupra drepturilor istorice românești asupra întregului Maramureș, arătându-i pe o hartă avută la îndemână localitățile românești, denumirile toponimice românești, explicându-i despre existența românilor și rutenilor în localitățile de la nord de hartă. Brătianu avea o lupă și studia harta cu interes, interesându-se de toate comunele de pe hartă. La un moment dat a întrebat dacă nu cumva și Baranis (Baranya) a fost cumva românească. Afară de descrierea istorico-geografică, Lazăr îl roagă pe primul ministru să ordone armatei române care se oprise la Dej să ocupe și Maramureșul, deoarece bande neregulate de ucraineni, probabil bolșevizați, deja ocupaseră Sighetul, terorizând populația românească din toată regiunea. Instituțiile românești se refugiaseră în satele de mai către munții Gutâi. Brătianu îl ascultă cu interes, ia telefonul și-l sună pe Șeful de Stat Major, generalul Prezan, apoi îl dă la telefon pe Ilie Lazăr care îi repetă generalului despre ocuparea Sighetului de ucraineni. Deci, cei ce susțin că primministrul Brătianu nu cunoștea situația Maramureșului istoric de dincolo de Tisa se înșeală amarnic.
Generalul Prezan ia act de cele aflate, informându-l pe Brătianu că va ordona diviziei a 8-a, de la Dej, să înainteze spre nord pentru a ocupa Baia Mare, Baia Sprie și Sighetul, iar lui Ilie Lazăr îi cere să vină a doua zi la Statul Major pentru a i se da documente și însărcinări cu caracter militar pentru divizia a 8-a. Cu cele necesare, se întoarce în Ardeal cu același tren cu delegația ardeleană cu care venise.
Eliberarea Maramureșului și bătălia de la Cămara
Merge la Dej cu mesajul de la Marele Stat Major, acolo află că brigada de la Ileanda are ordin să înainteze spre Baia Mare, dar el intenționează să meargă cu trupele ale căror misiune este ocuparea Sighetului. La Baia Mare află că această misiune o are regimentul 14, de a ocupa Baia Sprie și de acolo Sighetul. Lazăr se prezintă la comandantul regimentului, colonelul Gheorghiu (zis Țiganu), căruia îi arată hârtiile de la Statul major și își oferă serviciile. La popotă are loc o consfătuire cu ofițerii regimentului asupra traseului. Aici mai sunt maior Popovici, căpitanii Luca și Refic, locotenent Popescu (va cădea eroic peste câteva zile în lupta de la Peri), locotenent Năsturaș și alții.
Având în vedere că erau în plină iarnă, luna ianuarie, și peste Gutâi, prin Crăcești, era imposibil de trecut, Lazăr propune trecerea munților prin Cavnic. Avangarda o formează trupele maiorului Popovici și căpitanului Luca, călăuză fiindu-le Ilie Lazăr. Tunurile erau imposibil de trecut peste deal, prin zăpada mare, cu caii slabi ai regimentului, așa că Ilie Lazăr pleacă călare înainte, prin sate, ia contact cu prietenii săi refugiați acolo, Pop Mihai, Longin Mihai, Emil Ardeleanu și fratele său Vasile Lazăr, împreună cutreieră satele Budești, Sârbi, Călinești și Breb, rechiziționează vreo șaizeci de perechi de boi, se întorc cu ei și în înjugă la tunuri. Așa a intrat armata română în Maramureșul istoric, cu tunurile trase de boii strânși de Ilie Lazăr.
Ocupă plasa Ocna Șugatag, unde Ilie Lazăr se revoltă că prim pretorul plasei, Mihali Gabor, deși din familie românească veche, nu a dat jos steagul Ungariei de pe pretură, pe motiv că ?încă nu a fost dezlegat de jurământul maghiar?. Le-a dat jos Ilie Lazăr, apoi a plecat mai departe spre Sighetul ocupat de ucraineni împreună cu armata română.
Compania căpitanului Luca înaintează până la Ferești, de acolo trimite patrule la Vad, 5 kilometri de Sighet, precum și țărani români de încredere în recunoaștere, pentru a obține informații precise despre situația ucrainenilor ce ocupaseră orașul. Vasile Lazăr, fratele lui Ilie, împreună cu niște țărani din Giulești, se angajează la această sarcină. Îmbrăcați țărănește, pleacă la târg, cum s-ar zice, Vasile revenind cu informații precise. Căpitanul Luca decide avansul spre Vad, împreună cu trupele române venind și flăcăi din Giulești și vreo cinci studenți, alături de Ilie Lazăr. Trec peste dumbrava dintre Ferești și Oncești, apoi peste râul Iza și înaintează prin pădure către Valea Porcului, ajungând dimineața la ora patru. Vasile Lazăr se apropie pe neobservate de santinela de la podul de fier de la Vad și trage asupra ei, dând astfel semnalul de atac. Garda care era în case, vreo patruzeci de ucraineni, sunt capturați și trimiși sub pază la Berbești, românii urmărindu-i pe cei care au reușit să scape. Grosul trupelor ucrainene care era la Sighet nu a putut fi alarmat încă, așa că o acțiune rapidă se impunea, atât timp cât încă beneficiau de elementul surpriză. Se încinge o luptă scurtă de vreo oră la fabrica de cărămizi și podul Ronișoarei, după care acestea sunt ocupate.
Apare o disensiune între căpitanul Luca, care dorea să atace orașul frontal, și Ilie Lazăr, care insista să învăluie pentru a le tăia retragerea. Luca rămâne la ideea lui, dar îi dă lui Lazăr și fratelui său Vasile un pluton cu care să-și urmeze planul de a înainta prin învăluire la Cămara, de unde vor baricada șoseaua și calea ferată, tăind retragerea ucrainenilor. Luca pleacă cu grosul la atac frontal, împreună cu localnicii Pop Mihai, Emil Ardeleanu și Florentin Bilțiu, în timp ce Ilie Lazăr cu fratele său învăluie cu plutonul pus la dispoziția lor condus de un tânăr sublocotenent. La scurt timp pe calea ferată secundară apare o locomotivă cu un vagon deschis, mecanicul strigându-le să se grăbească că ucrainenii fug spre gara mare și se îmbarcă în trenuri.
Un transport cu vreo trei sute de inși a reușit să scape, dar detașamentul lui Lazăr ajunge la timp pentru următoarele. Baricadează șoseaua și calea ferată și o distrug pe o porțiune, pentru a fi siguri că nimic nu le va mai scăpa. Trimite un mesaj urgent la căpitanul Luca după ajutoare, transmițându-i că următorul transport le va cădea în plasă. Ilie Lazăr, cu experiența lui de front, își plasează oamenii pe poziții de foc în anfiladă, parte din ei pe malurile Tisei spre Biserica Albă. Imediat apare trenul încărcat cu ucraineni, pe vagoanele deschise șase mitraliere gata de tragere, iar pe locomotivă, lângă mecanic, chiar locotenentul Vorbetz. Sunt somați să se predea chiar la cotitura după care erau dispuse baricadele, ca răspuns ucrainenii deschid focul. Românii ripostează, dintre ei cade mort sergentul Iosif Gabor, un altul este rănit. Ucrainenii, de pe tren, au zeci de morți și răniți. După o oră și jumătate, între timp sosind și ajutoarele de la căpitanul Luca, ucrainenii se predau în grupuri, unii încearcă să fugă spre Tisa, aruncându-se în apă. În cursul luptei a murit și un fierar din Bocicoi care s-a nimerit din greșeală în mijlocul luptei.
Strângându-și răniții și pe cel decedat, românii intră în Sighet în triumf, pe străzile pline de lume. Românii majoritari se bucurau, alții, de alte naționalități, erau indiferenți. Între timp, colonelul Gheorghiu venind cu grosul diviziei îl arestează la Ocna Șugatag pe prim pretorul Mihali Gabor și îl aduce la Sighet, cel care nu dăduse jos steagurile maghiare că încă nu avusese dezlegare de jurământ. Este eliberat la insistențele lui Ilie Lazăr, dar asta nu l-a împiedicat ca în perioada interbelică, în calitate de prefect liberal să îl aresteze de nenumărate ori pe rivalul țărănist Ilie Lazăr în campaniile electorale, iar după Dictatul de la Viena din 1940 să trădeze cauza românismului intrând în Casa Magnaților unguri, împotriva consemnului de la București. Vechiul proverb cu facerea de bine, care se va adeveri în cazul lui Ilie Lazăr și cu Petru Groza.
Trei sute treizeci și șapte de prizonieri ucraineni, primii prizonieri luați de armata română în campania din Ardeal din 1919 au fost escortați la Dej de un pluton însoțit de civili maramureșeni conduși de Ilie Lazăr. Armata româna a mers mai departe, generalul Marcel Olteanu a venit în Maramureș de unde a comandat sectorul nordic al Grupului de Nord condus de generalul Traian Moșoiu în cursul războiului cu ungurii (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa). Locotenentul Popescu a căzut în lupta de la Peri.
Între timp a început disputa politică pentru conducerea județului. Pentru a rezolva problema, Ilie Lazăr alături de alți maramureșeni merge la Sibiu, la Consiliul Dirigent, cerându-i lui Iuliu Maniu să numească un prefect străin de județ, ceea ce acesta face în persoana marelui român dr. Vasile Chiroiu.
Ilie Lazăr pleacă la Cluj pentru a-și da examenele de doctorat, dar continuă activitatea naționalistă. Preia alături de alți studenți Casa Magnaților din Cluj, după care continuă o sărbătoare naționalistă într-o cafenea. Studenții cântau continuu ?Deșteaptă-te române?, este zărit Amos Frâncu, invitat să vorbească, apoi purtat în triumf pe umeri afară din cafenea, Ilie Lazăr zărește statuia honvedului din fața primăriei, la îndemnul său mulțimea se îndreaptă spre statuie și o dărâmă, apoi continuă până în fața statuii lui Matei Corvin, unde s-au ținut cuvântări patriotice, studenții declarând că pe Matei îl iartă, deoarece ?și ungurii să știe că cel mai mare rege al lor a fost tot un român, iar cel mai mare comandant de oști, alt român, Ioan Huniade?. În ziua următoare, trei inși, printre care și Ilie Lazăr, sunt chemați să dea explicații la comandantul trupelor române, generalul Holban, sosit abia în urmă cu două zile. Ilie Lazăr declară în scris că ?nu puteam noi, studențimea română, să tolerăm în piața Clujului românesc un honved înarmat, în consecință l-am arestat?. Se pare că generalul Holban s-a distrat și le-a dat drumul.
De la Cluj, este invitat de ruda sa Alexandru Racolți, noul prefect de Satu Mare, să vină să preia misiunea de secretar al prefectului orașului și județului. Contribuie la numirea administrației românești în județ și la organizarea vizitei regelui Ferdinand și reginei Maria la Carei. Mai încolo pleacă la Viena la studii, deși la intrarea în Ungaria este arestat ca dezertor din armata austro-ungară, a fost nevoie de un scandal diplomatic să fie eliberat, era după eliberarea Budapestei de teroarea bolșevică și retragerea armatei române din Ungaria. De la Viena se întoarce în țară la chemarea lui Iuliu Maniu de a intra în lupta politică, la început în Partidul Național Român, apoi din 1926, după fuziunea cu Partidul Țărănesc, în Partidul Național Țărănesc, căruia i-a fost credincios până la moarte. Între timp a profesat și avocatura, deși a fost deputat în multe legislații. Nu este obiectul acestui articol să insist asupra activității sale politice, nu asta mi-am propus, am vrut să arăt doar ce înseamnă legitimitate pentru un lider de partid în perioada interbelică.
Ilie Lazăr a contribuit cum a putut și în 1944 pe când armata română înainta să elibereze Ardealul său scump, aranjând să fie numit ?comisar politic? după modelul sovietic pe lângă Armata a 4-a, de fapt onorific, având sarcina să facă legătura între trupe și populația civilă, ținând cont de imensa popularitate de care se bucura în Transilvania. Peste tot, pe unde armatele române avansau, înlocuia administrația hortystă cu cea românească, dar mai târziu au schimbat-o sovieticii cum au dorit ei.
Răsplata
Pentru atitudinea sa intransigentă, pentru felul său de fi, pentru corectitudinea sa ireproșabilă, pentru caracterul său românesc infailibil, pentru patriotismul său înflăcărat prin fapte, nu prin vorbe, pentru popularitatea sa în Transilvania, dar mai ales în Maramureș, pentru toate acestea a fost persecutat continuu atât de rivalii politici care nu se puteau ridica la nivelul său, cât și de conducători.
A fost arestat în timpul dictaturii lui Carol al II-lea și deținut la poliție, siguranță, apoi la mănăstirea Turnu sub pază alături de Leucuția și Răchițeanu, dar și de Virgil Madgearu și Ion Antonescu timp de trei luni sub pază, pe timp de iarnă. Sub regimul lui Antonescu, alături de aceeași doi este internat în lagărul de la Târgu Jiu, tot timp de trei luni. Caracterul său intransigent l-a făcut să-i trimită lui Antonescu un raport despre abuzurile și exploatările petrecute aici, unde erau internați vreo trei mii de deținuți, majoritatea legionari.
Dar nu se compară cu ce a suferit în perioada comunistă, începând cu persecuția vechiului prieten și protejat al său pe când era în armata austro-ungară, dr. Petru Groza. Pentru început, este condamnat la 27 mai 1946 la șapte luni închisoare pentru omisiunea denunțării complotului în procesul ?Mișcării Naționale de Rezistență?. Soția sa, Maria, candidează în locul său pe listele PNȚ ca deputat în Maramureș și este aleasă la alegerile din noiembrie 1946, în ciuda fraudării masive a acestor alegeri de către comuniști. În 1947 este condamnat în procesul înscenării de la Tămădău la 12 ani de închisoare, urmați de alți ani de domiciliu obligatoriu. La Sighet, pe când nici un deținut nu știa unde se află, a recunoscut clopotele de la biserica din strada Dragoș Vodă, dăruite acesteia de către familia sa. A spus atunci: ?de-ar știi maramureșenii mei unde mă aflu, ar dărâma zidurile închisorii din Sighet pentru a mă elibera?. Nu greșea prea mult, Maramureșul era un focar al rezistenței anticomuniste din munți și păduri. A urmat închisoarea de la Râmnicu Sărat, coloniile de muncă de la Culmea și Periprava.
A fost eliberat la 9 mai 1964, a trăit la Cluj, într-un bloc din cartierul Grigorescu, și a murit la 6 noiembrie 1976 la 81 de ani, fără să abdice nicio clipă de la principiile sale, fără să înceteze vreo clipă de a fi român, să aibă încredere în poporul român și viitorul lui.
Realitatea astăzi
Am dat exemplul unui politician român din trecut mai mult pentru a întări vorbele marelui poet român Mihai Eminescu care spunea în ?Scrisoarea a III-a?:
De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...
Adevărat ai grăit, maestru al slovei românești!
Faceți o comparație, astăzi față de perioada trecută. Atunci venea să vă ceară votul unul ca și Ilie Lazăr, spunând ce are în spate, ce studii, ce activități, ce a făcut și a realizat pentru România. Acum, cine vă cere votul, dragi români?
La asta mă refer când vorbesc de legitimitate, de fapte, nu de promisiuni. Un politician poate să ceară votul poporului suveran peste dreptul său de a alege atunci când are ceva în spate, are realizări în domeniul în care a activat până la momentul în care cere votul populației. Astăzi, din păcate, nu prea ai din ce să alegi, după cum spuneam la începutul articolului. Cum aș putea eu să aleg între X sau Y, când niciunul nu a realizat ceva în viață pe forțele proprii? Cum pot să-i dau decizia asupra viitorului meu unuia care și-a clădit prezentul pe nimic, trecutul său este nul, iar viitorul... va fi extraordinar pentru el dacă va primi votul meu, nu? Asta în cazul în care DNA-ul doarme.
Un criteriu esențial pentru a alege pe cineva ar trebui să fie ceea ce a făcut, nu ceea ce promite să facă. De exemplu, eu nu știu cum aș putea să votez pe cineva care să ajungă în comisia parlamentară care să se ocupe de economie dacă în viața lui nu a fost măcar angajat într-o companie și nu știe ce este aia o factură. Cineva să aibă cuvânt de decizie în politici economice când habar nu are cum funcționează o firmă comercială. Sau să fii în comisia de apărare și să nu știi cum funcționează armata sau să nu ai habar ce înseamnă NATO. Sau în comisia de sănătate și să nu știi cum funcționează un spital.
La asta se ajunge din lipsa de legitimitate, ne sunt prezentați candidați la fel de găunoși încât nu ai cum să-i diferențiezi. Sunt afoni, sunt habarniști, nu de puține ori am auzit parlamentari europeni care nu știau să răspundă la întrebări simple despre funcționarea instituțiilor europene.
Ce diferență majoră față de legitimitatea politicienilor interbelici! Închipuiți-vă o dezbatere publică între Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu! Dar pe atunci televiziunea nu exista! Ne aflam într-o monarhie constituțională și regele numea primul ministru, erau alte vremuri și alte reguli. Totuși, niciunul dintre ei nu i-ar fi putut reproșa celuilalt trecutul, amândoi au luptat pentru România Mare. Amândoi au avut realizări și greșeli, dar amândoi au avut o legitimitate pe care nimeni în ziua de astăzi nu o are și nu o poate spera vreodată.
Vor veni unii să spună că pe atunci erau alte vremuri, nimeni dintre actorii politici nu are cum să aibă trecutul de luptă al unui politician din perioada interbelică. Perfect adevărat, zic eu.
Dar dați-mi politicianul care să susțină interesele românești nu doar dând din gură, ci argumentat, economic și strategic, care să-mi dovedească că în anii precedenți nu a condus doar bolidul lui tata ci și o companie care să se descurce cât de cât și care să aibă o viziune politică clară privind viitorul României, un politician care să aibă mai devreme succes în ceea ce a încercat înainte să intre în politică, în meseria lui, un politician care să fie român înainte de a fi politician, un politician care să vadă interesul național înainte de orice, nu prin vorbă, ci prin faptă, și îl voi vota la fel cum l-aș fi votat pe Ilie Lazăr dacă aș fi trăit în timpul lui. Dar, din păcate, astăzi doar vorbim, până acum nimeni nu m-a convins, iar asta este drama României în momentul de față.
Bibliografie:
Ilie Lazăr, Amintiri, Fundația Academia Civică, 2000
Mihai Dăncuș, Gheorghe Todincă, Unirea Maramureșului cu țara, Muzeul Maramureșului, 2008
Alexandru Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare
Bibliografie:
Ilie Lazăr, Amintiri, Fundația Academia Civică, 2000
Mihai Dăncuș, Gheorghe Todincă, Unirea Maramureșului cu țara, Muzeul Maramureșului, 2008
Alexandru Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare
Personal am cunoscut multe nume de Vlad-Sabie in Igesti, dar nu, din pacate, pe Tudor Vlad-Sabie.
Iata lista mai jos:
Депортация из Западной Украины. 1941 год.
Спецпереселенцы-репрессированные. Массовые депортации из Западной Украины 1941 г. Пофамильный список эшелонов.
Фонд № 38095 Опись 2 Дело 1 Лист № 5-6
Повагонный список № 1
Повидош Анна Семеновна 1894
Повидош Фрозина Михаловна 1922
Скивкарь Иван Семенович 1910
Скивкарь Михаил Иванович 1940
Нахман Авраам Айзикович 1878
Нахман Сара Колмовна 1883
Штайн Израил Давидович 1912
Штайн Фаня Ароновна 1914
Сайна Ирина Дмитриевна 1911
Сайна Дмитрий Иванович 1929
Сайна Василина Ивановна 1933
Сайна Мария Ивановна 1930
Марчук Анна Петровна 1910
Марчук Прасковья Ивановна 1934
Марчук Петр Иванович 1934
Марчук Юрий Иванович 1938
Марчук Иван Теодорович 1879
Шаугер Ефраим Шиммович 1870
Шаугер Хая Абрамовна 1904
Шаугер Маття Ефраимовна 1938
Шаугер Доля Ефраимовна 1931
Кремер Исаак Якубович 1903
Кремер Яков Абрамович 1807
Кремер Синда Хаимовна 1904
Кремер Этти Мозесевна 1872
Кремер Роза Исааковна 1937
Стендер П С 1891
Стендер Шмак Гершкович 1864
Витвовский Антон Иванович 1878
Витвовская Стефания Степановна 1886
Витвовская Леонора Антоновна 1919
Витвовская Розалия Антоновна 1921
Витвовский Антон Иванович 1924
Витвовский Степан Антонович 1924
Витвовский Тодуш Антонович 1929
Марчук Парасковия Ивановна 1885
Марчук Юрий Гаврилович 1921
Марчук Иван Гаврилович 1916
Марцун Василина Андреевна 1886
Нипота Елена Марочковна 1907
Костыль Лука Петрович 1927
Каван Мария Дмитриевна 1890
Каван Николай Кузьмич 1924
Крищан Анна Васильевна 1887
Крищан Иван Николаевич 1925
Шитер Лейб Озиясович 1908
Шитер Годи Осиповна 1912
Шитер Цари Лейбовна 1837
Мангулевич Каролина Криз 1898
Мангулевич Григорий Богданович 1886
Мангулевич Мария Григорьевна 1921
Мангулевич Нина Григорьевна 1922
Мангулевич Ядвига Григорьевна
Всего в вагоне 15 семей, 52 человека
Фонд № 38095 Опись 2 Дело 1 Лист № 7-8
Повагонный список № 2
Дубяк Иван Иванович 1878
Дубяк Мария Семеновна 1885
Чибуряк Федор Константинович 1879
Чибуряк Евдокия Дмитриевна 1876
Чибуряк Никифор Тодорович 1906
Карапко Иван Семенович 1859
-//- Прасковья Николаевна 1886
-//- Екатерина Прокофьевна 1920
Ямницкая Василина Федоровна 1919
Угренчук Онисия Остофьевна 1883
-//- Степан Васильевич 1913
-//- Иван Васильевич 1921
Троецкая Параскоия Тимоф. 1913
-//- Анна Васильевна 1934
-//- Мария Васильевна 1936
-//- К.В. 1938
-//- Николай -//- 1939
Иванюк Мария Ивановна 1914
-//- Каролина Николаевна 1934
-//- Анна Еремеевна 1886
Горбон Михаил Семенович 1875
-//- Анна Гавриловна 1882
-//- Георгий Михайлович 1907
Райхман Рушель Вольфовна 1878
Бовчарь Мария Андреевна 1903
Белокопытюк Елена Ивановна 1926
-//- Дмитрии Иванович 1928
-//- Евдокия Ивановна 1922
Микитюк Гаврил Юрьевич 1883
-//- Василий Гврилович 1920
-//- Василина Гавриловна 1923
Трифон Георги Никитович 1881
Дерардуда Евдокия Ивановна 1885
Цига Анисим Тодорович 1922
Тац Мозес Гершкович 1909
-//- мини Ицковна 1921
-//- Енти Менделевич 1897
-//- Ерти Мозисовна 1940
Реуцкий Иван Леонтьевич 1879
-//- Юлиана Юрьевна 1888
-//- Владимер Иванович 1921
-//- Танасий Павлович 1904
-//- Парасковья Геогевна 1906
-//-Николай Танасьевич
-//- Петр Танасьевич
-//- Виктория Танасьевна
-//- Иван Танасьевич
Казарчук Емельян Алекс. 1926
Кетнер Баби Хаимовна 1889
-//- Цили -//- 1891
Павшина Агафья Матрен. 1886
Беркенфельд Фридрих 1907
Бельмега Евдокия Ивановна
Дрынь Ирина Николаевна
Беркенфельд Роза Давидовн. 1885
Всего в вагоне 55 человек 20 семей
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Повагонный список № 3
Фонд № 38095 Опись 2 Дело 1 Лист № 9-10
Петраш Агафья Андреевна 1909
-//- Мария Матвеевна 1927
-//- Васили Матвеевич 1929
Пасорюк Елена Ивановна 1895
-//- Иван Ануфриевич 1923
-//- Мария Ануфриевна 1927
Козменюк Елена Семеновна 1893
-//- Михаил Александрович 1920
-//- Юрий -//- 1925
-//- Мария -//- 1924
-//- Стефания -//- 1932
Лазоряк (Лазар) Ирина Григ. 1894
-//- Орест Петрович 1932
Морошук Прасковья Петровна 1898
-//- Стефания Дионизовна 1929
-//- Мирча -//- 1937
Иванюк Татьяна Ивановна 1894
-//- Ануфри Гаврилов. 1916
-//- Прасковья Гаврилов. 1919
Гавриляк Иванена Петровна 1886
Космачук Правсковья Семн. 1904
Михайлюк Мария Семеновна 1915
-//- Зося Ивановна
Севак Семен Ильич 75 л.
Луканюк Елена Ивановна 1905
Сергеева Мария Тимофеев. 1889
Фрайд Иосиф Гершкович 1887
Рапопорт Клара Мих.1890
Фрад Шмиль Иосифов. 1924
-//- Мойша Иосифов. 1929
-//- Евгения Иосифов. 1928
Петращ\ш Мария Ивановна 1902
-//- Мария Юрьевна 1924
-//- Юрии -//- 1926
-//- Василий -//- 1928
-//- Петр -//- 1937
Феперт (или Реперт – прим мое) Лепель Уцикович 1890
-//- Малка Суринахмонов. 1901
-//- Хоим Лепелович 1923
-//- Бланка -//- 1886
Феперт Хаим Шлемович 1886
-//-Фали Айзиковна 1893
-//- Мемень Хаимович 1921
Петраш Агафья Алексеевна 1907
-//- Иван Иванович 1927
-//- Параська -//- 1932
Всего в вагоне 47 человек 16 семей
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Повагонный список № 4
Иванюк Василий Иванович 1886
-//- Мария Константиновна 1908
-//- Анна Васильевна 1935
-//- Юлия -//- 1937
-//- Васили -//- 1940
Бочук Евдокия Васильевна 1898
-//- Федор Иванович 1928
-//- Юрии -//- 1931
-//- Мария -//- 1926
-//- Прасковия -//- 1929
-//- Анна -//- 1933
-//- Василина -//- 1938
Соколюк Марко Лукянович 1885
-//- Мария Алексеевна 1883
-//- Мофия Марковна 1916
-//- Ольга -//- 1926
-//- Анна -//- 1930
-//- Лук’ян -//- 1924
-//- Алексей 1928
-//- Юрий -//- 1929
Кречук Анастасия Гавриловна 1890
Кочерган Анна Ануфриевна 1899
Морцун Гаврил Васильевич 1886
-//- Федора Ильинична 1901
-//- Семн Гаврилович 1923
-//- Михаил -//- 1934
-//- Василий -//- 1935
-//- Алексей -//- 1941
-//- Варвара -//- 1938
Кочерган Анна Дмитр. 1900
Попюк Танасий Иванович 1882
-//- Евдокия -//- 1887
-//- Николай Танасьевич 1925
-//- Михаил -//- 1928
Луцюк Елена Дмитриевна 1884
-//- Каина Даниловна 1908
-//- Василина -//- 1924
Оленыч Зоя Антоновна 1920
Антоневич Антон Войцехович 1891
-//- Евдокия Николаевна 1893
-//- Михаил Антонович 1923
Горецкая Евдокия Андреевна 1895
Газенфрац Сара Мишнульев. 1876
Бубрек Павел Васильевич 1930 (докум. В деле Иванюк Вас Ив)
Всего в вагоне 12 семей 44 челов.
Повагонный список № 5
Грайф Саля Яковлевна 1886
Маркус Якуб Израилович 1870
-//- Рачина Якубовна 1872
Линдер Лея Мошковна 1892
Линдер Маркус Саулович 1920
-//- Мина -//- 1924
Винклер Ионана Юзефовна 1888
-//- Геоград Емельяновия
-//- Роза Лилионовна
Бадион Михайлина Генриховна 1897
-//- Гизеля Юзефовна 1929
Слобуш Екатерина Федоровна 1915
Завада Миндора Королевна 1912
-//- Иван Иосифович 1939
-//- Гизеля -//- 1940
Тыронек Иван Васильевич 1872
-//- Евдокия Тодоровна 1882
-//- Семен Иванович 1912
Боштога Василий Тодорович 1919
-//- Иван Николаевич 1936
-//- Петр -//- 1938
-//- Мария -//- 1940
Кефа Анна Танасьевна 1917
-//- Тенасий Иванович 1940
Крышановская Анна Анисимов. 1882
-//- Василина Васильевна 1922
-//- Елена -//- 1923
Коваль Мария Петровна 1912
Лелитко Николай Андреевич 1883
-//- Ефросиния Дмитриевна 54 года
-//- Анна Николаевна 1921
-//- Мария -//- 1922
-//- Петр -//- 1928
Лева Дмитрий Семенович 1922
-//- Иван -//- 1927
-//- Евдокия -//- 1926
Зиныч Анастасия -//- 1888
Чекан Иван Николаевич 1876
-//- Анна Ивановна 1891
Фрошка Ефимья Аноновна 1879
Андрух Степан Томович 1882
Кобылица-Турок Прасковия Иван 1938
-//–//- Петр -//-1921
-//–//-Василина -//-1921
Всего в вагоне 44 человека 18 семей
—
Повагонный список № 6
Пуга Касиан Адамович 1877
-//-Акулина Ивановна 1897
-//- Иосиф Касианович 1920
-//- Николай -//- 1923
-//- Сильва -//- 1928
Бойко Самнер Тимофеевич 1901
-//- Мария Павловна 1920
-//- Виктор -//- 1935
-//- Екатерина -//- 1924
Трещук Иван Васильевич 1923
-//- Василий Кириллович 1893
-//- Долька Васильевна 1928
Вевер Роза Шлемовна 1879
-//- Саламон Хаимович 1870
Суркис Пинкас Лейбович 1873
-//- Фаня 1880
Пельцель Давид Лейбович 1891
-//- Пета Берловна 1898
-//- Лейб Давидович 1922
-//- Аня -//- 1925
Мивауш Иосиф Якубович 1900
-//- Саля Минделеевна 1905
-//- Оварен Иосифович 1930
-//- Мозес -//- 1932
Суркис Иосиф Пинькович 1916
Вильковский Михаил Григорьевич 1912
Одатюк Стефан Дмитриевич 1884
-//- Домна Стефановна 1891
-//- Николай -//- 1914
-//- Михаил -//- 1925
-//- Мария -//- 1923
-//- Аделя -//-1926
-//- Илья -//- 1924
-//- Елена -//- 1924
Фалесо Илья Танасович 1889
-//- Палладия Стефановна 1896
-//- Николай Ильич 1922
-//- Василина Ильиночна 1927
-//- Василий -//- 1929
-//- Ирина -//- 1932
Эрбзеншталь Исаак Аронович 1898
-//- Аделя Зильмоновна 1898
-//- Эстер Исааковна 1924
Попеску Георгий Тодорович 1904
Пентелюк Емеля Дмитр
-//- Михаил Онуфриевич 1904
Бадян Арест Парфирович 1939
Урсак Мария Павловна 1902 (нет)
-//- Виктория Георгиевна 1930
-//- Дмитрий -//- 1933
Всего в вагоне 51 человек 14 семей
Повагонный список № 7
Корнецкий Тодор Алексеевич 1883
-//- Васелина Тодоровна 1928
Максимчук Мария Дмитриевна 1907
-//- Анастасия Григорьевна 1921
-//- Николай -//- 1927
-//- Мария -//- 1924
-//- Петр -//- 1936
-//- Параська -//- 1940
Усик Васили Петрович 1876
Розенберг Лайзер Аврамович 1888
Усик Михаил Васильевич –
Розенберг Роза (Этти) Сфульевна 1896
Величкр Василина Мановна 1895
-//- Ирина Дмитриевна 1926
-//- Григорий -//- 1931
-//- Василий -//- 1935
Рызун Мария Степановна 1889
-//- Параська Григорьевна 1922
-//- Елена -//- 1926
-//- Анна -//- 1928
-//- Василий -//- 1938
Девда Иван Ильич 1892
-//- Мария Моисеевна 1909
-//-Евгения Ивановна 1931
Файнгольлд Бериин Колис. 1891
-//- Перя Лейбовна 1902
Гольдаген Этти Маоровна 1875
Паукер Давид Банционович 1885
-//- Роза Ивановна 1891
-//- Бансион Давидовна 1923
-//- Иосиф -//- 1926
Геллер Бнлима Ивановна 1856
Фишер Этти Давидовна 1895
-//- Марнуль Карлович 1932
-//- Изофина -//- 1934
Тихонюк Мария Ануфриевна 1913
-//- Василий Михалович 1939
Труфина Агафья Ивановна 1874
Шнап Тети Озиясовна 1890
-//- Симон Хаимович 1889
-//- Мозес Симонович 1913
Попович Мария Михайловна 1900
Мищук Мария Петровна 1880
-//- Танасий Дмитриевич 1919
Кафлер Исаак Шлемович 1882
-//- Феля Яковлевна 1889
-//- Сали Исаковю 1922
Всего в вагоне 47 человек. 15 семей
Повагонный список № 8
Слук Василина Николаевна 1896
Павловская Маргония Фрузинична 1922
-//- Василина Николаевна 1922
-//- Анна Филипповна
-//- Альберт Николаевич
Швейка Анастасия Семеновна 1895
-//- Елена Георгиевна 1828
-//- Дмитрий Георгиевич 1933
-//- Олег -//- 1923
Дашкевич Георгий Дмитриевич 1873
-//- Мария Степановна 1889
-//- Степан Георгиевич 1907
Шварц Фрида Биндиктовна 1890
Янчик Антонина Николаевна 1891
Бондарь Аксинья Танасьевна 1901
-//- Илья Петрович 1921
-//- Вера -//- 1929
-//- Фрозина -//- 1935
-//- Иван -//- 1938
Романюк Анастасия Дмитр. 1898
-//- Илларион Дмитриевич 1931
Загул Екатерина Николаевна 1914
Кузяк Парасковия Николаевна 1919
-//- Мулек Юрьевич 1940
-//- Ефтима Дмитриевна
Датчук Ирина Васильевна 1913
-//- Екатерина Петровна 1937
-//- Фрозина -//-
Шмидт Мозис Лейбович 1882
-//- Саля Маидешевна 1891
-//- Дизя Мозесовна 1915
Урсу Ефтима Ивановна 1907
-//- Михаил Николаевич 1930
-//- Василина -//- 1935
-//- Домника -//- 1941
Чернявская Клавдия Корнеевна 1907
-//-Тодор Илларионович 1928
Чернявская Тамара Илларионовна 1928
-//- Борис -//- 1934
-//- Нестор -//- 1941
Микитюк Параковья Ивановна 1931
-//- Мария Васильевна 1934
-//- Агафья Михайловна 1880
-//- Елена -//- 1921
-//- Петр -//-
-//- Анна Дианозовна 1919
-//- Василина Михайловна 1912
Колоте(и)ло Мария Константин. 1901.
Розенберг Абрам Акимович 1893
-//- Рейна Ги (М)оиновна 1895
-//- Мозя Абрамович 1926
Тилингер София Яутовна 1908
Всего в вагоне 18 семей 53 человека
Повагонный список № 9
Брут(ж)а Иван Николаевич 1879
-//- Верона Степановна
Мокренюк Виктор Георгиевич 1900
(-//-) Иллария Петровна 1907
Мокренюк Мария Викторовна 1930
(-//-)Елизавета -//- 1931
-//- Николай -//- 1933
-//- Вероника -//- 1936
-//- Георги -//- 1940
Пономар Василий Иваноич 1885
-//- Варвара Андреевна 1886
Гаврилеску Иван Ильич 1881
-//- Ефрозина Андреевна 1885
-//- Трандафир Иванов.
-//- Гаврилина -//-
-//- Совета Ионовна 1919
Перт(ч)ик Захарий Нестерович 1891
-//- Мария Александровна 1883
Опайц Мандалина Гершков. 1887
-//- Дмитрий Петрович
Мокренюк Николай Тодоров. 1884
Игнат Яким Григорьевич 1876
-//- Варвара Васильевна 1882
Брут(ж)а Мария Аноновна 1894
Бындю Лазарь Констант. 1885
-//- Елена Лазоревна 1889
Милайло Николай Георгие. 1901
-//- Совета Николаевна 1909
-//- Константин -//- 1932
-//- Елена -//- 1931
-//- Георги -//- 1935
-//- Радыня -//- 1935
Истратий Аксения Николаев. 1885
-//- Захарий -//- 1917
-//- Илария -//- 1922
-//- Олян -//- 1928
-//- Веорина -//- 1927
Гецева Виктория Иванов. 1890
-//- Дмитрий Ильич 1921
Савчук Ганна Николаевна 1912
-//- Константин -//- 1939
-//- Мария -//- 1940
Чекан Миндора Григорьвна 1915
Опайц Василий Николаевич 1905
-//- Вероника Александровна 1911
-//- Аркадий Васильевич 1933
-//- Валериан -//- 1935
-//- Емануил Дмитр. 1898
-//- Ревьека Васильевна 1904
-//- Арестия Емануиловна 1924
-//- Сильвестр Константин. 1903
-//- Елена Тодоровна 1917
-//- Роду Сельвестровна 1926
-//- Троян -//- 1939
-//- Рохира Тодоровна 1886
-//- Магдалина Васильевн. 1886
-//- Анна -//-
-//- Ион Васильевич
-//- Герасим -//-
-//- Дмитрий -//-
Бурла Порфир Васильевич 1885
-//- Аврора Тодоровна 1890
-//- Николай Порфировия 1938
Всего в вагоне 63 человека 19 семей
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Тата Чиж
Начинающий
Откуда: Екатеринбург
Всего сообщений: 38
Рейтинг пользователя: 6
[Ссылка на это сообщение]
Дата регистрации на форуме:
6 нояб. 2008 Профиль | Игнорировать автора
NEW! Сообщение отправлено: 23 сентября 2009 16:37
Повагонный список № 10
Грызюк Михаил Прокопьевич 1889
-//- Антон Михайлович 1924
-//- Владимир -//- 1926
-//- Станислав -//- 1928
-//- Зигфрид -//- 1930
-//- Леонора -//- 1932
-//- Юзефа -//- 1934
-//- Григорий -//- 1936
-//- Розалия -//- 1938
Дудка Константин Филиппов 1899
-//- Магдалина Дмитриевна 1909
-//- Елена Контсантинован 1925
-//- Флория -//- 1927
-//- Мария -//- 1938
Стругарь Мария Игнатьевна 1885
-//- Андроник Георгиевич 1906
-//- Троян -//- 1912
-//- Стага -//- 1919
Кучерян Василий Ильич 1866
-//- Мария Васильевна 1898
Бута Вероника Александр. 1888
-//- Флорий Леонтьевич 1900
Брут(ж)а Георгий Николаевич 1875
-//- Домника Ильинична 1885
Курик Георгий Васильевич 1883
-//- Флория Георгиевна 1887
-//- Яким -//- 1922
-//- Раш(м)ира -//- 1925
Граматович Евдокия Никол. 1885
-//- Отилия Василь. 1887
Плешко Варвара Георгиевна 1886
-//- Аркадий Акимович 1927
Георгян Константин Ив-ч 1902
-//- Совета Конст. 1872
Матреску Васили Семенович 1890
-//- Виктория Николаевна 1900
-//- Елена Васильевна 1934
-//- Мария Васильевна 1939
Кучерян Георги Иванович 1876
-//- Александр Георгиев.
-//- Георгий Николаевич 1895
-//- Евгения Тодоровна 1895
-//- Константин Георгев. 1926
-//- Елена -//- 1933
Пожога Мария Николаевна 1939
-//- Илья Иванович 1905
-//- Домника Николаевна 1869
-//- Елена Ивановна 1911
Калинчук Александр Франевич 1906
-//- Елена Королевна 1906
Кучирка Анна Григорьевна 1889
-//- Николай Сафронович 1921
-//- Анатолий -//- 1931
-//- Георгий -//- 1934
Матреску Совета 1899
-//- Дмитрий Георгиевич 1921
-//- Илья -//- 1923
-//-Василий -//- 1927
-//- Иван -//-1931
-//- Елена -//- 1935
Кучерян Григории Николаевич 1895 переведен в уд.вагон
-//- Евгения Тодоровна 1895
-//- Константин Григорьевич 1926
-//- Елена -//- 1933
Кучерян Балоша Васильевна 1895
-//- Мария -//- 1936
Митрик Степан Александрович 1895
-//- Мария Захаровна 1914
-//- Нувеля Степан 1930
65 чел. 19 семей
Повагонный список № 11
Герман Мария Васильевна 1888
-//- Силиван Петрович 1882
-//- Георгий Георгиевич 1921
Матреско Яким Сафронович 1890
-//- Трандофида Александр. 1894
-//- Ильяна Акимовна 1924
-//- Александр -//- 1932
-//- Константин -//- ?
Плешко Домника Николаевна 1883
-//- Анна Георгиевна
Исопил Сатета Петровна 1889
-//- Анисья Георгиевна 1923
-//- Варвара -//- 1925
-//- Анна -//- 1926
-//- Стафан -//- 1928
Тимочко Генрих Иванович 1898
-//- Корнеля Михаловна
-//- Ервина Генриховна 1932
-//- Евлампия -//- 1940
Истрати Василий Георгиевич 1868
-//- Анна Николаевна 1870
-//- Николай Васильевич 1903
-//- Домника -//- 1910
-//- Магдалена Николаевна 1928
-//- Анна -//- 1931
-//- Виорика -//- 1936
-//- Георгий -//- 1937
Перчик Виктория Ивановна 1921
Мирик Константин Ильич 1873
-//- Домника Васильевна 1876
Федорян Флори Евгеньевич
-//- Аркадий Флорович 1925
-//- Равика -//- 1927
Думитрашкевич Домника Ивановна 1915
Перчик Никола Георгиевич 1882
Матреск Флори Александрович 1895
-//- Кассандра Флорьевна 1922
-//- Иван -//- 1927
-//- Николай -//- 1929
-//- Константин -//- 1930
-//- Раду -//- 1934
-//- Домника -//- 1937
Мокринюк Виктория Констан.
-//- Дмитрий Тодорович
-//- Арора Гершковна
-//- Николай Дмитриевич
-//- Константин Мария -//-
-//- Анна Дмитриевна
-//- Иван -//-
-//- Василий -//-
Илиуц Николай Васильевич 1881
-//- Варвара Николаевна 1823
-//- Анисия -//- 1924
-//- Ангелина -//- 1927
Дмитрашкевич Александр Фр. 1867
-//- Елена Георгиевна 1869
-//- Мария Константиновна 1916
-//- Никола Георгиевич 1909
Кучерян Иван Ильич 1869
Бурла Совета Григорьевна 1909
-//- Мигле Георгиевич –
Попеску Драгош Стефанович
Пожога Константин Геор. 1879
-//- Фрозина Константиновна 1880
-//- Елена -//- 1916
-//- Флоря -//- 1921
Плешко Анна Георгевна 1880
Всего в вагоне 67 человек 17 семей
Повагонный список № 12
Логин Елена Васильевна 1878
Истратий Щербан Георгиевич 1884
-//- Марсуола 1891
-//- Анна Георгиевна 1922
-//- Стапан -//- 1926
-//- Рачура -//- 1927
-//- Магдалина -//- 1940
-//- Иван -//- 1919
Истратийй Илья Крачунович 1886
-//- Рачара -//- 1891
-//- Анна Ильевна 1922
-//- Мария -//- 1926
-//- Виктор -//- 1928
Зота Север Иванович 1874
Селинская Мария Людвиговна 1884
Вольчинская Наталья Степановна 1913
-//- Елена Георгиевна 1935
-//- Овреля -//- 1935
Столяр Илья Семенович 1873
-//- Валерия Семеновна 1922
Думитрошай Илья Иванович 1895
-//- Магдалина Михайл. 1900
М Совета Ильевна 1926
-//- Мария Ильевна 1927
Матреску Мария Панфиловна 1911
-//- Василий Степанович 1939
-//- Варвара -//- 1937
Матреску Ангелина Петровна 1886
-//- Николай Сафронович 1915
Бынгольд Дмитрий Георгеви. 1879
-//- Евдокия -//- 1880
-//- Аркадий -//- 1924
-//- Самуил -//- 1925
-//- Ион -//- 1933
-//- Вероника -//- 1918
-//- Флория -//- 1922
Бынгольд Елена Георгиевна 1931
-//- Георгий -//- 1920
Р(Ф)обинский Дмитрий Констан. 1909
-//- Прасковья Прокпьевн. 1879
-//- Олимпия Констан. 1907
-//- Стефан -//- 1925
Савчук Васили Михайлович 1883
-//- Кассандра Алексеевна 1900
-//- Тодор Васильевич 1925
-//- Елена -//- 1926
-//- Иван -//- 1928
-//- Василий -//- 1930
-//- Георгий -//- 1938
-//- Николай -//- 1940
Гатедж Илья Иванович 1888
-//- Агрипина Загуьевна 1892
-//- Аурель Ильич 1922
-//- Аростина Ильевна 1927
-//- Григорий -//- 1929
-//- Константин -//- 1921
Поклетор Стефан Вольфович
Всего в вагоне 56 человек 14 семей
Повагонный список № 13
Матреско Евдокия Ивановна 1900
-//- Георгий Александрович 1936
-//- Елизавета -//- 1930
-//- Наталия -//- 1940
Лазарь Илья Николаевич 1898
-//- Вероника Дмитриевна 1914
-//- Лазарь Ильич
-//- Касьян Ильич 1921
-//- Ольга Ильинична 1924
-//- Василий Ильич 1923
-//- Вероника Дмитриевна
-//- Лидия Мартьяновна
Бута Георгий Артемович 1894
-//- Миндора Александр. 1901
Герман Захарий Еремеевич 1870
-//- Елена Захаровна 1911
-//- Иона -//- 1911
-//- Мария Ивановна 1937
Матреско Наталия Георгиевна 1913
-//- Софран Тодорович 1939
Пток Геогий Мигаич
-//- Домника Георгиевна
-//- Константин Геор
Потк Аурица Георгиевна
Митрико Вероника Георг. 1922
Герман Ивана Луканович
-//- Мария Лукановна 1875
-//- Инара Михайловна
Чекан Елена Ивановна
-//- Мария Мироновна 1935
-//- Флора -//- 1931
Исопиль Домника Ильинична 1900
Исописль Илья Никитович
-//- Варвара Ильевна
Истратий Мария Ивановна 1899
Митрак Василий Степанович 1890
-//- Варвара Васильевна 1923
-//- Елена -//- 1926
Митрик Анна Захаровна 1902
-//- Аксиня Георгиевна 1925
-//- Мардалина -//- 1928
-//- Сольвия -//- 1938
-//- Константин -//- 1940
Токарюк Аспазия Александр. 1905
-//- Родина Ильевна 1924
-//- Вероника -//- 1927
-//- Аурора -//- 1929
-//- Мария -//- 1935
Ваксан Мария Васильевна 1908
-//- Екатерина -//- 1928
Ионашко Разалия Степановна 1903
-//- Аурель Викторович 1922
Попеско Илья Николаевич 1914
-//- Варвара -//- 1871
Негра Захари Георгиевич 1991
Матреско Александра Александ 1895
-//- Мария Ивановна 1923
Герман Аксинья Андреевна 1904
-//- Ивая Лукановна 1907
-//- Илья Петрович 1933
-//- Георгий Петрович 1930
Салкан Васили Георгиевич 1890
-//- Зинович Васильевна 1897
-//- Варвара -//-
-//- Петр -//- 1924
Истрати Георгий Алистратович 1913
-//- Елена Георгиевна 1922
-//- Мария -//- 1937
Таняк Семен Константинович 1898
Таняк Елена Августовна 1890
-//- Валерия Семеновна 1921
Илюц Алексей Васильевич 1899
-//- Анна Ильинична 1884
-//- Варвара Алексеевна 1914
Всего семей в вагоне 23 человек 75
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Тата Чиж
Начинающий
Откуда: Екатеринбург
Всего сообщений: 38
Рейтинг пользователя: 6
[Ссылка на это сообщение]
Дата регистрации на форуме:
6 нояб. 2008 Профиль | Игнорировать автора
NEW! Сообщение отправлено: 25 сентября 2009 15:19
Повагонный список № 14
Скрипа Магдалина Миронов. 1885
-//- Виктор -//- 1924
Мотреску Флорий Васильевич 1890
-//- Магдалина Георгиев. 1899
-//- Ильина Фроловна 1925
-//- Мария -//- 1930
-//- Варваря -//- 1933
-//- Николай -//- 1935
-//- Илья -//- 1928
-//- Георгий -//- 1926
-//- Виктория -//- 1937
Логина Зиновия Григорьевна 1892
-//- Модеста -//- 1935
-//- Иродета -//- 1938
Доменская Ликурия Ивановна 1890
-//- Елена Танасовна 1927
Фрунзе(а) Розалия Ивановна 1888
-//- Георгий Артемьевич 1916
Завелица Вероника Констант. 1894
-//- Модестра Ильинична 1924
-//- Теофина -//- 1925
-//- Фрозина -//- 1928
-//- Василий -//- 1926
-//- Герман Мария Ивановна 1890
Фрунза Зиновья Гартловна 1886
-//- Бормина -//- 1827
Плешко Георгий Васильевич 1877
-//- Аксения Александровна 56 лет
-//- Магдалина Георгевна 1921
-//- Анна -//- 1925
Митрик Загарий Тодорович 1902
-//- Вероника Андреевна 1908
-//- Зиновия Антоновн 1928
-//- Мария Захаровна 1926
-//- Тодор -//- 1932
Мотреско Веорика Лазарев 1912
-//- Наталия Никол 1937
-//- Магдалина -//- 1938
-//- Константин -//- 1941
-//- Илария -//- 1935
Балан Аксиния Лукияновнв 1899
-//- Магдалина Акимовна 1926
Митрик Зиновия Антоновна 1885
Митрик Анна Леоновна 1904
-//- Илья Федорович 1927
-//- Илария -//- 1928
-//- Елена -//- 1930
-//- Георгий -//- 1932
-//- Мария -//- 1935
-//- Варвара -//- 1939
Пицуль Порфирь Иордановна 1899
-//- Георгий Дмитриевич 1915
-//- Виора -//- 1923
Митрик Илько Георгевич 1901
-//- Зиновья -//- 1901
-//- Георгий Ильич 1925
-//- Ангелина -//- 1927
-//- Анисия -//- 1929
-//- Василий-//- 1931
Герман Георгий Гаврилович 1907
-//- Совета Ивановна 1912
-//- Аурика Георгиев. 1912
-//- Леонтина -//- 1936
-//- Стефан -//- 1939
-//- Яким -//- 1940
-//- Зонца Ивановна 1882
Митрик Илария Лазаревна
Гаритеску Илья Никол.
Гяковский Дмитрий Ион.
-//-
-//-
-//-
Всего в вагоне 73 чел. 20 семей
Повагонный список № 15
Гаиник Наталия Израиловна 1900
-//- Петр Петрович 1934
-//- Рада -//- 1937
-//- Сильвия -//- 1936
Бельмега Домника Израиловна 1890
-//- Аврилий Иванович 1913
Суркис Емануил Берлович 1896
-//- Ливия Михаловна 1896
-//- Коара Емануиловна 1930
-//- Пебе Борисовна 1864
Зингер Саламон Айтерович 1872
-//- Рифка Астеровна 1896
-//- Натан -//- 1915
Сорочан Фрузина Истаратьевна 1872
-//- Фрозина Людвиговна 1857
Бульбух Крестина Айтеровна 1904
Логин Георгий Леоньевич 1897
-//- Елена Георгиевна
-//- Флора Ильевна 1912
Копчук Варвара Юрьевна 1901
-//- Анна Михайловна 1923
-//- Иван -//- 1926
-//- Одокия -//- 1930
-//- Екатерина -//- 1931
-//- Теодор -//- 1935
-//- Николай -//- 1934
Митрик Аким Иванович 1900
-//- Виктория -//- 1901
-//- Василий Акимович 1925
-//- Дмитрий -//- 1932
-//- Андрей -//- 1934
-//- Теодор -//- 1935
-//- Домника -//- 1939
Черковская Агафья Васильевна 1902
-//- Стефания Тодоровна 1926
-//- Василий -//- 1928
Шкраба Стефан Иванович 1887
-//- Мария Ивановна 1885
Костинян Анна Васильевна 1910
Влад-Сабий Маргарита Василь. 1898
-//- Мокрина Васильев. 1859
-//- Еврилия Георгиевна 1924
-//- Григорий -//- 1933
Даричук Иван Васильевич 1894
-//- Виктория Григорьевна 1886
Дыркач Магдалина Сафроновна 1911
-//- Мария Ильинична 1940
-//- Сафрон -//- 1941
(Т)Фегр Георгий Ельевич 1895
Урсак Вероника Ильевна 1879
Всего в вагоне 50 человек 15 семей
Повагонный список № 16
Истрапий Дмитрий Георгиевич 1870
-//- Магдалина Ивановна 1882
Плешко Магдалина Георгиевна 1902
Илиуц Мария Еремеевна 1889
Полевко Василий Николаевич 1887
Илиуц Захарий Васильевич 1891
-//- Аксения Ивановна 1895
-//- Василий Захарович 1926
-//- Вероника -//- 1928
-//- Иван -//- 1930
Горжуй Иван Павлович 1884
-//- Галаша -//- 1896
-//- Магдалина Ивановна 1925
-//- Виктория -//- 1926
-//- Мария -//- 1936
-//- Анна -//- 1929
-//- Лара -//- 1941
-//- Василий -//- 1926
-//- Аним -//- 1935
Илиуц Виктор Моноилович 1873
-//- Ангелина Захаровна 1897
-//- Вероника Викторовна 1925
-//- Наталия -//- 1926
-//- Аким -//- 1928
-//- Константин -//- 1933
-//- Виктория -//- 1937
-//- Стефан -//- 1940
-//- Елена -//- 1938
-//- Варвара -//- 1927
-//- Варвара Ильинична 1861
Скрипа Теодор Дмитриевич 1903
-//- Евгения Титусовна 1913
-//- Зинович Теодоровна 1937
-//- Николай -//- 1939
-//- Мария -//- 1871
Амброс Мария Ивановна 1896
-//- Елена Семеновна 1932
Амброс Ревека Семеновна 1931
-//- Виктория -//- 1935
-//- Виорика -//- 1937
-//- Домника -//- 1940
-//- (М)Лария -//- 1941
Пынзарь Варвара Ильинична 1895
Дарийчук Мария Ильинична 1896
Киселица Петр Семенович 1881
-//- Иван Трофимович 1935
-//- Елена Константиновна 1890
-//- Мария Гелетюновна 1938
Герман Лука Георгиевич 1895
-//- Анна Мироновна 1901
-//- Троян Лукьянович 1926
-//- Иван -//- 1931
-//- Варвара -//- 1929
Логин Василин Парафтилов. 1895
-//- Леокария Георгиевна 1895
-//- Аурель Васильевич 1926
-//- Георгий -//- 1924
-//- Леонора -//- 1928
-//- Виктория -//- 1933
-//- Аурора -//- 1934
-//- Николай -//- 1936
Преда Веола Ионовна 1900
-//- Штефания Ивановна 1928
-//- Аврора -//- 1930
Симака Розалия Ивановна 1911
Яковица Дмитрий Иванович 1880
-//- Елена Дмитриевна 1884
-//- Константин Дмитр. 1930
-//- Александр -//- 1922
Всего в вагоне 69 человек 17 семей
Повагонный список № 17
Чепега Филимон Ильич 1890
-//- Анна Тодоровна 1890
-//- Флора Филимоновна 1921
Свинуицкий Георгий Игнатьевич 1874
-//- Виктория Артемьевна 1890
-//- Модест Георгиевич 1919
-//- Аурика -//-1923
-//- Мирча -//- 1925
-//- Дечебал -//-
-//- Троян -//-
Грозау Георгий Иванович 1867
-//- Елена Адамовна 1877
-//- Михаил Георгиевич 1909
-//- Аспазия Гершковна 1904
-//- Василий Михайлович 1939
Никифоряк Виктор Леонович 1903
-//- Валерия Ильинична 1900
-//- Леон Викторович 1930
-//- Степан -//- 1931
Влад Илья Викторович 1924
-//- Ольга Иль-//- 1927
-//- Аврил -//- 1924
Фрунза Емельяна Ивановна 1896
Фрунза Григорий Спиридонов 1898
-//- Зиновия Григорьевна 1900
-//- Георгий -//- 1934
-//- Виктор -//- 1937
-//- Вероника -//- 1940
Текиян Розалия Ивановна 1905
-//- Мария Ильинична 1935
Фрунза Дмитрий Васильевич 1885
-//- Вероника Спиридоновна 1910
-//- Василий Дмитриевич 1919
-//- Регина -//- 1921
-//- Троян -//- 1922
Фрунза-Цанки Миндора Ивановна 1903
-//- (Ф)Ормиола Георгиевна 1929
-//- Василий -//- 1929
Фрунза Фрозина Скрипоровна 1909
-//- Елена Михайловна 1935
-//- Арита -//- 1937
-//- Иван -//- 1939
-//- Фромолина -//- 1941
-//- Вероника Владимир. 1875
Лукиян Николай Ильич 1888
-//- Трандафира Васильевна 1895
Дарийчук Василий Романович 1880
-//- Фрозина Николаевна 1888
Урсакий Николай Тодорович 1909
-//- Маремада Никол.
-//- Мария Тодоровна
Влад Федор Иванович 1874
-//- Мария Десоваевна 1886
-//- Иван Федорович 1923
-//- Илья -//- 1921
-//- ТЕофила -//- 1926
-//- Галина -//- 1928
Истратий Василий Крачунов. 1880
-//- Рахила Лукьяновна 1885
-//- Магдалина Василь. 1915
-//- Вероника -//- 1929
Илиуц Дмирий Танасович
-//-
-//-
-//-
-//-
Всего в вагоне 66 человек 18 семей
Вагонный список № 18
Ткачук Мина Тодоровна 1898
-//- Виктор Федорович 1927
-//- Газеля -//- 1928
-//- Ольга -//- 1931
Марко Иван Андреевич 1870
-//- Миндора -//- 1871
Витюк Евгения Николаевна 1912
-//- Вероника Романовна 1934
-//- Елена -//- 1937
-//- Михаил -//- 1936
-//- Аурель -//- 1941
Либцестер Берта Берковна 1903
-//- Гершко Юльевич 1930
-//- Сущ -//- 1929
Всего в вагоне 14 человек 4 семьи
Вагонный список № 19
Влад-Савий Иван Дмитриевич 1872
Пицуль Зиновия Ивановна 1905
-//- Аврилон Самойлович 1910
Логин Леонора Георгиевна 1900
-//- Виктория Георгиевна 1926
-//- Ильяна -//- 1928
-//- Аурель -//- 1932
-//- Антиноген -//- 1935
-//- Драгуш -//- 1939
Пожога Елена Васильевна 1879
-//- Равига Васильевна 1921
Пожога Елена Ивановна 1912
-//- Флора -//- 1937
-//- Василий -//- 1940
Митрик Лазарь Степанович 1901
-//- Сильва Николаевна
-//- Варвара Лазаревна 1938
Ионашку Вероника Михловна 1902
-//- Фрозина Александровна 1926
-//- Елена -//- 1928
-//- Мирочис -//- 1933
-//- Арестатиль -//- 1935
-//- Эктовьян -//- 1941
-//- Виктор -//- 1929
-//- Сильва -//- 1931
Попеску Аксинья Леоньевна 1889
-//- Флоря Силиверстовна 1932
-//- Рахиля -//- 1935
Всего в вагоне 28 человек 8 семей
(моя ремарка: далее идет вагон № 24, вагонов 20,21,22,23 в архиве нет)
Повагонный список № 24
Крыжановская Мокрина Федоровна 1899
-//- Аксения Петровна 1925
-//- Алексе -//- 1927
-//- Евдокия -//- 1930
-//- Елена -//- 1937
-//- Петр -//- 1940
Стрижевская Анна Петровна 1901
-//- Мария Ивановна 1931
-//- Варвара -//- 1936
-//- Владимир -//- 1934
Серди Васили Юрьевич 1883
-//- Прасковия Сергеевна 1889
Маргулис Роза Маеровна 1904
-//- Гитель Маркович 1865
-//- Гилия Маркусович 1935
Заяц Мария Семеновна 1895
-//- Евдокия Васильевна 1924
-//- Михаил -//- 1927
-//- Томан -//- 1930
-//- Юрии -//- 1938
-//- Василина -//- 1936
Заяц Анна Степановна 1890
-//- Совета -//- 1870
Тундюк Алексей 1928
Мушуля Екатерина Ивановна 1900
-//- Иван Никифорович 1897
-//- Семен Иванович 1921
Микульская Иоганна Стефановна 1909
-//- Минзунга -//- 1940
Мурцун Иван Гаврилович
Всего в вагоне 31 человек 9 семей
(моя ремарка: далее идет вагон № 28, вагонов 25,26,27,31,32,33 в архиве нет)
Повагонный список № 28
Фрунза Георгий Николаевич
Завелица Теофиля Амонов 1900
Скрипа Георгий Дмитриевич 1911
-//- Аврилия Федоровна 1912
-//- Лукрица Георгиевна 1934
-//- Виорика -//- 1941
Логин Вероника Петровна 1886
-//- Ольга -//- 1929
-//- Парфира -//- 1927
-//- Вероника -//- 1884
Полевко Анна Логиновна 1895
-//- Георгий Танасович 1923
-//- Илья -//- 1927
-//- Елена -//- 1930
-//- Петр -//- 1939
Просюк Аврора Калистратовна 1888
-//- Валерия Григорьевна 1927
Данилеску Фрозина Ильевна 1898
-//- Аврилия Ильинична 1924
-//- Амфилиф -//- 1936
-//- Раду -//- 1931
-//- Григорий -//- 1935
Фрунза Иордакий Парфир. 1918
-//- Евгений 1935
Бута Литий Парфир
-//-
-//-
Бута Магдалина Парф
-//-
-//-
Всего в вагоне 30 человек 9 человек (тут видимо описка – имеется в виду 9 семей)
Вагоный список № 29
Пташник Виктория Кирилловна 1902
Моцок (?? или Люцок) Сергей Тодорович 1892
-//- Телия Сафроновна 1903
Романюк Михаил Васильевич 1875
-//- Мария Ильевна 1889
-//- Иван Михайлович 1920
Курик Анна -//- 1928
Поскарь Дорофей Семенович 1892
-//- Совета -//- 1896
Поскарь Василий Дорофеевич 1919
Любомирский Иван Ильич 1895
-//- Мария Петровна 1885
Вершигора Мария Михайловна 1901
-//- Роман Григорьевич 1928
-//- Юлиан -//- 1930
Моцок (?? или Люцок) Василий Тодорович 1898
-//- Елена Нефедовна 1906
-//- Екатерина Васильевна 1925
Всего в вагоне 18 человек 7 семей
Повагонный список № 30
Биневская Мария Николаевна 1912
-//- Валерий Иванович 1934
-//- Георгий Иванович 1936
-//- Аурель Иванович 1941
Зосюк Мария Ивановна 1900
Гарага Елизавета Ивановна ?
-//- Ревека Константиновна 1928
-//- Елена -//- 1930
Перчик Варвара Тодоровна 1924
Жалоба Фаифта Васильевна 1912
-//- Орися Николаевна 1930
-//- Мария -//- 1933
Чмиляк Франц Сабистичнов. 1888
-//- Билина Францышковн.1899
Токарюк Анастасия Васильевна 1901
-//- Сидор Ильич 1926
-//- Георгий -//- 1930
-//- Михаил -//- 1932
-//- Ольга -//- 1925
-//- Мария -//- 1928
Григорейчук Клавдия Александр. 1912
Лжглей Александра Фроловна 1904
-//- Вероника Констант. 1930
-//- Ульяна -//- 1936
-//- Илья -//- 1938
-//- Стефан -//- 1941
Жалоба…..
Всего в вагоне 27 человек 9 семей
Вагонный список № 34
Григоряк Ольга Андреевна 1901
-//- Мария Козьмовна 1922
-//- Николай -//- 1923
-//- Алексей -//- 1931
-//- Варвара -//- 1938
Шнап Клара Хаимовна 1905
-//- Павла Якубовна 1932
Дрец Василина Николаевна 1888
-//- Евдокия Васильевна 1924
Калиняк Мария Федоровна 1927
-//–//- Юрьевна 1905
-//- Анна Федоровна 1929
-//- Прасковья Федоровна 1931
Григоряк Мария Алексеевна 1884
-//- Ефтима Васильевна 1920
Гулей Савва Игнатьевна 1876
-//- Ирина Яковлевна 1894
-//- Мария Семеновна 1920
-//- Василина Танасьевна 1920
-//- Аксения -//- 1940
-//- Параська -//- 1938
-//- Праскева Савиновна 1933
Клим Домника Георгиевна 1882
Клим Василий Яковлевич 1885
-//- София Юрьевна 1883
-//- Прасковия Васильевна 1918
-//- Александра -//- 1921
-//- Танасий -//- 1923
-//- Илья -//- 1924
-//- Иван -//- 1926
-//- Екатерина Васильевна 1931
Всего в вагоне 32 человека 8 семей
Вагонный список № 35
Гарага Ефросинья Георгиевна 1890
Негру Елена Тодоровна 1882
Вайнер Авраил Берлович 1907
-//- Сара Гершковна 1869
-//- Ангер Берлович 1902
-//- Мозгес -//- 1911
-//- Хаим -//- 1893
-//- Пери -//- 1901
-//- Роза -//- 1926
Базюк Домника Васильевна 1910
-//- Аурель -//- 1933
-//- Мирча -//- 1935
-//- Домника -//- –
Томнюк (или Томшок) Ефросинья Ивановна 1910
-//- Геренда -//- 1940
-//- Васелина Георгиевна 1887
Попеско Илья Тодорович 1913
Журавская Леонтина Илар. 1898
Мирик Семен Васильевич 1914
-//- Аркадии Семенович 1940
-//- Василий Михайлович 1861
-//- Мина Григорьевна 1918
-//- Елизавета Констан. 1934
Оларош Григорий Григорьевич 1886
-//- Ревестка -//- 1827
-//- Александра -//- 1929
-//- Константин -//- 1933
-//- Вероня Ивановна 1891
Тоненький Илья Тодорович 1913
Всего в вагоне 29 человек 9 семей
Вагонный список № 36
Бондарь Георгий Иванович
-//- Олимпия Николаевна
-//- Чиприян Георгиевич
Лейбель Гендель Моисеевич 1878
-//- Давид -//- 1920
Штан Мендель Аронович 1885
-//- Геня Саловна 1890
-//- Изак Менделевич 1920
-//- Мотя -//- 1925
-//- Рехтя -//- 1930
-//- Роза -//- 1933
-//- Арон -//- 1937
Бружа Розина Николаевна 1872
-//- Василиса Георгиевна 1887
-//- Наталья Николаевна 1906
-//- Иван Николаевич 1921
Суховерский Тодор Карлович 1881
-//- Фрозина Петровна 1892
-//- Анна Тодоровна 1913
Многодетная Василька Юрьевна 1907
Лейбе Берта Вольфовна 1886
Всего в вагоне 20 человек 6 семей
Вагоный список № 37
Лейдер Герш Хаимович 1879
-//- Сара -//- 1880
-//- Берю Герасимовна 1927
-//- Фани -//- 1922
-//- Аника -//- 1935
-//- Роза Хаймовна 1889
Давидян Мария Ивановна 1880
-//- Александр Радыка Викторов. 1934
Давидян …. ?
Долинская Мария Васильевна 1880
-//- Радыка Викторовна 1934
Берчу Валерия Петровна 1908
-//- Аурель Мигаевич 1928
-//- Корней -//- 1940
-//- Вирджиня -//- 1930
Фельдгамер Маркус Саламонович 1901
Порако Мигай Васильевич 1887
-//- Мария Михаловна 1925
-//- Василий -//- 1918
-//- Прасковия Тодоровна 1922
-//- Равка Михайловн. 1922
Вайс Михаил Лазаревич 1898
-//- Дора Израиловна 1910
-//- Лазарь Михайлович 1933
-//- Лие -//- 1938
Капель Роза Аврамовна 1909
-//- Домника Петровна 1936
Всего в вагоне 27 человек 8 семей
Вагонный список № 38
Гертенфельд Соломон Хаимович 1891
-//- Нети Гермоновна 1903
-//- Эльфрида Саламоновна 1926
Эндлер Ливиня Берковна 1877
Богданюк Кассандра Тодоровна 1886
-//- Дмитрий Ильич 1883
Борча Елеонора Дмитриевна 1913
-//- Мария Васильевна 1933
-//- Ливия м 1935
-//- Нумытор -//- 1937
Чеботарь Георги Иванович 1885
-//- Савета Петровна 1893
-//- Варвара Георгиевна 1923
-//- Василий -//- 1936
Попеску Илья Иванович 1911
-//- Анна 1881
Генчи Илья Петрович 1874
-//- Василина Флоровна 1884
Бока Мария Тодоровна 1895
-//- Ульяна -//- 1928
-//- Лазарь 1934
-//- Георгина 1930
-//- Аурола 1927
Мозирюк Мария Николаевна 1918
-//- Орыся Юльянв.1939
-//- Мария Иосифовна 1921
Могилевская Стефания Виктор. 1899
-//- Драгуш Дмитриевич 1929
Генги Аурих Ильич
Всего в вагоне 29 человек 10 семей
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Тата Чиж
Начинающий
Откуда: Екатеринбург
Всего сообщений: 38
Рейтинг пользователя: 6
[Ссылка на это сообщение]
Дата регистрации на форуме:
6 нояб. 2008 Профиль | Игнорировать автора
NEW! Сообщение отправлено: 12 октября 2009 16:52
Повагонный список № 39
Борча Сидор Иванович 1870
-//- Климентина Дмитриевна 1873
-//- Лукерья -//- 1898
-//- Екатерина -//- 1902
Костынян Фрузина Константиновна 1905
-//- Веорика Назаровна 1925
-//- Раду Назаровна 1938
Лонгуляк Прасковья Тодоровна 1903
-//- Леонтина -//- 1934
-//- Левко Ануфриевич 1936
-//- Веориль -//- 1940
Шурбан Максим Тодорович 1888
-//- Александра -//- 1891
-//- Георгий Максим. 1927
-//- Минодора -//- 1925
-//- Анна -//- 1924
Доскалюк Дмитрий Стефанов. 1884
-//- Магдалина -//- 1887
-//- Тодор Дмитр 1922
-//- Анна -//- 1927
Безиян Тодосий Семенович 1899
-//- Анна Тодосьевна 1924
-//- Георгий -//- 1925
-//- Мария -//- 1927
-//- Салка -//- 1937
Тудон Агафья Корнеевна 1900
-//- Аргарита -//- 1926
-//- Климентина -//- 1929
Никифорюк Александр Иванович 1896
-//- Наталья Дмитриевна 1901
-//- Елена Александровна 1925
-//- Анина -//- 1927
-//- Александра -//- 1929
Всего в вагоне 33 челов. 8 семей.
—
С уважением, Наталия.
Наверх
Тата Чиж
Начинающий
Откуда: Екатеринбург
Всего сообщений: 38
Рейтинг пользователя: 6
[Ссылка на это сообщение]
Дата регистрации на форуме:
6 нояб. 2008 Профиль | Игнорировать автора
NEW! Сообщение отправлено: 14 октября 2009 16:27
Повагонный список № 40
Вельт Леон Самойлович 1887
-//- Леонользина Гершковна 1895
-//- Герта Леоновна 1920
-//- Ионас Лезерович 1914
Друкман Майер Айзикович 1894
-//- Анна Андреевна 1892
-//- Зигфрид Майорович 1929
-//- Гертруда -//- 1930
Цагилер Антонида Хаимов. 1889
Маулер Исаак Гершкович 1871
-//- Черна Давидовна 1882
-//- Берта Исааковна 1910
-//- Мали Моисеевна 1903
-//- Манфред Иосифович 1931
Телингаус Сара Срулевна 1877
Ивасюк Николай Петрович 1908
-//- Петр Иванович 76 лет
-//- Совета Петровна 71 год
-//- Елена Николаевна 1907
-//- Домника Петровна 1900
Долинская Мария Ивановна 1895
-//- Евгения Гершковна 1922
-//- Аркадий Георгиевич 1927
-//- Елена -//- 1932
-//- Михаил -//- 1941
Продан Мария Шлемовна 1907
-//- Екатерина Селиверстов. 1931
Одинский Теодор Дмитриевич 1878
-//- Агафья Михайловна 53 год.
Всего в вагоне 30 человек 9 семей.
Повагонный список № 41
Миронюк Ирина Георгиевна 1840
-//- Мирча Ивановна 1937
Слюсарь Нина Андреевна 1903
-//- Мирон Петрович 1935
-//- Владимир -//- 1930
Голус Ионна Ильинична 1890
Костынян Мария Михайловна 1898
-//- Прасковия Георгиевна 1928
-//- Михаил -//- 1925
-//- Аркадии -//- 1930
-//- Илья -//- 1936
-//- Александра -//- 1938
-//- Виктория -//- 1924
-//- Мария -//- 1923
Витюк Иона Комтовна 1903
-//- Мария Васильевна 1927
-//- Елена -//- 1929
-//- Василина -//- 1931
-//- Георгий -//- 1938
-//- Георика -//- 1940
Поройко Тодор Васильевич 1891
-//- Поройко Елена Иванов. 1890
Мосиян Мария Ивановна 1901
-//- Георгий Тодорович 1925
-//- Мария -//- 1924
Всего в вагоне 25 человек 6 семей
Повагонный список № 42
Поладюк Семен Алексеевич 1880
-//- Анна Васильевна 1900
-//- Домника Семеновна 1929
Кардабан Адам Иванович 1887
-//- Михайлина Дмитр. 1896
-//- Лидия Адамовна 1924
-//- Клавдия -//- 1930
-//- Мирча -//- 1925
Бендас Зинович Стефановна 1879
-//- Илис Георгиевич 1918
Фрейнша Рогина Зисовна 1884
-//- Арел Моисеевич 1913
-//- Цюпюра -//- 1906
-//- Мелита -//- 1935
Бартфельд Малай Берловн. 1884
Бергер Хаим Абрамович 1890
Лебель Нахман Вольфович 1872
-//- Эмма Абрамовна 1883
-//- Альфред Нахманович 1920
Всего в вагоне 19 человек 7 семей
Повагонный список № 43
Кирмаер Клара Янтиловна 1885
-//- Роза -//- 1908
-//- Сали -//- 1915
Осипов Родион Петрович 1873
-//- Фекла -//- 1876
-//- Евдокия Родионовна 1921
Гаина Танасий Александрови.1887
-//- Екатерина Георгиевна 1893
-//- Олимпия Танасьевна 1924
-//- Виктор -//- 1927
-//- Домника -//- 1929
-//- Георгий -//- 1918
Рубингер Роза Фраимовна 1886
Оларь Зельфира Флоровна 1896
-//- Константин Георгиевич 1927
-//- Драгуш -//- 1931
-//- Иван -//- 1937
Зоня Елена Васильевна
Рубингер Тести Шмилевн. 1899
-//- Анна Ароновна 1916
Всего в вагоне 20 человек 7 семей
Повагонный список № 44
Герман Елена Владиславовна 1924
Татуличь Мария Ивановна 1923
Каспрек Анна Мигаивна 1921
Мельничук Павлина Тодоровна 1927
Константинович Мария Николавна 1924
Юрковская Мария Федоровна 1919
-//- Елена -//-
Возняк Анна Петровна 1923
Калинчук Васса Гавриловна 1923
Попечельник Анна Степановна 1924
Гренчук Анна Васильевна 1924
Цыбенер Этти Хаимовна 1910
Москалюк Мария Ивановна 1914
Божеско Мария Флоровна 1900
Фрунзе Елена Васильевна 1922
Вололщук Мария Павловна
Posted 28 Oct 2015 at 10:33¶